Targoviste: Mircea Udroiu i-a bătut pe cunoscuţii Mircea Pavlov şi Mihai Şubă la şah

A învăţat şah uitându-se la fratele său mai mare „Mi-a plăcut şahul de mic copil şi pentru asta, mama mea ar fi de vină pentru că mă trimitea să îl iau pe fratele meu mai mare acasă, de la Căminul Cultural, acolo unde juca şah. Eu nu îndrăzneam să îi spun să vină acasă şi mă uitam şi eu cum juca el acolo. Aşteptam să termine partida şi încet, încet, am învăţat să mut piesele”, spune Udroiu Mircea.

Cu toate că mutările de bază le-a prins din zbor de la fratele său, tainele ascunse ale şahului le-a descoperit după ce a citit prima carte de specialitate. „Când am intrat la liceu, mă duceam la bibliotecă să citesc şi acolo am găsit pe jos o carte care se numea „Să învăţăm metodic şahul”. Am cerut permisiunea dacă pot să mă uit şi eu pe ea iar la plecare, bibliotecara mi-a dat-o mie”, îşi aduce aminte acesta.

Nu a avut bani de o tablă de şah

Cu părere de rău îşi aduce aminte că se făceau tot felul de concursuri de şah la şcoală dar era mult în urmă pentru că nu îşi permitea o tablă de şah. „Nu aveam bani de o tablă de şah pentru că era 3 lei la vremea aceea. Atunci piesele de şah erau reprezentate de nişte cartonaşe rotunde. În fiecare zi citeam câte o pagină din cartea respectivă şi eram obligat să mut piesele din ochi. Când am reuşit să îmi iau un joc de şah, în anul al doilea şi a început un concurs, am ieşit pe locul întâi. Treptat, treptat, am ajuns să practic jocul acesta din pasiune, din plăcere. Practic, şahul este o îmbinare în cele mai reuşite proporţii între artă şi sport, peste care se presară din abundenţă multă muncă”, spune şahistul.

A câştigat în faţa unor şahişti de renume

Dragostea pentru acest sport l-a ajutat pe Mircea Udroiu să-i descopere aproape toate tainele şi să nu piardă nicio partidă în faţa unor jucători de renume. „Am jucat o partidă directă, în urmă cu câţiva ani, cu Lucian Vasilescu, cu Marina Pogorevici. Am mers destul de bine, având în vedere că la simultanele date de jucători ca antrenorul emerit Mircea Pavlov, campionul mondial la veterani, Mihai Şubă, fostul campion naţional Victor Ciocâltea, nu am pierdut nicio partidă”, îşi aduce aminte acesta.

În anii ’80, La Romlux, Asocieţia Sportivă “Luceafărul” nu a fost desfiinţată doar pentru că Mircea Udroiu, care era singurul membru al secţiei de şah, ieşea frecvent campion naţional. “La vremea aceea aveam categoria întâi. Participam la concursuri gen “Cupa 1 Mai”, “Campionatul Orăşenesc”, şi multe alte faze locale, la care am luat numai locul întâi”, mărturiseşte şahistul.

Aveţi un jucător preferat?

Pe plan local am un respect deosebit pentru un jucător pe care l-am cunoscut mai de mic. Succesele şi insuccesele lui mă bucură şi mă întristează. Este vorba de Cozmin Gulie. E foarte bun.

Copiii dumneavoastră sunt pasionaţi de şah?

Copiii mei nu sunt pasionaţi de şah dar trag nădejdea că nepoţelul meu, care are şapte ani, ştie deja să joace, să mute piesele. Rămân la părerea că şahul în special pentru copii, face o trecere rapidă şi benefică de la o formă de memorie mecanică, la una logică. Îţi conturează de timpuriu o anumită personalitate. Te face să îl respecţi pe învingător şi să primeşti respectul din partea celui învins.

Ce-i place?

Îmi place primăvara. Nu pot să compar cu nimic sentimentul acela când primele frunze apar după iarnă, cum văd cum renaşte natura.

Ce nu-i place?

Nu îmi plac oamenii închişi la fire, nu-mi plac când cad frunzele toamna. Nu-mi plac oamenii duplicitari, oamenii care nu spun ce gândesc, îi evit.

Profil:

Nume: Mircea Udroiu

Născut la 13 mai 1947

Localitatea: Vulcana Băi

Studii: „Facultatea de Ingineria Materialelor, Robotică şi Mecatronică” (Universitatea Valahia Târgovişte), profesor la Grupul Şcolar Nicolae Ciorănescu

Familie: căsătorit, doi copii, Ciprian (25 ani) şi Claudia 39 de ani