In unul din episoadele anterioare, am prezentat argumente atat din partea lui Kasparov cat si a lui Karpov despre cine este mai bine pregatit pentru un meci de Campionatul Mondial- actualul campion mondial sau candidatul la titlul mondial. Deoarece singura persoana in stare sa comenteze competent despre pregatirea meciului este jucatorul insusi, suntem norocosi sa avem parte de gandurile ambilor jucatori.
Dezvaluirile lui Kasparov din “Kasparov vs Karpov 1990” sunt in mod particular folositoare, deoarece el a acoperit multe detalii legate de pregatire care nu sunt in mod normal puse la dispozitia publicului larg.
Iata un nou exemplu (pag2), despre atunci Karpov s-a calificat in calitate de candidat la titlul mondial in martie 1990.
“In ianuarie 1990 am inceput sa-mi planific pregatirea, luand in considerare cumsa-mi aloc eforturile si unde si cu cine sa organizez sesiunile de antrenamente. Dar exista evenimente asupra carora nu avem nici un control.”
Intrebare: Va referiti la evenimentele din ianuarie 2000 din Baku, avand ca rezultat faptul ca, nu numai ca v-ati intrerupt prima sesiune de antrenamente, dar ati fost de asemenea fortat, impreuna cu familia dumneavoastra, sa plecati din orasul nativ?
Raspuns: Da, desigur
Intrebare: Ati ramas fara casa, si nu este greu de imaginat toate problemele pe care le-ati avut. Ati reusit totusi sa va duceti la capat intentiile privind pregatirea pentru meci?
Raspuns: Sa spun ca pregatirea mea nu a fost dusa pana la capat ar fi prea putin. Genul de pregatire pe care sunt obisnuit sa o fac a fost intru totul absent. Inainte de fiecare meci pentru Campionatul Mondial obisnuiam sa consider ca sunt necesare 100 de zile de munca. Cu aceasta ocazie abia am reusit sa adun impreuna 60 de zile de antrenamente, dar acestea nu au semanat deloc cu acele zile linistite de pregatire de la Marea Caspica unde m-am pregatit alta data.
Mai jos Kasparov descrie cum a fost afectat de evenimentele din Azerbaijan din Ianuarie cel Negru (1990), cand trupele sovietice au ocupat Baku.
“Stilul obsinuit de viata a fost distrus. Si asta inaintea unui asemenea meci. Nu am avut nici timp suficient, nici rezerve de energie nervoasa, nici calm. Singurul lucru pe care am reusit sa-l fac a fost sa creionez cursul strategic al viitorului meci, desi asta doar foarte aproximativ. Strategia a constat in lupta pentru ‘complexitate maxima’ si cu Albul si cu Negrul, dar desfasurarea meciului mi-a aratat ca pregatirea meaa la Negru a fost inadecvata. Nu mi-am imaginat cat de bine pregatit va fi adversarul meu.”
Intrebare: In timpul meciului aceasta a devenit rapid evident.
Raspuns: Da, in timpul meciului totul este mult mai dificil de facut. Si mai este un alt factor important, pe care l-am mentionat deja. Nu am reusit sa duc la capat programul de pregatire, care a trebuit sa fie redus la 60 de zile, si asta cu multe intreruperi si probleme fara legatura cu sahul. Este destul de evident ca atunci cand timpul de pregatire este redus, programul insusi incepe sa se reduca. Si astfel un s-a facut un alt pas incorect, unul care aproape ca s-a dovedit fatal. Nu numai ca am vrut sa joc pentru a intra in complicatii cu Negrul, dar chiar am inceput sa evit duelurile teoretice, planuin diferite setupuri iregulate, intrand in mod deliberat in pozitii inferioare, in principal pentru a avita teoria si a mentine tensiunea. Acest tip de tactica imi este complet atipic, si in instanta data mi-a cauzat propriului stil de joc.”
Imaginati-va ca va petreceti 100 de zile pregatindu-va un repertoriu de deschideri. Si, in plus, fiind deja cel mai bine pregatit sahist din lume.
(SURSA: Chess for All Ages: One Hundred Days for an Opening Repertoire)
