Sah pentru antrenori, parinti si …eventual sahisti

Daca totul va fi bine, din ianuarie vor incepe materialele si dezbaterile pe diverse teme de sah, propuse de antrenorul emerit Mihai Ghinda . Avem o parte din cele mai reprezentative comentarii de pe blog si probabil ca ele vor mai continua, pe masura ce vor mai fi idei si postari interesante on topic.

Update 1 ianuarie ora 23,00

Tema discutiilor acestui articol este evidentiata in rosu mai jos si va rog sa incercam sa fim cat mai aproape de punctele de mai jos, pentru a nu dilua subiectul principal, cred ca foarte interesant si foarte vast, dar destul de putin dezbatut . Va multumesc mult pentru intelegere si sa avem un an 2016 excelent cu totii!

”CUM GANDESC JUNIORII ȘI CUM PUTEM SĂ LE MODIFICĂM SISTEMUL/MODALITATEA LOR DE GÂNDIRE?”

Pentru aceasta cred că ar trebui mai întâi să lămurim câteva probleme fundamentale:

1) CÂND încep juniorii să gândească cu adevărat, în ce moment al dezvoltării lor încep cei mici procesele cognitive la șah, când trec de la momentul bâjbâielilor pe tablă, de la mutările făcute impulsiv, la întâmplare, la mutările deliberate, alese după un proces de triere și eliminare a mutărilor necorespunzătoare?

2) CUM recunoaștem această primă sclipire de inteligență șahistă? Cu ce frecvență trebuie să se repete această scăpărare pentru a putea decide că începătorul respectiv are ”stofă” și că merită să investim timp și energie în pregătirea lui?

3) CÂT timp îi acordăm credit copilului , care este perioada maximă de timp (ore de antrenament, săptămâni, luni, ani) care este necesară pentru a ne hotărî care este viitorul lui, dacă investim serios în el sau o facem numai pentru ….(scrieți dvs. un motiv, altul decât marea performanță, dezvoltare individuală, onorariu, prieten de familie, copilul vecinului, număr mai mare de elevi plătitori, etc.)

4) CARE este cea mai bună cale de atac pentru a-i dezvolta gândirea, pentru a progresa copilul rapid? Este bine să aplicăm o metodă universal valabilă, ceea ce eu am numit un ”pat al lui Procust” șahist sau trebuie ca fiecare mic șahist să fie tratat ca un copil potențial superdotat, aflat într-un program individualizat, de pregătire specială dintr-o școală de elită?

5) CE TIP de gândire are și mai ales, CE TEMPERAMENT are șahistul? Nu este totuna dacă trebuie să pregătim un temperament agitat, gata să riște totul pe o carte, cu tendințe tactice vădite, nerăbdător să termine cât mai repede partida sau un puști flegmatic, care este dispus să aștepte și o sută de mutări pentru a câștiga și căruia nu-i place deloc să fie atacat la rege. Intre aceste extreme sunt destule tipuri de personalități distincte, cum le delimităm și cum ne orientăm în ce fel lucrăm cu fiecare?

6) In fond trebuie să lămurim întrebarea principală: Care sunt abilitățile noastre, ce ne propunem să facem cu mici șahiști, până unde ne întindem cu pregătirea, cât ne ține de fapt plapuma? Ce facem de fapt:
-popularizăm șahul cu o sută de elevi,
-predăm la nivel de școală primară cu câteva zeci sau
-creăm șahiști de medie/mare performanță lucrând cu maximum 9-10 elevi?
Suntem capabili să identificăm cu precizie cerințele gândirii fiecăruia dintre elevii noștri, putem să-i modificăm, să-i rafinăm gândirea?

Dumneavoastră ce părere aveți?

1. Vlad Jianu said

decembrie 9, 2015 la 12:09 e

Buna ziua!

Multumim pentru partida si pentru impresii. Sper sa continuati cu cele de la 10-12.
Miscarea sahista din Romania e mult in urma celei din India si nu vad cum am putea sa ne luptam de la egal la egal. Este vorba de baza de selectie a juniorilor buni ce pot fi sustinuti de parinti, este vorba de antrenori multi si dovedit competenti care aduc (impreuna) un junior de 8 ani la titlul de GM, traditie in sah si alti factori sociali. De bine de rau, sa nu ne plangem dar FRS mai ajuta juniorii.
Pe mine nu ma intereseaza cum ajunge un indian campion mondial, aceiasi metoda e greu sa mearga si-n tara mea, nu avem aceleasi conditii.
Ce ma intereseaza pe mine e sa vad o parere, a unor antrenori de juniori despre nivelul de munca, numarul de ore pe care trebuie sa le munceasca un junior in functie de varsta acestuia care-si doreste performanta. Pentru ca ce pot afirma eu despre junioratul in Romania, este ca desi avem sperante si talente la grupele mici de varsta(si rezultate!), atunci cand acestia cresc si necesita un volum mai mare de munca o cam dam in bara. Juniori, parinti si antrenori impreuna. Avem exceptii, cum ar fi Cristi si Levi care au avut rezultate la juniori mari, dar apoi au continuat sa munceasca mai mult la sah ca sa-si imbunatateasca jocul sau nu?

Ce putem spera de la un junior care face doar 2 antrenamente la club sau cu antrenor personal pe saptamana?
Cate ore individuale ar trebui sa lucreze un junior in functie de varsta?
Ce ar trebui sa lucreze?(Fiecare cu metoda lui, dar vom cadea la pace in multe aspecte)
Cu cati antrenori(in total) ar trebui sa lucreze un junior de la 0 la IM/GM?

Multumesc

decembrie 9, 2015 la 16:57 e

@ Vlad Jianu

Tema propusa (cele patru puncte/întrebări de la sfârșit) este foarte interesanta si merita evident dezbătuta cu atenție, va folosi tuturor, atât antrenorilor, cât si părinților (hopefully).

