Capablanca, un geniu al sahului

fragment din introducerea scrisa de Isaak si Vladimir Linder pentru “Capablanca, un geniu al sahului”

„Cunosc mulţi şahişti, dar dintre ei doar unul este un geniu -Capablanca! Tineretul poate învăţa mult de la el!”- Emanuel Lasker

Numele Capablanca este scris cu litere de aur în istoria şahului. Intuiţia sa foarte fină, rapiditatea gândirii şi tehnica de joc ireproşabilă, asociată cu lovituri combinative elegante, au făcut ca, deja din timpul vieţii, cubanezul să fie considerat drept maestrul de şah ideal.

S-a considerat că al treilea campion mondial, după Wilhelm Steinitz şi Emanuel Lasker, era invincibil. De aceea, orice înfrângere a lui Capablanca, în al cărui joc multilateral se reflectau armonios raţiunea, simţul şi voinţa, a fost mereu privită ca un fapt senzaţional.

Steinitz si Lasker – doi mari campioni legendari ai sahului

Partidele sale, cu comentarii deosebit de precise, cărţile şi articolele sale, în care a prezentat clar şi exact crezul său creator, au devenit demult opere clasice ale literaturii şahiste. Dar înainte de toate şi ca personalitate -vioi, cu un interes deosebit şi dotat pentru multe domenii ale ştiinţei, culturii şi sportului, plin de corectitudine şi recunoştinţă faţă de oricine – Jose Raoul Capablanca (1888-1942) făcea o adâncă impresie asupra contemporanilor.

Ca o stea de primă mărime, cum era Capablanca pe firmamentul şahului, luminează geniul său şi astăzi dezvoltarea artei şahului. Toţi campionii mondiali de după al doilea război mondial –Botvinnik, Smîslov, Tal, Petrosian, Spasski, Fischer, Karpov şi Kasparov – recunosc fără excepţie că ideile creatoare ale genialului şahist cubanez au exercitat, într-un anumit fel, o influenţă asupra lor.

Mihail Tal, alaturi de nelipsita sa sursa de inspiratie: tigara

La conferinţa de presă cu Mihail Tal, după victoria acestuia în Campionatul mondial din 1960 contra lui Mihail Botvinnik, printre multe alte întrebări, una a sunat astfel:

„Se spune că aţi preluat ce-i mai bun din moştenirea şahistă a foştilor campioni mondiali. Ce v-a dat, concret, creaţia foştilor campioni mondiali?”

In răspunsul său, Tal şi-a exprimat în mod deosebit admiraţia pentru perfecţiunea desăvârşită a jocului lui Capablanca: „Fără tehnică este imposibil să se obţină realizări şahiste de mare clasă, şi de aceea toţi facem eforturi să preluăm de la Capablanca tehnica sa precisă uimitoare”.

Unul căruia aceasta i-a reuşit în mod remarcabil a fost americanul Robert James Fischer. La analizarea partidelor celui de-al 11-lea campion mondial, compatriotul său, Robert Byrne a ajuns la concluzia că stilul lui Fischer şi maniera de joc a lui Capablanca sunt apropiate:

„Când analizam cu el partidele sale emoţionante, mă uluia întotdeauna faptul că el privea exclusiv din punctul de vedere al categoriilor poziţionale simple şi din punctul de vedere al criteriilor de final, şi asta îl înrudeşte cu Capablanca“.

Astăzi apare mereu în presa şi literatura şahistă numele lui Capa­blanca. Apar antologii cu cele mai bune partide ale sale. In multe tari sunt editate cărţile sale, apar noi amintiri despre el şi analize ale teoreticienilor si istoricilor şahişti.

Preocuparea intensă legată de moştenirea sa creatoare, face posibil, în acest context, să se înţeleagă mai bine o serie din teoriei moderne a şahului, rivalitatea în lupta pentru coroana judecata personală a corifeilor.

