Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah (25)

Pentru a afla cum vă puteti procura METODOLOGIA ANTRENAMENTULUI SAHIST si a vedea tabla sa de materii, daţi click aici

Aici puteţi revedea capitolele anterioare din

Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah de Volodia Vaisman, antrenor şi maestru internaţional

La cererea noastră, cunoscutul antrenor franco-român a acceptat să ne dezvăluie câteva din «secretele» formării jucătorilor de şah, desprinse din lucrarea sa fundamentală «Metodologia antrenamentului şahist», pe care am avut deja plăcerea s-o prezentăm pe site-ul nostru. Experienţa lui ca antrenor şi jucător ne-ar putea ajuta să inţelegem mult mai bine anumite concepte şi fenomene din lumea şahului, subiecte extrem de delicate şi de negăsit în vreo altă carte de specialitate.

Profunzimea analizelor făcute de el in domeniul antrenoratului, se regăseşte şi în aceste articole bine fundamentate, finisate cu minuţiozitate şi talent literar.

In ceea ce ne priveşte, suntem convinşi că impărtăşirea din experienţa şi ştiinţa de o viaţă a maestrului antrenor este un lucru îmbucurător şi sperăm că fiecare din voi va găsi o bună parte din răspunsuri la întrebările pe care vi le puneţi. Căci formarea şi perfecţionarea tinerilor generaţii de jucători şi jucătoare este o treabă lungă şi anevoioasă, care nu poate fi realizată decât de câtre animatori şi antrenori talentaţi şi bine pregătiţi, dotaţi de concepţii metodologice sănătoase şi temeinice. Serialul va continua câteva luni bune, cel puţin o dată pe săptămână . Cred că acest lucru trebuie să ne bucure, mai ales că mulţi dintre cititorii şahisti au pus intrebări şi probleme de această natură pe blog. Aşteptăm deci părerile voastre pentru a putea continua această inedită experienţă.

Pregătirea  specială  pentru partidă (2)

Particularitatea «sedentară» a şahului măreşte şi mai mult disparitatea între cheltuiala  cerebrală  şi cea fizică, ceea ce poate conduce, nu numai la o pasivizare chiar adinamie a muşchilor, la o încetinire chiar stagnare a sângelui, la o îngrăşare sau chiar la obezitate,  dar deasemenea la îngreunarea schimburilor,  cu pericolul de atherosclerozare a  vaselor inimii  şi a creierului. In aceste condiţii, exerciţiul fizic devine o necesitate pentru a dezvolta şi întări  organele şi sistemele  corpului, pentru a-i stimula  vitalitatea şi rezistenţa  contra unor influenţe nefaste ale  mediului  ambiant şi a tot felul de boli. Inafara unor mişcări legate de viaţa de toate zilele ca: urcarea şi coborârea unor scări, efectuarea cumpărăturilor pe jos,   deplasările pe stradă etc.,  există deasemenea exerciţii fizice mai clasice.

l        exerciţiile de supleţe fortifică  muşchii, îmbunătăţeşte  circulaţia sanguină, măreşte amplitudinea  respiraţiei şi buna întreţinere a coloanei vertebrale, destinde  activitatea marilor funcţiuni.

l        mersul pe jos are o influenţă binefăcătoare  asupra creierului, stimulează  buna dispoziţie, devenim mai vioi şi optimişti.

l        joggingul antrenează nenumărate grupe musculare, intensifică activitatea organismului întreg, stimulează  sistemul respiratoriu şi cardio-vascular, fortifică tot corpul.

l        sporturile complementare – cu excepţia anumitor  practici agresive şi extreme, se poate  practica tot ceea ce  face să ne mişcăm şi să ne întărim  corpul,  profitând în acelaş timp de  acţiunea binefăcătoare a naturii; aceasta are nenumărate efecte favorabile asupra  foncţionării  optimale a corpului: respiraţia plămânilor, arderea grăsimilor rele, înfrumuseţarea aspectului pieptului şi a posteriorului, favorizarea unui somn   reparator, întărirea capacităţilor inimii,  protejarea   coloanei vertebrale, creşterea capitalului osos, uşurarea  tranzitului gastro-intestinal, regularizarea  tensiunii arteriale, fluidificarea  sângelui, normalizarea  grăsimilor  din sânge, îndepărtarea depresiei, stimularea apărărilor  imunitare, ameliorarea  performanţelor intelectuale: memorie, raţionament, imaginaţie etc.

l        întărirea organismului pentru care  putem utiliza:

– aerul, cu  cure de odihnă sau prin băi  de aer în plimbări, în zone mai puţin  populate şi nepoluate.

