de Nicolae Jeltopop
Bunul nostru prieten Iulian , m-a rugat sa scriu un articol. Ceva mai mult decat o postare. Poate si datorita voua, dragi cititori ce ati mai laudat, din cand in cand, interventiile ,mele. Dincolo de aceasta onoare ce mi se face, tin sa va spun ca mi-a fost teama inca de la inceput. Inca imi mai este. Teama de a ma expune in fata voastra. Neprotejat de anonimatul postarii. Nici macar de mine. Un articol te reprezinta total fara ascunzisuri. Nu am avut niciodata curajul acesta pana acum.Nu in persoana. Diferenta intre a posta si ceea a unei atitudini este enorma, este asemenea unei vorbe de chibitz fata de cei care sunt implicati in joc.De pe margine intodeauna este mai usor si comod.Si cred ca o sa va scriu ceva despre acest lucru acum, desi initial aveam o alta idee, idee ce a aparut ca urmare a multor evenimente din ultima perioada ( din viata mea). As fi dorit sa va relatez despre diferenta dintre stilul tactic, studiat, reprezentand gandirea Logica si stilul imaginativ, artistic al Intuitiei.Titlul ar fi fost “Logica vs Intuitie in Sah”. Dar acest articol se pare ca este prea dificil si prea delicat, pentru al prezenta acum, si dupa cum vedeti si din titlul acestui articol, doar schimbarea unui cuvant a modificat semnificatia si sensul temei. Sper sa il termin cat mai repede, dar va spun sa nu aveti asteptari ca la un tratat elaborat si argumentat stiintific. Vor fi doar simple pareri despre aceasta idee .
Sa revin la ceea ce vreau sa va spun de data aceasta.
Cu mici exceptii, dar importante, aproape toata viata am fost un chibitz. Asa am avut ocazia sa observ si sa analizez foarte multe aspecte ale vietii, pe care altfel nu le-as fi stiut ca existente. E totusi o parte buna aici. Mediatorii de pilda, pot vedea si intelege in acelasi timp, ambele parti implicate intr-un diferend, si pot lua o decizie. Buna, rea, dar iau o hotarare. Mie mi-a lipsit aceasta hotarare. Asta pana acum. Observand acest fenomen sahist cum se dezvolta si incepe sa capete contur, modelat chiar de oameni deosebiti, multi dintre ei ramasi pe baricade mai ales intr-o perioada in care daca afirmai ca esti sahist nu primeai mai mult de un suras discret, eram fascinat dar totodata si dezamagit. De mine insumi. Din cauza chibitz-ului din mine, ce nu accepta inca ideea ca prima mutare din partida revansei sahului impotriva sortii, fusese deja efectuata. Fascinat de efectul pe care l-a produs in sufletele multora dintre noi, acest nou inceput de partida, si dezamagit pentru ca eram fascinat, dar fara sa simt acest lucru. Sa-l simt din interior. Sa respir sahul, sa-l joc, sa am emotii, sa stiu ca sunt acolo. Nu doar ca un jucator ce plimba niste piese pe tabla dupa scheme tipizate. Vreau sa simt vibratia pieselor cand ma aproprii de ele, sa simt aceea misterioasa senzatie ce te invaluie si te cuprinde de la prima mutare, mister ce se risipeste, insa la, inevitabilul final…
Am ales totusi acest titlu pentru articolul de fata, in dorinta de a vedea si trai impreuna, aceste transformari de la Concurenti la Parteneri doar printr-o simpla schimbare. Atitudinea fata de SAH.
Sa-i acordam respectul ce i se cuvine, pentru a-l castiga pe cel propriu.
2 Comentarii
Combate bine amicul, e de-ai nostrii, din bobor! Lasand gluma la o parte: frumos debut, astept (asteptam) continuarea. In permit sa-l contrazic pe stimabilul totusi, situatia la noi in tara e neschimbata, daca spui ca esti ”sahist” primesti doar un suras discret.
ianuarie 7, 2009 - 9:12 amPe mine m-a impresionat foarte mult articolul lui Nicu (pe care l-am citit de trei ori, si sigur o sa-l mai citesc si acasa). Cred ca, de fapt, daca inlocuim in articolul lui cuvantul sah cu altul, si anume, viata, intelegem mai bine ce a incercat sa scrie autorul articolului. Intotdeauna interventiile lui cuprind si ceva din sufletul meu, si probabil, din al multor altora care le citesc. Astept cu nerabdare urmatoarele articole, odata ce si-a luat inima in dinti si a iesit pe “scena”.
ianuarie 7, 2009 - 9:34 am