4) CARE este cea mai bună cale de atac pentru a-i dezvolta gândirea, pentru a progresa copilul rapid? Este bine să aplicăm o metodă universal valabilă, ceea ce eu am numit un ”pat al lui Procust” șahist sau trebuie ca fiecare mic șahist să fie tratat ca un copil potențial superdotat, aflat într-un program individualizat, de pregătire specială dintr-o școală de elită?
”CUM GANDESC JUNIORII ȘI CUM PUTEM SĂ LE MODIFICĂM SISTEMUL/MODALITATEA LOR DE GÂNDIRE?” (4)
19 Comentarii
4) Nu cred in metode universal valabile si mi se pare ca nici cei ce au scris carti despre metodica nu au facut-o ca sa le urmam orbeste…
ianuarie 13, 2016 - 3:09 pmMetodica si programa mi se par utile pentru parcurgerea tuturor pasilor importanti in special cand se lucreaza cu grupe cu numar mare de copii si la nivel de incepatori.; pentru performanta cred ca trebuie pregatire individualizata..
Marius,
Am să-ți repet ce i-am scris si lui Dan Vasieșiu referitor la GHEC: Mi-a fost imposibil să-mi conving vreun elev (de fete nici nu se pune problema) să comenteze partidele după metoda GHEC, a ta, a mea sau a cui vrei tu. Pur si simplu uită tot după ce s-a terminat partida si mai ales, turneul. Dacă am insistat, pentru a-mi face pe plac au început să producă analize cu aprecieri sau variante inventate, pe care chipurile le-ar fi ”văzut” sau ”calculat” la tablă, variante si aprecieri create acasă, la rece, cu ajutorul modului de analiza.
Pentru Dumnezeu, o mare parte dintre puști nu sunt in stare să-și reproducă partida pe tablă IMEDIAT dupa rundă, au nevoie de fișa de concurs, darmite să-și amintească ce au gândit, cum au apreciat…. In timpul concursului motivează rezonabil că nu au/avut timp din cauza programului încărcat de turneu, iar după concurs se reped la temele restante de la școală sau la desene animate și oricum, au uitat demult ce au gândit cu mai multe zile înainte.
Maximul ce poți obține este să-și analizeze cândva, când și dacă are/au chef, partida la rece, să-și corecteze aproximativ greșelile din deschidere verificând cu tree-ul (*.ctg) din Chess Base și să identifice erorile de calcul. Va folosi oricum, 100% modulul de analiză, indiferent de ce îi vom spune noi, deci această analiză de unul singur nu este prea utilă. Mai bine în acest timp învață ceva cu adevărat util (verificabil) de ex. finalurile tehnice, partide școală ale lui …Fischer/Karpov sau Anand, Kramnik sau rezolvă diagrame pe tipuri de combinații. Analizele trebuiesc făcute NUMAI cu antrenorul, de unul singur nu au decât un randament/beneficiu destul de redus. Un junior isi poate analiza partidele singur si sa beneficieze de pe urma acestor analize, numai dupa ce a trecut de 2.300-2.350 (un prag minim, cred eu)si are peste 13/14 ani.
C. Lupulescu, M. Pârligras (cel mai conștiincios elev al meu) și A. Murariu cam in jurul acestui Elo au început să aibă randament la analize. Cristi Chirilă, nu-și bătea niciodată capul să-și analizeze partidele serios, la fel și A. Istrățescu. Se uitau numai la greșelile din pozițiile cheie. Împreună cu mine DA, analizau cu plăcere, singuri NICIODATĂ, dar niciodată, never ever. Si au iesit amândoi campioni europeni si mondiali. La juniori MARI (si mici). Si nu o singură data!
Stiu Marius, că probabil NU te voi convinge dar, repet pentru ceilalți antrenori: Analizați partidele in detaliu, mutare cu mutare ÎMPREUNĂ cu elevii voștri până la mutarea 100 (dacă este cazul). Nu treceți rapid peste nicio greșeală, oricât de mică, căutați motivația, geneza, cauza apariției ei. Este cea mai sigură metodă ca puștii să înțeleagă ce au greșit si cum trebuiau/ ar trebui sa gandească, într-un cuvânt să progreseze.