– soarele, în expoziţii  progresive la ore  adecvate: între 6-8 la mare, 9-13 la munte şi 10-11 la câmpie.

– apa, în aer liber sau în stabiliment specializat prin  infuzii, fricţiuni, băi, duşuri, talasoterapie etc.

Creierul nostru consumă un sfert din oxigenul ars de corp. Exerciţiul fizic şi mişcarea în general sunt indisociabile vieţii căci:

• accelerează  respiraţia  deci  oxigenarea creierului.
• purifică  şi  structurează  tot organismul: întreţine supleţea articulară  musculară, asigură  mineralizarea  osoasă, activează  schimburile  energetice, înlesneşte metabolismul prin oxidoreducţie şi imuno-stimulare drenaj toxic, mobilizează  umoarele (sângele, limfa, serurile etc.), îmbunătăţeşte  eliminările naturale (sudoarea, urina etc)
• aduce satisfacţii mari şi armonizează emoţiile: plăcere ludică, descărcare  de forţe, depăşirea temerilor şi  a complexelor etc.

Capacitatea de efort fizic depinde desigur de mai mulţi  factori: capitalul genetic, mod de viaţă , stare de sănătate, vârstă etc. Din acest  punct de vedere,  putem distinge trei mari categorii:

• sportivul care practică  în mod regulat o activitate fizică, deci care-şi  cunoaşte  propriile limite.
• sedentarul, care n-a practicat sportul niciodată  dar care  s-a decis deodată  să-şi scoată  pârleala.
• Tarzanul de duminecă, care se lansează  cu mici întreruperi şi fără  pregătirea necesară  în  practici  sportive de mare risc.

Din contra, o practică regulată, adaptată la vârsta şi forţele practicantului, cu respectarea  regulelor de dozare, de progresie şi de continuitate a exerciţiilor, poate să devină  un mijloc  important pentru a-şi păstra intact capitalul său de sănătate. Dar, pentru aceasta, este important să respectăm câteva reguli specifice efortului:

– a prefera  activităţile  aerobii: mersul, plimbările pe jos, joggingul, bicicleta, înotul, gimnastica  uşoară, dansul etc.

– a nu porni pe frig, a fi prudent neîncercând  să-şi depăşeascà  limitele şi a nu-şi întrerupe niciodată efortul într-un mod brutal.

– după efort, a nu fuma niciodată, a nu lua un duş cald  pentru a evita o vasodilatare  generală.

– a efectua mereu controale medicale şi de evaluare a condiţiei fizice.

A se pregăti şi a juca ore întregi şah, a se strădui să găsim mereu cele mai bune mutări contra unor adversari din ce în ce mai puternici, nu poate decît  obosească. Si chiar dacă partda este terminată, aşa zisa «dominantă» şahistă va continua să lucreze în  subconştientul nostru împiedicînd-ne să ne recuperăm forţele.   Anumiţi jucători mai sensibili pot chiar dezvolta  un complex obsesional datorat greşelilor comise,  posibilităţilor ratate,  poziţiilor  superioare sau câştigate dar nevalorizate, injustiţiilor sau înfrângerilor suferite etc. Unde şi dece am greşit?! – rămâne o întrebare  obsedantă care poate uneori să ne împiedice să dormim sau să se transforme chiar într-o veritabilà degringoladă psihologică. A ştii deci să-ţi pregăteşti propriile stop-semnale  pentru a şterge urmele  emoţionale a unor evenimente şi a opri această activitate a creierului, este o mare calitate a jucătorului.                           

Dealtfel, oboseala poate fi privită şi ca un  simptom natural  prezent într-o multitudine de situaţii care reglează  volumul efortului, ne avertizează de  limitele noastre,  împiedicând astfel  trecerea la  surmenaj şi degradarea  organismului.

