Fariseii sahului romanesc

Initial am vrut sa scriu,  asa cum obisnuiesc de regula si fara a specifica vreun nume, despre cateva aspecte recent petrecute din viata sahista.  Saptamana trecuta, am ramas  fara glas uitandu-ma la cele patru variante de oferte (trimise de la acelasi club catre federatie, ca oferte pentru campionatele nationale pe echipe). Am intrebat printre cunoscuti daca s-a mai pomenit ca in trecut sa se fi intamplat asemenea situatie, dar nimeni nu-si amintea de asa ceva.  Eram atat de entuziasmat de faptul ca un singur club poate sa organizeze aproape toate competitiile oficiale din calendarul federatiei romane de sah, incat am dorit sa astept rezultatul oficial, inainte de a-mi exprima admiratia. Din pacate, traind intr-o lume imperfecta, nu mai avem timp sa ne bucuram de asemenea vesti bune.  Dar avem in sfarsit, organizatorii pe care ni i-am dorit intotdeauna.

Miracolul se intrezarea in ultima vreme, dar tot atat de bine se banuia cum ca ar avea  radacini bine ancorate in trecut.  Daca i-ati intreba pe multi dintre veteranii sahului, acestia v-ar raspunde scurt si la obiect,  ca miracolul respectiv nu este decat o poveste clasica si  pur romaneasca, nicidecum una supranaturala.

Totusi, e o minune sa avem un asemenea consiliu director, care poate sa treaca atat de usor peste hibele statutului, si sa inteleaga perfect ofertele prezentate de catre clubul salvator. O simbioza desavarsita, ce sa mai zic. Si la cat de bine cunosc ei dorintele jucatorilor, si cu cata ardoare le reprezinta acestora interesele, ar fi pacat sa-i deranjam acum cu lucruri minore ca nelegalitatea unor decizii luate. O prezentare a membrilor consiliului actual o consider binevenita,  numai pentru simplul fapt de a-i cunoaste pe cei 6 onorabili domni:

Daniel Candea

Daniel Candea, un tanar maestru si excelent manuitor de piese sahiste la dublu: cu albele la federatie, cu negrele la organizatori.( foto: FRSah)

Alin- Vivian Campeanu,  Vasile Dragomanu,  Claudiu Badea Iordache,  Costica Ciprian Nanu, si nu in ultimul rand,  Corneliu Pascalau.

O enumerare simpla,  oficiala. Ei sunt salvatorii sahului romanesc! Credeti ca glumesc? Ei bine, nu. Daca macar unul dintre ei ar fi simtit vreo vaga urma de neregula, fiti convinsi ca acela si-ar fi dat imediat demisia. Cum nu am auzit de asa ceva, inseamna ca pot sa continui cu vestile bune. Se pare ca si Mama Omida stia de revarsarea binelui asupra sahului romanesc, si prin viziuni supranaturale, a tinut sa ni le destainuie aici . Aveti si linkul catre mareata Hotarare a CD din 29.04. 2013 aici. Desi sunt un tip credincios,  nu merg mereu pe principiul ” crede si nu cerceta”. Cateodata, e bine sa mai faci si pe necredinciosul. Afli lucruri noi, asa cum si altii au inteles la timpul lor ca pamantul nu e plat. Zis si facut.

Ionut Dobronauteanu, azi un oficial ECU, dar care simte inca cu inima unui tanar maestru, tot ceea ce ii trebuie sahului romanesc.

Orbit de atata stralucire, mi-am amintit  si de un alt inflacarat sustinator al calitatii sahului romanesc, indeosebi in ce priveste turneele private, pentru cele oficiale nepunandu-se problema, ele fiind deja garantate. Un oficial ECU, vicepresedinte chiar al institutiei, domnul Ionut Dobronauteanu  a considerat ca Dieter nu are valoare pentru lotul national. Mai nou, nici macar de Turneul Regilor din acest an! Remarcabila profunzimea gandirii domniei sale. Este bine sa-i acordam, cu scuzele de rigoare, toate meritele acestui domn. Mai ales ca Nea Titi, un fost figurant politicos de la conducerea federatiei, si-a insusit pe nedrept atata timp toate laudele. Pai, la modul in care decurg lucrurile bune pe aceste meleaguri, sa nu ramaneti surprinsi sa ma vedeti invitat ca jucator, la unul dintre marile turnee internationale ale Romaniei.  Pe fond, ce mare lucru e sa fi cel putin egal cu un fost campion european,  sau chiar cu un posibil viitor campion mondial? (NR: Dieter Nisipeanu a reusit la Campionatul Mondial Fide, Las Vegas 1999, locul 3 !)  Mult mai important este sa intelegi nevoile familiei sahiste din care faci parte. Cea romaneasca, binenteles.  Si sa mai fi si aclamat intr-o sedinta ordinara de Adunare Generala, apoi trebuie sa fi imun sa nu empatizezi ce cei care te adora.  Ca sa nu aveti impresia ca vorbesc in parabole, iaca cateva dovezi de iubire pentru sahistii romani:

Dreptul la replica al domnului Ionut Serban Dobronauteanu la scrisoarea deschisa a domnului Sergiu Grunberg

Ionut Dobronauteanu scrie despre “Fila neagra a sahului romanesc”

Ma scuzati, dar nu ma pot opri din elogii. Stiti desigur, ca zilele acestea la Iasi, s-a desfasurat un concurs fabulos. Pe unele publicatii online locale, se ajunsese pana la cifra de peste 300 de jucatori participanti, o exagerare evidenta. E drept ca multe alte siteuri au marjat si ele pe doborarea unor recorduri de participare, dar s-au oprit cu numaratoarea la fix 232.  Cand  jumatate dintre jucatorii prezenti au fost  romani, majoritatea localnici (cam un sfert, adica peste 50 din declaratia domnului Manole la televiziunea locala ), e clar ca un record a fost doborat. A fost bine si faptul ca doi politicieni au supervizat aceasta competitie. Daca unul dintre ei, ministrul tineretului si sportului a reusit performanta de a intarzia cu jumatate de ora inceperea festivitatii de deschidere,  celalalt este un personaj local, si veti mai avea ocazia sa il revedeti pe la festivitati sahiste destul de des pana in septembrie. Un alt aspect imbucurator, este si faptul ca sahul romanesc isi confirma pozitia ocupata in ierarhia mondiala actuala, pastrandu-si nivelul de sah pentru amatori,  cu putinele exceptii inerente. Si fie vorba intre noi, la cati sahisti profesionisti sunt in lume, la capitolul amatorism in sah nu ne intrece nimeni.

Costin Petrica, unul dintre cei mai prolifici maestrii FIDE din Romania.

( foto: Informatia zilei)

Intr-un exces de adrenalina, nu  pot trece cu vederea la ce se intampla de ani de zile la Satu Mare. Este incredibil cum acest talent nativ local  este trecut cu vederea de catre federatie. Nu inteleg de ce nu se regaseste inca in lotul national. Ar fi pacat sa se risipeasca in zadar, maestria sa in a castiga doar turnee ascunse de ochii lumii.

Si pentru ca excesele dauneaza grav sanatatii intotdeauna, cred ca am sa va las si voua placerea de a mai povesti si alte minunate intamplari din viata sahista actuala.

Si pentru ca ati avut bunavointa de a ajunge sa cititi pana la aceste randuri,  printre atatea vesti bune, permiteti-mi  sa va spun si una neplacuta: acest articol nu este un pamflet.

Sa aveti in continuare, in fiecare zi, pofta de viata si de sah!

Cu respect,

Nicolae Jeltopop