Svetozar Gligoric: "Dupa parerea mea azi sahul este mult, mult mai greu decat era pe vremea cand jucam eu" (2)

AICI PUTETI CITI PARTEA I
Interviu cu Svetozar Gligoric, Invitat de Onoare la a 80-a aniversare a lui Tigran Petrosian- turneul Grand Prix de la Jermuk, Armenia
Prea adesea noi, fanii sahului, suntem prea preocupati de descoperirea si promovarea viitoarelor staruri. Dar este si necesar si instructiv sa platim tribut legendelor in viata, celor care au pavat poteca pe care ne plimbam azi. Si in sah, aceasta este relevant la alt nivel- teoria deschiderilor, abordarile startegice ale sahului si cunostintele pe care le folosim azi sunt atribuibile razboinicilor generatiei trecute. Organizatorii turneului Grand Prix din Jermuk, Armenia sunt sensbili si apreciativi asupra acestot lucruri, astfel ei facand gestul de a invitat una din cele mai proeminente figuri ale sahului din toate timpurile, marele maestru sarb si candidat la titlul mondial Svetozar Gligorici, sa fie invitat de onoare la evenimentul Grand Prix, in onoarea unuia din principalii sai rivali (si prieten), Campionul Mondial Tigran Petrosian. Organizatorul sef Smbat Lputian a avut o discutie lunga si placuta cu mult stimatul Gligorici, avand acum 86 ani. Ca sahist Gligorici si-a pus marca asupra lumii sahului, dovedindu-se o personalitate cu multe fatete: jucator de top 10, specialist in teoria deschideilor, comentator elocvent, jurnalist inspirat precum si organizator de turnee si arbitru. Va prezentam mai jos a doua parte a discutiei dintre doi mari maestrii, Smbat Lputian (SL) si Svetozar Gligoric (SG).

SL: Cum vezi starea actuala a lucrurilor din lumea sahului, si cum apreciezi calitatea sahului care s-a jucat aici in Jermuk?
SG: Desigur sunt multumit cu calitatea generala a jocului aici in Armenia, si au fost cateva partide cu adevarat exceptionale. Dupa parerea mea azi sahul este mult, mult mai greu decat era pe vremea cand jucam eu. In ziua de azi jucatorii sunt extraordinar de bine pregatiti, si aspectul creativ al jocului s-a diminuat. Rolul Internetului si prezenta ubicua a computerelor sunt semnificative, si jucatorii sunt obligati sa cunoasca ultimele informatii si cariantele teoretice de actualitate. In plus, jucatorii sunt obligati sa vina cu idei noi, ceva ce nu este usor de facut.

SL: Cu o cariera lunga si impresionanta de sahist, sunteti multumit ca v-ati dedicat viata sahului?
SG: Cred ca da deoarece pasiunea mea principala atunci cand jucam sah era sa creez la tabla. Pentru mine rezulatul era de importanta secundara. Din punctul asta de vedere am avut sansa sa fiu creativ si din motivul acesta pot sa zic ca ma simt implinit cu profesia aleasa.
SL: Cum va digerati infrangerile? Cum ati intampinat esecurile?
SG: Ca sa fiu cinstit nu cred ca ma comportam rau cand pierdeam. Aceasta este natura sportului. Infrangerea ar trebui sa fie o motivatie ca sa progresezi, sa muncesti mai mult, sa joci mai bine data viitoare. Dupa cum a spus Capablanca, cel mai bun profesor este infrangerea. Pur si simplu ai nevoie de dorinta si de puterea de a fi in stare sa transformi experienta infrangerii in ceva pozitiv.
SL: Un aspect al creativitatii dumneavoastra a fost descoperirea multor idei in deschideri. Cat de important este acest aspect al mostenirii sahiste pe care ati lasat-o in urma?
SG: Desigur, am fost intotdeauna bucuros si mandru cand descopeream idei noi in deschideri, in special in acele linii in care fosti campioni mondiali si alti jucatori mari nu au reusit sa gaseasca nimic nou. Intra-adevar am dat voata la cateva idei, in deschideri precum Indiana Regelui , Apararea Siciliana, Apararea Franceza, Apararea Spaniola, Nimzo-Indiana si altele. La un moment dat Najdorf s-a apropiat de mine si –nu sunt sigur daca mi-a facut un compliment sau nu- mi-a spus “Svetozar, daca as avea pozitiile pe care tu le obtii mereu din deschidere as deveni probabil Campion Mondial.” Ma gandesc ca a fost mai mult o critica asupra jocului meu, despre cum nu reuseam sa concretizez avantajele pe care le obtineam, dar oricum, cred ca jucam bine in deschidere.
SL: Ati putea sa ne identificati ce anume v-a impiedicat sa deveniti Campion Mondial? Ati mentionat ca marea pasiune a dumneavoastra in sah a fost creativitatea dar intr-un meci rezultatul devine factorul cel mai important.
SG: Desigur am disputat multe meciuri. Poate datorita faptului ca nu tineam neaparat sa devin campion precum altii, era neplacut pentru mine sa fiu intr-un mediu tensionat care apare int timpul unui asemenea meci. Spre exemplu, in meciul candidatilor impotriva lui Tal, conduceam dupa 5 partide, dar dupa toate asteptarile fanilor si ale prietenilor -care veneau mereu sa ma viziteze, ma sunau si ma incurajau sa castig- am inceput sa ma simt obosit. Presiunea acelor asteptari a subminat probabil dorinta mea subconstienta de a castiga, si cand am pierdut meciul am simtit mai mult usurare decat dezamagire. As putea adauga ca Petrosian a avut o stare emotionala similara in 1969, dupa ce a pierdut titlul in fata lui Spassky. La prima intalnire intre noi de dupa infrangerea lui, Petrosian mi s-a confesat ca simte o mare usurare, declarandu-se multumit ca de acuma este fost campion pe veci, si nu mai este impovarat de greutatea aditionala de a fi campion mondial. De fapt, rezultatele sale de dupa aceasta infrangere au fost mult mai bune decat acelea din perioada in care a fost campion.
SL: Ati trait o viata lunga, ati vazut lumea, ati simtit multe emotii. Ce ati identifica ca fiind esenta vietii?
SG: Cele mai importante lucruri in viata sunt iubirea si creativitatea. Armonia dintre barbat si femeie, precum in muzica asa si in viata.
SL: Dupa cum am inteles ati simti mereu nevoie de a crea de-a lungul carierei dumneavoastra. Cand v-ati retras din sah, in ce mod v-ati satisfacut nevoie de creativitate din moment ce nu ati mai jucat sah?
SG: De fapt cand am realizat ca nu mai eram in stare sa creez la tabla dupa cum imi doream, m-am retras intrucat numai eram un exponent practic al dorintei mele de a crea. Prima mea iubire, inainte de sah, inainte de jurnalism, a fost muzica. Asa ca, dupa ce m-am retras din sah m-am decis sa studiez muzica. Nu cunoasteam multe nuante muzicale, dar deoarece simteam si intelegeam muzica in esenta ei, am fost in stare sa profit de avantajul tehnologiei moderne de azi care a facut sa pot inregistra note pe computer, transformand ideile mele muzicale in ceva concret. Sunt recunoscator ca la 86 de ani compun muzica. Voi continua sa compun si aceasta a devenit o activitate care ma implineste creativ si ma ajuta sa-mi perpetuez eforturile in a crea pentru lume.