Desigur, în cadrul competiţiilor, organizatorul are obligaţia de a asigura buna  aerisire, curăţenia şi luminarea  sălii de joc, condiţiile higieno-sanitare + asistenţa unui medic precum şi planificarea raţională a rundelor, cu zile de odihnă şi de program recreativ. . In ceea ce priveste  jucătorii, necesitatea de a-şi mobiliza toate capacităţile şi resursele, gradul înalt de  angajament psihic, în special în partidele şi competiţiile importante, se impune  problema  recuperaţiei. Desigur, un organism sănătos şi bine antrenat posedă resurse nebănuite  de echilibrare, de compensare şi de recuperare naturală. Cu toate acestea, este mult mai înţelept de a avea o bună politicà de menţinere şi de consolidare a stării sale de sănătate, ca şi de  recuperare precisă după fiecare partidă şi competiţie.  Din păcate, anumiţi jucători nepăsători sau dezinformaţi rezolvă această problemă printr-o  alimentaţie  hipercalorică, o odihnă  excesiv de pasivă şi alte distracţii cu predominanţă sedentară. Drept urmare, sosind în sala de joc, încep să casce, să ofteze, chiar să se simtă cuprinşi de toropeală sau mici dureri de cap.                                                                                                             .      Si nu este decât începutul, pentru că  apoi va trebui să  facă  faţă  unor  solicitări mentale extreme, emoţionale şi fiziologice  pe care numai un  organism puternic poate să  le depăşească.  Astfel, anumite  teste au demonstrat că respiraţia într-un turneu poate urca dela 12 la 22 pe minut, că  o gafă  a provocat  unui  jucător  bătăi de inimă  dela 80 la 140, în timp ce, în criză de timp, pulsul unuia a trecut  dela 80 la 130 iar tensiunea arterială  dela 13/7,5 la 20/8.    Iată  dece, trebuie să urmărim  să ne simţim întotdeauna cât mai bine  şi să  combatem  prin mijloace simple mica oboseală care poate să  survină  în timpul partidei, de exemplu:

• să  ne ridicăm din timp în timp de pe scaun pentru a ne  dezmorţi muşchii şi a repauza astfel concentrarea.
• să facem  între două mutări mici exerciţii de autosugestie.
• să consumăm la momentul potrivit, înafara unei cafele, şi glucide rapide cu un puternic aport energetic.

In timpul unei competiţii, trebuie să fim atenţi:

• să ne protejăm  organismul de eventuale mici  neplăceri cum ar fi: răceli,  indigestii, dureri de cap, nevralgii dentare etc.
• să nu privim prea mult televiziunea, vinovată  de eventuale lăcrimări ale ochilor, uneori chiar tulburări de vedere,  somnolenţă, oboseală, dureri de cap  şi de ceafà etc.
• să nu  rămânem mult timp amorţit  şi să ne mărim norma  de  mişcare  prin plimbări  şi mici  jogginguri.
• să nu exagerăm cu activitatea mentală practicând mici  repausuri; de exemplu, o siestă de 30 minute înaintea  partidei poate aduce mai mult folos decât o pregătire iar un mic repaus de 5 minute poate să ne  permită să rezistăm, în timp  ce, dormind prea mult, am putea să ne trezim într-o stare epuizantă.

Existenţa unui jucător de şah este plină de urcuşuri şi coborâşuri şi uneori, fără nici o explicaţie aparentă, unii  pot   deodată să decadă. Cauzele pot fi dintre cele mai  diverse: alimentaţie proastă, sedentaritate excesivă, organizare  defectuoasă a timpului de viaţă, absenţa unei gândiri  pozitive şi de viaţă interioară, încâlcarea  ritmurilor biologice, abuz de excitante şi de medicamente etc.            

Surmenajul mental şi vizual poate să  se manifeste sub  diferite forme:

• cînd apar dificultăţi de a ne concentra mai mult timp, de a reţine  informaţiile mai complexe, de a seziza  repede  fondul  problemelor etc.
• uneori poate să apară o anumită nesiguranţă şi teamă decizională care duce la o pierdere  progresivă a încrederii în sine şi în propriile posibilităţi.
• putem deveni din ce în ce mai nervos, irascibil, greu de trăit.
• atunci, se poate instala un sentiment general de lipsă de energie şi de interes pentru studiu şi joc, o oboseală  de incapacitate obsesională.

