Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah (17)

Pentru a afla cum vă puteti procura METODOLOGIA ANTRENAMENTULUI SAHIST si a vedea tabla sa de materii, daţi click aici

Aici puteţi revedea capitolele anterioare din

Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah de Volodia Vaisman, antrenor şi maestru internaţional

La cererea noastră, cunoscutul antrenor franco-român a acceptat să ne dezvăluie câteva din «secretele» formării jucătorilor de şah, desprinse din lucrarea sa fundamentală «Metodologia antrenamentului şahist», pe care am avut deja plăcerea s-o prezentăm pe site-ul nostru. Experienţa lui ca antrenor şi jucător ne-ar putea ajuta să inţelegem mult mai bine anumite concepte şi fenomene din lumea şahului, subiecte extrem de delicate şi de negăsit în vreo altă carte de specialitate. Profunzimea analizelor făcute de el in domeniul antrenoratului, se regăseşte şi în aceste articole bine fundamentate, finisate cu minuţiozitate şi talent literar.

In ceea ce ne priveşte, suntem convinşi că impărtăşirea din experienţa şi ştiinţa de o viaţă a maestrului antrenor este un lucru îmbucurător şi sperăm că fiecare din voi va găsi o bună parte din răspunsuri la întrebările pe care vi le puneţi. Căci formarea şi perfecţionarea tinerilor generaţii de jucători şi jucătoare este o treabă lungă şi anevoioasă, care nu poate fi realizată decât de câtre animatori şi antrenori talentaţi şi bine pregătiţi, dotaţi de concepţii metodologice sănătoase şi temeinice. Serialul va continua câteva luni bune, cel puţin o dată pe săptămână . Cred că acest lucru trebuie să ne bucure, mai ales că mulţi dintre cititorii şahisti au pus intrebări şi probleme de această natură pe blog. Aşteptăm deci părerile voastre pentru a putea continua această inedită experienţă.

Literatura de specialitate

şi analiza partidelor maeştrilor (2)

Atunci când se pregăteşte să analizeze o partidă pentru publicare, maestrul îşi ia de obicei câteva precauţii de calitate, care-i angajează notoritatea. Cu toate acestea, prins între exigenţele editoriale şi lipsa unei informaţii rapide adecvate, se întâmplă ca anumiţi comentatori să publice ceea ce se nimereşte. De aceea, învăţând din începuturile carierei sale şahiste unde încrederea oarbă în analizele maeştrilor l-a costat scump, campionul mondial al anilor  1963-69 Tigran Petrosian ne sfătuieşte:

«Crede, dar cercetează tu insuti!

Ceea ce  personal  am încercat s-o fac mereu şi surprizele n-au lipsit ca, de exemplu, într-un  articol publicat demult în revista «Europe Échecs».

Urmăriţi comentariile originale şi ale mele… contradictorii, în bleu şi notate cu (V).

N. De Firmian – G. Sosonko (Wijk aan Zee 1986)

1. e4 c5 2.Cf3 Cc6 3.d4 cxd4 4.Cxd4 Cf6 5.Cc3 g6?! Negrul doreşte să joace un «dragon accelerat» fără a permite varianta  Maroczy, care ar fi rezultat după mutările: 1.e4 c5 2.Cf3 Cc6 3.d4 cxd4 4.Cxd4 g6 5.c4!   Această formaţie este considerată foarte puternică împotriva Dragonului, dar nu trebuie să o  supraestimăm; albul trebuie să joace foarte precis pentru a-şi menţine avantajul.                                                                                                                                     

6. Cxc6!

Cel mai bine! Şi alte mutări sunt corecte, dar albul trebuie să fie atent să nu cadă într-un sistem în care negrul ar putea să exploateze  faptul că nu a jucat mutarea …d6; de exemplu, în anumite cazuri el poate juca …d5 câştigând un tempo! În plus, mutarea din text asigură iniţiativa albului.                                                                         

6…bxc6

În a 21-a partidă pentru  titlul de campion al lumii din 1958 între Smyslov şi Botvinnik, ultimul a ales 6…dxc6. Dar după schimbul damelor, negrul a avut un final greu.

Partida mentionată a continuat: 7.Dxd8+ Rxd8 8.Nc4 Re8 9.a4 e5 10.f4 Ne6 11.Nxe6 fxe6 12.Tf1 Nh6 13.f5 Nxc1 14.Txc1 Re7 etc. =, dar se ştia deja că mai puternic este: 8…b5!? 9.Nd3 Cd7 10.Ne3 Ng7 10.0-0-0 Rc7 etc. = Yudovitch – Kousminech, URSS 1934. Ulterior, s-a descoperit 8.Nf4!, de exemplu: 8…Ng7 9.0-0-0 Cd7 10.Nc4 e5 – şi nu 10…Re8 11.Nc7! Nxc3 12.bxc3 Rf8 13.Td2 Rg7 14.Thd1 etc. Gligoric-Kristiansson, Reykjavik 1964 – 11.Ne3 Re7 12.f3 Td8 13.Td3 f6 14.Thd1 Re8 15.Nc5 b6 16.Na3 b5 17.Ne6 a5 18.Nc5 Tb8 19.b4 axb4 20.Nxb4 Ta8 21.Nb3 Nb7 22.Nxf7+ 1-0 Vaisman-Spulber, Bucureşti 1980 – (V)

