Stiti care poate fi deschiderea mileniului?

Cam pe la inceputul anilor 2000, dupa aproape 20 ani de sah, inca mai aveam probleme cu deschiderile, in special la negru. De foarte multe ori ieseam -/+ din deschidere, chiar si cu adversari cu rating semnificativ sub mine, si munceam toata partida ca sa obtin o remiza, sau eventual ca sa castig…cu mult noroc. Evident ca daca jucam cu un adversar puternic, nici nu mai reuseam sa ‘reintru’ in partida, iar maestrul cu pricina obtinea o victorie lejera, fara prea multa munca. Am studiat, am incercat si am jucat o gramada de deschideri: contra e4 diverse siciliene (Paulsen, Scheveningen – procentaj catastrofal contra Atacul Keres!, si alte cateva mai putin cunoscute, cum ar fi ultima incercare 1.e4 c5 2.Cf3 Cc6 3.d4 cxd 4.Cxd4 Db6?! – La Bourdonnais mi se pare). Am mai incercat Pir-Uf, Philidor, dar ce n-am incercat ? Contra d4 am avut probleme chiar mai mari. In prima faza m-am luptat cu Gambitul Damei, pe urma tot in Gambitul Damei am incercat Lasker, pe urma a urmat Grunfeld, Indiana Regelui…continuati dvs.

Nu contest nici una din deschiderile amintite, de altfel toata experienta asta imi e utila…Dar intalneam mereu jucatori pregatiti pana in dinti care imi jucau mutari ‘de acasa’, mutari pe care nu le-ar fi facut daca ar fi fost pe ‘taram necunoscut’. Usor-usor am inceput sa-mi dau seama ca trebuie sa abordez altfel toata treaba, altfel o sa continui sa ma lovesc de problemele astea toata viata, si in loc sa studiez si alte multe fatete ale sahului, raman blocat pe veci la studiul teoriei. Am inceput sa caut si sa incep sa joc asa-numitele ‘Deschideri Neortodoxe’. In general ele au o imagine proasta, in special datorita unor jucatori care au exagerat un pic pe latura asta, apucandu-se, spre exemplu, sa incerce la alb toate mutarile pe care le are la dispozitie la prima mutare (16 de pion si 4 de cal),  fara nici o justificare, in incercarea de a obtine originalitatea cu orice pret. (Ce-i drept, nici un om nu sta in cap, dar daca m-as apuca sa stau in cap s-ar chema mai degraba ca sunt nebun, ci nu original!) Dar exista si destule deschideri din aceasta familie care sunt putin cunoscute publicului larg si sunt (prea) putin jucate, aruncate pe nedrept la marginea teoriei.

Astea fiind zise, articolul lui Tony Miles peste care am dat intamplator prin anul 2000, (articol din care am tradus/adaptat in cele ce urmeaza) a venit nu numai in intampinarea intentiilor mele, mi-a intins de-a dreptul o mana de ajutor, caci la vremea respectiva ma apucasem deja de 1…Ca6 sau 2…Ca6, bajbaind in intuneric in cautarea unei luminite, lipsit de orice indrumare sau ajutor, dar dandu-mi seama de imensul potential al apararii.

Nu o sa-mi mai plictisesc cititorii cu exemple din partidele mele, pt ca spre deosebire de articolul din saptamana trecuta acum am la indemana exemple jucate la un nivel pe care nu-l mai poate contesta nimeni. Ideea e ca, in sfarsit, dupa f multi ani de sah, am gasit o rezolvare la problemele mele, o deschidere pe ‘stilul’ meu – asta daca se poate numi ‘stil’ modul in care joc. In sfarsit, dupa 20 ani, am trecut mai departe, la studiul jocului de mijloc, la studiul finalurilor, la exercitii tactice samd. Bun, v-am plictisit destul cu introducerea mea, sa vedem ce a scris Tony Miles de m-a impresionat atat de tare.

Tony Miles a fost un mare maestru nonconformist

Mi s-a atras atentia ca pana acum aceasta rubrica nu prea a prezentat aricole teoretice pe muchie de cutit. Pai, e corect presupun, asa ca in rubrica din luna asta intentionez sa remediez asta.

