Pentru a afla cum vă puteti procura METODOLOGIA ANTRENAMENTULUI SAHIST si a vedea tabla sa de materii, daţi click aici
Aici puteţi revedea capitolele anterioare din
La cererea noastră, cunoscutul antrenor franco-român a acceptat să ne dezvăluie câteva din «secretele» formării jucătorilor de şah, desprinse din lucrarea sa fundamentală «Metodologia antrenamentului şahist», pe care am avut deja plăcerea s-o prezentăm pe site-ul nostru. Experienţa lui ca antrenor şi jucător ne-ar putea ajuta să inţelegem mult mai bine anumite concepte şi fenomene din lumea şahului, subiecte extrem de delicate şi de negăsit în vreo altă carte de specialitate.
Profunzimea analizelor făcute de el in domeniul antrenoratului, se regăseşte şi în aceste articole bine fundamentate, finisate cu minuţiozitate şi talent literar.
In ceea ce ne priveşte, suntem convinşi că impărtăşirea din experienţa şi ştiinţa de o viaţă a maestrului antrenor este un lucru îmbucurător şi sperăm că fiecare din voi va găsi o bună parte din răspunsuri la întrebările pe care vi le puneţi. Căci formarea şi perfecţionarea tinerilor generaţii de jucători şi jucătoare este o treabă lungă şi anevoioasă, care nu poate fi realizată decât de câtre animatori şi antrenori talentaţi şi bine pregătiţi, dotaţi de concepţii metodologice sănătoase şi temeinice. Serialul va continua câteva luni bune, cel puţin o dată pe săptămână . Cred că acest lucru trebuie să ne bucure, mai ales că mulţi dintre cititorii şahisti au pus intrebări şi probleme de această natură pe blog. Aşteptăm deci părerile voastre pentru a putea continua această inedită experienţă.
Perfecţionarea tehnicii de final
În poziţia iniţială, avem pe tablă, despărţite de patru linii, două formaţii de 16 piese imobile. În momentul în care partida începe, ele se pun în mişcare, într-o anumită ordine şi după voinţa jucătorilor. Şi atunci când între cele două armate se stabilesc anumite contacte şi conexiuni, poziţia de pe tablă poate să se complice sau să se simplifice, cu un deznodământ ce poate surveni în orice moment.
În dezvoltarea sa completă, o partidă de şah se termină de obicei în final. Puţini ştiu că această fază este complet diferită de jocul anterior, căci obiectivele legate de centru, de dezvoltare, de rocade, de compensaţiile dinamice pentru material, de atac şi apărare etc. dispar lăsând locul altora, cum ar fi:
- fiind din ce în ce mai puţine şi sfârşitul partidei apropiindu-se, valoarea pieselor creşte şi orice avantaj material poate deveni decisiv.
- materialul diminuându-se şi spaţiul degajându-se, mobilitatea pieselor rămase creşte mult, sarcina lor de muncă devine maximală şi jocul mai forţat.
- în această confruntare directă şi mai concretă, valoarea timpului devine mult mai importantă.
- axioma securităţii regelui pierde mult din substanţă deoarece, duşmanii săi reducându-se, el poate participa de asemenea la luptă.
- pionii, pînă atunci neglijaţi sau sacrificaţi, capătă o importanţă primordială căci transformarea lor decide de obicei rezultatul partidei.
- dacă în primele etape o mutare inutilă poate să se dovedească o simplă pierdere de timp, aici aprecierile trebuie să fie mult mai precise, planul extrem de concret şi prestaţia tehnică perfectă
- dacă până acum aveam nenumărate posibilităţi de recuperare, în final este mult mai greu să ne opunem realităţii concrete de pe tablă.
Principalul interes al studiului finalurilor este de a învăţa cum să evaluăm şi să tratăm diversele poziţii dar, în special, să ne orientăm mai bine în timpul simplificărilor care pot apare de-a lungul întregii partide.
Domeniul finalurilor este extrem de vast şi frumuseţea studiilor sale nu-i egalată decît de simplitatea lor. Dar să cunoşti toată teoria şi practica finalurilor este cu mult peste forţele noastre. Atunci, în loc să ne umplem prosteşte capul cu miile de poziţii – pe care adesea nu le înţelegem şi pe care nu le vom întâlni decît foarte rar în practica noastră – mult mai bine ar fi să ne perfecţionăm tehnica noastră de final, acest ansamblu teoretico-practic compus din cunoştinţe, automatisme şi forţă de joc.
