Interviu cu o legenda a sahului: GM Svetozar Gligoric (1)

Interviu cu Svetozar Gligoric, Invitat de Onoare la a 80-a aniversare a lui Tigran Petrosian- turneul Grand Prix de la Jermuk, Armenia

Prea adesea noi, fanii sahului, suntem prea preocupati de descoperirea si promovarea viitoarelor staruri. Dar este si necesar si instructiv sa platim tribut legendelor in viata, celor care au pavat poteca pe care ne plimbam azi. Si in sah, aceasta este relevant la alt nivel- teoria deschiderilor, abordarile startegice ale sahului si cunostintele pe care le folosim azi sunt atribuibile razboinicilor generatiei trecute. Organizatorii turneului Grand Prix din Jermuk, Armenia sunt sensbili si apreciativi asupra acestot lucruri, astfel ei facand gestul de a invitat una din cele mai proeminente figuri ale sahului din toate timpurile, marele maestru sarb si candidat la titlul mondial Svetozar Gligorici, sa fie invitat de onoare la evenimentul Grand Prix, in onoarea unuia din principalii sai rivali (si prieten), Campionul Mondial Tigran Petrosian. Organizatorul sef Smbat Lputian a avut o discutie lunga si placuta cu mult stimatul Gligorici, avand acum 86 ani. Ca sahist Gligorici si-a pus marca asupra lumii sahului, dovedindu-se o personalitate cu multe fatete: jucator de top 10, specialist in teoria deschideilor, comentator elocvent, jurnalist inspirat precum si organizator de turnee si arbitru. Va prezentam mai jos prima parte a discutiei dintre doi mari maestrii, Smbat Lputian (SL) si Svetozar Gligoric (SG).

SL: La ce varsta ai inceput sa joci sah?

SG: Am inceput mult mai tarziu decat multi sahisti, invatand cum sa joc sah la varsta de 11 ani. Dupa cum am descoperit la scurt timp dupa aceea, am invatat sah cu usurinta. In 1939, la varsta de 16 ani, am devenit maestru, asta intr-o era in care erau relativ putini maestrii, si la o varsta relativ tanara.

SL: Si cand ai devenit GM?

SG: Din pacate, odata cu titlul de mare maestru a izbucnit al Doilea Razboi Mondial, si pentru urmatorii 6 ani am luptat ca membru al unei unitati de partizani impotriva puterilor Axei, conduse de catre nazisti, si am fost fortat sa pun pauza studiului sahului pana in 1945. In acel moment am inceput sa joc sah din nou, si in 1951 am devenit GM.

SL: In timpul acestei perioade de 6 ani, a mai jucat sahul un rol pentru dumneavoastra?

SG: Desi am fost departe de ceea ce se mai intampla prin sah, sahul mi-a salvat viata de trei ori. Aceste intamplari sunt probabil prea lungi pentru a le povesti acum, poate le vom discuta cu alta ocazie.

SL: In timpul acelor ani, l-ati cunoscut pe Tigran Petrosian?

SG: L-am cunoscut, desigur. Tigran era cu 6 ani mai tanar decat mine, si in 1945, in acelasi ani in care m-am intors de la razboi, el a devenit maestru. Dupa cum se intampla, vietile noastre s-au intersectat intrucat am pornit amandoi pe drumul de sahisti profesionisti. In anii ’50 am devenit prieteni apropiati, dandu-ne seama ca avem multe in comun.

SL: L-ati infruntat pe Petrosian la tabla de multe ori?

SG: Da, am jucat unul impotriva celuilalt 27 partide in total, cu 17 partide decisive. Am castigat 8 intalniri iar Tigran a iesit invingator de 9 ori. Zece partide au fost remize.

SL: Dar este binecunoscut faptul ca Petrosian pierdea foarte putine partide in general. Cum ai reusit sa-l bati pe Tigran cel de Fier de atatea ori?

SG: Dupa cum am spus mai devreme, eram foarte similari unul altuia atat ca filozofie de joc cat si stilistic. Amandoi preferam sa jucam sah conform unei logici stricte, asa-numitul sah corect. Pentru mine nu era important cine era adversarul care statea in fata mea, era importan sa joc un sah corect si activ. Poate eram, vorbind relativ, desigur, un adversar mai neplacut pentru Petrosian din motivul ca eram logic in abordarea sahului si activ ca stil. Oricum, eram prieteni apropiati in ciuda luptelor grele care se dadeau in timpul partidelor intre noi.

SL: Spuneti-ne, va rugam, un pic despre Petrosian ca persoana.

SG: Ce este uimitor este ca in multe aspecte, Tigran si cu mine eram similari. Eram amandoi oameni simpli si nu eram afectati de probleme de ego. Amandoura ne palcea muzica, umorul si intelegeam sahul in acelasi mod. Cel mai interesant era, posibil, faptul ca nici unul dintre noi nu pretindea ca trebuie sa devina campion. Natura si talentul lui Tigran l-au purtat catre cele mai mari inaltimi.

Lasati-ma sa va spun o istorioara: in 1963 el juca impotriva lui Botvinik pentru titlul de Campion Mondial si mi s-a confesat ca nu-i vine sa creada ca joaca cu Botvinnik pentru titlu. Petrosian mi s-a lamentat ca nu era in stare sa se concentreze pe ceea ce a avea de facut- sa concureze pentru titlu. Ca rezultat, nu a reusit sa se adune si a pierdut. Dar dupa ce si-a adunat energiile si a reusit sa se concentreze, reusind trei remize care au stabilizat situatia, Tigran a reintrat in meci si in partida a 5-a a castigat o frumoasa partida cu o invazie de rege; in acel moment imposibilul era deja posibil. A fost o demonstratie fantastica de intelegere, intuitie si calitate toate intr-un jucator.

SL: Ce amintiri interesante aveti din partidele cu Petrosian?

SG: Ei bine, din numeroasele intalniri pe parcurusul a 34 de ani, imi amintesc foarte bine partida jucata impotriva lui. Jucam intr-un turneu international si conduceam in clasament eu cu Petrosian la egalitate, inaintea ultimei runde, cand ne-am intalnit. Eu aveam Albele. Negrul a egalat dupa deschidere si e de inteles ca Petrosian mi-a propus remiza. Fara sa ma gandesc, am respins oferta, deoarece jucam cu Albele, si ceva in mine m-a facut sa reactionez negativ, motivat de faptul ca simteam ca trebuie sa am un avantaj, avand Albele, asa ca am respins propunerea. La cateva secunde dupa ce am spus nu, m-am intrebat: de ce spun nu? Pozitia este egala si am simtit nevoia sa-mi iau inapoi vorba si sa accept remiza. Dar cand m-am uitat la Petrosian si am vazut ca Petrosian isi scosese deja aparatul auditiv si se facea comfortabil pe scaun pregatindu-se sa analizeze pozitia, mi-am dat seama ca oportunitatea remizei rapide s-a inchis. Ca sa reancep conversatia ar fi insemnat sa strig tare in sala de joc. A trebuit sa accept ca s-a incheiat orice comunicare cu Petrosian pentru acea partida. Combinatia de disconfort intern combinata cu concentrarea redublata a lui Tigran au dus la incheierea partidei dupa inca doar 7 mutari cu Tigran victorios. A fost o lectie buna prmita de mine in acea zi.