In aceste cazuri, sunt suficiente câteva săptămâni de odihnă pentru a reveni la normal. Dar dacă neglijăm recuperarea, dacă continuăm să ne antrenăm şi să participăm la concursuri grele, atunci, pe lângă  simptomele deja cunoscute care persistă şi se înrăutăţesc, pot apare noi semne: diminuarea apetitului, somn superficial şi perturbat, proastă dispoziţie, anxietate, nervozitate şi deci nevroza astenică nu-i departe.   Jucătorul de şah poate astfel să fie pradă overdozelor de concentrare şi de surmenaj (memorial sau analitic), a amintirilor  obsesionale ale mutărilor ratate sau a evenimentelor resimţite în propriile partide.Iar subrezirea nervilor poate duce la astenie (pierderea de forţă) sau  la psiho–astenie (pierderea de forţă vitală cu incidenţă psihică), ceea ce  ar putea perturba  funcţionarea  organelor, să slăbească rezistenţa la boli, să deschidă calea la diverse  degenerescenţe premature. Simptomele unei eventuale afecţiuni psihice pot fi: îndepărtarea  de realitatea socio–familială,  mania  grandorii cu căutarea cu orice preţ a onorurilor şi a gloriei,  paranoia deseori însoţită  de sentimentul  persecuţiei şi a ranchiunei.  Desigur, nu există un remediu-miracol contra  stresului dar trebuie să învăţăm să-i decodăm  primele simptome, să  îmblânzim  pe cel «rău» şi să ne folosim de cel «bun» pentru a face din el o forţă.

Recuperarea  post-competiţională trece printr-o manieră   de viaţă armoniasă, cu o satisfacţie sufletească  şi un echilibru de toate potenţialităţile sale, cu scopul de a   linişti  şi  odihni   organismul întreg,  restabilind, chiar îmbunătăţind, starea sa de funcţionare.  Această  recuperare trebuie să se facă          într-un mod progresiv şi sistematic, cu  mijloace  accesibile şi cât mai  individualizat  posibil.

Acţiunile de recuperare de durată mai lungă  implică  ieşirea din mediul său obişnuit pentru un cantonament într-o staţiune  balneară, cu  grija că climatul marin sau  altitudinile  de +1200 m. ar  putea  irita un anumit tip de jucători. Există mai multe feluri de cantonamente:

• de pregătire pentru concursurile  individuale.
• de reunire a unei echipe pentru tot felul  de competiţii.
• de restabilire psiho-fizică şi obţinerea formei sportive.

Iată, de exemplu, câteva repere pentru organizarea unor asemenea  cantonamente:                     

• programul zilnic trebuie să combine  un antrenament  şahist  sumar dar precis cu tot felul de activităţi distractive, jocuri şi exerciţii fizice în cadrul  natural al mediului şi a balneo–fizio–hidroterapiei.
• a respecta programul de odihna activă şi cele 9-10 ore de somn  nocturn.
• a reechilibra sau reconsidera alimentaţia,  ţinând cont  de nevoile calorice mai reduse şi de specialităţile gastronomice  locale etc.
• la întoarcerea acasă,  antrenamentele sau  competiţiile nu trebuiesc reluate decât dupà cel puţin 3 zile pentru a permite organismului să se reaclimatizeze.

Din ansamblul de mijloace de recuperare, să vedem care sunt cele mai adecvate pentru restabilirea  sistemului nervos, deosebit de afectat în activitate şahistă:

Noi dormim aproape o treime din viaţa noastră, deci merită să-i acordăm toată importanţa, ca aerului, apei şi măncării. Mai ales că, în timpul somnului, se petrec multe lucruri importante. Somnul este actul fiziologic indispensabil pentru repararea şi creşterea corpului, refacerea marii majorităţi a celulelor nervoase din creier, înafara cîtorva care  asigură  serviciul–minimum pentru  respiraţie,  circulaţie  şi digestie, pentru trierea şi consolidarea a ceea ce am învăţat între timp. Organele pot astfel recupera  de  eforturile lor din timpul zilei  şi să-şi reconstitue  rezervele lor de energie, atât pe plan fizic, psihologic şi intelectual.

.       Pe de altă parte, a dormi mai puţin de 5 ore pe noapte echivalează cu o sinucidere lentă căci insuficienţa  recuperării poate provoca neplăceri cardiace; la copii, aceasta poate genera impulsivitate, lipsă de vigilenţă şi de atenţie iar dorinţa instinctivă de a recupera prin consumarea unor alimente bogate în calorii poate duce la obezitate.

.       Desigur, calitatea somnului contează deasemenea. Astfel, somnul nocturn este în general împărţit în tranşe de o oră jumătate-două ore, între care, fără să ne dăm seama, ne trezim câteva secunde.Fiecare tranşă cuprinde, la rândul ei, patru stadii de somn lent: adormirea, somnul uşor (50%), profund şi foarte  profund (20-25%), în timpul cărora corpul recuperează, produce anticorpii împotriva infecţiilor şi-şi regenerează pielea + un stadiu de somn paradoxal (20%) când informaţiile  sunt triate, stocate  şi arhivate în memorie, în timp ce tensiunile sunt evacuate iar emoţiile şi conflictele psihice  tratate prin vise şi coşmaruri.