. Deci, înaintea oricărui studiu concret, este indispensabil să urmărim alte obiective cu caracter mai general:
- să ne formăm anumite automatisme, cum ar fi:
– să ne calmăm ardoarea unui eventual joc de mijloc tumultos?
– să încercăm să ne regenerăm gândirea din punctul de vedere al finalurilor.
– să nu luăm niciodată lucrurile superficial.
– să ne interzicem să răspundem în mod automat.
– să nu ne grăbim, nici la timp şi nici la numărul de mutări necesare.
– să nu aşteptăm niciodată pasiv ci să planificăm şi să acţionăm, fie că este vorba de valorificarea avantajulului, de căutarea unui anumit contrajoc sau de apărarea în supleţe, fără însă a neglija ameninţările sau contrele adverse.
- să învăţăm să negociem trecerile în final:
– a nu da material în mod inutil.
– a ocoli complicaţiile inutile.
– a evita schimburile care ne agravează problemele.
– a-şi alege tipul de final prin simplificări apropriate.
– a şti să treacă avantajos dintr-un final în altul sau în poziţii pe care le cunoaştem bine.
- să cunoaştem principalele metode de joc pentru:
– a-şi înainta pionii sau pentru a-şi crea un candidat trecut şi susţinut.
– a concretiza un anumit avantaj material.
– a exploata diverse atuuri de ordin poziţional.
– a căuta un contrajoc.
– a se apăra în situaţii inferioare.
– a se agăţa de ultimele resurse etc.
- să ne formăm o cultură de bază înglobând:
– noţiunile elementare indispensabile.
– anumite reguli şi principii cu acţiune generalizantă.
– criteriile de apreciere şi factorii favorizanţi.
– poziţiile-cheie din fiecare tip de final.
– să cunoască ce final este câştigător sau de remiză, precum şi planul corect pentru a reuşi.
- a da întotdeauna dovadă de obiectivitate şi a-şi fixa obiective realizabile:
– a câştiga finalurile câştigate sau, din contra, a se agăţa în cele pierdute.
– a-şi mări avantajul în poziţiile superioare sau a încerca să echilibreze cele inferioare.
– a exploata cea mai mică şansă în situaţiile egale.
- pentru finalurile complexe, trebuie, înainte de toate, să ne interesăm de poziţiile care pot rezulta din jocurile sale de mijloc şi decurgând în mod natural din repertoriul său de deschidere. Studiul se va face după cele mai bune modele clasice cu temele bine cunoscute: cal contra nebun rău, avantajul perechii de nebuni, nebun activ contra cal molatic, structură de pioni superioară contra pioni slăbiţi în diferite finaluri, avansarea unei majorităţi de pioni, activitate superioară a pieselor inclusiv a regelui etc.
Utilizarea unei metodologii corecte în studiul finalurilor va face să dispară teama pe care o resimt unii jucători faţă de această fază a partidei, dotându-i în acest fel cu o metodă de luptă suplimentară. Pentru cei care dispun de mai mult timp şi energie, le putem indica ideile de bază în studiul finalurilor:
Idei comune:
- transformarea pionilor: pion trecut avansat, pion trecut îndepărtat, pioni trecuţi legaţi contra pioni blocaţi sau înapoiaţi etc.
- activitatea regilor: activ sau centralizat contra pasiv, tăiat de obiectiv şi constrâns în apărare.
- dominaţie: a priva o piesă adversă de acces la anumite câmpuri importante, a împiedica o piesă de a juca, a bloca şi a elimina o piesă etc.
- elemente tehnice: zugzwang, opoziţie, câmpuri minate, triangulare, timpii de rezervă, mutarea de aşteptare etc.
- diverse fortăreţe, exprimate printr-o poziţie fortificată, o barieră de netrecut, o fortificaţie inexpugnabilă etc.
- idei de remiză: pat, şah etern, «piesă nebună» etc.
- mat: scheme, reţele, combinaţii, maturi tehnice
Cîteva idei pentru fiecare tip de final:
- finaluri de pioni: câmpuri cheie, opoziţia, triangularea, câmpuri conjugate, câmpuri minate, regula careului, careul mobil, fuga după doi iepuri, cursele de pioni spre transformare, rege activ contra rege pasiv, tempouri de rezervă, zugzwangul, străpungerea de pion, minarea structurii adverse, degajarea de câmpuri prin schimburi, itinerariul regelui, pion trecut îndepărtat, majoritate de pioni, pioni legaţi, pat parţial sau complet etc.