Metoda asta, a analizelor exhaustive, a funcționat ”binișor” la mine, a scos zeci și zeci de campioni/oane la toate concursurile și probele imaginabile, zeci de șahiști/e de top, chiar și de mari maeștri, câțiva la vârsta junioratului sau imediat după ea. Vă scutesc de repetarea plicticoasă a palmaresului meu de antrenor, metoda analizelor este confirmată de performanțe lor repetate, întinse pe mai multe decenii, deci este viabilă. Probabil că aceste analize, de multe ori istovitoare, întinse uneori pe durata a câtorva antrenamente (9-10 ore) ale unei singure partide, au făcut ca elevii mei să spargă granița ”non-rezultatelor” de la juniori mari de care vorbea mai devreme Vlad Jianu. Granița care împiedică medaliații de la Europene și Mondiale de U10, U12 să obțină rezultate similare și la U14, U16, U18. Eu am demonstrat repetat că se poate: Cristi Chirilă, care a a împărțit locul I la mondiale și la U16 și la U18 este un exemplu elocvent.
ianuarie 14, 2016 - 2:57 amAnaliza partidelor proprii este fundamentala pentru progresul unui junior. Pe langa aportul de cunostinte noi, el invata practic sa-si slefuiasca modul de gandire in timpul partidei, imbunatatindu-si timpul si calitatea luarii deciziilor. Are ocazia sa-si asume greselile tehnice, strategice sau tactice si asta e primul pas spre a le evita pe viitor.
ianuarie 14, 2016 - 3:00 amCred ca analiza partidelor are si un rol in mentalul jucatorului. Primeste aprobarea/aprecierea din partea antrenorului pentru strategiile corect gandite sau aplicate. Asta ii intareste increderea in sine si, de ce nu, jocul bun trebuie recompensat. Analiza amanuntita a partidelor creeaza si usurinta de a alege continuarea ideala in diverse pozitii cheie. Jucatorul incepe sa se simta ca pestele in apa in anumite pozitii abordate frecvent la analize. Joaca cu incredere, face mai putine greseli, consuma mai putin timp.
Calitatea acestor analize tine si de calitatea de pedagog a antrenorului cat si de cunostintele sale despre sah. Aici incepe sa se simta diferenta intre un antrenor care nu poate gasi/aprecia strategia corecta si un altul care are argumentele la el.
Sunt de parere ca trebuie sa aratam copiilor(indiferent cat de incepatori sunt) calea corecta de urmat. Am patit destule „iluminari” referitoare la variante ce-mi fusesera prezentate ca promitatoare de antrenor. Dupa ani, pe propria piele am realizat ca varianta/pozitia era realist inferioara si doar intelegerea caracterului pozitiei si rutina imi adusesera rezultate bune pana atunci. Asadar, e nevoie si de un antrenor care sa aiba un bagaj cat mai mare teoretic, dar si practic.
E o vorba care uneori conteaza: show me, dont tell me.
Eu cred ca este necesara o metoda clara de antrenament. Evident, ea poate fi putin modificata dupa specificul copilului.
ianuarie 16, 2016 - 6:07 amImi amintesc ca acum vreo 3-4 ani, la o finală de juniori, domnul Pavlov, în calitate de antrenor federal ne spunea antrenorilor de juniori ca aceștia au o mare poftă de muncă dar cunoștințe minime. Ne dadea o la fel de mare listă cu minusurile juniorilor noștri iar când s-a pus întrebarea „unde să găsim materialele bune și care sunt acestea”, răspunsul a fost foarte vag, fiecare trebuind să se descurce cu ce are.
ianuarie 16, 2016 - 7:21 amAcum vin si îl rog pe domnul Ghindă să ne dea si ceva titluri și autori pentru fiecare ” neajuns” observat de dansul la juniorii noștri.
Poate așa ne ajuta pe unii să găsim materiale, pe alții să le selecționeze, etc.