7. e5 Cg8

Singura mutare. 7…Cd5? 8. Cxd5 Cxd5 9.Dxd5 Tb8 10.e6! şi negrul nu poate lua pionul din cauză că 11.De5 câştigă o tură. După 7…Ch5, albul se dezvoltă normal, iar la 8…Ng7 9.g4 câştigă o piesă. O continuare mai puţin naivă: 10…f6 11.Nf4! şi acum: 11…Tb6 12.Nb5! sau 11…Tb4 12.Nd2 Tb6 13.Nb5 Td6 14.Dc4 etc. Hrabec-Seifert, Harrachov 1966 – (V)

8. Nc4 Ng7 Înainte negrul juca 8…Da5 pentru a  evita  mutarea din partidă.

La 8…Da5, se poate juca 9.Nf4 Ng7 10.Df3 e6 (şi nu 10…f6 11.e6! Ch6 12.0-0-0 Dc5 13.exd7+ Nxd7 14.De2 Cf5 15.Txd7 Rxd7 16.De6+ 1-0 Post-Swiderski, Ostende 1906 ) 11.0-0 Nxe5 12.b4 Dc7 13.Cb5 Db8 14.Nxe5 Dxe5 15.Tad1 d5 16.Tfe1 Db8 17.Nxd5 cxd5 18.Dxd5 Rf8 şi acum: 18…Nb7 19.Dc5! Ce7 20.Cc7+ Rf8 21.Td7! sau 19.Dd8+ Rg7 20.Cc7 Cf6 21.De7! etc. – (V)

9. Df3

Cea mai bună mutare, căci la 9.Nf4, negrul prin transpoziţie intră în varianta 9…Da5 şi avantajul albului este nesemnificativ.

Dificil de crezut căci: 9.Nf4 Da5 10.0-0! Nxe5 11.Nxe5 Dxe5 12.Te1 Dc7 13.Ce4 Rf8 14.Dd4 f6 15.Nxg8 Rxg8 16.Cxf6+ cu demolare +-   Kotov-Tatarintsev, URSS 1964 – (V)

9…f5

Negrul nu are alegere. La 9…e6? slăbiciunea câmpurilor negre şi lipsa de dezvoltare dau albului un avantaj zdrobitur, de exemplu: 10.Nf4 Dc7 11.00 Nxe5 12.Cb5 Db8 13.Nxe5 Dxe5 14.Tad1 d5 15.Tfe1 Db8 16.Nxd5 cxd5 17.Dxd5 +-.

Aş adăuga un alt exemplu clasic: 9…e6 10.Nf4 Da5 11.0-0 Nxe5 12.Tfe1 Nxf4 13.Dxf4 d5 14.Dd4 f6 15.Cxd5! cxd5 16.Nxd5 Dd8 17.Nc6+ Nd7 18.Txe6+ Ce7 19.Tae1 0-0 20.Nxd7 Cf5 21.Dd5 Rg7 22.g4! Ch4 23.Te7+ Rh6 24.T1e3 Tb8 25.f4 g5 26.fxg5+ fxg5 27.De6+ 1-0 Chajes-Janowsky, New York 1918 – (V)

10. Nf4 Însă nicidecum 10.exf6 Cxf6 şi negrul se eliberează!

10…e6 Dacă 10…Da5 11.0-0! Nxe5? 12. b4! Dc7 13.Cb5 Db8 14.Nxe5 Dxe5 15.Tfe1 Db8 16.Dc3 1-0 Karakas- Polihroniade, Beverwijk 1966.                                                                

Se poate juca şi 11.Dg3 Na6 12.Nb3 Ch6 13.0-0-0 e6 14.h4 Cf7 15.The1 etc. C.Chirilă-Z.Iordanidou, Halkidiki Kallithea 2006.  Totuşi mutarea din text este astăzi depăşită şi în locul ei trebuie jucat: 10…Tb8! 11.0-0 e6 12.Tfe1 Dc7, de exemplu: 13.Tad1 Ce7! 14.b3 0-0 15.De3 Da5 16.h4 Tf7 17.a3 Db6 18.Dc1 Cd5 etc.= Andersson-Bilek, Tesside 1972 sau 13.Nb3 Ce7 14.Ng5! Cd5! 15.Tad1 00 16.Cxd5 cxd5 17.Df4 Tf7 etc. = Suetin-Bilek, Kecskemet 1972 – (V)