- finaluri de cai: activitatea regilor, crearea unui pion trecut îndepărtat, străpungerea de pion, zugzwangul, sacrificiul de deviere a calului etc.
- finaluri de nebuni de aceeaşi culoare: intercepţie, barieră de netrecut, zugzwang, nebun bun contra rău în funcţie de structura de pioni etc.
- finaluri de nebuni de culori opuse: sacrificiul de pion pentru a utiliza mai bine diagonala nebunului, diagonala unică care evită supraîncărcarea, forţarea amplasamentului defavorabil al pionilor adverşi, controlul unei zone sensibile, blocarea unui eventual pion trecut advers etc.
- finaluri de nebun contra cal cu:
– nebun superior: pion trecut, rege activ, cal tăiat, poziţie deschisă, fixarea pionilor pe câmpuri avantajoase, blocarea pionilor trecuţi adverşi, construirea unei bariere, construcţia unei fortăreţe etc.
– avantajul calului: fixarea pionilor pe câmpuri avantajoase, nebun rău, dominarea nebunului advers, furculiţe etc.
- finaluri de turnuri: activitatea pieselor (rege, turnuri), rege advers tăiat sau la bandă, apărare prin pat, rolul structurii de pioni: izolaţi, dublaţi, legaţi, avansaţi, pe un singur flanc, pe ambele flancuri etc.
- finaluri de dame: damă activă, cu pioni trecuţi avansaţi, recurgerea la tactică (mat, pat etc.).
- finaluri cu o calitate în plus:
– cu cal: pe de o parte, trebuie separat calul de regele său, de jucat pentru zugzwang, de avansat pionii săi etc. şi, pe de altă parte, de controlat bine câmpurile de intrare a regelui advers, de susţinut un eventual pion trecut etc.
– cu nebun: pe de o parte, trebuie creaţi pioni avansaţi, trecuţi şi pe ambele flancuri, de restrâns dominaţia nebunului luându-i câmpurile importante, de utilizat zugzwangul şi, pe de altă parte, de redus numărul de pioni, de construit o barieră chiar o fortăreaţă, a avea grijă de «colţul rău» etc.
Studiul finalurilor ne poate aduce, nu numai cunostinţe concrete ci şi informaţii extrem de interesante asupra istoriei, evoluţiei analitice şi frecvenţei în practică. Iar atunci când finalul contine destule subtilităţi, atunci putem asista la o interconexiune între aspectele sale analitice şi artistice, totul în serviciul eficacităţii sale practice.
Astfel, cine nu cunoaşte faimosul final de turn unde, paradoxal, albul joacă şi câstigă?!
 |
Emmanuel Lasker (1980) Câştigul trece printr-o dublă manevră în scară a regelui şi a turnului alb:1.Rb7! Tb2+ 2.Ra7 Tc2 3.Th5+ Ra4 4.Rb7 Tb2+ 5.Ra6 Tc2 6.Th4+ Ra3 7.Rb6 Tb2+ 8.Ra5 Tc2 9.Th3+ Ra2 10.Txh2 (1-0) |
În funcţie de surse, există şi alte două variante:
- · Rc8, Tf7, c7 / Ra4, Tc2, f2
- · Ra8, Tg7, c7 / Ra4, Tc2, g2
Dar, după cum vom vedea, toate aceste poziţii nu sunt deloc originale căci viitorul campion al lumii s-a probabil inspirat dintr-un final jucat cu trei ani înainte de câtre doi amatori americani:
|
|
|
Intrebarea următoare porneşte de la sine: cum doi necunoscuţi au putut găsi la tablă ceea ce o lume întreagă descoperea prin intermediul studiului lui Lasker?
