Interviu cu Vladimir Kramnik : De la Steinitz la Kasparov -partea a 2-a

Interviu realizat in 2005, de Vladimir Barsky.

     Desi realizat cu ceva timp in urma acest interviu ne dezvaluie viziunea si o parte din ideile interesante ale unui Campion Mondial de Sah  [Vladimir Kramnik] cu privire la evolutia jocului de sah si descoperirii si aplicarii principiilor ce guverneaza sahul de la primul Campion de Sah si pana Kasparov.

 

Partea a 2-a. Emmanuel Lasker

Al 14-lea Campion Mondial de Sah, Vladimir Kramnik, discuta cu Vladimir Barsky, impartasindu-ne ideile sale despre ceilalti 13 campioni mondiali de sah …..

 

EMMANUEL ADOGMATICUL

 

– În opinia mea, Emmanuel Lasker a fost un pionier al şahului  modern. Atunci cand te uiti prin partidele lui Steinitz intelegi ca ele s-au jucat in secolul trecut in timp ce multe dintre partidele lui Lasker le-ar fi putut avea  jucatorii moderni de sah.

Lasker este prima verigă din lanţul sahului “global”  unde  diferitele elemente de luptă sunt luate în considerare. De exemplu, dacă ar fi avut o structură mai bună de pioni  împreună cu un atac promitator asupra regelui  inamic,  credea ca avantajul sau era aproape decisiv. Dar Lasker a înţeles că diferitele componente poziţionale s-ar fi putut compensa reciproc. El si-a dat seama că diferitele tipuri de avantaj ar putea fi interschimbabile: avantajul tactic ar putea fi convertit  în avantaj strategic şi vice-versa.

Cred că Lasker a avut o cunoaştere mai aprofundata asupra şahului decât Steinitz. Apropo, este semnificativ faptul că, Campionatul Mondial de Sah din 1894, (nu mai vorbim de retur) a fost o nepotrivire totala.

Lasker avea la acel moment 26 ani; Steinitz 58 ani.

     Impresia mea este că doi jucatori complet diferiti în termeni de cunoaştere sahistica s-au întâlnit la tabla de sah. In zilele de astazi ale Elo-ului, am putea spune că un jucător cu un rating de 2700 a jucat împotriva  altuia evaluat la 2400. De aceea, victoria lui Lasker a fost atat de convingătore; el aproape ca si-a “sfasiat” adversarul. Stiam că Steinitz a fost un mare jucator, dar în acel meci a fost bătut rău; acest fapt a fost ca un soc cultural pentru mine. Nu am vazut niciodata un astfel de decalaj enorm intre participantii la un Campionat Mondial, de parcă ar fi fost mai mult ca un simultan decât un meci pentru titlu. La acel moment Steinitz trebuie să fi fost deja trecut peste apogeul carierei. Dar eu nu-mi pot imagina de ce a fost atat de slab intrucat  el a continuat sa obtina  rezultate decente în turnee.

Lasker a fost o persoană impresionanta. El a reuşit să înţeleagă foarte mult în şah. M-am uitat prin jocurile sale din nou cu ceva timp în urmă şi am fost uimit: cunoasterea sa a fost incredibil de extinsă pentru timpul lui! El a fost primul care a înţeles importanţa factorilor psihologici şi a început să le acorde atentie. El a început sa-si adapteze strategia  şi, într-o anumită măsură, stilul său diferitilor adversari. In timp ce, Steinitz, si-a menţinut un singur concept in care a crezut: acesta este corect şi acesta nu este.

Lasker a inteles o idee care a fost destul de dificil de inteles intr-un moment în care oamenii vedeau şahul numai în alb şi negru. Şahul este un joc foarte complicat şi poate fi absolut neclar ce este bine sau rău. Este posibil să se acţioneze în moduri diferite. Lasker a fost foarte flexibil  şi neschematic. El a fost primul jucator adogmatic din istoria şahului. El nu a gândit  în termeni de “acest lucru este bun şi acest lucru este rău”. De exemplu, dacă reuşiţi să ocupe centrul, este bine, dacă nu, asta e rau “. Asta a fost un mare pas înainte pentru dezvoltarea in şah.