Cam cu 20 de ani in urma, americanul IM John Watson a scris un set excelent de patru volume despre Deschiderea Engleza. Intr-un laudabil efort de a cuprinde absolut totul, el chiar a considerat drept raspunsuri la 1.c4 dupa cum urmeaza: 1…g5, 1…a6, 1…Na6 si chiar 1…Negrul Cedeaza (dupa cum s-a intamplat in Fischer-Panno Palma de Mallorca 1970).

Ei bine, credeti sau nu, nu mult dupa asta am intentionat cu adevarat sa joc 1…g5 impotriva lui Karpov in caz ca ar fi inceput cu 1.c4. Din pacate nu mi-a jucat niciodata 1.c4. [1]

In cartea lui Watson 1…a6 a fost inclusa pentru ca “atunci cand Basman [2] sau Miles vor inceapa sa o joace, sa nu fiu acuzat ca am omis aceasta posibilitate.”

In privinta lui 1…Na6, Watson a fost si mai categoric: ” Un jucator s-a apropiat de mine recent si m-a intrebat daca in cartea mea apare si 1…Na6. El mi-a explicat atunci  ca o joaca cu mult succes si ca sunt unele ‘idei cu adevarat interesante’ in spatele 1…Na6. Nu o sa fiu eu cel care neaga asta, asa ca din acest moment 1…Na6 poate fi considerata in mod oficial intrata in manualele de teorie…” [3]

Nu am incercat niciodata 1…Na6, dar va promit ca o voi face.[4]

Ei bine, bunule cititor, ca sa schimbam un pic subiectul, cam cate partide credeti ca pierde Alex Yermolinsky cu albul intr-un an? Nu prea multe, presupun, degetele unei maini ar fi suficiente pt a numara infrangerile . Dar Jesus Nogueiras? Probabil nu cu mult mai multe decat Yermolinsky…Asa ca, cum ati reactiona daca ati auzi ca amandoi au pierdut cu albul in decursul unei saptamani  la acelasi adversar – nu Kasparov!– si in aceeasi deschidere? Inseamna ca e buna deschiderea, nu?

Yermolinksy invins cu albele de un IM

Pai atunci, fara alte adaugari, va prezint – cu scuze pentru pasionatul belgian de sah de Bruycker – apararea Wohl. [5]

Wohl, candideaza la numele deschiderii pe care o joaca

(1) J.Nogueiras – Wohl,A [B12]

Merida, 1999

[Tony Miles]

1.Nf3 [1.e4 c6 2.d4 Na6 3.Nf3 g6 4.c4 d6 5.Nc3 Bg7 6.Be2 Nc7 7.0-0 Nh6 8.d5 0-0 9.Bf4 f5 10.Qd2 Nf7 11.exf5 Bxf5 12.Rad1 e5 13.dxe6 Nxe6 14.Be3 Qf6= Gufeld-Miles, Beijing, 1996(1-0)] 1…g6 2.d4 Na6! Pentru cei care nu sunt la curent cu ultimele progrese ale teoriei, vreau sa subliniez ca aceasta este o aparare care se poate juca impotriva oricaror mutari ale albului (sinuciderea e o aparare contra multor lucruri…), cercetata pe larg de catre ‘inventatorul’ ei australian (Wohl), si de catre mine (Miles). (Daca 1.d4 Na6! sau 1.e4 c6 2.d4?! Na6). Daca tot mai credeti ca e o gluma, uitati-va si la partida Yermolinsky-Wohl, Los Angeles (0-1) jucata cu o saptamana inainte de aceasta! 3.e4 c6 4.c4 d6 5.Nc3 Bg7 6.Be2 Nc7 7.0-0 Nh6! Aceasta e ‘contributia’ mea la teorie. Daca tot te faci de ras, fa-te de ras ca lumea! 8.h3 0-0 9.Re1 f5 10.Bd3 Deja albul nu sta prea grozav 10…f4 Acum negrul ameninta 11…e5, prin care ar obtine un setup favorabil de Indiana Regelui. 11.e5 dxe5 12.dxe5 [12.Nxe5 Qxd4] 12…Ne6