11.0-0-0

O partidă similară s-a jucat în runda a 9-a, trei zile mai târziu. Tânărul GMI englez N. Short trebuia să  înfrunte aceeaşi variantă împotriva lui Sosonko, dar a ales o altă cale: 11.0-0 Ch6 12.Tad1 Dc7 13.Tfe1 Cf7 14.Dg3 0-0 15.h4 Rh8 16.Ca4 a5 17.b3 Te8 18.De3 h6 19.g4 Tg8 20.Ng3 Nf8 21.Db6 Ta7 22.f3 Dxb6 23.Cxb6 Nc5+ 24.Nf2 Nxf2+ 25.Rxf2 fxg4 26.fxg4 Rg7 27.Ca4 g5 28.h5 Tf8 29.Rg3 Cd8 30.Cc5 Tf4 31.a4 Rf8 32.Nd3 Re7 33.Ng6 Ta8 34.Te3 Tb8 35.Ted3 Tbb4 36.Txd7+ Nxd7 37.Txd7+ (1-0) Mutarea din text est mai ambiţioasă decât 11.0-0.

Specialistul în Dragon E.Gufeld nota în monografia sa: «Mai slab este aici: 11.0-0-0 din cauza 11…Tb8 12.h4 Ch6 13.Dg3 (şi nu 13.h5 Cf7! ameninţând 14…g5!) Cf7 14.Rb1 Dc7 15.The1 Tb4 16.Nb3 0-0, cu ideea Txf4 şi, capturând  pionul e5, negrul preia iniţiativa» – (V)

11…Dc7 12.h4 Ch6

Desigur nu 12…Nxe5? 13. Cb5! urmat de 14.Nxe5 şi 15.Tfe1 cu atac teribil.

12…Nxe5, este mai simplu respins prin 13.Nxe5 Dxe5 14.Nxe6! etc. dar la 12.h4 12… Tb8! este în continuare cel mai bun răspuns. De aceea, trebuia jucat 12.De2! de exemplu: 12…Tb8 13.h4 h6 14.g4! sau 12…Ch6 13.Ng3 Cf7 14.f4 0-0 15.h4 etc. – (V)

13.The1 Cf7 14.Dg3 Albul vrea să joace h5 fără a  permite …g5.

Şi totuşi albul urmează un plan dubios, în loc să aleagă mai bine între:

a. 13.h5 g5 14.Nxg5 Cf7 15.Nf4 Nxe5 16.Nxe5 Cxe5 17.Dg3 d5 18.The1 f4 19.Cxd5 cxd5 20.Nb5+ Nd7 (dacă 20…Cc6 21.Dc3!) 21.Nxd7+ şi aici: 21…Rxd7 22.Dg7+ Rc6 23.Df6! sau 21…Dxd7 22.Df4 urmat de Df6 sau 21…Cxd7 22.Txe6+ Rf7 23.Dg4 etc.;

b. 13.Tde1! Cf7 14.Dg3 Tb8 15.h5 şi aici: 15…Tb4 16.hxg6 hxg6 17.Dxg6 Txh1 18.Txh1 Nxe5 19.Th8+! sau 15…g5 16.h6! Nxh6 17.Txh6 Cxh6 19.Dxg5 Cf7 19.Dg3 etc. – (V)

14…Tb8 15.Rb1

O mutare necesară; la 15.Nb3 Tb4 şi negrul ameninţă 16…Txf4 17.Dxf4 Fh6 -+

Linia 15.De3 Tb4 16.b3 oferă totuşi albului perspective mai bune. – (V) 15…Tb4 16.Fb3 0-0 17.a3 Albul nu poate juca h5 cât timp turnul negru se află pe linia a 4-a: 17.h5? g5 şi dacă 18.Nxg5 Tg4 -+.

15…Tb4 16.Fb3 0-0 17.a3

17…Txf4! O dată cu dispariţia nebunului de câmpuri negre, albului îi e tot mai greu să atace  rocada adversă. Mai mult,  pionul e5 va cădea şi negrul va rămâne cu un  centru puternic şi perspective de atac pe flancul damei.     Este evident că intrând în această poziţie, albul nu era la curent cu practica acestui sistem, şi pur şi simplu a subestimat forţa sacrificiului de calitate. – (V).

18.Dxf4 Nxe5 19.Dd2 d5

Este timpul să dezvăluim «secretul lui Polichinelle»: primele 19 mutări au fost deja jucate într-o partidă Ravinsky- Shamkovitch, Vilnius 1953 care a continuat astfel: 20.Ce2 Nd7 21.f4 Nf6 22.h5 Tb8 23.hxg6 hxg6 24.Cd4 Dd6 25.De3 c5! 26.Cxe6 c4! (cu ideea: 27.Nxc4 Nxb2 28.Ra2 Nxe6 29.Dxe6 Dxa3+ etc. ) 27.Cd4 cxb3 28.cxb3 Db6 29.Dd3 a5 30.Te3 Cd6 31.g4 Ce4 32.Cc2 Td8! 33.g5 Nb5 (0-1) Albul joacă o altă mutare, dar deja e prea târziu.-  (V)

20.g3 Nd7 21.h5 g5 Trebuie menţinut închis flancul regelui!