Pentru cei care vor să aprofundeze această temă, le propun alte investigaţii personale:
Întâi şi întâi, o asemenea idee s-a întâlnit deja în scrierile animatorilor Scolii de la Modena:
|
|
Domenico Lorenzo Ponziani (1782) 1.Rb8! Tb2+ 2.Rc8 Ta2 3.Tg6+ Câştiga deasemenea 3.Tc7+ Rb6 (sau 3…Rd6 4.Rb8 urmat de Tb7 etc.) 4.Tb7+ Rc6 5.Rb8 etc. 3…Rc5 4.Rb7 Tb2+ 5.Rc7 Ta2 6.Tg5+ Rc4 7.Rb7 Tb2+ 8.Rc6 Mai simplu era 8.Ra6 Ta2+ 9.Ta5 etc. 8…Ta2 9.Tg4+ Rc3 10.Rb6 Tb2+11.Rc5 Ta2+ 12.Tg3+ (1-0) |
Cu aceasta, credeam aventura terminată dar ea a continuat şi mai bine de-a lungul anilor:
|
|
O. Hoppe (1914) Albul joacă, câştig sau remiză? 1.Tb1 Tc2! (şi nu 1…Tb3? 2.Rf7 Tf3+ 3.Rg6 Tg3+ 4.Rf6 Tf3+ 5.Re5 Te2+ 6.Rf4 Te8 7.Txb2 etc.+- ) 2.Rf7 Tf2+ 3.Rg6 Tg2+ 4.Rf6 (aici soluţia iniţială continua cu: 4…Tf2+ 5.Re5 Te2+ 6.Rf4 Tg2 7.Txb2! Tg1 8.Tb8 +- dar N. Kopaiev a găsit în 1953 remiza prin:) 4…Rd6! 5.Txb2 Txb2 6.g8D Tf2+ et Tg2+ (1/2) |
1…Rf3 2.Ta4! (şi nu 2.Ta5? Re4! 3.Re6 Rd4! = sau 2.Rf8? Re3 3.f7 Rd4! 4.Re7 Te1+ 5.Rd6 Tf1 6.Ta4+ Rc3 =) 2..Rf2 (dacă 2…Rg2 3.Rf8 sau 2…Rg3 3.Rg6 Rh3 4.f7 Tg1+ 5.Rh5 sau 2…Re3 3.Re6! Rd3 4.f7 Te1+ 5.Rd5 Tf1 6.Ta3+ etc. +-) 3.Rf8! Re3 (la 3…Rg3 4.f7 Rh3 5.Rg7 Tg1+ 6.Rh6 Tf1 7.Rg6 +-) 4.f7 Rd3 5.Re7 Te1+ 6.Rd6 Tf1 7.Re6 Te1 8.Rd5! Tf1 9.Ta3+ Rc2 10.Txa2+ etc. +-
|
|
Josef Hasek (1936) Pentru a câştiga, trebuie un joc foarte precis, de exemplu nu merge 1.f7 Te1+ 2.Rd5 Td1+ 3.Rc4 Tc1+ 4.Rd3 Tf1 5.Txa2+ Rg3 6.Ta7 Rg4 etc. = Prima mutare este 1.Rf7! cu variantele: l 1…Rg3 (dacă 1…Rh3 2.Ta4! Rh2 3.Rf8 etc.) 2.Rg6 Rh4 3.f7 etc. +- l 1…Rh1 2.Ta4! Rg1 3.Rg8! Rh1 4.Th4+! Rg2 (sau 4…Rg1 5.f7 Tf1 6.Ta4 +-) 5.f7 Tg1! 6.f8D a1D 7.Tg4+ Rh3 8.Df3+ etc. +-
|
l 1…Rf3 2.Ta4! (şi nu 2.Ta5? Re4! 3.Re6 Rd4! = sau 2.Rf8? Re3 3.f7 Rd4! 4.Re7 Te1+ 5.Rd6 Tf1 6.Ta4+ Rc3 =) 2..Rf2 (dacă 2…Rg2 3.Rf8 sau 2…Rg3 3.Rg6 Rh3 4.f7 Tg1+ 5.Rh5 sau 2…Re3 3.Re6! Rd3 4.f7 Te1+ 5.Rd5 Tf1 6.Ta3+ etc. +-) 3.Rf8! Re3 (la 3…Rg3 4.f7 Rh3 5.Rg7 Tg1+ 6.Rh6 Tf1 7.Rg6 +-) 4.f7 Rd3 5.Re7 Te1+ 6.Rd6 Tf1 7.Re6 Te1 8.Rd5! Tf1 9.Ta3+ Rc2 10.Txa2+ etc. +-
