Caricaturist (amator) la un Campionat European de sah (profesionist) (I)

Sa fie clar de la inceput ca toti prefera portretul. Caricatura e incomoda. Putini au curaj sa fie caricaturizati – unii nici nu se lasa usor pozati. In schimb, caricaturile sunt mai interesante. Dar sa fie ale altora, nu-i asa ! Sa ridem noi de ei si nu ei de noi…
Sahul a devenit, vrind-nevrind, spectacol. Cu scena, cu actori. Mediatizat!
Poti urmari azi on-line turnee importante de sah cu mutari geniale sau mai putin inspirate.
Dar nu prea ai ocazia sa intilnesti oamenii care joaca : omul, nu actorul, nu jucatorul. Ii putem cunoaste ca oameni chiar prin blogurile lor, prin interviuri, marturisiri, comentarii. Am avut aceasta ocazie sa intilnesc o mare de sahisti mari, desi nu chiar cei mai mari ai momentului… Am incercat sa ii percep ca oameni, sa citesc mai mult despre ei, i-am vazut si zimbind, si vorbind intre ei si framintindu-se in timpul partidelor… i-am observat cu mult interes.

Nu ma numesc Polgar, insa am doua fete care sunt nume cunoscute in sahul polonez pentru copii. Fiicele mele sunt eleve la liceul de muzica si chiar ma gindeam sa le propun organizatorilor, pe care nu ii cunosteam, ca macar una din ele sa dea un mic recital la festivitatea de inchidere, am renuntat la ideea aceasta, insa Dunia si Elena m-au ajutat la strins autografe pe caricaturile facute si le multumesc cu aceasta ocazie. Fiica cea mare, Dunia, a contribuit decisiv la materializarea altei idei temerare de-a mea si mi-a inlesnit publicarea caricaturilor pe pagina oficiala a turneului, pentru ca o cunoastea pe prietena directorului turneului si a putut sa il abordeze si sa ii propuna ceea ce eu nu consideram a fi demn de marii sahisti…oaspeti in orasul meu.
Cum sa rid de asa mari sahisti si sa le pocesc chipurile cu rinjete comice?
Dar asa e legea caricaturii: fara mila, ca si in sah. Jocul greseala asteapta.
Nu am intilnit printre zecile de mari maestri mari frumuseti masculine, insa nu am avut indecenta de a ii face o caricatura marelui maestru Akopian si acesta a constituit o exceptie de la regula. Cu simplitate, caldura si eleganta, mi-a dat autograful pe un portret facut chiar in ultima zi a Campionatului si a avut rabdarea sa facem si poze. Akopian Vladimir, vicecampion mondial in 1999 la Las Vegas. Pe Khalifman – campionul mondial din acel an al eclipsei de soare nu l-am intilnit, am ratat autograful sau, desi l-am desenat in ultima zi dupa o fotografie de proasta calitate de pe internet.
Am intrebat un jucator gruzin cu cine ar vrea sa il desenez din cei cu care a jucat? Cu Khalifman, mi-a zis. In ultima zi l-am desenat cu adversarul sau preferat, cel mai prestigios – dar nu am semnaturile lor pe foaia de hirtie. Am adunat 40 de autografe in total de la cei desenati.

Sa mentionez acum – pentru ca mi-a atras atentia un cititor intr-un comentariu, daca tot a venit vorba de Khalifman, ca Andrei Istratescu, care apara culorile Frantei, l-a invins pe fostul campion mondial! Bravo cititorule ca ai observat ! Voi posta mai sus o poza a marelui maestru roman in care e fericit! Felicitari !
De unde mi-a venit ideea? Ma gindeam ca sunt atitea tari prezente in competitie (Rusia, Ucraina, Bielorusia, Romania -12 jucatori !!!) cu atitia competitori-vedete nestiute de mine …
si mi-am propus sa ii diferentiez vizual in mintea mea oarecum cind voi merge printre zecile de mese si le voi urmari din cind in cind jocul. Vroiam sa ii identific cumva… Am desenat ca o gluma intr-o seara pe o foaie primii patru din Rusia cu peste 2700. Nume sonore insa nu pentru mine atunci. Era lista cu jucatori lunga de aproape 300 de participanti, fara poze insa la fiecare, asa ca a trebuit sa ii caut pe internet. Mi-am dat seama ca nu pot desena 300 de participanti intr-o saptamina, plus ca nu stiam daca intr-adevar organizatorii imi vor posta caricaturile. Oare voi avea succes?