Poezia de sah din noapte

Aveti mai jos doua dintre poeziile care mi-au placut mult si pe care le-am citit de mai multe ori atunci cand aveam nevoie de liniste si de meditatie. Va propun din cand in cand acest prilej de a incerca sa regasim in poezie si literatura legatura care s-a creat si concretizat prin realizarea in 1984 a primului almanah despre “Literatura si jocurile mintii”. Daca ati crede ca a fost singurul aparut, va inselati pentru ca acest festival si armonie frumoasa au continuat pana in 1989 in fiecare an cu articole deosebite pentru pasionatii de sah cat si pentru pasionatii de lectura. Mai castigati am ramas noi sahistii pentru ca aveam de castigat mult mai mult decat ceilalti. Si timpul a trecut si dupa 25 de ani va propun sa rememoram aici fragmente din poezia si literatura impletite cu sportul mintii.

SAH

de Marin Sorescu

Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez cu un vis,
El mi-l ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră.
El mută o nenorocire
Şi mă ameninţă cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce),
Dar eu îi pun în faţă o carte
Şi-l silesc să se retragă.
Îi mai câştig câteva piese,
Dar, uit

e, jumătate din viaţa mea
E scoasă pe margine.
– O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul,
Îmi spune el.
– Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.

În spatele meu soţia, copiii,
Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi
Tremură pentru orice mişcare a mea.

Eu îmi aprind o ţigară
Şi continuu partida.