Echipa masculina de sah a Romaniei : Gergely Szabo, Costica Lupulescu, Mircea Parligras, Vlad Jianu, Vladik Nevednichy, impreuna cu Dieter Nisipeanu
Lotul national feminin de sah: Cristina Foisor, Irina Bulmaga, Carmen Voicu si Alina l’Ami (lipseste din poza Luminita Cosma)
Imi amintesc cu placere de vremurile cand eram tanar, si asteptam cu nerabdare sa citesc cronicile din ziare sau reviste care relatau despre prezenta echipelor nationale la campionate mondiale, europene sau olimpiade de sah. Era pur si simplu o incantare sa savurezi acele articole scrise de adevarati profesionisti ai jurnalismului. Unde or fi disparut acestia intre timp, habar nu am, dar mi-e tare dor de ei! In amintirea lor, am sa incerc sa scrijelesc cateva cuvinte si poate, asa cum v-ati obisnuit cu functionarii amatori din federatie, veti fi intelegatori si cu un sahist amator cu chef de scris.
Intr-o perioada in care falimentul bate frenetic la usa federatiei romane de sah, cu chiu cu vai, se reuseste trimiterea ambelor loturi la europenele pe echipe, incertitudinea planand pana in ultima clipa asupra lotului masculin. Nici nu vreau sa-mi inchipui ce s-ar fi intamplat la o noua neparticipare a baietilor, mai ales ca nu trecuse multa vreme de la rusinoasa absenta de la Olimpiada.
E bine ca s-a rezolvat problema, pentru ca asa am avut ocazia sa vedem un spectacol sahist oferit de catre marii nostri maestri la aceasta competitie. Dupa o prima runda de relaxare in fata unor galezi care au fost ciuca batailor tuturor echipelor, in urmatoarea runda, o nefireasca teama in fata austriecilor ne-a costat o pierdere de tempo, ce practic a schimbat culoarul favorabil ivit in urma rezultatelor primei runde. Dar, dupa cum vom vedea mai tarziu, vorba romanului: tot raul e spre bine! Reusim un egal cu surprinzatoarea si artagoasa echipa a Greciei( locul 7 la final) in runda a treia, dupa care urmeaza iarasi un galop de sanatate in urmatoarea runda, victimele fiind veteranii polonezi. Ei bine, acum incepe sa se intrevada partea buna a tempoului pierdut. Inevitabil, trebuiau sa se infrunte si cu numele grele ale sahului european, dar cat de bine s-au nimerit de data aceasta rundele. Un senzational egal obtinut cu mult noroc de ucrainieni in fata baietilor nostri, ne-a aratat de fapt adevarata valoare a sahului practicat de elita sahului romanesc. Si nu a fost decat o avanpremiera a meciului ce a urmat. Cel cu Rusia. Ce meci! Ce partide superbe au reusit sa joace baietii nostri contra rusilor, numai bune de pus la colectie. Rezultatul final al confruntarii nu afecteaza insa calitatea partidelor disputate. Este incredibil ce forta de joc au jucatorii romani, si ce pacat ca nu o evidentiaza decat foarte, foarte rar. Poate cineva dintre putinii profesionisti ramasi in urma avalansei de speculanti ai acestui minunat sport, ar putea sa analizeze aceaste partide pentru a creea un nou stil de abordare in viitor a sahului romanesc.
Dupa acest meci, doar rezultate firesti. Trebuie remarcat totusi, ca la finalul acestei competitii, lotul national masculin s-a clasat cu 5 locuri peste cota atribuita la start. Practic, exceptand infrangerea in fata Rusiei (of, si cand te gandesti ca aveam la un moment dat victoria in mana…), singura echipa care ne-a mai invis a fost cea a Cehiei, cehii profitand insa, de efortul depus cu o zi inainte de baieti in fata rusilor. Este o performanta deosebita, in conditiile in care sistemul competitional intern este la pamant.
Cateva vorbe si despre echipa feminina. Dupa foarte multe rezultate excelente obtinute recent la diverse competitii mondiale, si care ne-au adus multe satisfactii si bucurii amatorilor de sah din tara, de data aceasta parca evolutia lor a fost una mai degraba stearsa, decat una normala privita prin prisma rezultatului final. In afara unei tresariri de orgoliu in fata echipei Frantei si cateva partide lejere in compania unor echipe modeste, in rest nu am vazut decat niste umbre ale unor jucatoare cunoscute, care se luptau din greu sa nu piarda partidele. Exceptia s-a numit Alina l’Ami.
Concluzii? Doar una: Se poate face performanta la nivel inalt cu echipele nationale, pentru ca inca mai avem jucatori(oare) de mare clasa! Problema este daca se doreste acest lucru. Daca vreti sa aflati raspunsul, incercati o intrebare la federatie, caci pe mine ma umfla rasul cand vad ce se petrece acolo.
Sa aveti in fiecare zi, pofta de viata si de sah!
2 Comentarii
Cred ca poza spune totul. In limbajul de lemn consacrat, pare a fi o “buna atmosfera la lot”. Vladik il tine cu forta pe Dieter, sa nu fuga 🙂
noiembrie 21, 2013 - 9:00 amMi se pare tare gratutz Dieter, trebuie sa aiba mare atentie ca e inca tanar.
noiembrie 21, 2013 - 4:05 pmUnpic mai mult sport si mai multe legume 🙂