Negrul are o pozitie excelenta. in mod evident, pionul alb e5 e mai degraba slab decat puternic. 13.b3 Nf7 14.Bb2 Qc7 15.Qe2 Bd7 16.Nb1 Rad8 17.Nbd2 Nc5 18.Bc2 Bf5 19.Bxf5 gxf5 20.Bd4 Ne6 21.Bc3 Qd7 22.Rac1 Qd3 23.Nh4 Qxe2 24.Rxe2 Nfg5 25.Ndf3 Ne4 26.Bb4 N6c5 27.Ba3 e6 28.Ne1 Rf7 29.Nhf3 Rfd7 30.Rcc2 Rd1 31.Kh2 Ra1 32.Bxc5 Nxc5 33.Rcd2 Rd1 34.Rxd8+ Rxd8 35.Nc2 Ne4 36.Kg1 Rd1+ 37.Re1 Rd7 38.Ncd4 Kf7 39.Nc2 Ke7 40.Kf1 Nd2+ 41.Ke2 Nxf3 42.Kxf3 Rd2 Diagram

Acum daca 43.Re2 Rd3+ 44.Kxf4 Bh6# ! 0-1

IM Aleksander Wohl, australianul care a invins 2 GM cu …Ca6!

Aici puteti revedea partida

De aici puteti descarca partida in format pgn

De aici puteti descarca partida in format Chessbase

O partida ciudata…Care dintre cei doi jucatori vi s-a parut a fi mare maestru experimentat?? O saptamana mai tarziu a aparut Hodgson-Wohl, Las Vegas 1/2-1/2, si in aceeasi zi si in acelasi loc Browne-Hjorth 1/2-1/2, si chiar mai recent

Rashkovsky-Wohl si Delchev-Wohl Linares 2000, amandoua 1/2-1/2. Nu-i de gluma cu apararea asta!

Am luat primul contact cu acest sistem acum vreo 20 ani. Cu albele impotriva marelui maestru iugoslav Sahovici am inceput – in mod neobisnuit- cu 1.e4. Sahovici a gandit intens 15 minute si a ‘produs’ 1…c6 2.d4 Na6!! De ce?? Pai, primele lui doua raspunsuri la e4 erau 1…Nc6 si 1…b6!!Bun, pai care-i faza? Este vreo faza sau nu cu apararea asta? Pai, Na6 e o mutare de dezvoltare, si daca albul adopta centrul e4 d4 c4 e destul de usor de obtinut un respectabil setup de tip Indiana Regelui. Daca albul evita c4 atunci negrul obtine o Moderna un pic ciudata (ceva poreclit ‘Sobolanul’, pe vremea cand juca asa ceva Suttles prin Canada acum 30 de ani). O posibilitate curioasa, care este principala contributie a mea la aparare, este posibilitatea de a dezvolta calul din g8 la h6 pt a juca f5, un fel de Olandeza in stil Basman.

Prima mea incercare serioasa a fost impotriva lui Gufeld in Beijing 1996. A iesit cam asa 1.e4 c6 2.d4 Na6 3.Nf3 g6 4.c4 d6 5.Nc3 Bg7 6.Be2 Nc7 7.0-0 Nh6 8.d5 0-0 9.Bf4 f5 10.Qd2 Nf7 11.exf Bxf5 12.Rad1 e5 13.dxe Nxe6 14.Be3 si acum dupa Qf6 negrul sta mai bine, desi pana la urma am pierdut. Ce n-o sa uit niciodata este cum in dimineata urmatoare la dejun Gufeld si-a petrecut doua ore in cap urland la mine” Te urasc, prietene, te urasc!” (Pe bune, asa a facut!).”Distrugi sahul cu ideile tale stupide!”. O sa credeti ca exagerez, dar am cativa martori care au asistat la toata scena. Va intrebati probabil cum de am stat doua ore sa-l ascult; eram atat de socat incat pur si simplu am ramas impietrit. Gogomanul nu mi-a mai adresat de atunci nici un cuvant civilizat, si la urmatoarea intalnire de sah pana si obisnuita strangere de mana a lipsit. Doamne, bine ca nu am castigat acea partida. Probabil nu as mai fi ramas in viata…

O conversatie un pic mai amuzanta a urmat partidei Wahls-Wohl Arco ’96. Partida a inceput 1.e4 e5….si negrul a castigat pana la urma partida si turneul. Dupa partida Wahls, care se pregatise temeinic, a intrebat “Dar de ce nu ai jucat 1…c6 si 2…Na6?”. Raspunsul a fost “Pai, mi-era teama ca o sa joci 1.e4 c6 2.Nc3 prevenind Na6” (nu mai exista Qa5+ dupa Bxa6). Germanul a murmurat “Mintile noastre gandesc in mod diferit!” si a iesit din bar scuturandu-si capul.