.        Totul este în  general  bine reglat: orologiul  intern dă  semnalul  şi creierul  declanşează  hormonii  somnului – serotonina pentru adormire şi cortisolul pentru trezire. Durata normală a unui somn nocturn este de 7-8 ore, un pic mai mult primăvara cînd organismul este secătuit de vitamine şi săruri minerale. Trebuie remarcat cà 2/3 de insomnii sunt datorate dificultăţilor de a se adormi din cauza grijilor, a excesului de gânduri, a afluxului de idei şi a  dominantei şahiste.A dormi prost afectează în special buna dispoziţie, motivaţia, vigilenţa indispensabile la tabla de joc, în timp ce o insomnie bine instalată poate să genereze tulburări importante de anxietate şi depresie chiar de obezitate, diabet şi hipertensiune  arterială.

Pentru a ne asigura un somn bun, trebuie:

• luată o masă de seară uşoară : nu prea  copioasă  sau greu de digerat,  evitând  excitantele şi cu 2-3 ore înainte de a ne culca.
• preferate  activităţile  de destindere: lectură, muzică şi  o eventuală plimbare scurtă în plin aer.
• pentru pat, este de preferat orientarea Nord-Sud, evitarea materialelor  sintetice şi a păturile electrice.
• să ne aerăm bine dormitorul asigurîndu-i o temperatură moderată  în jur de 19°
• să ne asigurăm o linişte totală, o atmosferă plăcută, un aer călduţ şi o lumină calmă.
• să încercăm să ne uităm necazurile, să evităm discuţiile şi evenimentele prea emoţionale, să prevedem  un anumit timp de decompresiune.
• să ne creiem  propriul nostru ritual, de exemplu, să ne dezbrăcăm  lent, să luăm un semi-duş, să ne strâmbăm un pic periindu-ne dinţii, să ne pieptănăm  pentru a crea un  curent electrostatic relaxant, să ne întindem  lent corpul  càscând  etc.
• sà ne culcăm la ore fixe căci, ratând trenul somnului, ar însemna să riscăm asteptarea ciclului următor,  să ne plasăm în cea mai confortabilă poziţie şi să evităm somniferele sau  substanţele excitante.
• să închidem ferm poarta oricăror gînduri pentru a ne lăsa pradă inconştienţei  binefăcătoare.

Este cunoscut că  sistemul nostru nervos  consumă la un moment dat o mare parte din rezervele sale energetice,  suportând la sfârşitul zilei o diminuare a capacităţilor sale de funcţionare. Pe de altă parte, agresiunile  civilizaţiei  moderne au transformat  corpul uman într-un fel  de carapace ambulantă şi rigidă. Iată de ce este vital să cunoaştem mijloacele cele mai importante pentru a  putea  depăşi  orice slăbiciune a  organismului nostru:

• să  evităm, înainte de toate, orice  gest de crispare gratuită cum ar fi de exemplu: a-şi strânge maxilarele, a scrîşni din dinţi, a bate toba cu degetele,  a lua o figură ameninţătoare, a trânti o uşă, a strânge pumnii etc., ştiind că  o discuţie deschisă valorează întotdeauna mai bine decît o enervare.
• să luptăm mereu contra neghinei de gânduri negative şi defetiste, să înlocuim complexele, descurajarea şi anxietatea prin siguranţă, ambiţie şi stăpănirea de sine.
• să nu ne  lăsăm depăşiţi de situaţie şi de evenimente: a evita de a fi  debordat, a se obişnui  de a asuma, a încerca de a rămâne întotdeauna stăpân de sine etc.
• să rămânem suplu de spirit, să ne angajăm faţă de sine să ne  ameliorăm mereu şi să facem din cariera noastră  o provocare permanentă.
• să recurgem  la metoda autosugestiei: de exemplu, aşezat  relaxat  într-un fotoliu, putem  repeta în minte sau să ascultăm înregistrate  diverse formule liniştitoare de genul: «mă odihnesc»,  «muşchii îmi sunt destinşi», « mă liberez de orice tensiune», « sunt complet liniştit(ă)», «tot corpul mi-e  decontractat», «sunt bine şi calm», « mă odihnesc şi uit toate problemele mele» etc.
• să integrăm o anumită muzică ca fond sonor în studiul şahist, în exerciţiile de relaxare  sau de meditare.
• sà efectuăm  exerciţii simple de meditare, făcând întotdeauna atenţie pentru:
  • a fi în bună dispoziţie şi degajat de orice preocupări.
  • ca dormitorul să fie bine aerisit şi respirând calmul.
  • poziţia  corpului să fie  naturală şi degajată.
  • îmbrăcămintea să nu ne incomodeze  deloc respiraţia  şi  circulaţia  sanguină.
  • mişcările respiratorii să se desfăsoare lent şi domol.                                                        
  • putem alege una din  metodele de relaxare fizică şi spirituală venită din Orient.
• a ne obişnui să respirăm mai bine pentru a compensa lipsa de oxigen contractată în sălile pline de jucători şi spectatori.  Pentru aceasta, putem:

– să frecventăm locurile naturale cu ioni negativi: munţi, păduri de conifere, cascade, torente etc.

– să călcăm cu picioarele goale roua matinală,  gazonul umed sau pământul abia brâzdat.

– să respirăm la răsăritul soarelui odoarea grăului ce ràsare.

– să îmbrăţişăm arborii groşi cînd energiile sunt în creştere şi centrifuge.

– să efectuăm cure de joasă altitudine (600-1000 m.), combinând oxigenarea şi ionizarea  negativă cu factorii climatici, aeroterapia şi odihna activă. Celulele fiind astfel mai bine hrănite,  schimburile se vor face normal, mediul interior va fi mai sănătos şi mai bine echilibrat, drenajul deseurilor se va efectua mai usor şi în întregime.

• să utilizăm hidroterapia, cu băi şi duşuri la diverse temperaturi, cu adaosuri chimice sau vegetale.
• să practicăm diferite masaje, asociate cu digitopunctura,  întinderi şi manipulări de tip osteopatic.
• sà preferăm odihna activă pentru a ne putea reîncărca bateriile prin activităţi în aer liber: astfel, putem începe cu mici pauze la locul de muncă, în timpul antrenamentului sau între partide,  ne putem petrece duminicile sau vacanţele în mijlocul naturii, în aşa fel ca să ne putem  complet restabili şi să  accumulăm suficiente rezerve energetice pentru etapa următoare.

Instrumentul de bază  a jucătorului de şah este desigur creierul său.  Intrucât pierdem în fiecare zi cca. o sută de mii de celule nervoase, cu trecerea anilor, creierul poate deveni mai puţin performant. Această îmbătrănire afectează în prioritate memoria şi rezistenţa la munca intelectuală. Pentru a limita degradarea, trebuie să încercăm să ne întreţinem creierul:

• înainte de toate, trebuie să facem să lucreze mereu meningele noastre, fără însă a le încărca de informaţii lipsite de sens.
• apoi, de a-i asigura creierului aportul energetic  necesar pa care-l ia din  20% de alimente (din care  extrem de  important  este zahărul lent din cerealele complete) şi alte 20% din oxigenul absorbit cu ajutorul  globulelor roşii.
• trebuie deasemenea să-l odihnim în permanenţă pentru că memoria se consolidează  în timpul somnului.
• în fine, trebuiesc evitaţi toţi factorii destructori: stresul şi surmenajul care produc  un exces de glucocorticoide (duşmanul hipocampului), deasemenea  tabacul, alcolul şi  antidepresoarele care pot provoca amnezii.

Cu toate acestea, cercetările ştiinţifice asupra şahului sunt încă  insuficiente şi nenumărate probleme rămân încă a fi studiate şi  clarificate, ca de exemplu:

• modificările fiziologice pe care ar putea eventual  antrena o partidă sau o competiţie de şah
• eventualele contraindicaţii în practica jocului de şah.
• alimentaţia specifică a jucătorului de şah.
• urmărirea medicală a jucătorilor de performantă.
• pregătirea fizică cea mai adaptată jucătorilor de şah.
• măsurile preventive contra eventualelor forme de dopaj specific etc.

Pănă  atunci, o informare  corectă  în domeniul prevenţiei, o anumită  cunoaştere de ansamblu a mecanismelor biologice, o atentă  supraveghere a propriei bunăstări, alegerea celui mai bun echilibru   nutriţional posibil,  practica unui minimum de exerciţiu fizic, întărirea organismului prin factori naturali etc. pot să ne permită să ne  întreţinem forma fizică şi mentală. Si, dacă-i necesar, să sesizăm orice anomalie pentru a putea ajuta organismul să se redreseze şi să recapete forţe, în  aşteptarea noilor bătălii pe tabla de şah.