22.Te2 Nf6 23.De3 Cd6 24.Dc5 Db8 25.g4 Cb7 26.De3 f4 27.Dd2 Cc5 Încetul cu încetul, negrul a construit o poziţie dominantă, în timp ce albul nu mai găseşte un plan.

Poziţia deplorabilă a albului şi «muţenia»  comentatorului au, din păcate, aceeaşi cauză: lipsa cunoştinţelor teoretice! – (V)

28.Ra2 Db6 29.De1 Tb8 30.Ca4

În criză de timp, albul joacă «la disperare».                                                                       

30…Cxa4 31.Txe6 Dd8 32.Txc6 Nxc6 33.De6+ Rg7 34.Dxc6 Cb6 35.h6+ Rxh6 36.c3 Rg7 37.f3 Tc8 38.Db5 De7 39.Nc2 Dc5 (0-1)

Fiecare jucător de şah deja format posedă propriul stil de joc şi maniera personală de a gândi, dar  diversitatea de opinii asupra uneia şi aceleiaşi partide poate aduce idei şi soluţii interesante. În acest scop, încerc uneori să realizez o analiză mai bună reunind mai multe comentarii din surse diferite.

M.Botvinnik – R.J.Fischer (Varna 1962)

Aceasta a fost singura mea întâlnire la masa de şah cu tânărul american. Deşi abia  zece ani mai târziu el devenea campion al lumii, Bobby se bucura deja de o imensă  popularitate. La aceasta au contribuit nu numai exigenţele şi excentricităţile lui ci, mai ales, jocul său alert şi dinamic. De câte ori nu am remarcat, că succesul în şah nu este numai rezultatul talentului, ci şi al multor alte calităţi, printre care şi caracterul  jucătorului. Dar din păcate, acesta i-a lipsit mereu lui Fischer…(B)

1.c4 g6 2.d4 Cf6 3.Cc3 d5 4.Cf3 Ng7 5.Db3 Deci apărarea Grünfeld, unde am reuşit să pun în practică o analiză pregătită pentru meciul revanşă din 1958 împotriva lui Smyslov. Fischer ştia fără îndoială că am jucat linia lui  Ragozin 5.Db3  şi repede am ajuns într-o  variantă agreată de V. Smyslov … (B)

5…dxc4 6.Dxc4 0-0 7.e4 Ng4 Aici se mai poate juca: 7…Ca6, 7…Cc6, 7…a6, 7…c6, 7…Cfd7 etc. (V)

8.Ne3 Cfd7 9.Ne2 Alternativele sunt: 9.Td1 Cc6 (9…Cb6), 9.0-0-0 Cc6 (9…Cb6,9…c5), 9.Db3 Cb6 (9…c5, 9…Nxf3) etc. (V) 9…Cc6 Botvinnik se aştepta la 9…Cb6 10.Dd3 Cc6 11.0-0-0 (11.Td1, 11.d5) etc. (V)

10.Td1 Nu aduce nimic 10.d5 Cce5 11.Cxe5 Cxe5 12.Db3 Nxe2 13.Cxe2 c6 etc.=  sau 10.0-0-0 Cb6 11.Dc5 Dd6 12.h3 Nxf3 13.gxf3 f5! 14.e5 Dxc5 15.dxc5 f4 16.cxb6 fxe3 17.fxe5 Nxe5 18.bxc7 etc.= (V)

10…Cb6 11.Dc5! Dd6 12.h3 Dacă 12.e5 Dxc5 13.dxc5 Ce8 14.h3 Nxf3 15.Nxf3 Nxe5 16.Nxc6 bxc6 17.Nd4 Tf4 18.00 e5 19.Ne3 Nxe3 20.fxe3 Ce7 21.Td7 Cf5 22.Txc7 Tfc8 etc.= Karpov-Timman, Tilburg 1986 (V)

12…Nxf3 13.gxf3 Tfd8 Interesantă este şi mutarea lui Furman 13…e6!? = (V)

14.d5 Sau 14.e5 Dxc5 15.dxc5 Txd1+ 16.Rxd1 Cd7 17.f4 g5! etc. (V)

14…Ce5 15.Cb5 La 15.f4, se poate juca, fie 15…Ced7 16.Db5 e5 17.f5 etc.= (F), fie 15…Cec4 16.Nxc4 Dxc5 17.Nxc5 Cxc4 18.e5 Cxb2 19.Td4 f6 etc.= +  (B)