Voiam sa scriu ceva de cand am vazut ca s-au inceput discutiile despre cartea lui Karpov, dar am tot amanat.Fiecare cu parerea lui, dar eu am folosit-o, i-am gasit greselile si am invatat ce mi-a trebuit. Este una dintre cartile preferate si recomandarea mea in scopul invatarii ideii de apreciere si plan de joc. Nu este o carte lipsita de greseli asta e clar, la fel ca oricare alta, dar atata timp cat suntem suficienti de abili sa folosim ce trebuie din ea avem cu ce lucra. Concluzia mea in raport cu cartile si dvdurile de sah, este ca nu exista material gresit ci doar material gresit predat. Cine vrea sa discutam fix exemplele lui Daniel, Winter/Capablanca vs Alekhine sunt disponibil si va arat cum trebuie intelese si predate. O sa fiti mai prudenti inainte de a folosi un cuvant categoric precum „gresit”!
ianuarie 16, 2016 - 7:28 amCa o completare, consider combinatiile pe care toate lumea le adora, fiind pozitii ce puteau fi evitate de catre adversar. Dar acesta a gresit si a permis combinatia. Este cartea de combinatii plina de greselile neplublicate ale adversarilor? E retorica.
Dle Ghinda
„Și toate astea pentru ce? Ce veți face voi pentru mine, în contrapartidă, pentru multele ore de muncă petrecute ca să vă scutesc pe domniile voastre să citiți și să decideți singuri ce vă trebuie, IN CUNOSTINTA DE CAUZA?”…..”Nu-mi aduc aminte să fi preluat vreun junior din pepinierele gălățene, dar sunt sigur că ai domniilor voastre sunt impecabili din punct de vedere tehnic, NU m -am referit la ei 🙂 .”
Este destul de greu sa fi preluat jucatori din pepiniera galateana pentru simplul motiv ca sahul in Galati s-a relansat acum vreo 5 ani, pana atunci juniorii galateni erau gasiti in clasamente undeva dupa jumatatea clasamentului. Astfel, juniorii care acum ar avea vreun cuvant de spus (vecini cu performanta) au undeva in jur de 10-11 ani, deci poate abia acum sau in viitorul apropiat sa va „bata la usa”.
Pe de alta parte, nu am vrut decat sa ne ajutati. Ce vom face pentru dumneavoastra? Pai oare nu ati dori ca atunci cand veti fi cautat (nu numai de galateni, ca aici cred ca citesc mult mai multi) elevii respectivi sa aibe cat mai multe cunostinte aprofundate?
Nu, juniorii antrenati de mine nu sunt impecabili, au lacune si sunt primul care recunosc. De asta va cer ajutorul (dvs si celor cu experienta).
ianuarie 16, 2016 - 7:32 amSi sa fiti sigur ca atunci cand voi crede ca nu ii mai pot ajuta le voi recomanda alti antrenori, bazandu-ma pe referinte (si da, sunteti si dumneavoastra pe acea lista – la naiba, din cauza unui galatean pe care l-ati antrenat)
@ Lucian Gilea
Prietenul meu, IM Cătălin Cârmaciu, gălățeanu meu neastâmpărat, NU prea era junior când am început să lucrăm. avea douăzeci și …ceva și era bine mersi, angajat cu normă intreagă, știm noi bine unde 🙂 . De aceea nu l-am menționat….
Dacă vreți să vă fiu în mod REAL de folos, întrebați-mă cu (target) țintă precisă, nu chestiuni de largă respirație. In principiu eu am propria mea viziune despre șah, CE, CUM și CÂT trebuie predat. Nu am urmat niciodată vreo metodă sau programă precisă, pas cu pas, mă adaptez la necesitățile ”clientului”, care vine deja cu un bagaj oarecare de cunoștințe. Corectez ce este greșit (după părerea mea) adaug unde este incomplet si predau unde este locul viran, pentru a se completa armonios cu restul construcției. Nu pot spune că am început vreodată cu lecția 1 și să fi continuat neabătut până la lecția 250. Caut să folosesc tot ce este util din ce au predat antrenorii dinaintea mea, nu vreau să reiterez cu șahistul cunoștințele deja căpătate de acesta. Este ușor pentru mine să-mi dau seama la analize, care sunt petele albe de pe hartă, care trebuiesc cartografiate și unde nu are rost să insist numai de amorul artei, ca să pot zice că se poate bifa că am făcut și lectia 175.
