Nu ma mai indoiesc in privinta computerului!

Odata ce primul deceniu se apropie de sfârşit, multe site-uri privesc înapoi la ultimii zece ani şi publica listele lor cu “cele mai bune” filme şi cărţi, cei mai influenti oameni, cele mai importante evenimente istorice şi cele mai semnificative evoluţii tehnologice. În şah, nu este dificil să se stabilească schimbarea cea mai importanta, care este, desigur, apariţia acum-indispensibilului „motor” ca instrument de analiză de şah. Ce este mai si interesant este schimbarea atitudinii pe care a inspirat-o.

În timpul ultimelor cateva zile, cu ochii din întreaga lume atintiti la Summit-ul Climatic de la Copenhaga, în timp ce „scepticii” climatului au cerut  timp egal în dezbateri, şi au încercat sa creeze confuzie in randul opiniei publice cu dezinformari şi argumente motivate politic, mi-am reamintit de multe ori cum obisnuiam să ma uit la computerele de şah, în anii ’90. Pe cat de iritat sunt acum cu privire la tertipurile ieftine ale scepticilor climatului de astăzi, mi-e teamă că in zilele acelea eram eu insumi un fel de sceptic in privinta calculatorului, în sensul că găseam foarte, foarte greu de crezut că motoarele de analiza ar putea vreodată să înlocuiască sau să imite cea mai buna gândire umană in domeniul şahului. Eu pur şi simplu nu îmi putea imagina o maşină lipsita de viaţă care sa sugereze un subtil sacrificiu pozitional pe termen lung.

De asemenea, nu puteam să cred că un computer ar putea înţelege vreodată ce inseamna, să zicem, poziţiile hedgehog, şi, în secret, am crezut ca marele maestru cel mai puternic ar trebui ca întotdeauna să surclaseze computerele atunci când toate tacticile dintr-o poziţie erau epuizate. Am crezut sincer ca nimic important nu ar putea fi vreodată învăţat uitandu-te la un computer de şah, poate cu excepţia unor tactici ascunse. Desigur, m-am inselat intr-un mod iremediabil. Singurul lucru pozitiv pe care pot să-l spun este că eu nu am fost singur. Chiar şi după meciul Kramnik-Deep Fritz, din 2006, care s-a terminat cu o înfrângere zdrobitoare a celui de-al 14-lea campion mondial, mulţi oameni au opinat că acesta a pierdut din cauza “lipsei de concentrare” şi a altor motive psihologice. Grăitor, însă, niciun meci calculator-om la cel mai înalt nivel nu s-a mai jucat de atunci.

Ce e interesant este nu că oamenii au pierdut treptat lupta împotriva computerelor, ci ca în prezent nu există aproape nici un sceptic atunci cand vine vorba de supremaţia motoarelor de şah ca o sursă de cunoaştere. Chiar şi jucatorii cu minti dintre cele mai tradiţionaliste, care, la un moment dat în cariera lor, au promis solemn că nu vor utiliza vreodată, niciodată, un calculator în analizele lor, au acceptat acum această schimbare de paradigma. Fiecare autor respectabil de sah, fie că scrie pentru New in Chess sau pentru revista clubului local, isi controleaza acum analizele cu Rybka sau Fritz – şi oricine care nu doreste sa fie ridiculizat şi dispreţuit atat de critici cat şi de cititori.

Duse sunt zilele când oamenii il priveau de sus pe Garry Kasparov pentru câştigarea în jocul al 10-lea al meciului de Campionat Mondial din 1995, împotriva lui Anand, doar pentru că el si-a pregatit faimosul sau sacrificiu de turn la a1 cu ajutorul lui Fritz 4. De fapt, în zilele noastre, valoarea adăugată de mintea umana analizei de şah constă, în principal, din folosirea analizei computerului şi apoi comentarea ei, făcând selecţiile raţionale şi separand tacticile de forţă “bruta” dintre liniile mai poziţionale într-un mod mai semnificativ omeneşte. Acesta este un mod total diferit de lucru pentru oricine este implicat în analizarea şahului, şi a avut un impact profund asupra culturii acestuia.