15…Df6 Jucabilă este şi linia propusă de R. Hübner: 15…Dxc5 16.Nxc5 c6 17.Cc7 Tab8 18.Nxe7 Td7 19.d6 Cc8 20.Ce8 Cxe7 21.Cxg7 Cd5 22.exd5 Txd6 23.f4 Cd7 etc.= (V)

16.f4 Ced7 17.e5 Dar nu 17.Dxc7 Dxb2 etc. (B)

17…Dxf4! Nu prevăzusem aici decât 17…Df5 (Dacă 17…Dh4 18.Da3 g5 19.Td4 etc.) 18.Db4 a5 19.Dd4 c5 20.dxc6 bxc6 21.Ng4 c5 22.Dxd7 şi albul păstrează avantaj. Mutarea lui Fischer , caracteristică pentru stilul său energic, m-a năucit complet. Am fost atât de mâhnit de analiza mea defectuoasă, încât în continuare, din păcate, am mai făcut câteva mutări slabe. (B)

18.Nxf4 Problema este că nu merge 18.Dxb6 De4 19.f3 Dh4+ 20.Nf2 Db4+ (B)

18…Cxc5 19.Cxc7 Tac8 20.d6 exd6 21.exd6 Nxb2 22.0-0 Cbd7 Negrul are un pion în plus dar figurile albe sunt foarte active. Fischer vrea să restrângă mobilitatea lor cu mutarea Ne5, dar mai adecvat era 22…Ccd7 23.Nf3 Ne5 24.Nxe5 Cxe5 25.Nxb7 Tb8 etc. =+ (B)

Mi-e greu să accept aşa ceva: de ce trebuie negrul să înapoieze pionul în plus ? (F)

23.Td5 b6 24.Nf3?! Nebunul nu are nimic de făcut aici. După 24.Nc4 (cu ameninţarea Tfe1-e7), albul poate să-şi activizeze în continuare piesele. După 24…Ce6 Fischer indică 25.Nh2 Cd4 26.Tb1 Nc3 27.Tc1 Nb2 etc.= iar Botvinnik preferă 25.Ng3! Cd4 26.Td1 etc. (V)

24…Ce6 25.Cxe6? Această mutare m-a mirat căci mă aşteptam mai degrabă la 25.Ne3. (F)

Am considerat că alternativa 25.Nh2 Cd4 26.Ng2 Cf6 este şi mai rea, dar Geller a arătat că după 26.Txd4! Nxd4 27.Te1 etc., albul se salvează. (B)

Fischer continuă aici cu 27…Nc5, dar Botvinnik propune apoi 28.Cb5 etc. (V)

25…fxe6 26.Td3 Pierdea 26.Td2? Nc1 27.Td4 e5 sau 26.T5d1? Tf8! 27.Ng4 Txf4 28.Nxe6+ Tf7 (F)

26…Cc5 27.Te3 Dacă 27.Td2 Tf8 28.d7 Tcd8 etc.(F)

27…e5 Înainte de această mutare, am sperat la  27…Nd4 28.Ta3 e5 29.Ng5 Txd6 30.Ne7 Td7 31.Ng4 etc., pe când acum negrul capturează pionul alb trecut şi obţine un final câştigător. (B)

28.Nxe5 Mă aşteptam la 28.Txe5!? încercând conservarea «dezechilibrului dinamic», dar şi aceasta ar fi pierdut. (F)

28…Nxe5 29.Txe5 Txd6 30.Te7 Td7 31.Txd7 Dacă 31.Tfe1 Tcc7! recucerind linia a 7-a. (F)

31…Cxd7 32.Ng4 O pierdere de timp căci  finalul de turnuri nu oferă nicio şansă de salvare. Mai bine era 32.Te1 Rf8 33.Nd5, pregătind o lungă rezistenţă. (B)

32…Tc7 33.Te1 Rf7 34.Rg2 Era preferabilă îmbunătăţirea poziţiei nebunului prin  34.Ne6+ (B)

34…Cc5 35.Te3 Te7 36.Tf3+ Era tentant 36.Rf3 cu ideea de a schimba turnurile, să plasez regele la d4 şi nebunul în c2 şi să avansez pionul la f4, dar acest lucru nu era posibil din  cauza pierderii nebunului: 36…h5 37.Txe7+ (dacă 37.Nc8 Tc7) Rxe7 38.Nc8 Rd8 etc. (B)

36…Rg7 37.Tc3 Te4 38.Nd1 Td4 Dacă 38…Te1 (mutarea de care se temea Botvinnik: 39.Nc2 Tc1 etc.) atunci 39.Nf3 etc. (F)

39.Nc2 Rf6 40.Rf3 Rg5 Un specialist al finalurilor de talia unui Capablanca sau Smîslov ar fi dus imediat regele la d6 pentru a-şi apăra calul şi pentru a avansa majoritatea de pioni de pe flancul damei! (B)