In principiu imi plac in special mai toate cărțile lui John Nunn, Keres si Ludek Pachman, O parte din Dvorețky, John Watson și Aagard. Pot ca să vă înșir alte 30 de nume, dar ce rost are, nu vreau să impresionez pe nimeni. NU trebuie să vă lipsească din bibliografia de predare cele 3 volume ale partidelor lui Botvinnik (versiunea in limba rusă sau o traducerea acesteia) sau măcar ”Partidele Alese”, stia Mihail Moiseevici un sah de construcție uluitor….Oricum, părerea mea este să citiți cât mai mult, fiind deja șahiști acest lucru vă va face plăcere. In momentul in care dați peste un capitol sau o temă interesantă, pac cu paginile respective la scaner sau pdf sau Chess Base și va veti face o cartotecă proprie, originală, pe care să o cunoașteți și s-o indrăgiți. Eu așa am făcut, de multe ori neglijând sa trec cartea sau autorul. Dat fiind că eu NU scriu cărți despre șah, nu există pericolul de a plagia, fie și neintenționat….O mare parte din ce știu, sălășluiește deja cuminte in capul meu, nu trebuie să scotocesc toată ziua prin cărțile altora.
ianuarie 16, 2016 - 7:34 am@ Mihai Ghinda :
Aveti tot respectul si consideratia mea pentru activitatea dvs. de jucator si antrenor. Pentru asta va apreciez. Sabia insa prefer s-o tin in teaca pentru orice eventuala ” agresiune „. La intrebarea dvs.din mesajul catre Dl.Gilea :” Ce veți face voi pentru mine, în contrapartidă?”
ianuarie 16, 2016 - 7:38 amraspunsul este evident :
veti avea aprecierea noastra a tuturor, pentru OMUL din dvs. si veti contribui la ridicarea valorica a sahului romanesc. Vi se pare prea putin ? S-ar putea sa castigati mult mai mult :
un castig spiritual. Aveti liberul arbitru.
Domnule Ghinda,
ianuarie 16, 2016 - 7:41 amSunt curios daca aveti o problema cu metoda, cu exemplele sau cu modul in care sunt tratate exemplele la Matukievici.
Eu am inteles ca el ne propune sa invatam cum sa ne facem plan de joc dupa metoda lui Steinitz cu 7 criterii, am luat criteriile(stramband din nas ca-s cam multe si copiii nu le vor tine minte si o sa-i bage in ceata) si am trecut cartea la „prioritati de citit”insa ii tot dau amanare, pentru ca, comentariile la fiecare pozitii mi se pare si mie ca-s facute la plesneala si oricum nu ma lumineaza . Mi se pare interesanta insa folosirea exemplelor ca exercitii(copilul sa faca plan pe exemple).
Vlad Jianu ne propunea(optional la ultima lectie online) si metoda lui Aagard cu 3 intrebari.
Eu ma gandeam si la o metoda mai simpla pentru..aceiasi incepatori.. si astept parerile celorlalti despre ea „ce ar muta albul(4 dau mai multe mutari cu scop comun) daca negrul face doar mutari defensive si ce ar muta negrul daca albul ar face doar mutari defensive.
Eu pentru stabilirea planului de joc nu folosesc in niciun fel termenul de „criteriu”, cu atat mai putin criteriile lui Steinitz. Suna foarte prost si greu de perceput de un copil, dupa parerea mea.
Metoda dupa care predau eu are la baza ideea ca la alcatuirea planului de joc si la stabilirea mutarilor candidat elevii trebuie sa determine ce avantaje pot obtine, iar eu clasific avantajele astfel
1) Avantaje cantitative: avantajul material (relativ si absolut) si superitatea locala de forte
2) Avantaje calitative:
– valoarea calitativa a regelui (siguranta lui, daca ne referim la jocul de mijloc, respectiv valoarea lui ca piesa activa in final)
– valoarea calitativa a figurilor (care depinde de 4 componente: Mobilitate + Amplasament + Rol + Stabilitate = MARS)
– valoarea calitativa a pionilor (a structurii de pioni)
– initiativa (posibilitatea de a crea amenintari imediate)
– avantajul de spatiu
Permanent elevul trebuie sa caute modalitati prin care sa-si imbunatateasca valoarea calitativa a pieselor proprii si sa reduca valoarea calitativa a pieselor adverse.
Evident le predau detaliat si modalitati de imbunatatire a valorii calitative a pieselor proprii si modalitati de reducere a valorii calitative a pieselor adverse pentru fiecare tip de piesa in parte (turn, nebun, cal, dama, rege, pioni)
ianuarie 16, 2016 - 7:42 amMetoda lui Aagaard nu se adreseaza incepatorilor. As folosi-o ceva mai incolo.
ianuarie 16, 2016 - 7:43 amPentru inceput, orice metoda care-l face sa-si puna intrebari (ce face piesa asta, unde atac) e buna. Chiar si MARSul lui Marius.