Cine intenţionează astăzi să scrie despre viaţa şi creatia lui Raoul Capablanca se vede confruntat cu o mulţime de întrebări.

In multe ţări în care a trăit Capablanca concursuri, a întreprins călătorii în turnee, a publicat în presă, exista cărţi şi articole ale sale, s-au publicat amintiri şi opere despre el.

O atenţie deosebită s-a acordat meciurilor lui Capablanca in Uniunea Sovietică. Aceasta nu a fost condiţionată doar de multitudinea materialului existent ci şi de importantul rol pe care l-au jucat, în viaţa cubanezului, vizitele sale în Rusia şi participarea la marile turnee internaţionale, din 1914 de la Sankt Petersburg ca şi din 1925, 1935 si 1936 de la Moscova. De exemplu, când a primit la 21 august 1925 invitatia la primul turneu internaţional de şah de la Moscova, care purta semnatura importantului om de stat sovietic Nikoiai Krîlenko, Capablanca , in ciuda rezistenţei regimului său – el se afla în serviciul Legaţiei Cubei, ca diplomat- a acceptat în doar 24 de ore. In mod deosebit participarea campionului mondial de atunci la această manifestare a fost în acel moment, un raspuns clar la blocada culturală ridicată de statele imperialiste împotriva Rusiei  sovietice. La fel ca alţi maeştri, şahişti remarcabili, printre care si Emanuel  Lasker, el s-a minunat de amploarea mişcării şahiste din tânarul stat al muncitorilor şi ţăranilor. Aici, jocul secular era considerat drept cel mai important mijloc pentru educarea culturală a poporului. Oaspetele din Cuba a spus atunci, plin de entuziasm, că dacă regimul rus va acorda in continuare o aşa de multă atenţie jocului de şah, atunci vor aparea foarte curând campioni mondiali. Capablanca a avut dreptate.

A existat opinia privind subaprecierea teoriei deschiderilor, părerea că Jose Raoul Capablanca ar fi fost o „maşină de şah” şi un vestitor al apropiatei „morţi prin remiză” şi, în sfârşit, că jocul de şah a fost în viaţa sa doar un hobby.

Capablanca şi-a exprimat în mod repetat dorinţa ca şahul să devină unul dintre cele mai populare sporturi din lume. El însuşi a căpătat convingerea că toate popoarele sunt capabile să-şi însuşească şahul şi să scoată la iveală talente. Succesele mişcării şahiste din Cuba, patria lui Capablanca, confirmă, de asemenea, că în acest domeniu al sportului şi al artei şi naţiunile mici posedă Capablanca şi-a exprimat în mod repetat dorinţa ca şahul să devină unul dintre cele mai populare sporturi din lume. El însuşi a căpătat convingerea că toate popoarele sunt capabile să-şi însuşească şahul şi să scoată la iveală talente.

Succesele mişcării şahiste din Cuba, patria lui Capablanca, confirmă, de asemenea, că în acest domeniu al sportului şi al artei şi naţiunile mici posedă perspective mari. Cuba se simte datoare moştenirii lui Capablanca. Astăzi, şahul a devenit o parte componentă care nu poate fi ignorată a preocupărilor din timpul liber al cubanezilor. Tuturor celor care doresc să joace şah le este pus la dispoziţie, gratuit, materialul şahist.

Faptul că Cuba a organizat în 1965, în mod strălucitor, cea de-a 17-a Olimpiadă şahistă de la Havana, că posedă deja o întreagă pleiadă de maeştri de clasă internaţională şi că în anul 1986 a câştigat cu Walter Arencibia chiar titlul mondial de juniori, nu mai miră…

Capablanca a scos în evidenţă în „Ultimele lecţii de şah”, pe care le-a ţinut în 1941 pentru radio-ascultătorii din America de Sud, pe lângă alte valori ale şahului, că el este „un mijloc pentru a realiza şi mai strâns legături sociale şi spirituale şi de aceea ar fi excelent potrivit să fundamenteze relaţii cordiale între diferite popoare”.