Un prim aspect care ar trebui lămurit înainte de a începe este dacă vorbim despre condiții IDEALE de pregătire, adica cu:
– Cluburi + Sponsori + Părinti care isi pot permite sa suporte toate cheltuielile aferente (participările la turnee, laptop, software-programe sah si onorariul antrenorului);
– Tați care sa „meargă” pe mana antrenorului. fără sa se mai amestece tot timpul in procesul de pregătire, alegerea turneelor si tactica de concurs, care sa nu-si certe ( sa reproșeze) non stop copii pentru eșecurile inerente. intimidându-si copilul, transformându-l astfel intr-un jucător fricos etc . Eu unul, am avut parte de un număr remarcabil de MARE de astfel de tați…desi nici unul nu s-ar recunoaște, Doamne Ferește, in acest portret. Evident că nu pot da nume de astfel de tați, nu ar fi etic!
– Mame si bunici care sa NU dea prioritate absoluta școlii primare înaintea orelor de antrenament, pentru care un FB oarecare de la lucrul manual sau muzica sunt mai importante decat orice rezultat sportiv; De asemeni este figura preponderenta in relațiile mele cu mamele micilor șahiști, indiferent de zona geografica sau de rezultatele șahiste deosebite ale copilului 🙂 🙁
– Copii care sunt dispuși sa muncească SINGURI, intre doua antrenamente, adica „pardon my French”, sa NU FIE LENEȘI sau chiar foarte leneși. Iarasi este un caz foarte frecvent, cam 80-90%…In ultimii 10 ani, singurul meu elev care a făcut cu adevarat excepție, muncind de zor, știind ce vrea, a fost Mihnea Costachi.

Pentru ca, dacă discutam despre condiții ideale, este ușor de găsit parametrii de randament maxim. Propun ca mai intai sa precizam la ce fel de cadru de lucru ne referim….cel teoretic (ideal) sau cel real căruia trebuie sa ne adaptam noi ca antrenori. Sau poate o combinație, un compromis intre realitate si ideal.

PS Cred ca, pe lângă Vajda si Chirila, atât Istratescu cât și Nisipeanu au obținut performante deosebite la juniori mari.

@ Fugulyan Gergely

Capacitatea de anticipare a planului adversarului este esențială in viata, pe front si bineînțeles la sah, nu cred ca trebuie sa recurgem la ințelepciunea tibetana pentru anticipare, o faceam de pe vremea când trăiam in peșteri si puneam bolovani la intrare pentru a împiedica animalele sălbatice sa intre noaptea, anticipându-le „vizita de lucru” la magazinul alimentar din peșteră. Iar spiritul de lupta este caracteristica luptătorului/războinicului , încă dinainte de a ne adăposti in peșteri. Pentru gânditorii tibetani este caracteristica meditația/introspecția, ceea ce duce de obicei la sah la căderea steagului 🙂

decembrie 9, 2015 la 19:03 e

Gândindu-mă eu mai bine, am avut o epifanie (revelație?!): NU cred ca va comenta lumea (i.e. cititorii ScC) foarte interesantul si incitantul mesaj al lui Vlad Jianu. Nu cred că se vor implica într-o dispută teoretică interesantă, cu un caracter atât de tehnic. Comentatorul ar trebui sa îndeplinească trei condiții:

1) Sa fie interesat in mod REAL de munca de antrenor si sa-l pasioneze un subiect atât de important;
2) Să fie dispus să scrie mai mult de câteva rânduri; rânduri la care ar trebui sa gândească serios, de fapt să producă ceva interesant, nu un misto facil;
3) Să citească constant ScC și să NU fi anunțat anterior (de vreo 10 ori in cazul meu 🙂 ) ca el nu mai scrie aici nici in ruptul capului;

Sper din toată inima să fiu contrazis de un val de mesaje interesante, curioase, entuziaste, aducătoare de noutăți si excitement (NB english, in romana suna ambiguu) eu unul sunt gata să particip din plin, dar……mira-m-aș. Haideți domnilor antrenori, contraziceți-ma, scrieți, comentați întrebările lui Vlad!

PS. Nici eu nu am de ce să mă plâng de politica actuala a FRȘah referitoare la juniori. După succesul de la Europenele de juniori 2015 din Croatia (trei medalii) Federația a avut inițiativa remarcabilă de a trimite imediat, pe cheltuiala ei, juniorii care au luat medalii la Europene, deși nu erau prevazuți in bugetul pe 2015. Dintre elevii mei din acel moment a beneficiat direct Mihnea Ognean, vicecampionul european de la 12 ani…O bilă albă pentru FRSah, (desi am să fiu bombănit de zor) asta este….să dăm Cezarului…

decembrie 9, 2015 la 21:57 e

@ Mihai Ghinda

O conditie necesara pentru ca un parinte sa mearga pe mana antrenorului este ca antrenorul sa fie in primul rand un intelectual, sa aiba realizari sahiste (evident) si sa inspire incredere (adica sa fie un „om cu parul alb”). Un parinte nu-si va lasa niciodata copilul pe mana chiar a unui MMI daca acesta este incult (textul scris in limba romana este edificator in acest sens), are frizura cabalina, nasul perforat de inele, fata de adolescent intarziat gen Bevis/Butthead etc.

Mihai Ghinda face parte din prima categorie. A doua categorie, chiar excluzand pe cei de fata, este infinita.

decembrie 10, 2015 la 08:59 e

Buna ziua,

Fugulyan Gergely

felicitari pentru tema propusa ! Si eu dupa mondialele din Al –Ain am remarcat cu stupoare rezultatul pustiului indian care a iesit campion mondial la 8 ani , Praggnanandhaa R,le-am prezenta copiilor mei partide si chiar cred ca este cazul sa reluam si sa dezbatem ,, retetea,, succesului indian ! O sa intervin si eu in curand cu observatii.

