Finalele de copii si juniori, Caciulata 2013: de ce stresam copiii?

IMG_1237

CLICK AICI PENTRU REZULTATE SI PARTIDE! http://chess-results.com/tnr96881.aspx?lan=1

CLICK AICI PENTRU ALBUME FOTO, REALIZATE PRIN AMABILITATEA SITEULUI YOUNGCHESS.COM

E clar, nu pot sa adorm in noaptea astea. Ma sacaie o durere de masea. M-am apucat sa ma uit la intamplare peste partidele jucate pana acum la aceste finale in primele 4 runde. O mentiune speciala aici pentru organizatori, partidele jucate apar imediat pe Chess Results, este excelent pentru toata lumea, chiar va multumim!

38323_DSC10

Copil plangand, INAINTE de startul partidei (foto: youngchess.com)

Vai, partidele! Voua cum vi se par? Sincer, mie mi se par groaznice, ca nivel general. Si nu m-am uitat decat pe la baieti, unde totusi s-au jucat semifinale, iar cei peste 14 ani sunt suficient de mari ca sa joace ceva. Nu o sa dau exemple specifice aici, nu dau nume de jucatori nimic. Asta tocmai ca sa nu las loc de interpretari, cum ca as ataca pe x sau y.

Despre remize am mai scris, intr-un articol anterior.

Ok, nu sunt remizele scurte pe care le tot vedem in turneele inchise de seniori (care, apropo, nu sunt un bun exemplu pentru copii). Dar vedem prea multe remize in pozitii critice, in care pur si simplu una dintre parti ar avea multe motive reale pentru a continua partida. Ce invata un copil de pe urma unei partide in care a efectuat mutarile deschiderii pe care le stia pe de rost, a facut apoi cateva mutari standard, pe care de asemenea le stia de acasa, dupa care a strans mana adversarului, inainte ca adevarata partida sa inceapa? Bun, destule dintre remize trec de 30 de mutari. Dar daca copii ar juca pana la capat si ar trece prin toate fazele unei partide, in urma analizelor partidelor ar invata si mai multe lucruri. Nu ar fi mai bine asa? Fiind vorba de remize date in pozitii echilibrate, ar ajunge tot pe acolo, in loc de 4 remize ar castiga sa zicem 2 partide si ar pierde 2 partide. Dar ar ramane cu mult mai multe,  pe termen lung este mult mai bine.  Sahul este mult mai frumos cand partidele se joaca pana la capat, si cine face asta ramane oricum cu sentimentul ca macar a incercat, indiferent de rezultat.

38301_DSC35

”Daca pierd iar se supara tati pe mine!” (foto: youngchess.com)

Sa lasam remizele, oricum o sa tot discutam despre ele la nesfarsit. Dar vad multe greseli in partidele copiilor. Si nu ma refer la acele greseli ‘normale’ pentru etapa de dezvoltare in care se afla copii. Este vorba de gafe mari, imense, numeroase. In conditii normale de concurs ele nu ar aparea, nu in numar asa mare.

Sunt secvente de partida halucinante. Albul primeste un sah banal, si muta fara sa fie fortat pe singurul camp care permite Negrului sa dea mat. Ce face Negrul? Paralizat de ideea pe care o are in cap, de a da sah etern, da un sah aiurea, nu sesizeaza matul intr-o mutare! Si nu, nu era o partida jucata la sub 8 ani! Rog aici cititorii ‘Sah cu Ceausescu’ sa nu dea exemple concrete! Copiii se afla in plina competitie, si ar fi daramator pentru increderea in sine a copilului respectiv sa afle ca a ratat un mat intr-o mutare.

Mie mi se pare ca acesti copii sunt foarte stresati. Prea stresati. Sunt copii foarte buni, dar pe care se pune prea multa presiune. O presiune cu efecte negative si imediate, si pe termen lung. De ce? Cine pune atata presiune pe umerii unui copil? Chiar toata lumea a venit aici numai si numai pentru o clasare minim pe podium? Nu mai exista si alte turnee, si alte obiective pe termen mediu sau lung?

Adevarul este ca eforturile pe care le fac parintii sunt si ele foarte mari. Ei fac mari eforturi financiare, si fac eforturi mari pentru a fi alaturi de copii la toate competitiile. Si cauta permanent o motivatie, pentru a continua cu toate aceste eforturi imense.

Dar chiar nu reusim sa intelegem, parinti si antrenori, ca miza nu este una imediata? (decat in foarte putine cazuri). Am ajuns sa cred ca cei mai mici dintre copiii sahisti (de la sub 8 ani) nici nu inteleg prea bine de ce se agita parintii atata. Recompensa in sah este oricum una abstracta pentru cei mai multi practicanti, mai ales cand organizatorii da ca premii doar cupe si medalii pentru primii 3 clasati.


Cu timpul, copiii pur si simplu ajung sa se resemneze, si duc presiunea in spinare, si joaca ca atare. Incearca sa le faca pe plac parintilor, si asta doar pentru ca sunt in esenta copii cuminti si ascultatori. Dar in ziua in care ajung sa ia decizii de unii singuri, se lasa de sah imediat.

Copiii nu pleaca de pe pozitii egale in nici o competitie. Unii au mai multi ani de sah competitiv decat altii, s-au antrenat mai mult. Sau pur si simplu, au aptitudini si calitati diferite. Au perioade (lungi) de acumulari – cu rezultate competitionale oscilante, si perioade de ‘explozie’. Diferite de la un copil la altul. Copiii ‘explodeaza’ in sah la varste diferite. Sau…nu.

