El a vazut cum Max Euwe a devenit campion mondial. El a vorbit cu Emanuel Lasker, şi a salvat zeci de copii evrei în timpul celui de-al doilea război mondial. Azi-noapte am avut privilegiul de a juca un meci împotriva lui prof. Dr Johan van Hulst, in varsta de 99 de ani. Nu am putut să-l bat.
Prof. Dr Johan Wilhelm van Hulst sa nascut la Amsterdam, pe 28 ianuarie 1911. El e un emerit profesor si politician olandez. Incepand ca un profesor si mentor, in perioada 1942 – 1960, Van Hulst a fost director al Academiei Pedagogice din Amsterdam şi în această calitate el a fost responsabil pentru salvarea a sute de copii evrei şi copii de la grădiniţa Hollandsche Schouwburg. Pentru aceasta el a primit distincţia Yad Vashem în 1973.
Van Hulst a devenit doctor in psihologie în 1961. In perioada 1956 – 1981 el a fost membru al Senatului olandez şi in perioada 1961 – 1968 membru al Parlamentului European. El este un fost preşedinte al partidelor politice CHU şi a CDA şi deţine multe alte funcţii. Van Hulst este, de asemenea, autorul a numeroase publicatii stiintifice si carti; ultima a fost publicat,a când avea 95 de ani.
Nu este străin nici de lumea sahului. El a fost un jucător destul de puternic şi, de fapt, a fost o dată invitat să joace pentru echipa Olandei la una din Olimpiade. Cu toate acestea, Van Hulst a trebuit să decline invitaţia, deoarece ar fi pierdut functia de director al şcolii dacă ar fi jucat. Acesta a fost momentul în care a decis că nu va urma o carieră in şah.
Dar de decenii, el a jucat în grupul parlamentarilor, la Turneul de la Corus şi a câştigat de multe ori, inclusiv ediţia 2010, la 99 de ani.
Eu joc şah foarte putin in aceste zile. Acest sezon am jucat, probabil, doar trei sau patru jocuri la Caissa Club din Amsterdam. Anul trecut, clubul de şah Max Euwe a încetat să existe şi membrii săi s-au transferat la Caissa. Inprima seara la club în luna septembrie a anului trecut, ne-am întâlnit cu membrii noştri din noul club, iar unul dintre ei a fost distinsul profesor Van Hulst. El este un membru de onoare al Clubului Caissa şi a fost un membru de aproximativ şaptezeci de ani.
“Am fost spectator la toate meciurile lui Max Euwe în Olanda,” ne-a spus el in aceas seara de marti. “În timpul unuia dintre jocurile de inceput a meciului din 1935, Emanuel Lasker a fost unul dintre spectatori. L-am întrebat care crede el ca sunt sansele lui Euwe” Ascultam cu veneraţie povestile domnului Van Hulst, o figura magică deja, care l-a văzut pe Euwe jucand, care a vorbit cu Lasker … Desigur, imediat am întrebat: “ Ce a răspuns Lasker? ” Van Hulst, zîmbind: “Îmi amintesc foarte clar. El a spus Alekhine ar trebui să fie considerat usor favorit, având în vedere timpul de joc.”
Mai târziu, în seara aceea el ne-a povestit, de asemenea, despre perioada celui de-al doilea război mondial. “Am fost preşedintele unui club de şah aici, în Amsterdam. La sfârşitul anului 1930 situaţia pentru membrii nostri evrei a devenit tot mai dificilă. La un moment dat nu li sa mai permis să joace, asa ca s-au decis să joace în secret, la casele lor, în loc de club. Mai târziu, siacesta practica a trebuit să se oprească, de asemenea.”
Într-o noapte un ofiţer SS a intrat în clubul nostru. “Vreau să fiu un membru al clubului şi să joc aici”, mi-a spus. Eu a trebuit să gândesc profund, şi apoi am răspuns: “Eşti creştin? Trebuie să fi un membru al comunităţii noastre creştine de asemenea. În acest fel am reuşit să scap de el.”
Van Hulst încă joacă aproape în fiecare săptămână. El luat si adus cu taxiul, şi are nevoie de un baston sau un băţ pentru a se deplasa. “Nu cu mult timp în urmă a lipsit d elaintalnirea noastra nocturna”, actualul preşedinte al clubului mi-a spus. “Săptămâna viitoare va veni şi si-a cerut scuze pentru absenţa acestuia, dar el a avut un motiv foarte intemeiat. Fiica lui a implinit 60 de ani.”
Noaptea trecuta am decis să merg la club, si spre surprinderea mea am fost imperecheat împotriva profesorului Van Hulst. Amintindu-mi multele poveşti, precum şi cu un respect profund faţă de adversarul meu, am avut probleme de concentrare. Dar asta e nici o scuză; pur şi simplu am jucat prost. Mai important, cu excepţia deschiderii cred că el a jucat destul de puternic, ca şi cum nu ar fi existat nici o diferenţă de vârstă de 65 de ani.
Dupa meci i-am spus: “Am câştigat deschiderea, ati castigat finalul.” El a răspuns cu ” Sunt un om batran, ştii. Sunt obosit după câteva ore de joc. “Apoi ma întrebat despre rating-ul meu. I-am spus că este un pic peste 2200. “Aha! Ei bine, poate că nu ar trebui să-ţi spun pe al meu, atunci. Ei bine, OK, este 1600. ”
După aceea s-a ridicat, a luat bastonul si a adăugat: “Sunt mulţumit de joc.” Si-a luat apoi haina. “Sunt mulţumit de asemenea” i-am răspuns, bucuos de seara, şi senzaţie de bine data de remiza in faţa acestui om. Dar el a raspuns că acest lucru este un nonsens: “Nu cred că aveţi niciun motiv de a fi multumit!” Am zâmbit, ştiind că el a avut dreptate. În final el a fost cel care a câştigat.
susrsa: Peter Doggers , chessvibes.com
Photo © Fred Lucas;
0 Comentarii