Vlad Jianu,

1.Cu 2 antrenamente la club saptamanal si 1 sau 2 ( musai ) cu antrenor personal saptamanal , copilul poate iesi campion national la grupele mici -8,10 sau 12. Mai mult nu. Cu toti campionii pe care i-am scos acesta a fost ritmul de lucru , in general. Club : marti si vineri 3ore, sambata 4 ore si in preajma concursurilor si duminica 4 ore. Total lunar : 40 de ore club sau 56 si 16 ore de pregatire individuala. Volumul –desigur –este mare dar pentru cine isi doreste performanta la varf- este obligatoriu.Desigur ca ca totalul este ipotetic si ideal. Copilul se imbolnaveste ,parintele nu poate ajunge,etc. media este pe undeva in jurul a 30 ore club/lunar si 12 ore pregatire individuala.Exista si exceptii in care anumite trasaturi de caracter au prevalat si s-au impus in fata cunostiintelor brute. Dorinta de victorie,seriozitatea sau ambitia au dus la ocuparea locului 5 la mondiale si primelor locuri la Mureck sau U.E. in Cehia.
2.Asta e cea mai grea intrebare ! Nu exista retete sau cifre absolute. Eu deobicei stabilesc un mimim care insa niciodata nu a fost respectat . De asta dau fise acasa care sa fie lucrate .
Fisele –in functie de gradul de complexitate – stabilesc timpul de lucru. Cei de 5 sau 6 ani lucreaza intre 30 min. si o ora /sapt. Cei de 7-8 ani intre 2si 3 ore /sapt. , 9 si 10ani – 5 ore, iar pla 12 ani minim 7 ore.Evident ca au fost si exceptii. Majoritatea elevilor mei au lucrat mai putin ( deobicei circa 60% din volumul aferent). In schimb, nu a fost nimeni care sa lucreze mai mult !
3.Temele de lucru –evident –sunt cele cu caracter general.Pun accentual pe reguli si principii , analiza partidelor pierdute si pe mini-planuri.Particularizez doar la sedintele individuale in functie de stilul copilului si de aprehensiuni.
4.Nu am cunostiintele si experienta necesara pentru a da un raspuns competent. Sunt multe variabile la mijloc.

Felicitari pentru lectiile oferite tuturor sahistilor ! Urmaresc atat cat imi permite timpul –adica prea putin ! – si succes mai departe !

Mihai Ghinda,

– Reiterez tati sau mame. Mi-au plecat ceva copii din cauza ifoselor al catorva mame ! Cred ca daca mai lucram cativa ani cu acei copii ar fi reusit o medalie europeana.Mai recent mi-a plecat un copil –Matei Mogirzan , 7 ani -1484 rating elo din cauza ca-l sun sa treaca strada ! – 50 metri de mine locuieste –, sa vina la pregatirea individuala si-mi spune tatal ca are teme multe si nu poate ?!? Copilul fiind in clasa pregatitoare ?? Il intreb ce doreste pentru copilul lui sa fie cel mai bun din clasa sau sa fie campion european ? Parintele a ales : a plecat la alt club….
De aceeea spun : dati-mi parintii care-si doresc ca , copilul lor sa devina campion european !
De restul ma ocup eu !
– Nu am avut inca un copil care sa fie dornic munceasca SINGUR , inca. Inca ,,mai sper !
– Cred ca –mai intii -ar trebui stabiliti parametrii de randament MINIM. Atunci ,cu siguranta stim de unde plecam.

decembrie 10, 2015 la 16:45 e

Domnule Jianu,

ma bucura ca cineva tanar ca dvs.este preocupat de aceasta zona arida si sensibila a cresterii tinerei generatii, cu atat mai mult cu cat si nivelul dvs. sportiv este maxim. Probabil, pentru necunoscatori, faptul ca dvs. doriti si parerea altora, desi ati contribuit la crearea celui mai valoros junior roman, poate parea un nonsens. Pentru cei ce cunosc mecanismul
de producere a unui junior de valoare, demersul dvs. este un lucru firesc , atata timp cat onestitatea si buna credinta nu v-a fost erodata de un orgoliu excesiv ce nu va caracterizeaza. Acum, sincer sa fiu, nu stiu daca asteptarile dvs., de a va raspunde la intrebari, se indreapta doar spre cei cu categorii sportive apropiate de dvs., sau se adreseaza
oricarui antrenor care are ceva de spus in legatura cu acest subiect. Eu ma incumet totusi sa va raspund la cateva din intrebari, cu marja de subiectivism proprie.
Inainte de toate, presupunand ca nu ati citit inca , va voi spune ca parerile mele legate de activitatea de antrenorat cu juniorii ( in special mici ), le-am prezentat in cele 5 articole de pe site-ul meu ( sah-conpet .com ) in rubrica „Comentarii fara perdea”- Arhiva , cu titlul „Despre antrenori, juniori si parinti”, pe care le gasiti rapid la urmatoarea adresa :

http://sah-conpet.com/COMENTARII%20FARA%20PERDEA%201.html

In continuare, nedorind sa ma repet cu comentarii din cele 5 articole, am sa incerc sa raspund la intrebarile dvs. Mai intai sa facem abstractie de cazurile exceptionale precum
Deac Bogdan. Cazuri ca el, probabil, nu sunt unice in lume, dar cel putin la noi este unic prin genialitatea unidirectionala aratata. Daca putem discuta despre juniori si munca lor de
a ajunge in top, cred ca subiectul priveste copii obisnuiti.Facand aceste precizari, voi face aprecierile bazandu-ma pe experienta proprie din antrenarea junioarei COMAN Emilia,
campioana nationala in 2011 (F10), 2012 ( F12) 2014 ( F14) ; vicecampioana nationala in 2013 (F12) , 2015 ( F14), participanta la Campionatele Mondiale de juniori din
2009 (Turcia – 6p din 11 – loc 40 din 85),2011 (Brazilia – 5p din 9 – loc 24 din 65), 2014 ( Africa de Sud – 5p din 11 – loc 40 din 85), 2015 ( Grecia -6,5p din 11 – loc 30 din 125) ,
participanta la Campionatele Europene de juniori din 2011 ( Bulgaria – 5p din 9 – loc 25 din 77), 2013 (Muntenegru – 5p / 9 – loc 34 din 91), 2014 (Georgia – 4,5p/ 9 – loc 35 din 77),
cu precizarea ca din septembrie 2013, in paralel, Emilia facea antrenament ( de 2 ori pe saptamana pe internet, cate 2 ore) cu Dl.Mateuta Gabriel, iar ultimul antrenament facut cu
mine a fost in septembrie 2014. De asemeni, trebuie mentionat sprijinul fostului meu elev, Miroiu George, cu pregatirea Emiliei cu deschiderile la negru.

