Pe undeva pe la inceputul anului, am primit un mail de la un prieten in care imi atragea atentia asupra unui asa zis articol despre sah, si l-am redat pe vechiul site aici , fara a mai face vreun comentariu care mi se parea de prisos.
Zilele trecute am vazut un reportaj difuzat pe un post tv( din pacate nu am salvat imaginile), dar am citit si cateva articole referitoare la acelasi subiect, si anume despre o frumusete carpatina care a castigat o etapa nationala a concursului Miss Univers. In reportajul respectiv, sahul aparea ca o completare intelectuala la valorile fizice etalate de concurenta romanca, ceea ce nu este chiar atat de rau, ba dimpotriva.
Insa, cand am vazut joi seara o “stire” difuzata pe postul ce-si serbeaza onomastica de ziua nationala a Romaniei, am ramas cu gura cascata. Va spun ca in ziua respectiva ajunsesem frant acasa, si cred ca am adormit aproape instantaneu zapand pe diverse canale, sa vad ce mai e nou prin lume. Nici acum nu-mi explic cum de a ramas televizorul tocmai pe acel post, dar mai ales de faptul ca m-am trezit ca la o comanda, cu cateva clipe inainte de a incepe reportajul. Singura mea reactie a fost sa ma ciupesc de zor, ca nu cumva sa fiu inca in stare de vis. Sincer, mai bine as fi visat. Totul s-a derulat atat de rapid, incat la terminarea “stirii”, eram genul de om caruia un psihiatru i-ar fi recomandat fara nici o ezitare o camasa de forta.
Nelinistitit, ma apuc sa caut ceva dovezi in speranta ca totusi am visat. Pe tv, nimic, pe nici un post. Da-i si cauta si pe net. Nimic, deasemenea. Intr-un final, gasesc ceva “urme”. Din (ne)fericire, omuletii de la trustul de care apartine si postul tv, mai au si un site. Zic ei, de sport. Iata aici stirea cu pricina.
Poate ca ar fi trebuit sa aiba efectul unei pastile de valium sau xanax, si sa ma linistesc. Ei, aş… A fost mai rau decat atunci cand am tot vazut ca federatia nu se preocupa decat de aranjamente florare la distribuirea turneelor oficiale fara licitatie ( sau chiar cu, nu are importanta), cand am vazut zile in sir o sala goala la unul dintre putinele turnee puternice din lume care mai supravietuiesc zilele acestea sau cand am vazut juniori amenintati in timpul competitiei de catre mizerii umane acceptate de oficiali cu nonsalanta.
Ei bine, acum acum am sa incerc camasa de forta. Nu pe cea reala, ci pe cea ipotetica, cea care imi mai lasa posibilitatea de a mai scapa cateva vorbe. Este incredibil cum cativa idioti ratati pot sa-si bata joc printr-un amalgam de manipulari, de acei oameni care iubesc si practica acest sport. Sa induci in media ideea ca sahul este doar un sport sangeros, sau mai nou, o activitate provizorie a unor copii doar pana la a ajunge vedete prin baruri si aventuri cu pitipoance, dar avand statutul de fotbalist? Sa spuna, subliminar, ca doar cei care se lasa de scoala au “sansa” de a deveni campioni? Ca doar excitatia unui model miss, poate sa motiveze un copil?
Daca am luat-o pe aratura, promit ca am sa ma duc la primul psihoanalist pe care mi-l recomandati. Dar cum va ramane cu cei din Federatie? Daca ii intrebati de ce nu au bani pentru sprijinirea imaginii sahului, pentru centre de excelenta sau pentru alte multe lucruri specifice, vor ridica din umeri si va vor zice: nu avem sponsori. Pai ce sponsor va investi intr-un sahist, cand el va deveni pana la urma un fotbalist? Da, stiu, sigur se gaseste unul care isi doreste un viitor devorator de tabloide sau un consumator de politica( aviz Nea Titi!).
In fine, recunosc ca sunt un nebun al sahului. Dar il iubesc! Voi?
p.s. Imi doream ca aceste intrebari fundamentale, sa le fi trecut ca motto: De unde venim? Cine suntem? Incotro ne indreptam?
0 Comentarii