     În opinia mea, atunci când Lasker l-a deposedat pe Steinitz de titlu, el a fost cu “2 capuri”  mai presus decat toti ceilalti. De atunci istoria sahului  nu s-a mai  văzut un astfel de decalaj imens. Lasker a depasit pe toată lumea, până când o nouă generaţie a crescut iar adversarii săi, şi anume Tarrasch, au fost mai puternici.

– Putem spune cu greu ca Tarrasch reprezinta o nouă generaţie, deoarece el a fost şase ani mai în vârstă decât Lasker …

– Cred că Tarrasch a început să joace mai puternic mai târziu. La momentul Lasker s-au luptat pentru titlu, jocul Tarrasch nu a fost impresionant.

– Tarrasch l-a considerat pe  Lasker ca pe un “parvenit “, pentru că atunci când Tarrasch era deja “Profesorul  Germaniei”, Lasker era un nimeni. Steinitz l-a provocat pe Tarrasch pentru un meci, dar acesta din urmă s-a eschivat.

– Nu am fost impresionat de jocul lui Tarrasch. El a avut idei imaginative dar, ca toţi jucătorii din acea perioadă a fost predispus la rigiditate. Şi Lasker nu a fost, de aceea el a iesit in evidenta.

– Lasker a devenit Campion Mondial în 1894, în timp ce Pillsbury a câştigat faimoasul Turneu Hastings din 1895, unde  Cigorin a fost al doilea iar Lasker a ocupat doar locul al treilea. El chiar a avut de-a face cu  adversari puternici …

– Eu nu vreau sa contrazic…. Aceasta este părerea mea personală şi cred că, la inceputul anilor 1890, Lasker a fost cu doua lungimi de unda mai presus de ceilalti în înţelegere, capacitate şi forţa de joc. Această perioadă nu a durat mult timp, doi sau trei ani, dar apoi ceilalţi au început să recupereze decalajul, învăţand de la el.

În acelaşi timp, Lasker este într-o oarecare măsură, un jucator subestimat. Legenda spune că Steinitz a fost un jucator super strategic în timp ce Lasker a fost în principal un psiholog … Aş vrea să risipesc acest mit….

W. Steinitz-E. Lasker, 1894

     Apropo, nu toată lumea ştie că Lasker nega exercitarea vreunei  “influenţe psihologice” pe adversarii săi spunand: “Succesul meu se bazează în principal pe înţelegerea puterii pieselor, nu pe natura adversarului “.

Cred că, datorită flexibilităţii sale, el a fost în măsură să aibă o înţelegere mai profundă a şahului. Dar, Lasker a început să puna dogmele  în discuţie. Să ne amintim  faimoasa sa mutare f4-f5  împotriva lui J.R. Capablanca.

Em. Lasker – J. R. Capablanca
Sankt-Petersburg 1914

 

12.f4-f5 !?

     A inteles ca campul e5 ar putea fi slabit deoarece ar fi fost greu de exploatat. Şi apoi au început să vorbească despre abordarea sa psihologica! Nu avea nimic de-a face cu psihologia. Lasker a avut un concept profund asupra pozitiei, care ar suna cam asa: se renunta la campul e5 şi se inchide nebunul din c8. De aceea, nu a fost o chestiune de psihologie; Lasker au avut o înţelegere foarte adanca poziţionala.

Desigur, el a avut adversari valorosi. Nu trebuie să uităm de Rubinstein, un jucator incredibil de talentat şi fantastic in şah. Este un păcat că, cu ale cunoştinţe sale profunde de şah, nu a fost un campion mondial. Uneori, el a creat adevărate capodopere şi a fost cu mult înaintea timpului său. Pentru a înţelege acest lucru, ar trebui să parcurgi cele mai bune partide ale sale. De ce nu a devenit Campion Mondial? Asta-i un mister pentru mine. Nervii lui s-ar putea sa fi jucat un rol sau poate ca nu ar fi fost foarte bun în practică. Oricum, el a fost un om de mare talent.

Lasker a deţinut titlul timp de 27 de ani. A fost într-adevăr un mare jucător de şah. Cu toate acestea, la acel moment nu toti pretendentii “tari” au avut posibilitatea de a juca pentru titlul şi cei care au participat la Campionatul Mondial nu au fost întotdeauna cei mai puternici jucători.

[va urma]