41.Rg3 Neutralizează ameninţarea Th4 şi momeşte  adversarul într-un final de turnuri «câştigat»: un exemplu al avantajului de experienţă şi de inteligenţă matură asupra  superficialităţii şi excesului de încredere juvenilă! (V) 41…Ce4+ Fischer părea să facă mutre din cauză că nu cedam aici şi, în loc să întrerupă partida, el ia o decizie pripită: după manevra simplă 41…Tb4 42.a3 Td4 43.f3 a5 etc., albul este practic în zugzwang căci regele trebuie să ţină câmpul h4, turnul – câmpul c4 şi nebunul – câmpul d1 . (B)

Fischer continuă să se grăbească şi, ca atare, jocul lui devine mai puţin precis. Aceasta arată că chiar şi un mare maestru de talia lui, pe care temperamentul îl trădează, poate uita două reguli de bază: prima – că cel mai greu este să câştigi o poziţie «câştigată»  şi a doua – că chiar dacă ai poziţie câştigată, trebuie să continui să joci calm,  fără a te precipita. De aceea, în loc să se apropie de victorie, mutările lui l-au îndepărtat din ce în ce mai mult. (L)

42.Nxe4 Txe4 43.Ta3 După 43.Tc7 Ta4 44.Txh7 Ta3+! 45.Rg2 (Dacă 45.f3 Txa2 46.h4+ etc.) Txa2 46.Tb7 Ta1 47.Rf3 Rf5 48.Tf7+ Re5 49.Tg7 b5, negrul ar fi câştigat un tempo în raport cu  partida,  pionul alb fiind la h3 în loc de h4. (F) 43…Te7 După 43…a5! 44.Tb3 Tb4! 45.Txb4 axb4 46.f4+ Rf5 47.Rf3 Re6 48.Re4 (dacă 48.Rg4 h6 etc.) Rd6 49.Rd4 b5 50.Rd3 Rd5 etc. negrul câştigă finalul de pioni. (B)

44.Tf3 Tc7 Mai raţional era aici Rg5-h6-g7 etc. (V)

45.a4 În sfârşit,  gongul a marcat scurgerea celor cinci ore de joc şi Fischer este obligat să dea mutarea în plic. Întrebându-l despre poziţie, Fischer mi-a răspuns: «uşor câştigată» în timp ce Botvinnik, vizibil preocupat, a dispărut discret.(L)

Analiza a durat aproape toată noaptea. Echipa noastră muncea în două grupe: jos erau Boleslavsky, Spassky şi cu mine, iar cu un etaj mai sus – Botvinnik, Geller, Keres şi Furman. Din timp în timp, Spassky şi cu mine menţineam schimbul de idei, iar la ora 5 dimineaţa s-a terminat prelucrarea fantasticei descoperiri a lui  Geller: de a lupta cu doi pioni izolaţi contra a doi pioni legaţi într-un final de turnuri, cu şanse mari de remiză. Când am coborât, destul de târziu, la micul dejun, i-am găsit pe americani, care la rândul lor păreau obosiţi, dar destul de siguri că Fischer va câştiga. (T)

Mesele celor două echipe erau vecine. Cineva i-a cerut atunci părerea lui Botvinnik asupra  poziţiei de întrerupere. Fără a se opri din mestecat,  campionul lumii şi-a ridicat umerii de o manieră expresivă: remiză! (E)

Ideea albului este de a schimba o pereche de pioni pe flancul damei, de exemplu:

• 45…Tc4 46.a5 bxa5 (dacă 46.b5 47.Tf7 etc.) 47.Tf7 a6 48.h4+ Rh6 49.Td7 recâştigând un pion, ceea ce având în vedere slăbiciunea pionului h7 şi lipsa de activitate a  Rh6, garantează remiza.
• Mai subtil pare 45…Rh6 dar, după 46.Td3! Tc5 47.h4 Ta5 48.Td4 etc., nu se vede nimic concret pentru negru.
• Cea mai dificilă apărare este împotriva mutării 45…Tc5, dar Geller a venit cu un ajutor preţios găsind ideea de contrajoc legată de captura pionului h7. La ora 3 dimineaţa ne-am despărţit, dar eu am continuat să analizez le detaliile acestei excepţionale descoperiri.(B)

45…Tc5 46.Tf7 Ta5 47.Txh7! Am omis această apărare ingenioasă, dar pasiva 47.Tf4 Tf5 48.Tc4 Tf7 permitea trecerea decisivă a regelui negru pe flancul damei. (F)47…Txa4 48.h4+! Rf5 Dacă 48…Rf6 48.Tb7! Ta5 49.Rg4 b5 50.f4 a6 52.Tb6+ Rf7 58.Tb7+ etc. = (F)Subtilitatea este că, atunci când negrul  începe să-şi împingă pionii pe flancul damei, se slăbeşte câmpul b6. Atunci, regele negru va fi îndepărtat de pionul g6 cu şahuri şi, apoi capturându-l, albul obţine la rândul lui doi pioni trecuţi pe flancul regelui. (B)

