De vorba cu Cristina Foisor la Palatul Cotroceni.

Interviu de Nicolae Jeltopop, 16 februarie 2010, Palatul Cotroceni

Aflandu-ma din nou in trecere pe la Cotroceni, ce e drept destul de tarziu, pe holul salii de asteptare, m-am intalnit cu  Marea Maestra Cristina Foisor, care tocmai reusise sa sparga gheata ghinionului ce o urmarise de la inceputul turneului.
Nu puteam sa ratez acest moment de euforie, si am lansat  cu elan, prima intrebare:

NV:  Cum credeti ca se poate aborda sahul de catre cei care nu il cunosc, si, in special, cum pot fi atrasi, convinsi, copiii catre acest sport?

Cristina Foisor:  Sahul eu l-am abordat profesionist. Depinde insa de fiecare. Daca e facut cu placere  e perfect. Trebuie neaparat, in primul rand sa-ti placa, ca mai apoi sa poti progresa.
 

NV: Cum v-a venit ideea de a incepe frumosul proiect “foisorchess” ?
Cristina Foisor:  Am avut  de-a lungul timpului oferte din strainatate, foarte atractive, dar nu am plecat. Tocmai pentru a face ceva in tara si pentru sahul romanesc .
Ca jucatoare am facut multe, spun eu. A venit insa vremea ca din experienta acumulata sa impartasesc si celorlalti care sunt  poate la inceput de drum. Si eu am fost ajutata de altii, iar  pentru  mine a fost providentiala intalnirea cu  Marele  Maestru Florin Gheorghiu.Vazand si studiind implicatiile internetului asupra noastra mi-am spus ca daca internetul asta e o chestie atat de extraordinara, hai sa-l folosim in sprijinul promovarii sahului. Si am deschis blogul. Dar cand l-am deschis, telul meu era sa ma adresez mai degraba copiilor si promovarii sahului. Insa, acum  sunt  oarecum dezamagita, deoarece credeam ca, daca copii sunt mereu pe net, vor fi destui care sa vina si aici.

Dar probabil ei au alte nevoi, ei vor mai degraba sa  se joace. Totusi  mi-am pus intrebarea : Unde sunt copii si cum pot fi ei atrasi?
Pe acest blog, incercam sa oferim o plaja larga de activitati, si sa ne adresam si celor mai putin pregatiti in sah, dar si celor bine pregatiti. Ma bucur sa vad ca pe blog mai vin mari maestri si comenteaza , (binenteles cu id anonim ). Dar totusi nu este  chiar ceea ce ne propusesem. Eu vedeam blogul  ca  pe un pom de Craciun, pe care il impodobim cu diverse categorii (globuri), si astfel oricine vine acolo, sa poata sa-si aleaga globul potrivit. Ei bine, dar copiii inca nu vin, si asta ma doare. Anul trecut, am organizat o tombola pentru ei. Experienta a fost utila. Am inteles doua lucruri: in primul rand, copii trebuie atrasi si recompensati, iar pentru acest aspect este nevoie de suport financiar. In al doilea rand, ei, bineinteles, vor sa abordeze sahul ca pe o joaca, si nu ca pe ceva profesionist. Aici cred ca si eu, dar  si voi (blogul Sah cu Ceausescu) ar trebui sa mai lucram, pentru a-i atrage pe cei mici. Daca vom reusi sa le inoculam  pasiunea pentru sah acum, vor avea-o toata viata.
Ma doare foarte mult si cand vad ca in tarile din jurul nostru sahul se dezvolta cu pasi uriasi iar la noi in pasi de melc uneori chiar rac.
Spania, care in urma cu 15 ani era o tara fara traditii in sah, are acum superjucatori. Polonia este un bun exemplu pentru modul in care sahul a fost promovat in randul tinerilor in ultima perioada si in special al promovarii sahul feminin .