Dar pentru ca totul a pornit de la analiza si comentariile facute de Dl.Fugulyan in legatura cu o partida de la categoria B 8 , voi afirma ca nu am cazut pe spate urmarind aceasta
partida ( cu tot respectul si toata simpatia pentru Dl.Fugulian), stiind ca a jucat-o campionul mondial la baieti 8 ani, din moment ce valoarea a 2-3 partide a junioarei Coman Emilia la
Campionatele Mondiale de juniori din Turcia (Antalya) din 2009 , la categoria Fete 8 ani nu suporta aprecieri defavorabile teribile, mai ales ca de fiecare data combatantele nu s-au
clasat la final in top 5 si mai ales ca se joaca la fete, unde este recunoscut ca nivelul este mai scazut. Spre edificare, voi face din nou trimitere la site-ul meu pentru a vizualiza
partidele Emiliei de la mondialul din 2009 ( tot la 8 ani), de altfel singurul mondial la care mi-am permis sa o insotesc.
Aici puteti vizualiza partidele , cu focusarea asupra celor cu turcoaica Ozsoy Damla ,americanca Wang Annie si Pham Vu Linh Chi (Vietnam ) :

http://sah-conpet.com/partide_html_3/antalya2009emilia.htm

A se face abstractie de pierderea unui final castigat, cu americanca, nimeni alta decat campioana panamericana la fete 8 ani, la acea data. Dar, luata de la „0”, Emilia avea mai
putin de 2 ani de pregatire la acea data.

Si acum raspunsuri :
1. Copiii nostri nu pot concura pe picior de egalitate cu marile puteri sahiste, in principal din 2 motive : a) baza mica de selectie a noastra
b) obligatiile scolare impuse mai ales de parinti si la nivel ridicat, ceea ce afecteaza orele alocate antrenamentelor.
2. Timpul alocat pregatirii sahiste, in medie pe zi, la juniorii nostri muncitori, nu este mai mare de 2, maxim 3 ore, spre deosebire de chinezi, rusi, indieni, care urca spre 6 ore in
medie pe zi. Consider ca ar fi necesare 3 antrenamente pe saptamana in perioadele „linistite” si 4 in cele precompetitionale importante, cu teme cu rezolvari de pozitii, cu
invatarea variantelor din repertoriul propriu, cu verificare ulterioara. Remarc la acest capitol faptul ca Rapport Richard, pa care am avut sansa ca la superliga din 2010 sa-l am la
echipa si care acum se invarte pe la 2700, ca junior lucra in medie zilnic cate 9 ore si nu este poveste. Este adevarat ca putini ar face fata la atatea ore de pregatire, dar…
Varsta , pe de alta parte constituie un blocaj in calea pregatirii, juniorul cu cat este mai mare, cu atat suporta mai bine mai mult timp de antrenament. Dar un rol esential, la
juniorii mici il joaca antrenorul, care sa stie sa-l deconecteze din timp in timp, sa creeze atmosfera optima de „mica familie”, de lucru in echipa, care sa caute mereu si mereu
noutati si combinatii spectaculoase, dar atingandu-si scopul propus, de acoperire a temelor din planul de antrenament.
3.Ce ar trebui sa lucreze ? Aici sunt perfect de acord cu Dl.Fugulyan. Este o greseala sa se puna accentul pe variante de deschideri, nu ca nu ar fi si acestea necesare, cat mai ales
sa se invete sahul adevarat : Finaluri, Combinatii, Elemente de strategie, Principii de baza in deschideri, si abia apoi sa se alcatuiasca repertoriul de deschideti. Sa nu uitam
axioma ca teoria deschiderilor este practica marilor maestri, ceea ce spune totul. Altfel, vedem absurditatea ca un maestru international bajbaie in efectuarea matului elementar
cu calul si nebunul. Combinatiile tactice, cat mai spectaculoase, alese pe masura nivelului juniorului, constituie frumusetea sahului si induce juniorului placerea de a juca, il atrage
si-l molipseste cu acest „microb”, pentru a rezista la partile aride ale sahului. Finalurile sunt absolut obligatorii, iar deschiderile trebuie abordate initial la limita necesara ca
juniorul sa nu comita erori, dezvoltand cunoasterea acestui capitol pe masura ce juniorul joaca cu adevarat sah. Aici nu exista o varsta anume,totul fiind la aprecierea antrenorului.
4. Cu cati antrenori sa lucreze ? Subiectul este extrem de vast si aici pot aparea multiple opinii. Factorii importanti sunt functie de calitatea antrenorului si aici nivelul sportiv al
acestuia nu este decat o componenta, nu neaparat suficienta, relatia emotionala elev-antrenor, chiar compatibilitatea acestora, nivelul juniorului si uneori determinant este
cat il poate ajuta financiar si cu prezenta fizica parintele pe copil. Voi reveni in alt mesaj cu dezvoltarea subiectului.