Mai întâi de toate, ca în multe domenii de expertiză, dezvoltarea a declansat un fel de “democratizare” a analizei şahului. Dupa cum mulţi au observat, în zilele noastre orice amator de şah cu un motor de analiza şi un procesor puternic poate sa contracareze analiza unor mari maestrii de clasă mondială. De fapt, la unele turnee de şah, singurii oameni din sala de joc care nu sunt conştienţi de evaluarea corectă a unor poziţii complicate sunt jucătorii în sine – din cauza lipsei căştilor prin care comentatorii i-ar putea tine la curent cu variaţiile cele mai recente aferite de Rybka! În opinia unora, aceasta, la rândul său, a condus la o scădere a respectului în ceea ce priveşte autorităţile şahului. Poate că acest lucru este adevărat, deşi eu personal cred că acest lucru are mai mult de a face cu natura in mare parte anonima internetului însuşi, decât cu calitatea analizelor cuiva. Nu prea vezi pe cineva din publicul turneului Corus sa vina până la Carlsen şi sa-l acuze a fi un „laş” pentru ca a refuzat sa accepte sacrificiul incorect al lui Morozevich, nu-i aşa?

Cu toate acestea, cred că a fost însuşi Garry Kasparov cel care a spus că „democratizarea” şahului este de fapt un lucru bun: cu cat sunt mai mulţi oameni implicaţi în analiza de înaltă calitate, cu atat se vor acumula mai multe cunoştinţe şi cu atat vom fi mai aproape de Adevărul Suprem. Fara regrete amare şi nostalgie pentru epoca pierduta a nevinovăţiei şahului! Pare greu să nu fii de acord cu Garry Kasparov, dar as face o precizare: pasionaţii de şah cu siguranta ar trebui să înţeleagă că jucarea sahului la uabla, împotriva unui adversar real, este complet diferit de a privi la monitorul dvs. in timp ce un motor de sah rulează în fundal. Acest lucru sună banal, dar am fost de multe ori enervat de chibitii care se plângeau de lipsa de calitate a sahului în crizele de timp, ca în cum aceşti jucători e absolut necesar sa vada la fel de mult ca si motorul lor în aceeaşi cantitate de timp, şi sunt complet lipsiti de valoare, atunci când nu o fac!

Privind retrospectiv, trebuie să recunosc că a fost destul de prostesc să fiu atât de sceptic. Dovezile au fost mereu acolo. Şahul, în esenţă, nu este doar un joc pentru oameni, ci un set de reguli matematice care ascultă legile de bază ale fizicii. De fapt, cred că nu va trece prea mult timp înainte ca, chiar şi cei mai buni jucători de şah din lume sa nu mai poata înţelege cu adevărat de analizele calculatorului. Putem vedea deja semnele acestea în unele jocuri şi variaţii: “explicaţia umană” va fi doar o presupunere speculativa; intuiţie şahista va fi în întuneric, căutând indicii care poate pur şi simplu nu sunt acolo. Acesta va fi doar un nonsens pentru cadrul uman de referinţă, cam la fel cu fizica cuantica.

S-ar putea sa nu ne placa, dar asa functioneaza realitatea. Realitatea pur şi simplu nu poate fi combinata cu iluzia. Poate „scepticii” climatului ar trebui să îmbrăţişeze această filosofie, de asemenea: ideea că noi poluam planeta, şi ca nu mai putem face tot ce dorim ar putea sa nu fie un gînd liniştitor, şi ar putea sa nu duca la un curs placut al acţiunilor, dar va trebui sa învăţam să ne ocupam de ea. Cine ştie, ar putea începe chiar sa ne placa.

Ieri, am citit o definiţie excelentă a scepticului: “o persoană care preferă să accepte ca fapt, numai un lucru pentru care există dovezi verificabile şi motivate, şi care este pregătit să lase deoparte acest fapt dacă dovezile arata că acest lucru trebuie sa fie făcut.” Desigur, aceasta ultima conditie este este atat de greu de inteles pentru scepticii climatului – si anti-evolutionisti-, motiv pentru care unii oameni prefera sa-i numeasca „negativisti” (sau „suporteri ai grupurilor de interese”). Sa fii sceptic este folositor doar cand dovezile sunt de partea ta. Dacă nu sunt – daca toate jocurile sunt câştigate de calculatoare de şah, iar acestea ne ajuta la îmbunătăţirea analizelor, şi chiar ne pot invata lucruri interesante despre joc pe care nu le ştiam – e timpul să te răzgândeşti, şi sa nu mai predici corului.

Sursa: http://www.chessvibes.com/columns/computer-skeptic-no-more/