Don Manelo de Ajedrez….sau de ce personajele cu pene pe spate se apuca de jucat sah?

Don Manelo de Ajedrez…. Cine este acest Don Manelo? Este un personaj contemporan cu noi, care are o imparatie mare, numai a lui. Pe unde merge se simte ca in imparatia sa. Plictisit de palatul sau de 2 metrii patrati, precum si capul sau, a plecat sa cucereasca lumea. Satul de luxul oferit de apartamentele vaste ale palatului, a ales sa stea cu plebea in casute de piatra departe de ochii lumii, sa nu fie recunoscut. Asa cum ii sta bine unui Don, ajuns la destinatie a inceput sa cheme lautarii sa ii cante.

La un semn discret de deget, a apasat pe tatatura laptopului sau nemaipomenit,  nemaiauzit si ca printr-o minune, casa a inceput sa rasune de refrene ce il ungeau pe suflet, de genul sa moara dusmanii mei, printesa mea, si fratele meu….  Ca sa nu se plictiseasca, acest Don Manelo de Ajedrez, s-a inconjurat de alti Doni, care incet incet s-au plictisit doar de aceleasi cantece ce le rezona scarita si nicovala, si au inceput sa compuna noi melodii, melodii ce si le spuneau pe drum spre casa. Plictisiti de activitatile zilnice, gasca lui Don Manelo, obisnuita sa fie mereu in centrul atentiei, au incercat sa isi spuna punctul de vedere intr-un domeniu ce tine de activitati intelectuale. De genul sa citesti atent unde trebuie sa te asezi la masa …nu de la restaurant, ci din pacate la masa de sah.  Din pacate pentru cei din jurul lor, caci odata ce au constatat ca nu le este locul lor acolo, au inceput sa se planga sa se faca dreptate caci au incurcat cifrele intre ele….obisnuiti probabil cu cifrele de pe listele de preturi din meniurile barurilor.

Cand mai marii imparatiei au inceput sa puna ordine in desfasurarea vietii sociale din imparatia lor, gasca lui Don Manelo, si-ar fi dorit mai mult sa plece mai repede de acolo, caci nu mergea strategia cu scandalul, dar foamea dupa bani i-a impiedicat. Sperand sa dea lovitura cea mare, au continuat sa mearga prin imparatie seara de seara, uitand probabil unde este resedinta lui Don Manelo, noaptea toate cladirile fiind negre, greu de identificat probabil pentru ei.

In sfarsit, la terminarea excursiei, suparat pentru rezultatul sau intr-un sport jucat de persoane fara pene pe spate,  Don Manelo, asa cum ii sta bine unui Don, in drum spre imparatia sa, si aflandu-se singur pe drum, doar cu gasca sa de Doni adevati, restul persoanelor din jur, prostimea care trebuie sa il suporte , nu conta, a deschis acest miracol al tehnologiei, laptopul, si a prestat la tastatura pana a dat de muzica sa preferata, obligand caravana insotitoare sa asculte melodiile nemuritoare, cu versuri ce ar face probabil orice poet sa se simta inferior acestor autori de neutat.

Pe viitor, doresc sa le sugerez marilor imparatii, care organizeaza evenimente sportive ce necesita creier,  sa fie atenti la personaje cu pene viu colorate, care incearca sa se dea in spectacol, falfaind din aripi. Cu riscul de a jigni pasarile cu pene colorate, prin comparatia creata,  ii dedic lui Don Manelo o parte din versurile unui cantecel simpatic:

“…… sunt creati pe cale artficiala,

Ca sunt multi al dracu,

si n-au nici o boala!”