O seara buna,

Anuta Laurentiu

decembrie 11, 2015 la 12:07 e

Cum ar trebui sa arate un copil din Ro care sa devia campion mondial la seniori ?…iata cum …sa inceapa sahul de performanta intre 5-7 ani …unul din parinti sa stie sah cel putin la nivel de categoria 1 ..parintii sa aiba o stare materiala foarte buna comparabila cu cea a unui judecator de la ICCJ…sahul fiind un sport foarte scump care se incepe pe banii parintiilor ca si tenisul .
Copilul este preferabil sa fie singur la parinti ,sa nu fie gras ,sa aiba o sanatate buna si sa fie nascut sub o zodie excelenta …pe langa un car de minte ii trebuie si un dram de noroc …
Nu trebuie sa si piarda timpul cu scoala absolut deloc …poate sa invete sa scrie si sa socoteasca in particular …interzis a se merge vreun pic la scolile romanesti de stat …din acel moment va fi imposibil sa mai ajungi campion mondial de seniori la sah si sa castigi milioane de E la un meci pentru titlu …
Pana la 8 ani trebuie sa rezolve multe diagrame cu maturi in doua sau trei mutari …mii de diagrame …sa poata rezolva din minte transformarea unui pion …sa stie toate finalurile simple de pioni …sa si dezvolte memoria sahista astfel incat sa poata rezolva diagrame de dificultate medie fara sa se uite pe tabla …
Dupa 8 ani trebuie sa si creeze repertoriul de deschideri …deschideri grele cum sunt spaniola si siciliana …daca vrei sa devii campion mondial .Apoi trebuie sa ti faci programul de turnee internationale …trebuie sa ai intre 6-8 turnee pe an …Pana la varsta de 10 ani este bine sa se evite turneele de seniori …trebuie sa inveti sa i bati pe copii…
Aceste turnee nu trebuie sa se faca in tarile din Vest …copilul se va duce numai in tarile din est …Rusia,ucraina,Georgia ,Armenia,india,China…tari cu sah juvenil foarte avansat …dar extrem de scumpe .
Daca pana la varsta de 14 ani copilul nu are cel putin forta unui m.m.i. de 2500Elo…se va abandona proiectul …insa este imposibil ca sa nu reusesti daca indeplinesti toate aceste conditii …Daca prin cine stie ce minune un copil din Ro o sa ajunga la acest Elo cu turnee numai in Est tot mai trebuiesc indeplinite cateva conditii pentru a deveni campionul lumii …pe care o sa i le spun atunci …
Sarbatori fericite si dumitale daga domnule Gergely !

decembrie 12, 2015 la 02:25 e

Eu am sentimentul ca pana si cei mai buni antrenori sunt de fapt…secunzi…Fara sprjinul parintilor mi se pare ca n-au nici cea mai mica sansa. Mai ales ca foarte multi renunta chiar si copmplet la sah inca de prin clasa a II-a(cunosc si medaliati cu aur la nationale)…pentru ca „nu mai fac fata la scoala, au prea multe teme” . Acum vad ca sunt probleme cu temele si la clasa pregatitoare…
Sa fim seriosi…Cel mai talentat elev al meu nu dadea doua parale pe teme si scoala…si a ajuns vai de capul lui, medaliat la nationale atat la informatica cat si la matematica. Daca aveam noroc sa-l sustina parintii si in pasiunea lui pentru sah…era medaliat si la sah, macar national si asta nu i-ar fi daunat cu nimic la scoala.
Trebuie sa ai mare noroc sa gasesti si copilul talentat si muncitor si parintii potenti si sustinatori neconditionat…. Unii incearca sa-si faca norocul cu mana lor, largind baza de selectie, insa muncesc de le sar capacele ca sa dea randament…

PS Subiectul este prea tare ca sa nu cercetez daca mai sunt banat aci 🙂

decembrie 12, 2015 la 14:10 e

Buna ziua!

Ma adresez antrenorilor(cu speranta ca si-un parinte e dispus sa inteleaga), fara sa tin cont de elo sau varsta. Din parerile celor interesati putem intelege cate ceva. Cum vad eu lucrurile:
In cazul in care toate cerintele sunt indeplinite(bani+parinti care stiu ce vor si-si cunosc locul+scoala in plan secundar+(de departe cel mai important)copil talentat doritor sa munceasca singur) rezultatul e garantat. In momentul acesta avem 4 posibili candidati la GM si echipa olimpica. Deac, Costachi, Gavrilescu si Ognean. Poate ar fi si altii, doar cu acestia eu am intrat in contact si-i urmaresc.

1. 2 antrenamente pe saptamana in cazul unui copil talentat, dar nu necesar muncitor pot aduce medalii la grupe mici. Daca nu ia aur, e din cauza ca dl Axinte munceste mai mult cu ai lui ridicand stacheta, felicitari! Eu nu neglijez deloc aceasta categorie, nu toti trebuie sa ajunga performeri in sah, educatia sahista primita si metodele de gandire le vor folosi
cu siguranta in viata. Unii pleaca pe la universitati p-afara pe baza rezultatelor sahiste. Nu-i amagiti insa cu rezultate formidabile ce vor urma la finala tarii.

2. Nr de ore lucrate individual depinde de puterea de concentrare si varsta elevului. Daca nu avem un minim de 2ore zilnic eu consider ca elevul nu vrea neaparat performanta(12 ani in sus). Eu daca vreau performanta, ma pregatesc tot timpul liber. Daca n-am timp, imi fac. Temele pentru acasa pot fi gresit intelese. Am elevi care-si fac tema la sah ca la scoala, in speranta ca nu iau nota mica. Inainte de antrenament trag tare 2ore sau cat o fi nevoie ca sa le termine. Asa ca am inceput sa folosesc si o alta metoda. Cine nu vrea teme nu primeste(Deac spre ex nu a facut prea multe teme, si-a gasit el metoda lui de a se pregati in timpul liber), cei care primesc teme trebuie sa le termine fara un termen limita. Cand termina trimit tema si primesc alta. Metoda asta pana in prezent a dat rezultate foarte bune. Am pe mail cereri multe de tema, ei nefiind stresati de „tema” lucreaza mai cu pofta si-si fac treaba, apoi cer alta(copii care cer teme!). Metoda nu-mi apartine mie, cand eram mic dl Ionescu C ne dadea cate 15combinatii din cartoteca(tineti minte?). Eu puteam sa rezolv mai multe, asa ca le terminam pe primele si mergeam si mai ceream. Deasemenea Finlanda(parca) a adoptat ziua lucratoare de 6 ore pentru un randament mai mare. Concluzia mea este ca daca juniorul isi doreste performanta si-i place sahul va lucra oricum, teme sau alte idei care-i vin si sunt bune. Nu fortam inutil pentru ca-i stresam aiurea.
Cum zicea cineva, o mare vina o are invatamantul din tara noastra pentru ca ii vrea buni la toate nu directionati spre excelenta in ceva.