l 1…Rf2 2.Ta4! (şi nu 2.Ta5? Re3 3.Ta4 Rd3 = sau 2.Rf8? Re3 3.f7 Rd4 =) 2…Rg1 3.Rg8!! (nu-i suficient 3.Rg6? Rh1 5.f7? Tf1 6.Ta4 Tf2 7.Txa2 Txa2 8.f8D Tg2+ etc. =) 3…Rh1 4.Th4+! Rg2 5.f7 Tg1 (sau 5…Tf1 6.Td4+-) 6.f8D a1D 7.Tg4+ Rh3 8.Df3+ etc.(1-0)
|
|
K.Opocenski – P.Kéres(Buenos Aires 1939) Orice ar face, albul nu poate evita înfrângerea. Astfel, după 1.Ra5, există chiar trei posibilităţi de câştig: 1…Th4 2.Ra6 Th5 3.Ra7 Rb2 4.Tb8+ Ra3 5.Tc8 Txh7+ etc. -+ 1…Th6 2.Ra4 Ta6+ 3.Rb5 Ta7 4.Rb6 Tg7 5.Rc5 (sau 5.Ra6 Td7 urmat de Rd2 -+) Rd2 6.Td8+ Re2 7.Te8+ Rf2 8.Tf8+ Rg2 9.h8D c1D+ etc. -+ 1…Rb2 2.Tb8+ Ra3 (manevra tematică) 3.Tc8 Th5+ 4.Ra6 Rb3 5.Tb8+ Ra4 6.Tc8 Th6+ 7.Ra7 Txh7 etc. -+ De aceea, albul a preferat un sfârşit mai prozaic: 1.Tg8 Txh7 2.Rb3 Rb1 (0-1) |
 |
M.Najdorf – M.Czerniak (Buenos Aires 1939) După 1…Tf3? 2.Th8,pionul alb se transformă forţat.(1-0) Analiza ulterioară s-a dovedit mult mai interesantă: 1…Ta3! 2.Rd7 Td3+3.Rc7 Te3 4.Th5+Rb4 (sau 4…Rc4 5.Rd7 Td3+ 6.Rc6 Te3 7.Th4+ Rb3 8.Txh3 etc. +-) 5.Rd7 Td3+ 6.Rc6 Te3 (dacă 6…Tc3+ 7.Rb6 Te3 8.Th4+ etc.) 7.Th4+Ra5 8.Rd6 Td3+ 9.Rc5 Te3 10.Txh3! (cu ideea: 10…Txe7 11.Ta3 #) 1-0 |
Paul P. Keres (1940)
Totul pare simplu dar nu merge, de exemplu: 1.Th3 Ra7 2.Th8 Ra6 3.Ta8+ Rb5 4.Tb8+ Rxa5 5.Tb2 Ra4 6.Rb7 Ra3! 7.c7 Rxb2 8.c8D Tb1! urmat de h1D -+
 |
|
||||
 |
H. Kuvatov (1940) Aici avem de-a face cu o dublă manevră în scară dus şi întors, combinată cu ideile de pat, de zugzwang, de pod şi de tranformare minora 1.Rc6! Tc2+ 2.Rb5 a6+ 3.Ra5! Td2 4.Th3+ Rb2 (sau 4…Rxa2 5.Txh2 etc.) 5.Txh2 Ra3! (cu ideea 6.Txh2 pat) 6.Th7 Td6 7.Tg7 Rxa2 8.Rb4 Td3 9.Rc4 Td6 10.Rc5 Td1 11.Rc6 Rb3 12.Tg6 Txd7 (altfel 13.Td6+-) 13.Rxd7 a5 14.Rc6 a4 15.Rb5 a3 16.Tg3+ Rb2 17.Rb4 a2 18.Tg2+ Rb1 19.Rb3 a1C+ 20.Rc3 (1-0) |
 |