NV: Nu ma pot abtine sa nu intreb. Ce s-a intamplat cu dvs. in acest turneu? Cel putin in partida cu Turova este incredibil cum ati ratat.

Cristina Foisor: Pur si simplu, nu a fost sa fie. Sunt apasata de cateva probleme personale pe care sper sa le rezolv in cat mai scurt timp. Deocamdata Elo-ul a coborat considerabil in aceste ultime 2 turnee, cu 30 de puncte, dar punctele Elo vin si pleaca si noi trebuie sa mergem mai departe.

NV: Credeti in soarta?
Cristina Foisor: Da dar mai ales in Semnele ce ne sunt trimise. O intamplare ce m-a marcat ar fi urmatoarea :
era probabil prin  anul 1996,  cand am jucat un turneu la Marrome, in Franta,
si acolo li s-au propus mai multor mari maestri, un experiment foarte interesant.
Era perioada in care Minitelul (precursor al Internetului de azi) se dezvolta in Franta,
si vroiau sa atraga sponsorizare si sa il promoveze. Cum marii maestri prinsi de turneu au refuzat rand pe rand invitatia, au ajuns la mine. Eu sunt atrasa de originalitate si, prin urmare, am acceptat .
Acest experiment a constat intr-o partida  de sah  jucata cu un detinut astfel: eu, care ma aflam in biroul directorului inchisorii, vedeam celula si pe detinut, iar el vedea doar sahul. Mutarile erau transmise  in celula si inapoi prin minitel si, din motive de securitate, detinutul avea foarte putine informatii despre mine. Sincer nu cred ca eram in pericol, desi am castigat :-).
Partida nu a durat mai mult de 20 de mutari. Uitasem de acest lucru, pana anul trecut,
cand participand la turneul de la Villard de Lans, o figura cunoscuta, dar de care nu-mi mai aminteam de unde, m-a salutat si mi-a spus ca era cel care organizase acel experiment. Mi-a spus ca  pentru acel detinut, partida  cu mine a fost un punct de cotitura al vietii. Ca, dupa aceea, printr-un  comportament exemplar, a reusit sa fie eliberat conditionat, dupa care a inceput sa studieze sahul mai intens, si, dupa reintegrarea in societate cu succes, a infiintat un club de sah in localitate, club care este activ, al carui presedinte este si azi.
Nu stiu daca aceasta intamplare este sau a fost un Semn pt mine sau pentru el, sau pentru amandoi, dar sunt multumita ca am reusit sa ajut prin sah ca alt destin sa-si gaseasca calea.
(NV: Ca o mica paranteza, imi pare rau ca nu am inca permisiunea de a va prezenta  proiectele de viitor ale doamnei Cristinei Foisor… Dar discutand despre acestea, vrand-nevrand, am ajuns, bineinteles ati ghicit, la subiectul “federatie”, subiect ce nu putea fi ratat tocmai in aceste zile).

Cristina Foisor: Am o mare problema cu critica. Avem prostul obicei sa criticam orice: sa criticam federatia, presedintele, jucatorii… Toti gresim. Gasesc ilogic sa critici daca nu vii cu ceva in schimb. Fie ca este vorba de un plan, fie ca este vorba de o idee. Am cochetat  o perioada cu ideea de a candida ca vicepresedinte. Insa cum ma simt inca in stare sa joc (si nu trebuie sa ne uitam la ultimul rezultat 🙂 ) am abandonat ideea, dar cineva din famila mea o va face, si anume Ovidiu va candida pentru Comitetul Director, tocmai pentru ca simtim ca e o datorie de onoare sa ne implicam si sa ne aducem si noi contributia alaturi de ceilalti la reconstructia, daca pot sa o numesc asa, unei strategii viabile pe termen scurt si mediu care sa ne readuca ca natie sahista in topul  mondial, atat la feminin, cat si la masculin, dar mai ales la nivel juvenil, caci Viitorul incepe mereu cu Azi.