3. Am crescut de la 0 unul sau 2 elevi. Rezultate modeste, dar mi-a placut. Am rabdare, dar cred ca sunt prea exigent.
Pe majoritatea ii preiau de la un antrenor formator sau dupa ce acestia au invatat singuri sah si au ceva rezultate. Mi-ar placea ca toti sa aiba un bagaj de cunostinte de care sa ma pot folosi. Nu puneti accent pe teorie, pe mutari, invatati setupuri si pozitii tip(siciliana cu c3 este un exemplu foarte util!). Combinatii la greu, motive tactice, metode de calcul eficient. Sah orb si rezolvarea ex fara a pune pe tabla. Bazele strategiei din carti de strategie(Nimzo,Karpov,Hellsten,Grivas,Pavlov,Marin,Popov) si PRINCIPII la greu(un procent mare de mutari poate fi facut doar pe respectarea principiilor) la care se adauga experienta voastra personala. Analizati partidele impreuna gasind intai partea buna si apoi greselile. Analizati si partidele castigate, acolo pot fi mai multe erori netratate decat intr-una pierduta. Finalurile doar cele esentiale. Toti elevii trebuie sa primeasca acelasi nivel de instruire, poate doar deschiderile sa varieze in functie de profilul fiecaruia. Nu-i invatati deschideri one-time gresite si nici sa repete la nesfarsit aceiasi incercare de capcana in deschidere! Niciodata nu schimbati deschiderile in timpul turneului, joci cu ce ai invatat acasa, nu ingrasi porcu in ajun. Sunt generalitati pentru mine, daca vreti le putem discuta mai in amanunt. Tineti cont ca eu sunt inca jucator si inca ma pregatesc, la un nivel decent.

4. Sa exemplificam: Lupulescu(Zaplac?,Stan si Ghinda), Parligras(Pitesti si Ghinda), Jianu
(Ursuianu,Stan,Ionescu,Pavlov,Milu), Szabo(Fugulyan,Vajda cred,Ionescu,?), Rapport(intreaga Ungarie)…Minim 2 si cazul excelent, dar rar. Intrebarea are drept scop intelegerea faptului ca Lupulescu nu ar fi ajuns GM cert, daca Stan nu-l invata setupul cu 1.f4 care i-a adus o groaza de victorii,medalii si a putut fi apoi preluat de dl Ghinda. Suntem egali ca antrenori, antrenam doar pe nivele diferite, dar nu pot crede ca putem compara care e mai bun sau care e mai util. La o adica, impingem la aceiasi caruta si prefer sa fiu in relatii colegiale bune cu toti. Partial de acord cu Niki ca x sau y iesea PROBABIL oricum GM, dar asa cum a fost a iesit SIGUR. Deasemenea e de inteles ca pe o perioada de juniorat de 10 ani, elevul are ocazia(eu sunt perfect de acord)sa lucreze concomitent si cu alti jucatori/antrenori. De ce sa invete doar de la tine, care esti limitat si subiectiv cand poate invata si de la altul. Si eu imi doresc ca elevii mei sa aiba rezultate maxime cand lucreaza cu mine, dar am in vedere sa creez un jucator pe termen lung si mai apoi unul cu rezultate imediate(nu am un club fata de care sa raspund).

@dl Axinte
Considerati orele pe care eu si colegii mei lectori le facem pentru Prologos ca un ajutor la ce lucrati dvs cu elevii. Acestia primesc idei gratis de la jucatori cotati. Creste nr de ore muncite.
@dl Anuta
Eu am crescut pe metoda lui Golesnicev care se regaseste in mod evident in temele propuse.
Parerea dvs conteaza si este egala cu a mea. La o adica eu antrenez juniori mari mai putin copii si ma pricep prea putin cum sa le pun piesele in mana. Adica eu, GM cu elo bunicel, nu stiu tot, iar acolo culmea stie altul. Mda, exista si oameni care pot gandi asa fara sa se simta ofensati.

Inca simt ca mai am de zis, dar mai astept si feedbackuri.
Una din motivatiile care m-a facut sa intervin pe acest articol a fost dorinta de a stopa din fasa lamentarile cum ca ei au, noi nu avem rezultate, hai sa plangem sau sa aruncam cu noroi unii in altii. Eu caut raspunsuri la intrebari. De ce nu avem mai multe rezultate bune?
PENTRU CA NU SE MUNCESTE SUFICIENT.z

decembrie 12, 2015 la 19:07 e

Lectiile Prologos sunt aur curat pentru mine si nu numai. Din pacate copiii cu care lucrez nu se prea se inghesuie la ele, dar o buna parte din informatie ajunge la ei si imi place sa-i si pomenesc pe lectorii de la care am furat(si in speranta ca asta ii va face curiosi)..Am vazut insa destui copii pe care ii urmaresc la lectii chiar live; sunt convins ca multi le urmaresc inregistrat.

Am mai descoperit doua lucruri :
– ambitia nu este innascuta(eu asa aveam impresia), trebuie intretinuta si reteta pare diferita de la copil la copil;
– am gasit copii capabili sa rezolve probleme cu grad ridicat de dificultate in mod constant si chiar dispusi sa stea ore in sir sa lucreze la ele dar care la tabla nu vad absolut nimic(inca n-am decat foarte vagi idei de ce si etse o legatura legatura cu ambitia dar nu numai) si tot la tabla nu suntdispusi la nici un fel de efort…cum am gasit copii dispusi sa muste din masa la fiecare mutare chiar si 3 partide pe zi, dar care nu ar face acasa nici macar un exercitiu pentru incepatori…(din a doua categorie dar nu chiar la extrema, unii cu rezultate notabile si chiar deosebite la nationale)

Altfel,colaborarea intre cei ce plivesc in gradinite si cei ce slefuiesc numai material de calitate este de dorit, dar mai greu de pus in practica, mai ales pentru cel ce muceste la nivelul de jos, pentru ca trebuie sa o ia de la zero iar si iar, cu atat mai greu cu cat elevii sai sunt in ascensiune continua si au rezultate chiar la nivel international. Copii si parintii accepta si ei greu ideea schimbarii, atasandu-se de primul antrenor, deseori chiar si cand acesta nu da randament…

decembrie 13, 2015 la 17:57 e

Sorry pentru ”A”.