In proportie foarte mare punctul meu de vedere cu privire la modul de stabilire a mutarilor candidat si a planului de joc coincide cu cel al lui Marius Ceteras. Imi place mai mult forma interogativa. Pot sa obtin initiativa? Pot sa castig spatiu? Care piesa are pozitia cea mai proasta? Care piesa o pot plasa cel mai incomod pentru adversar? Etc.
Eu cred ca nu e asa greu sa inveti criteriile. Diferenta cred ca o face modul in care esti capabil sa raspunzi la intrebari de genul:
Cat de important este fiecare criteriu (principiu) in acest moment?
Care este criteriul (principiul) ce trebuie aplicat in acest moment?
Care este ordinea de mutari care pune cea mai mare presiune pe adversar?
Care este ordinea de mutari care ascunde cel mai bine planul meu de joc?
Care este ordinea de mutari care imi permite sa urmaresc mai multe planuri simultan?
Care este ordinea de mutari care imi ofera cea mai mare rapiditate in realizarea planului?
Care sunt mutarile ce pot avea caracter ofensiv si defensiv simultan?
Etc.
Diferenta cred ca o face, asa cum imi pare ca sublinia si Dl. Ghinda intr-un comentariu anterior, PRECIZIA si CULTURA SAHISTA: capacitatea de a cuantifica precis importanta criteriului, a sti precis momentul in care trebuie sa iei o anumita decizie (spre exemplu deschidearea sau eliminarea tensiunii in centru), a cunoaste cat mai multe pozitii tip (idei, planuri, manevre etc).
Din experienta personala, pot afirma ca pana la elo 2200-2300 nu e nevoie de mare precizie, cu exceptia celei de calcul, si nici de o mare cultura sahista. Dupa acest nivel „nu mai merge”. Mai sus de acest nivel imi pare ca devine necesar un volum mult mai mare de munca si ajutorul unui antrenor extrem de bun.
ianuarie 16, 2016 - 7:44 am@ Jugaru
ianuarie 16, 2016 - 7:46 amMetoda lui Matukievici este OK, Exemplele sunt OK. Modul de tratare merita, pe o scara de la 1-la 10 o nota intre 4-5 si 6. Depinde, de la caz la caz. Daca vei citi articolul meu referitor la partida Winter-Alekhine Vei intelege perfect ce vreau sa spun, Cred ca vei afla unele lucruri interesante……
@ Gabi Popescu
@ Marius Ceteras
Din moment ce generațiile actuale butonează smartphone-uri si tablete de pe la 3-4 ani, nu vad de ce i-as trata ca pe niste potențiali ratati, niste mediocri. Eu le pun in brate bagajul normal de cunostinte de la inceput, din momentul cand facem prima lectie. Le explic, eventual, ce înseamna cuvintele mai deosebite si trecem imediat la treaba. Vorbesc cu ei exact in același fel in care scriu aici, mai putin maximele si citatele 🙂 Nu cred ca trebuie creat un limbaj special pentru copii si nici o terminologie rudimentara. Cu Mihnea II (Ognean) asa am procedat de la 6 ani si surpriza, copilul a asimilat tot fara probleme. Si Mihnea I Costachi sau Mihnea III Coman (care cerea numai muzica simfonica la antrenamente), Andrei Dolana, Mircea Talu au avut parte de regim pt adulti. Nu s-a plâns nimeni ca nu intelege, nu au protestat părintii sau ceilalti antrenori …
Revenind la Întrebările pe care vrei sa le pui, Gabi sunt mult peste cota de avarie. Întrebările sunt mult mai putine si efectiv mai simple, dat fiind ca nimeni nu aterizeaza din cer in pozitie, o stie de mai multe mutari:
Care sunt noile caracteristici ale poziției, ce s-a schimbat?
S-a modificat planul de joc?
Ca trebuie sa fac pentru a acoperi cel mai mare număr de lucruri pe care le am trecute in caietul meu de sarcini, trecute din observațiile la mutările anterioare?
Care sunt sarcinile prioritare?
Urmează alegerea mutărilor candidat si justificarea lor tactica, daca este nevoie si Gata!
