O veste pe cât de nemiloasă, pe atât de dureroasă, lovește din nou șahul românesc:
La 49 de ani, o vârstă la care mai avea multe de oferit vieții, familiei și șahului, a plecat dintre noi marea maestră Cristina Foișor.
În cariera ei șahistă a obținut 5 titluri naționale la senioare și 3 la junioare individual și nenumărate medalii pe echipe; din 1988 a participat la 14 Olimpiade (absentă doar în 2008) jucând numai pe mesele 1 sau 2, a cucerit o medalie de aur și 2 de argint la Cupa Campionilor Europeni cu echipa AEM-ului și a avut cele mai multe calificări la Campionatul Mondial feminine! De fapt s-a dedicat total șahului și poate de asta familia Foișor a fost, poate cea mai șahistă familie din lume!
Și totuși, în mod sigur talentul și inteligența ei, nu au fost răsplătite în aceeași măsură de performanțe, din cauza unor detalii, dintre care sensibilitatea ei deosebită a fost probabil decisivă.
În istoria șahului feminin românesc nu există șahistă, care să fi dovedit atâta tenacitate, ambiție și capacitate de revenire. Cu greu poți întâlni o persoană cu studii matematice, care să aibă o asemenea înclinație spre poezie și lirism, și să dovedeasca atâta empatie și generozitate.
S-a stins după o luptă inegală cu o boală necruțătoare, singurul ei scut și refugiu fiind până în ultima clipă ȘAHUL. Dispariția ei lasă un gol imens în inimile familiei, colegilor de club de la AEM, al șahiștilor din Timișoara și din toată țara, al prietenilor și al tuturor celor care au avut privilegiul să o cunoască!
Îți mulțumim Cristina pentru tot ce ai dăruit vieții și șahului, și promitem să-ți păstrăm vie amintirea! Dumnezeu să o ierte și s-o odihnească în pace!
Gri
Culoarea mea a fost aleasă-n fașă
și am primit ca dar modestul gri,
nu știu de-a fost aleasă de-a mea nașă
sau chiar Domnul vru al meu păcat așa-l acoperi.
De ce încă exist? e încă o himeră
ce mă învăluie la ceas de întrebări
mă simt ca o girafă-n seră
ce ascunziș printre garoafe nu-și găsi.
Aș vrea să licitez un verde proaspăt,
sau chiar un galben pal aș accepta,
însă-i târziu, căci Timpu-i expirat
și Doamna-n negru nu vrea a aștepta.
Adio dar, voi toți cu mic cu mare
ce poate m-ați iubit sau poate nu
aș încerca la ăst final o întrebare:
al meu gri îl veți uita curând, sau poate nu?
Cristina Foișor, sâmbătă 23 aprilie 2016
La 49 de ani, o vârstă la care mai avea multe de oferit vieții, familiei și șahului, a plecat dintre noi marea maestră Cristina Foișor.
În cariera ei șahistă a obținut 5 titluri naționale la senioare și 3 la junioare individual și nenumărate medalii pe echipe; din 1988 a participat la 14 Olimpiade (absentă doar în 2008) jucând numai pe mesele 1 sau 2, a cucerit o medalie de aur și 2 de argint la Cupa Campionilor Europeni cu echipa AEM-ului și a avut cele mai multe calificări la Campionatul Mondial feminine! De fapt s-a dedicat total șahului și poate de asta familia Foișor a fost, poate cea mai șahistă familie din lume!
Și totuși, în mod sigur talentul și inteligența ei, nu au fost răsplătite în aceeași măsură de performanțe, din cauza unor detalii, dintre care sensibilitatea ei deosebită a fost probabil decisivă.
În istoria șahului feminin românesc nu există șahistă, care să fi dovedit atâta tenacitate, ambiție și capacitate de revenire. Cu greu poți întâlni o persoană cu studii matematice, care să aibă o asemenea înclinație spre poezie și lirism, și să dovedeasca atâta empatie și generozitate.
S-a stins după o luptă inegală cu o boală necruțătoare, singurul ei scut și refugiu fiind până în ultima clipă ȘAHUL. Dispariția ei lasă un gol imens în inimile familiei, colegilor de club de la AEM, al șahiștilor din Timișoara și din toată țara, al prietenilor și al tuturor celor care au avut privilegiul să o cunoască!
Îți mulțumim Cristina pentru tot ce ai dăruit vieții și șahului, și promitem să-ți păstrăm vie amintirea! Dumnezeu să o ierte și s-o odihnească în pace!
Gri
Culoarea mea a fost aleasă-n fașă
și am primit ca dar modestul gri,
nu știu de-a fost aleasă de-a mea nașă
sau chiar Domnul vru al meu păcat așa-l acoperi.
De ce încă exist? e încă o himeră
ce mă învăluie la ceas de întrebări
mă simt ca o girafă-n seră
ce ascunziș printre garoafe nu-și găsi.
Aș vrea să licitez un verde proaspăt,
sau chiar un galben pal aș accepta,
însă-i târziu, căci Timpu-i expirat
și Doamna-n negru nu vrea a aștepta.
Adio dar, voi toți cu mic cu mare
ce poate m-ați iubit sau poate nu
aș încerca la ăst final o întrebare:
al meu gri îl veți uita curând, sau poate nu?
Cristina Foișor, sâmbătă 23 aprilie 2016
Sursa: frsah.ro
9 Comentarii
Dumnezeu s-o odihneasca.Condoleante familiei.
ianuarie 23, 2017 - 1:16 pmCondoleante familiei.
ianuarie 23, 2017 - 2:19 pmBunul DUMNEZEU sa o odihneasca-n pace si sa-i mangaie si sa-i intareasca familia.
ianuarie 23, 2017 - 2:25 pmNu se poate! Nu se poate ! Nu se poate!
ianuarie 23, 2017 - 8:42 pmDoamne nu este corect!
Sincere condoleante! familiei…am ramas stupefiat de trista veste…..un adevarat prieten si o mare pasiune pt sah…nu am cuvinte..sunt consternat! Dumnezeu sa te odihneasca! prieten dag!
ianuarie 23, 2017 - 8:48 pmFoarte nedreapta si necrutatoare e viata, mai ales cu oamenii buni… Eu nu am cunoscut-o personal pe doamna Foisor, dar sunt convins ca a fost o femeie cu un caracter deosebit. Pierdem cu totii o sahista remarcabila, care a continuat sa joace pentru culorile Romaniei chiar si macinata de boala.
ianuarie 23, 2017 - 11:54 pmAcum imi pare extrem de rau ca mi-am permis, in primavara, sa fac un comentariu deplasat atunci cand doamna Cristina Foisor a remizat cu fiica ei in 11 mutari.
Iertati-ma, scumpa doamna! Si odihniti-va in pace!
Dumnezeu s-o ierte!
ianuarie 24, 2017 - 2:58 pmDumnezeu sa o ierte!Sincere condoleante familiei!
ianuarie 26, 2017 - 8:35 amO veste naucitoare si extrem de dureroasa… Cine isi imagina ca se va pierde atat de timpuriu si de nedrept marea noastra campioana… Nu vom uita niciodata bucuriile imense pe care ni le-a daruit prin blogul personal… Un gand pios si plin de recunostinta pentru sufletul ei ales si generos… Dumnezeu sa o odihneasca in pace… Sincere condoleante familiei…
ianuarie 27, 2017 - 3:27 pm