49.Tf7+ Re5 50.Tg7 Ta1 51.Rf3 b5? O eroare de  analiză dar, chiar după 51…Rd5! 52.Txg6 b5 53.Re2 Rc4 54.h5 b4 55.Tg4+, remiza se obţine uşor, de exemplu: 55…Rb5 56.Rd3 etc. sau 55…Rc3 (Rb3) 56.Th4! urmat de avansul pionului h. Fischer vrea să-şi avanseze pionii fără a pierde timp, dar cade într-o capcană pregătită în zori! (B)

52.h5! În loc să câştige pionul g6, albul sacrifică un pion: 52…gxh5 53.Tg5+ Rd4 54.Txb5 etc. După ce am mutat, nu m-am putut împiedica de a mă apropia de căpitanul meu de echipă Lev I.Abramov pentru a-i spune un singur cuvânt: remiză! Mare mi-a fost mirarea când am aflat după partidă de protestul adresat de Fischer arbitrului adjunct L.Boneva, cum că  s-ar «sufla mutări lui Botvinnik». (B)

52…Ta3+ 53.Rg2 gxh5 54.Tg5+ Rd6 55.Txb5 h4 Poziţia nu mai necesită comentarii, teoria considerând finalul de turnuri cu pionii a+h ca remiză. (B)

Când am sosit în sala arhiplină, am fost întâmpinat de următoare imagine: Botvinnik se plimba liniştit, în timp ce Fischer era aşezat cu capul între mâini, în faţa unei poziţii teoretice de remiză. (T)

56.f4 Rc6 57.Tb8 h3+ 58.Rh2 a5 59.f5 Rc7 60.Tb5 Rd6 Poziţia este egală chiar fără pionul alb, lucru uşor de verificat în orice manual de finaluri.  (B)

61.f6 Re6 62.Tb6+ Rf7 63.Ta6 Rg6 64.Tc6 a4 65.Ta6 Rf7 66.Tc6 Td3 67.Ta6 a3 68.Rg1 (1/2) Cu faţa palidă, Fischer mi-a întins mâna şi s-a îndepărtat cu lacrimi în ochi… (B).

Căci pionii negrii  nu pot face nimic fără sprijinul propriului rege. (V)

În timpul întâlnirii sale istorice cu Botvinnik la Olimpiada din 1962, Fischer nu i-a adresat decât două cuvinte campionului lumii: Fischer! – când şi-au strâns mâinile şi remiză! – la sfârşitul partidei.  Şiretul veteran şi-a salvat partida atrăgându-l pe tânărul american de 19 ani într-o capcană diabolică (E).

Ulterior, colegii lui americani mi-au povestit că, în loc să analizeze, Fischer a dormit toată noaptea ca un nou-născut. În mod limpede, nu asta este cea mai bună metodă de pregătire pentru a putea relua în condiţii optime o partidă întreruptă. (B)

Fotoreporterii s-au precipitat către cei doi mari maeştri, au apărut operatorii de televiziune şi cinema. Dar Fischer a părăsit în grăbit sala şi, odată ajuns la hotel, a izbucnit în plâns. Spre deosebire de adversarul său mai tânăr care a reacţionat ca un copil furios, Botvinnik a rămas îndelung timp în sală, răspunzând cu amabilitate întrebărilor: de asemenea, el a subliniat buna prestaţie a adversarului său care, la un anumit moment, ar fi putut câştiga. Dar a ţinut să sublinieze că în poziţia de întrerupere situaţia era diferită. (L)

Mai târziu, Botvinnik a publicat analize care încercau să demonstreze remiza, chiar împotriva celui mai bun joc al adversarului. La rândul său, Bobby şi-a exprimat dezacordul în cartea sa «60 partide memorabile».

(E) Să încercăm deci să elucidăm această «enigmă şahistă» întorcându-ne la poziţia de după 51.Rf3, pentru a vedea ce se putea întâmpla după mutarea optimă 51…Rd4! (în loc de 51…b5?!).

_

O primă analiză a lui Botvinnik preconiza 52.Txg6 b5 53.h5 b4 şi aici: 54.Rg2? b3 55.h6 b2 56.h7 Th1! 57.Rxh1 b1D+ 58.Rh2 Db8+ 59.Rg1 Dh8? (Fischer propune superioara 59…De5! şi aici: 60.Rf1 Dh2 61.Tg7 a5 62.Ta7 Rd3! etc. sau 60.Tg8 De1+ 61.Rh2 Dxf2+ 62.Rh3 Df3+ capturând pionul h7) 66.Rf1 Dxh7 67.Tg4 (dacă 67.Ta3 Dh1+ 68.Re2 Dd1+ 69.Re3 Dc1+ câştigând turnul, dar 67.Ta2+ Rb3 68.Ta5 permitea probabil albului să se apere) 67…Dh1+ 68.Tg1 (sau 68.Re2 Dd1+) 68…Dh3+ 69.Td2 (dacă 69.Re1 Df3! pentru a da mat) 69…Rd2 70.Rg1 Re1 71.Tg3 Df1+ etc.