Paul P. Keres (1947) O poziţie deja mult mai complexă unde, pentru a câştiga, albul trebuie să degajeze calea pionului său e. Dar atenţie, nu merge 1.Rc7? Td1!, de exemplu: 2.Txa5 Td6! 3.Tg5+ Rh7 4.Tg7+ Rxh6 5.Txe7 Ta6! 6.Rb7 (sau 6.Te8 Rg6 7.Rd7 Ta7+ etc.) Td6 7.Rc8 Rg6 etc. = sau 2.Ta8+ Rh7 3.Te8 Rxh6 4.Txe7 a4 5.Td7 (dacă 5.Te8 Rg7 etc.=) Te1! 6.Rd6 a3 7.Ta7 Te3 8.e7 Td3+ 9.Re6 Te3+ 10.Rd7 Td3+ 11.Re8 Rg7 121.Ta8 Rg8 13.Ta4 Rg7 14.Tg4+ Rh7 15.Tg2 Td1 etc. = |
Nu rămâne decât: 1.Rc8! a4 Dacă 1…Td1 2.Ta7! a4 (sau 2…Rf8 3.Td7! Tc1+ 4.Rd8 a4 5.Txe7 etc. +-) 3.Txe7 a3 4.Tg7+ Rh8 5.Tg2! Tc1+ 6.Rd7 Td1+ 7.Re8 Tb1 8.e7 Rh7 9.Tf2! Tb2 10.Rd7 +- 2.Rd7 a3 Nu merge 2…Rf8? 3.Ta8 # 3.Rxe7 a2 4.Ta7! Si nu 4.Re8 Te1! sau 4.Rd7 Td1+ etc. 4…Rh8 Keres a publicat deja această poziţie în 1944 cu soluţia următoare: 5.h7! Rxh7 6.Re8+! Rg6 7.e7 Rh5 Dacă 7…Rh6 (la 7…Rg7 8.Ta3 Tb1 9.Txa2 Tb8+ 10.Rd7 etc.) 8.Ta3 Rg5 (sau 8…Rh5 9.Th3+ Rg4 10.Th2 Rg3 11.Td2 Rf3 12.Rd7 Re3 13.Txa2 etc.) 9.Tg3+ Rf4 10.Tg2 Rf3 11.Tb2! Re3 12.Rd7! Td1+ 13.Rc7 Tc1+ 14.Rb7 a1D 15.e8D etc. +-8.Ta3! Rh4 Si nu 8…Rg5 (la 8…Rg4 9.Rf7! Tf1+ 10.Rg6 +-) 9.Tg3+ Rf4 10.Tg2 Rf3 11.Tb2 Re3 12.Rd7 Td1+ 13.Rc7 Tc1+ 14.Rb7 a1D 15.e8D+9.Ta5! Poanta căci 9.Rf7? Tf1+ 10.Rg6 Tg1+ 11.Rh6 Te1 12.Ta4+ Rg3 13.Ta3+ Rf4 etc.=; acum, la 9…Rh3 10.Rf7 si regele alb va trece în h5 cu manevra în scară cunoscută. 9…Rg4 10.Rf7 Tf1+ 10.Rg6 Te1 12.Ta4+ Rh3 13.Rf6 Tf1+ 14.Rg5 Tg1+ 15.Rh5 Te1 16.Ta3+ Rg2 17.Txa2+ Rf3 Cu tot pionul câstigat, mai sunt unele mici greutăţi.18.Ta7 Te6! 19.Rg5 Re4 20.Tb7 Sau 20.Tc7 dar nu 20.Td7 Re5! cu zugzwang.20…Re5 Dacă 20…Rd5 21.Rf5 sau 20…Te5+ 21.Rf6 +- 21.Td7 Re4 22.Td1! Rf3 23.Tf1+ Re2 24.Tf7 Re3 25.Rf5 Te4 26.Rf6 (1-0)
 |
Nikolai A.Kopaiev (1949) Manevra în scară combinată cu tema matului: 1.Rd7! Td3+ 2.Rc7 Te3 3.Tg5+ Rb4 4.Rd7 Td3+ 5.Rc6 Te3 (sau 5…Tc3+ 6.Rb6 +-) 6.Tg4 Ra5! 7.Rd6 Td3+! (7…Rb6 pierde din cauza lui 8.Tg8! Td3 9.Re6 Te3+ 10.Rd7 Td3+ 11.Rc8 Tc3+ 12.Rb8 etc.) 8.Rc5! Te3 9.Tg3! Txe7 10.Ta3 # |
 |
Nikolai A. Kopaiev (1953)