Ei bine, fiind vorba de rubrica mea, si cum nu vreau sa ratez ocazia de a-mi publica una ditre victorii, iata cea mai buna contributie a mea pana in prezent:

(1) Suetin,A – Miles,A.J. [B12]

Capelle la Grande, 1997

[Miles]

Vreau sa subliniez ca a fost un fel de partida-revansa pentru mine. Singura oara cand ne mai intalnisem a fost la turneul unde am obtinut titlul de GM, si o infrangere in ultimele runde la Suetin era sa ma coste! 1.e4 c6 2.d4 Na6 3.c4 d6 4.Nc3 g6 5.Be3 Bg7 6.Qd2 e5 7.Nge2 Qe7 8.0-0-0 f5 9.exf5 gxf5 10.dxe5 dxe5 11.f4 e4 12.Nd4 Nf6 13.h3 Problema negrului e ca daca face rocada mica, in mod inevitabil primeste g4. Am gasit o solutie originala. 13…Bd7 14.Qf2 b6 15.Be2 Nc7 16.Kb1 0-0-0 17.Rd2 c5

Faptul ca, controleaza mai bine campurile centrale face ca negrul sa steamai bine. 18.Nc2 Be6 19.Rhd1 Qf7 20.Na3 Rxd2 21.Rxd2 Rd8 22.Bf1 Nfe8 23.Rxd8+ Kxd8 24.Qd2+ Kc8 25.Be2 Qg6 26.Bd1 Bf8 27.Qe2 Nd6 28.g4 Qg8 29.b3 Bg7 30.Kc2 Na6 31.Nab5 Nb4+ 32.Kb1 Nxb5 33.Nxb5 Qd8 34.Bd2 a6 35.Bc3 Bf8 36.Na3 Ei, cine are acum un cal de tot rasul? 36…Nd3

37.Bc2 Nxf4 38.Qe3 Nd3 39.gxf5 Bxf5 40.Qg3 Bd6 41.Qg7 Qd7 42.Qg8+ Kb7 43.Qd5+ Ka7 44.h4 Nb4 45.Qd2 Nd3 46.Bxd3 exd3 47.Kb2 Qe7 48.Qf2 Qe4 49.Qe1 Qxe1 50.Bxe1 Bg3 0-1

Aici puteti revedea partida

De aici puteti descarca aprtida in format pgn

De aici puteti descarca aprtida in format Chessbase

Sa fie asta deschiderea mileniului urmator?? N-as merge pana colo…

Si ce facem cu numele? Dupa cum am spus, jucatorul belgian de Bruycker a jucat-o de ani de zile, dar personal consider ca aceste rezultate recente au precedenta.

Daca doriti sa vizionati alte partide mentionate in articol, le puteti salva de aici (format Chessbase)

---

[1] Prin anii ’80 Tony Miles a facut valva invingandu-l cu negru pe Karpov, pe atunci campion mondial in 1.e4 a6 ?! . Karpov a considerat-o ca pe o jignire, iar cei doi nu au devenit niciodata prieteni. In articolele sale, Tony Miles il ironiza constant pe Karpov de cate ori avea ocazia.

[2] IM britanic, Michael Basman, jucator ce a adus multe contributii la teoria deschiderilor, cunoscut pt faptul ca alege in mod frecvent deschideri bizare sau rar jucate in partidele sale.

[3] Este evidenta ironia lui John Watson, altfel un excelent teoretician,  care a desconsiderat intr-atat 1…Na6 incat nici nu a luat-o practic in discutie.

[4] Moartea prematura si neasteptata a lui Tony Miles in februarie 2002 a facut ca acesta sa nu se poata tina de promisiune…

[5] In ciuda incercarii lui Miles de a ‘boteza’ deschiderea, ea a primit pana la urma numele ‘Apararea De Bruycker‘, intrucat partidele MF-ului belgian De Bruycker sunt de data mai veche.