Se pare că, atunci când scrii de pe tabletă, dacă nu vrei să ai surpriza ca să trimiți un mesaj gol, trebuie să fii extrem de atent unde pui degetul 🙂 . Gata, m-am mutat pe PC.

In primul rând constat cu tristețe că previziunile mele s-au adeverit. Numai câțiva antrenori au răspuns la ”provocarea” ( in sensul de challenge) unuia dintre cei mai interesanți antrenori și șahiști ai noștri, entuziastul GM Vlad Jianu, care debordează de optimismul și puterea de muncă care sunt apanujul tinereții. Am să mai aștept câtăva vreme înainte de a-mi prezenta punctul de vedere, sperând că se vor mai găsi încă câțiva tehnicieni, vorba lui Vlad: ”indiferent de vârstă și categorie”, care să vină cu idei, opinii și exemple din experiențele lor anterioare. Dacă tot nu se ocupă, deocamdată, nimeni de organizarea noastră profesional măcar să învățăm unii de la alții. Știu că citiți mai toți, unii pe ”furiș” ScC, așa că, puneți mâna și scrieți…… Dați-ne subiecte de gândit….

In al doilea rând, profitând de prezența lui Vlad pe blog, vrea să-l felicit pe el și tot colectivul (lectori GM Vlad Jianu, GM Gergely ”Jeje” Szabo, WGM Mihaela Sandu & IM Milu Romeo, IM Petre Nad Titus și WGM Sabina Francesca Foișor , de la ”Pro Logos” și sahpentrutoși.ro pentru admirabila inițiativă de a veni în sprijinul micilor (și marilor) șahiști prin intermediul lecțiilor de șah online. Am vrut să o fac de mai multă vreme, dar acum prezența lui Vlad mi-a adus aminte și mi-a dat și ”brânciul” necesar.

FELICITĂRI, făceți o treabă extraordinară!

decembrie 16, 2015 la 15:34 e

Bună,

După acest scurt, dar stenic intermezzo provocat de interviul (scrieți fiecare ce adjectiv vreți) al lui Sergiu Grunberg, vă propun să ne întoarcem la antrenamentele noastre.

Eu văd oarecum diferit abordarea acestor antrenamente. NU am o programă unică, care să fie aplicată aidoma fiecărui jucător/oare. Având personalități diferite, temperamente diferite și, mai ales, talente diferite, alinierea jucătorilor la o programă de predare unică, cu același orar și aceleași exerciții de tactică mi s-a părut simplistă. Punându-i pe toți micii șahiști în aceiași oală, înseamnă să folosim un pat al lui Procust, să-i mai scurtăm pe unii și să-i mai lungim pe ceilalți.
Regula pregătirii uniforme se aplică eficient predării în grădinițe și scoli, la cursurile de antrenori sau la cantonamentele cu mulți sahiști (+ 10 ). Am predat uniform ani buni la AISB (American International School of Bucharest) pentru că era important ca puștii să învețe regulile de bază și rudimente de combinații. Atât!

Cu ceilalți mici șahiști, românii care doreau să facă performanță și mare performanță am aplicat programe diferențiate, în funcție de caracteristicile copilului. Lecțiile de început sunt identice, ordinea lecțiilor și ponderea temelor variind de la antrenor la antrenor. S-ar putea ca, în grabă să fi sărit vreo tematică, nu vă repeziți la beregata mea 🙂 :

– Valoarea figurilor si echivalențele materiale (pozițiile sunt aproximativ egale din p.d.v. al materialului, dar figurile nu sunt identice, de ex Dama+ pion contra două Turnuri)
– Principiile de deschidere si dezvoltarea rapidă si LOGICă a figurilor
– Ce este inițiativa și importanța obținerii și menținerii ei

-Matul, tipuri de mat, sacrificiul de figură
-Atacul de mat, premize, condiții, oportunitate
-Pionii, centru, structuri de pioni, câmpuri tari și câmpuri slabe
-Figurile, amplasarea lor, caracteristicile unice ale fiecăreia, mobilitate, restricții, pereche de nebuni

– Finalurile, caracteristici, principii, exemple, etc..
Aceasta etapă, odată parcursă, aduce primul set de întrebări pe care antrenorul trebuie să și le pună, de răspunsurile cărora depinde în întregime felul în care va fi pregăti juniorul/oara.

Despre aceste întrebări și adaptarea la caracteristicile și temperamentul șahistului, alegerea repertoriului de deschideri, ponderea diverselor teme strategice în mesajele următoare, în funcție de feedback și de întrebările dvs.

decembrie 20, 2015 la 23:43 e

Unde gasesc si eu materiale pe tema „Ce este inițiativa și importanța obținerii și menținerii ei”; dar materiale pe care sa le inteleaga usor si cei mai mici si mai putin experimentati?
De pilda pe tema „Campuri tari campuri slabe” am vazut aceiasi copii(~10ani, al doilea an de sah) nepricepand mare lucru din doua lectii bine pregatite de antrenori experimentati(si pe care ii apreciez) dar intelegand mult mai mult dupa exemplele simple de tot din worbooks-urile olandeze. Sunt tare curios si parerea specialistilor despre modul cum abordeaza aceasta tema workbooks-urile, despre ele in general si daca cunosc ceva materiale de nivel urmator(eu am gasit doar workbooks 1-5 care se opresc la un nivel destul de jos zic eu)

Si tema „Valoarea figurilor si echivalențele materiale” ma incita.

Daca se gaseste cineva care sa-mi recomande un material ceva care sa trateze complet structura carlsbad…

Pentru un material amplu despre structurile ce provin din indiane in care dispar pionii de pe coloana d sunt dispus si sa platesc consistent..Dau de baut si pentru recomandarea unui material existent(carte ceva).

decembrie 28, 2015 la 13:32 e

Nu sunt antrenor si nici jucator de sah, dar am jucat sah ca junior si am obtinut doua medalii la campionatele nationale (bronz – U12 si argint U14). Am reprezentat Romania la Campionatele Europene din 1991 (Mamaia), unde m-am clasat pe locul 12 (U14).