Pentru a câştiga, trebuie un joc precis căci nu merge 1.d8D h1D+ 2.Rb8 Tb3! sau 1.Tf1 Td3 2.Rc7 Tc3+ 3.Rd8 Th3 = sau 1.Th8 Td3 2.Th5+ Ra4 3.Rc7 Tc3+ 4.Rb6 Tb3+ 5.Ra6 Td3 1.Tf5+! Ra4 (dacă 1…Rc4 2.Th5 Td3 3.Rc8 etc.+-) 2.Ta5+! Rb4 (nu merge 2…Rxa5 3.d8D+ Rb5 4.Dd5+ etc.+-) 3.Th5! Td3 4.Rc7 Tc3+ 5.Rb6 Td3 6.Th4+ Ra3! 7.Rc7! Tc3+ 8.Rd8! (obligă turnul negru să treacă pe orizontala 2a ) 8…Tc2 9.Re7 Te2+ 10.Rd6 Td2+ 11.Rc6 Tc2+ 12.Rb5 Tb2+ 13.Ra5 Td2 (sau 13…Tb8 14.Txh2+ Rb3 15.Td2 +-) 14.Th3+ Ra2 15.Txh2 (1-0) |
 |
Eisinger – E.Haag (Oberhausen 1961) Cum se ştie deja, la 1.h7 urmează manevra Tg7-f7 şi Rf2 -+, de aceea albul îşi activează turnul: 1.Tf8 Th3 2.Tf6 Rd2 3.Td6+ Rc2 4.Te6 Th4+ 5.Rb5 (dacă 5.Rc5 Rd2 6.Td6+ Rc3 7.Te6 Th5+ 8.Rb6 Txh6 etc.-+) 5…Rd3 6.Td6+ Rc3 7.Te6 (sau 7.Tc6+ Rb3 8.Te6 Th5+ etc.) 7…Th5+ 8.Ra4 Rd3 9.Td6+ Rc4 10.Tc6+ (sau 10.Te6 Txh6 11.Txe2 Ta6 #) 10…Rd5 11.Tc1 Rd4 (0-1) |
 |
Costin Teodoru Pentru a câstiga, trebuie întâi îndepărtat regele negru de pionul său: 1.Rf7! Tf3+ 2.Re6 Te3+ 3.Rd7 Td3+ 4.Rc7 Te3 5.Th5+ Rb4 6.Rd7 Td3+ 7.Rc6 Te3 (dacă 7…Tc3+ 8.Rb6 Te3 9.Th4+ Rc3 10.Txh3+-) 8.Th4+ Ra5 9.Rd6 Td3+ 10.Rc5 Te3 11.Txh3 Txe7 12.Ta3 # Există chiar un gemen prin adăugarea unui pion alb la a3 si a unui negru la a5: (primele 5 mutări sunt aceleaşi) 5…Rc4 6.Rd6 Td3+ 7.Rc6 Te3 8.Th4+ Rb3 9.Txh3 Ra4 10.Rd7 (1-0) |
 |
V.Jansa – E.Geller (Budapesta 1970) Albul a câştigat prin manevra obişnuită: 1.Rg6 Tg2+ 2.Rh6 Tf2 3.Tc4+ Rh3 (sau 3…Rg3 4.Rg7+-) 4.Rg6 Tg2+ 5.Rh5 Tf2 6.Tc3+ Rg2 7.Txc2 (1-0) |
 |
Velimir I. Kalandadze (1970) De data aceasta, regele alb trebuie să treacă pe flancul regelui pentru un braţ de fier cu regele advers:1.d7 Td3 2.Rc7 Tc3+ 3.Rd6 Td3+ 4.Re7 Te3+ 5.Rf7 Td3 6.Ta5+ Rg4 7.Re7 Pentru a coborî şi mai mult pe scară… 7…Te3+ 8.Rf6 Td3 9.Ta4+ Rh5! 10.Re6 Te3+ 11.Rf5 Td3 12.Txa3! Txd7 13.Th3 # |
I.Zaiev – M.Dvoretski (Moscova 1973)
Chiar si un mare specialist al finalurilor poate ezita în acest tip de poziţii:
 |