A doua analiză nu era deloc mai slabă: 54.h6! (mai direct decât 54.Rg2?) 54…b3 (dacă 54…Th1 55.Rg2! Th5 56.Ta6 b3 57.Txa7 Txh6 58.Tb7 Rc4 59.Rf3 etc. cu remiză teoretică) 55.Tg4+ (şi nu 55.h7 Th1 56.Tg7 a5 etc.-+) 55…Rc5! (nu merge 55…Rc3? 56.Th4 etc. sau 55…Rd3? 56.Tb4 Rc2 57.Tc4+ etc. =) 56.Tg5+ Rc6! (si 56…Rb4 57.Tg7! b2 – altminteri se poate chiar pierde: 57…a5? 58.Rg2! – 58.h7 Th1! 59.Txa7 Rb3 60.Tb7+ Rc2 61.Tc7+ Rd2 62.Tb7 etc.=) 57.Tg6+ Rb7! 58.Tg7+ (şi nu 58.Tg4 a4 etc.-+) 58…Ra6! 59.Tg6+ (dacă 59.Rg2 b2 60.h7 b1D 61.h8D De4+! şi regele alb e luat în colimator) 59…Ra5! (dar nu 59…Rb5? 60.Tg7 a5? 61.Rg2! +-) 60.Tg5+ (la 60.Tg7? b2 61.Txa7 Rb6 -+) 60…Ra4! 61.Tg4+! (mai precis decât 61.g7 a5 62.Tb7 Th1 etc. sau 61.Th5 b2 62.h7 b1D 63.h8D Dd3+ 64.Rf4 Te1§ 65.Te5 Dd4+ 66.Rf5 Dxf2+ 67.Re6 Db6+) 61…Ra3 62.Th4 b2 63.h7 b1D 64.h8D (negrul nu poate câştiga, deoarece turnul său este incomodat de propriul rege – conchidea aici  Botvinnik, dar Fischer a mers mai departe în analizele sale: ) 64…Db3+ 65.Re2 (dacă 65.Rf4 Df7+ sau 65.Rg2 Dd5+ 66.f3 Dd2+ etc.) 65…Dd1+ 66.Re3 Tb1!! 67.Df8+ (nu merge 67.Dc3? Tb3 sau 67.Th3 Ra2! 68.Dg8+ Db3+ dar merită atenţie propunerea tânărului Kasparov 67.Tc4, de exemplu: 67…a5 68.Dc3 sau 67…Ra2 68.Dc3 Tb2 69/Da5+ Rb1 70.Df5+ sau 67…Tb3+ 68.Tc3+ De1+ 69.Rd3 Df1+ 70.Rd2 Dxf2+ 71.Rd3 cu final de dame remiză) 67…Ra2 şi, în opinia lui Fischer, «regele alb nu se poate salva în faţa potopului de şahuri mortale».

În 1976, am reanalizat această poziţie, trăgând concluzia că după: 68.Dc5 Tb3+ (la 68…De1+ 69.Rf3 etc.) 69.Rf4 Dd2+ (sau 69…a6 70.Dc4+ Rb2 71.Re5 Tb5 72.Re4 etc.) 70.Rf5 (la 70.Rg4, L.Abramov propunea 70…a6) 70…Dd3+ (si 70…Dd7+ 71.Rf4 Da4+ 72.Rg5 etc.) 71.Re5 Tb5 72.Ta4+ şi se pare că albul n-are nimic a se teme. (B)

În numărul 2/1977 al revistei «Shakhmaty v SSSR», Anatoly M. Kremenetsky publica articolul «Adevărul a fost restabilit», cu o concluzie de genul: «în loc de 68.Dc5, albul poate remiza şi printr-o apărare pasivă legată de manevra 68.Df7 care ameninţă şah prin descoperire» (K).

Dar după 68.Df7 Tb3+ 69.Re4, R. Berger a continuat cu 69…Dd3+ 70.Re5 Rb2! 71.Te4? (fără îndoială, albul poate juca mai bine: 71.Td4 sau 71.Df6 etc.) Dc3+ 72.Rf5 (dar nu 72.Td4 Tb5+ 73.Re4 Dc2+ 74.Re3 Te5+ etc.-+) 72…Df3 73.Tf4 Tb5+ 74.Rg6 Dh5+ 75.Rg7 Tg5+ 76.Rf8 Dh8+ 77.Re7 Tg7+ etc. -+

În acest comentariu colectiv au luat cuvântul: Mihail M.Botvinnik (B), Larry Evans (E), Robert J. Fischer (F), Anatoly M. Kremenetsky (K), Wladyslaw Litmanovicz (L), Mihail Tal (T), Volodia Vaisman (V).