Nu am beneficiat de antrenamente cu jucatori sau antrenori iesiti din comun. Pana la obtinerea rezultatelor mentionate, lista antrenorilor i-a cuprins pe urmatorii: tata, Ewald Berger, George Balica, Dan Stanica si Viorel Trifan.

Am invatat sah fara o programa, haotic. Singurele lucruri sistematice studiate au fost Enciclopedia Combinatiilor si cartile de finaluri ale lui Yuri Averbach.

Nu am muncit aproape deloc singur, dar daca eram supravegheat sau prindeam un antrenor lucram si 14 ore (cu doua pauze scurte pentru masa). Singuratatea ma facea sa imi pierd imediat interesul pentru studiul sahului.

Dupa Campionatele Europene din 1991 am parasit studiul sahului. De ce? Pentru ca au inceput sa ma atraga alte lucruri pe care le-am considerat mai importante: matematica, fizica, filosofia, politica. Dar si pentru ca am inteles foarte clar ca fara un antrenor foarte bun, care sa stie sa imi prezinte sistematic si profund lucrurile, „nu mai merge”. Am simtit ca nu mai pot progresa intr-un ritm sustinut, ca munca mea era mai mult pierdere de timp. Cel care m-a convins de acest fapt a fost domnul Mihai Ghinda. Sigur nu a vrut si nici nu si-a dat seama. A fost suficient ca m-a primit alaturi de Andrei Istratescu la analiza catorva partide ale celui din urma. Eu ma jucam cu Andrei cand l-a chemat la analiza si Andrei nu a vrut sa ma lase „cu ochii in soare”. Dupa aceasta experienta mi-am dat seama ca nu am avut niciodata un antrenor de sah. Am avut doar oameni care stiau ceva sah si erau binevoitori sa imi transmita si mie cunostintele lor.

Toate cele povestite mai sus au dus la doua consecinte, care ar putea interesa in contextul acestei dezbateri:

A. Ideea realizarii unei scoli de sah online la care sa predea oameni foarte competenti. Eu am avut doar ideile care stau la baza acestui proiect, realizarea se datoreaza altora.

De ce nu l-am invitat pe domnul Mihai Ghinda sa predea? Pentru ca este un proiect finantat foarte slab si pentru ca am considerat ca este foarte ocupat. Ne-am inselat? 🙂 Putem repara acesta greseala! 🙂

Din cauza finantarii slabe proiectul nu arata asa cum ar trebui. El nu are coerenta necesara si nici cea mai buna prezentare. Noi am facut ce am putut si stim cum s-ar putea face mult mai bine, dar ne lipsesc fondurile necesare.

Am transmis ideea la nivelul conducerii FRSah prin intermediul domnului Lucian Jugaru. Federatia are fonduri suficiente pentru a realiza la alte standarde un proiect asemanator. Suntem dispusi si la un parteneriat. Momentan nu am primit niciun raspuns. Poate se gandeste, totusi, cineva de la FRSah sa promoveze proiectul pe site-ul institutiei.

Orice ajutor pentru realizarea proiectului este binevenit si apreciat.

B. M-am hotarat sa investesc gratuit timp in antrenarea unui junior. L-am luat de la un nivel foarte apropiat de zero. Stia sa mute piesele, nu cunostea mutarile speciale. Juca sah doar cu tatal sau.

De ce am luat acesta decizie? Pentru ca:

i) am vrut sa il ajut

ii) am vrut sa concep o metoda de a invata sahul de care mi-ar fi placut sa beneficiez cand eram junior

iii) Am vrut sa demonstrez ca un junior poate ajunge la elo > 1500 fara sa joace niciun concurs.

Ce am realizat?

i) L-am ajutat sa depaseasca 1500 puncte elo, dupa cateva cantonamente in care s-a lucrat foarte intens (minim 8 ore / zi). Intre cantonamente nu a muncit aproape deloc singur. Dupa aceasta l-am predat lui Marius Ceteras, In prezent a depasit 1900 elo.

ii) Am dezvoltat metoda. Ea se bazeaza pe lucrul sistematic al procedeelor tactice, pe invatarea graduala a principiilor strategice specifice fiecarei faze de joc a partidei, si pe partide jucate cu calculatorul. Ce aduce nou metoda? O sistematizare foarte riguroasa si invatarea prin intermediul intrebarilor la care trebuie sa raspunda jucatorul inainte de efectuarea mutarii. In timpul partidelor cu calculatorul jucatorul nu are voie sa mute pana nu urmeaza un algoritm clar de gandire care ii este impus de un set de intrebari la care trebuie sa raspunda.

De ce cred este important aspectul cu intrebarile? Pentru ca am constatat ca multi juniori stiu mai mult decat aplica in partida pentru ca nu au gandirea sistematizata, nu urmaresc algoritmi clari de gandire.

Iata, pe scurt, despre ce e vorba:

1 analiza tactica – verific toare procedeele tactice invatate; daca exista oportunitati ori amenintari decid in consecinta, daca nu exista trec la pasul 2
2. analiza strategica – in ce faza a partidei ma aflu?; care sunt principiile care se aplica?; care este principiul mai important in acest moment?; ce mutari concrete pot face pentru a aplica principiul?
3. analiza tactica a mutarilor descoperite la punctul 2
4. analiza strategica a pozitiilor rezultate din calculul de la punctul 3

Toate acestea se asimileaza treptat prin seturi de cate 10 intrebari pe care jucatorul si le pune inainte de a muta.

iii) Iustin Ciorgovean a intrat in lista elo direct cu elo > 1500. Nu a scazut ulterior sub acest nivel.

Astept opinii si comentarii. Nu voi intra in polemici. Sper ca ceea ce am scris nu v-a pricinuit regret pentru timpul alocat lecturii. Imi cer iertare pentru eventualele greseli de scriere.

Sarbatori cu bucurie!