1…Ta4+ (mai tematic ar fi fost 1…Ta6 2.Rh5 Ta4! 3.Rg5 Rf2 4.Tf8+ Rg2 5.Te8 Ta5+ etc.) 2.Rh5 Ta6! 3.Rg4 (sau 3.Rg5 Rf2 4.Tf8+ Rg3 5.Te8 Ta5+ 6.Rh6 Rf3 7.Tf8+ Rg4 8.Tg8+ Rh4 9.Te8 Ta6+ 10.Rg7 Txa7+ 11.Rf6 Ta2-+) 3…Tg6+ 4.Rf5 Tg7 5.Rf6 Th7 (de ce nu imediat 5…Tb7! 6.Re6 Rd2 etc.?!) 6.Re6 Tb7! (trebuie multă atentie: 6…Rf2? 7.Tf8+ Rg1 8.Tg8+ Rh2 9.Tg2+! sau 6…Rd2? 7.Td8+ Rc3 8.Tc8+ Rd4 9.Td8+ Rc5 10.Tc8+ si regele negru nu poate să scape) 7.Re5 Te7+ (mai direct este 7…Rd2 8.Td8+ Rc2 9.Tc8+ Rb2 etc.-+) 8.Rd6 Rd1 9.Rxe7 e1D+ 10.Rd7 Da5! (şi nu 10…De4? 11.Td8!) 11.Rc6 Rc2 12.Rb7 Dd5+ (0-1) |
 |
V.Tukmakov – J.Smejkal (Leningrad 1973) După 1…Ta2 2.Rb2 Rf1+ 3.Rh1 f2, ajungem într-o poziţie care se aseamână cu studiul lui Kéres (1944). 4.Rh2 Sau 4.Tb8 Re2! 5.Te8+ Rf3 6.Tf8+ Rg3 7.Tg8+ Rh3 -+ 4…h3! Si nu 4…Ta3 5.Tb8 Txa7 6.Tb1+ Re2 7.Tb2+ Re3 8.Tb3+ Re4 9.Tb4+ Rd3 10.Tb3+ Rc2 11.Tf3 =; acum, după 5.Rxh3, rezultă finalul nostru tematic cu soluţia: 5…Rg1! 6.Tg8+ Rh1 7.Tf8 Ta3+ 8.Rb4 Rg2 9.Tg8+ Rh2 10.Tf8 Ra4+ 11.Rh5 Rg3 12.Tg8+ Rh3 13.Tf8 Ta5+ 14.Rh6 Rg3 15.Tg8+ Rh4 16.Tf8 Ta6+ 17.Tg7 Txa7+ etc. -+ 5.Rh1 Ta6 6.Rh2 Ta1 7.Tb8 Dacă 7.Rh1 Re2+ sau 7.Rxh3 Rg1 etc.-+ 7…Txa7 8.Tb1+ Re2 9.Tb2+ Re3 10.Tb3+ Re4 11.Tb4+ Re5 12.Tb5+ Re6 13.Tb6+ Re7 Nu se poate permite instalarea turnului advers în spatele pionului său f. 14.Tb1 Ta3! 15.Tb7+ La 15.Tf1 Tf3!-+ 15…Re6 16.Tb6+ Re5 17.Tb5+ Re4 18.Tb4+ Rf3 (0-1) |
 |
L.Nenkov – Y.Zelinski (Riga 1978) Pioni pe alte coloane dar aceeaşi metodă de câştig: 1.Rb7! Tb2+ 2.Ra7 Tc2 3.Te5+ Ra4 4.Rb7 Tb2+ 5.Ra6 Tc2 6.Te4+ Ra3 7.Rb6 Poate urma: 7…Tb2+ 8.Ra5 Tc2 9.Te3+ Ra2 10.Txe2 etc. (1-0) Interesant este că, dacă plasăm regele negru în a7 şi adăugăm un pion alb în a5, câştigul nu mai este posibil, de exemplu: 1.a6 Td2! sau 1.Rd8 Td2+ 2.Re8 Rb7 3.a6+ Rc8 sau 1.Te6 Td2 2.Te3 Ra8 3.Te7 Ra7 4.Te6 Tc2 5.a6 Td2 etc. = |
 |
Velimir I. Kalandadze (1983) După o mică introducere: 1.Th5! Txg3+ 2.Rd4 Tg4+, trebuie multă atenţie pentru că nu merge 3.Rc5? Tg5+! 4.Txg5 h1D 5.Tg4+ Ra5 6.c8D Dc6+! şi pat. 3.Re5! Tc4 4.Rd6 Td4+ 5.Rc5 Td2 6.Rb6 Tb2+ 7.Ra6 Tc2 8.Th4+ Ra3 Rb6 Tb2+ 10.Ra5 Tc2 11.Th3+ Ra2 12.Txh2 (1-0) |
 |
|
||
Î
final
0 Comentarii