Sahul practicat corect recompenseaza pana la urma pe toata lumea. Copiii capata deprinderi pozitive, invata sa gandeasca logic, invata sa ia decizii de unul singur (din mai multe optiuni) samd. Nu stie oare toata lumea care sunt beneficiile sahului?  Uitam prea usor ce conteaza, de fapt.

Multi copii din generatia mea s-au maturizat frumos. Cei mai buni au ramas in sah, iar subsemnatul constituie o exceptie 🙂 Dar majoritatea au ajuns sa exceleze in domeniile de activitate pe care si le-au ales. Faptul ca au practicat sahul in perioada junioratului i-a ajutat cu siguranta. Asta este miza reala, stimati parinti!

Lasati copiii sa joace sah mai relaxat! Aveti mai multa rabdare cu ei, incurajati-i mai mult! Sa joace sah cu placere, asa cum e normal! Pentru placerea jocului, initial. Pentru unele obiective mai tarziu, alese atent si realist, pas cu pas. Iar pentru cei putini, pentru obiective de performanta.

001

5 Comentarii

  • Cristian

    Frumos scris! Ca parinti trebuie sa intelegem acest mesaj: beneficiile sahului se regasesc dincolo de rezultatele imediate.

    aprilie 5, 2013 - 10:31 am Raspunde
  • mihai

    In urma cu vreo 2 ani am asistat la o scena ce m-a oripilat. Jucam cu un pusti de vreo 8-9 anisori,o partida amicala intr-un club.Baiatul ,de altfel talentat si cu perspectiva…parerea mea,apreciaza gresit o pozitie si intra intr-un final greu pe care-l pierde.Taica-su izbeste cu pumnul in masa si racnind ii zice:”creaza!!!!!creaza!!!”. Urmeaza plansete si scene duioase. Il vad mai mereu plangand si acum pe la turnee dupa vreo partida pierduta. Tot cu vreo 2 ani in urma joc o partida oficiala de data aceasta in Iasi cu un pusti ,cam de-o varsta cu primul,si mai talentat decat acesta, de la Poli. Am castigat greu,dupa ce era sa pierd la timp,facand vreo 60 mutari si salvandu-ma cu o mutare ascunsa …tare. Diferenta..e ca tatal acestuia a venit la masa l-a sarutat parinteste pe cap,i-a strans piesele si i-a zis….”bravo,ai jucat bine”. Sunt parinti si parinti,dar cel din urma a castigat toata simpatia si consideratia mea. Voi urmari cu interes parcursul sahistic al celor 2 copii ,dar tind sa cred ca ieseanul va ajunge mai sus.

    aprilie 5, 2013 - 5:10 pm Raspunde
  • Florin Coman

    Un articol excelent. Scris de o persoana care isi ajuta elevii, care sufera alaturi de ei la insuccese si care se bucura ca un copil la reusitele lor. Ma bucur ca am avut ocazia sa-l cunosc pe dl. Stanca, dansul fiind antrenorul de la club al copilului meu. As dori sa fie mult mai multe persoane cum este dl.Stanca.

    aprilie 8, 2013 - 5:10 pm Raspunde
  • Florin Moldoveanu

    Foarte frumos spus, iar titlul acestui articol este foarte bine ales.
    Noi parintii, este normal sa ne dorim cele mai bune rezultate de la copiii nostri, atit in acest sport cit si la scoala.
    In ceeace priveste stresul, in mod cert nu este este bine pentru copiii nostri.
    Ma intreb, oare in organigrama unui club sportiv (de copii), nu ar trebui sa faca parte si un psiholog ? dar, cum e in Romania, daca este obligatoriu, atunci cea mai mare parte a cluburilor ar avea fictiv un psiholog.
    La competitii de acest gen, la care participa copii atat de mici, organizatorii ar trebui sa aduca obligatoriu psihologi, medici … iar perioada de desfasurare a competitiei sa fie mai scurta.

    aprilie 10, 2013 - 12:36 am Raspunde
  • jugarul

    Sper sa citeasca si sa priceapa parintii…
    Mie mi s-a parut foarte tare concursul la 10 ani, poate peste cel de 12. La 8 ani am vazut la acelasi jucator mutari extraordinare si apoi gafe incredibile; la varsta asta este mai greu sa rezisti presiunii…aproape in toate partidele celor mai mici fiind gafe..
    Tot la 8 ani, in runda 2 la masa 3 s-au jucat….140 mutari in peste 4 ore, intre care nu prea gasesti gafe, doar in deschidere negrul sacrifica o piesa pt a o castiga inapoi si nici unul nu vede ca exista aparare pt. a pastra piesa, si in finalul lung negrul cuta tenace sa captureze unul dintre pionii slabi ai albului si dupa ce reuseste nu gaseste calea de a castiga cu pion in plus si nici sa tina finalul turn contra turn si pion(desi il studiase si repetase de mai multe ori)..Insa cand ai doar sase ani si jumatate si nu esti inca la scoala, dupa 120 mutari in 4 ore……

    aprilie 10, 2013 - 1:08 am Raspunde

Lasa un Comentariu

Adresa dvs de email nu va fi publicata.