Si chiar asa simplificat, este prea complicat pentru ei, Multi juniori muta repede din instinct, alti pentru ca nu au rabdare si altii pentru ca vor sa se distreze nu ca sa muncească ca la galere.
ianuarie 16, 2016 - 7:47 am@ Mihai Ghinda
In general aveti dreptate. De multe ori insa juniorii nu prevad anumite mutari sau manevre ale adversarului si se trezesc ca picati din cer in pozitie. 🙂 Eu am trait de multe ori acest sentiment chiar si in momentele in care jucam cel mai bun sah al meu.
Poate ca la un nivel si mai inalt totul se reduce la intrebarea „Fata de zecile de pozitii pe care le-am vazut si semanau cu asta, ea prin ce se diferentiaza?”. Zic si eu. 🙂
ianuarie 16, 2016 - 7:50 amPai de aia sunt juniori! Ca să nu ”prevadă” toate mutările sau toate planurile. ”Picatul din cer” este o caracteristică generală pe aici prin Balcani, nu-i asa? Suntem, vorba unui bun prieten al meu, ”Morți după muncă”. ”- Eu, (continua Mihai L.) aș fi în stare să mă uit 24 de ore in șir la cum lucrează ALȚI”
Ai dreptate, la un nivel de peste 2550 – 2600, o bună parte din muncă este eliminată de simpla comparație a poziției cu imensa cartotecă din capul șahistului.
ianuarie 16, 2016 - 7:51 amDomnilor Jugaru, Gilea
Mingea este in terenul dvs. S-au terminat discuțiile despre cartea lui Matsukevich, putem reveni la problemele de pregătire care va interesau pe dvs. Asta dacă, bineînțeles, nu cumva s-au epuizat toate subiectele interesante pe aceasta tema…a formarii gândirii celor mici.
ianuarie 16, 2016 - 7:52 amDaca tot mi-ati pasat am sa reintru in joc. Eu revin cu „problema mea” care cred ca este cea mai importanta. Poate nu trebuie dezvoltata aici, unde se vorbeste despre gandirea celor mici, asa ca imi cer scuze anticipat.
Ce facem cu copiii care nu au bani si nu isi permit antrenori individuali, participari la turnee?
Da, mai devreme sau mai tarziu ii vom invata sa gandeasca, vom ajunge la rezultate ori folosind metoda lui Gabriel Popescu, ori pe a lui Marius, ori altele mai simple sau mai complicate, vom specula la maxim lectiile oferite de Asociatia Pro Logos si lectorii sai insa daca nu avem un „sistem” bine pus la punct in care toti sportivii sa poata participa, multa munca va fi in zadar.
Facand o comparatie, uitati-va in sistemul medical, avem doctori buni si foarte buni insa „sistemul” nu ii ajuta si nu vor face performanta in Romania.
Pe de alta parte, ma uit pe site-ul Federatiei de sah din Republica Moldova si vad ca cheltuielile de cazare si masa ale sportivilor calificati in finala de seniori sunt acoperite de „sistem”, ca premiile sunt mai mari fata de cele de la noi (~ 6000 lei romanesti ptr locul 1), ca fiecare victorie este recompensata cu 1000 lei moldovenesti (~ 250 lei romanesti). Oare cum de acolo se poate oferi mai mult, o tara care primeste ajutoare de la noi?
Consider ca ducem lipsa in primul rand de un cadru foarte bine organizat la toate nivelurile, seniori sau juniori, cluburi sau federatie, antrenori si instructori iar performanta sa fie recompensata. Iar cand spun performanta sa gasim diverse trepte ale performantei (medalii sau locurile 1-10 la Campionate Mondiale sau Europene, medalii sau lot national la Campionatele Nationale ale Romaniei, etc).
Veti spune ca e treaba federatiei, poate ca da, poate ca nu, insa propunerile ar trebui sa vina de la noi iar federatia sa gaseasca solutii sa le puna in practica.
ianuarie 16, 2016 - 7:53 amAltfel, sahul fiind deja foarte selectiv (ai bani intri in joc, nu ai bani, ramai acasa) sa nu ajungem sa egalam numarul jucatorilor activi cu numarul antrenorilor (de oricare fel ar fi ei, de gradinita, scoala primara, gimnaziala, etc). UItati-va de ex cati juniori de performanta/perspectiva sunt in Romania si cati antrenori cu pretentii. Iar numarul celei de a doua categorie creste pe cand numarul primei categorii nu.