Pseudo-recenzie de carte cu subiect sahist

Voi continua periodic sa pun articole intalnite pe diferite siteuri care au subiectul care se leaga sau sunt intersectii cu sahul. Am gasit un articol care cred ca merita sa fie citit referitor la recenzia unei carti care are un titlu mai mult decat sahist – “Ultima mutare a regelui – Zugzwang ” de Ronan Bennett. Cred ca recenzia considerata de autor pseudo- recenzie este chiar reusita, mai ales ca domeniul lui este literatura si obiectivul unei recenzii este de a ne edifica daca citim sau nu acea carte sau daca o cumparam. Parerea mea este ca este o carte reusita si vor mai urma si alte recenzii de carte, “decupate” de pe alte siteuri ca aceasta sau scrise chiar de noi. Stiu ca specialistul in genul acesta de articole este Alin ( dixi82) si poate isi va putea rupe din cand in cand din timpul lui pentru a ne dezvalui continutul plin de substanta al mai multor carti care au legatura cu sahul.

Articolul este cules de pe siteul http://mjaww.wordpress.com

“Ultima mutare a regelui – Zugzwang” de Ronan Bennett

(E cadoul de Mos Craciun pentru tata [anul asta mosu’ m-a rugat sa-i fac eu cumparaturile, caci el e batran si nu se mai deplaseaza bine :)) ]. Am ales-o asa..din intamplare, fara vreo recomandare. Eram eu in Libraria Noi [de la sala Dalles] si na..ce sa cumpar eu pentru tata? Pentru mama a fost usor – ceva romantic si am terminat povestea, dar tata..m-am gandit intai sa-i iau ceva de istorie [e pasionat de ea], dar ce? La categoria “Istorie” erau multe, dar niste nume de-alea de nu auzisem in veci..si parca prea tratau un singur eveniment/perioada. Nu, neinteresant. Am trecut apoi la bestseller-uri, de-alea super, extra premiate. M-am uitat si pe acolo..vazusem vreo 2 cu nume interesant, dar hai sa ma uit si la cartile “normale”. Am gasit-o pe asta langa alta care ma tenta. Se numea “Cartita” si am crezut ca e cartea dupa care e ecranizat serialul “La Piovra” pe care stiam ca-l vizionase cu mare placere cand eram eu mica..fara sa-mi dau seama de-abia acum ca piovra=caracatita. Din fericire, am zis sa nu i-o iau pentru ca mi se pare cam boring sa citesti cartea dupa ce ai vazut filmul [asa am facut eu cu “Imparatul Mustelor” si “Pride and Prejudice” – adica am inceput sa le citesc dar nu le-am terminat], desi in 99% din cazuri filmul e mai prost decat cartea. Si uite asa am dat alaturi de cartea mentionata.)

Dupa cum scrie si pe coperta, subiectul e din sfera thriller & mistery. Actiunea se petrece in Sankt Petersburg, in anul 1914, martie-aprilie si trateaza niste conflicte politice [ca tot se apropia primul razboi mondial], in care personajul principal e implicat fara sa vrea, opera avand ca metafora centrala sahul. Otto Spethmann, evreu polonez dar stabilit in Rusia, este un psihanalist renumit. Datorita prietenului sau Kopelzon, ajunge sa trateze doua personaje de o deosebita importanta in povestire, Anna Petrovna, fiica Muntelui- om temut in intreaga Rusie si Rozental -celebru sahist polonez care  e aproape de a castiga titlul mondial, dar in pragul ultimului turneu aproape ca-si pierde mintile. Situatia se complica pe masura ce capitolele trec, deoarece fata sa, Catherine, avusese o idila cu Yastrebov, tanar implicat in politica. De aici si pana cand Spethmann ajunge sa fie urmarit de Licev [detectiv] e doar un pas. Spethmann si fata sa sunt bagati in inchisoare, obligati sa marturiseasca ceva ce nu stiu [cel putin acum]. In cele din urma Catherine marturiseste relatia sa si totul capata o anvergura politica, conflicte peste conflicte intre partide si organizatii [daca va spune ceva Ohrana, progermani, bolsevici, etc..cam asta e], multe comploturi si asasinate..romanul devine politist in cele din urma. Surprinzator e faptul ca lui Spethmann, desi e nevinovat, i se intind multe curse, cei pe care ii credea prieteni [Kopelzon] il tradeaza, altii il ajuta[ Minna, unul din pacientii sai [sub porecla Grusko], care e de fapt om politic], oamenii initial rai sunt de fapt buni [Licev, Kavi] si ajunge in cele din urma sa fie considerat asasin si pus sub urmarire. Nici cu viata personala nu sta bine, Catherine dovedindu-se o fata nonconformista, care adera la partid la numai 19 ani, iar Anna ascunzandu-i adevarul despre trauma sa din copilarie. Pe langa incercarea sa de a fugi din nebunia in care s-a bagat, Spethmann incearca totusi sa-l ajute si pe Rozental, care va fi la randului lui implicat in conflict, dorindu-se sa fie tapul ispasitor pentru moartea tarului rus. In paralel cu intamplarile se prezinta si jocul de sah dintre personajul principal si Kopelzon [cu relatari si imagini], autorul prezentandu-ne ceea ce inseamna zugzwang– pozitie in care un jucator este pus intr-o situatie de vulnerabilitate totala; e obligat sa mute, dar orice mutare ii slabeste si mai mult pozitia. [pentru impatimitii de sah aceasta poate fi si o ocazie buna de a-si exersa talentul si de a juca partida…cel putin eu asta i-am propus tatei ]. In cele din urma Spethmann iese invingator, atat la sah cat si in viata: intocmai ca la joc, pierde anumite piese [Anna, Kopelzon], dar reuseste sa-si salveze regele [Catherine]. Cei doi pleaca la Paris, cu promisiunea de a nu mai fi urmariti.

Ar fi de prisos sa incep cu laude, dar cartea chiar isi merita banii. Nu am lasat-o din mana decat pentru somn si mancare. Mi-a demonstrat ca nu numai cartile scrise de autori celebri, ecranizate sau premiate sunt bune. Si ca uneori trebuie sa cauti mai mult timp pana gasesti o “bijuterie”.

Read it!!