Un poet al sahului iesean – maestru al sportului din Romania, profesor-antrenor Marian Dominte

* * *
Dacă şahul n-ar fi existat
şi din râsu-mi
şi din plânsu-mi
m-aş fi întors în sinea mea
să îl zidesc… din mine însumi
(Dacă…)

De maestrul FIDE Marian Dominte am auzit intimplator in vara aceasta de la un amic sahist . L-am intilnit pe maestru la baile de namol Nicolina din Iasi,l-am abordat si a acceptat cu placere sa scriu citeva cuvinte despre realizarile lui sahiste si… bineinteles, cum altfel, sa imi pozeze pentru o caricatura . Mi-a facut impresia unui om de o mare generozitate, dublata de un spirit critic constructiv, desi mult prea modest pentru valoarea lui: un amestec ciudat de vizibila forta fizica si de stapinire de sine ( tarie de caracter si calm !) cu o sensibilitate aproape visatoare…. O enigma! Mi-a marturisit ca a trebuit sa se consacre mai mult familiei si astfel nu a putut da totul sahului… prima sa dragoste! Am simtit in cuvintele lui usoara nostalgie (pe alocuri chiar amaraciune declarata!) a celui care este acum uitat de toti… Incerc in acest articol sa il readuc in memoria sahului romanesc (macar in lumea virtuala a internetului!), sa il omagiez asa cum pot eu, prin aceste rinduri si prin liniile care ii contureaza chipul…. Este prima personalitate a sahului romanesc cu care am stat de vorba ca de la om la om si … primul mare sahist iesean desenat de mine, dintr-o serie de sahisti ieseni mai mari sau mai mici ( care nu se tem de caricaturi !!!) pe care tocmai o inaugurez pentru ca si eu sunt iesean si pentru ca ma aflu acum in vacanta in orasul meu natal. Trebuia sa scrie cineva despre Marian Dominte si, in sfirsit, sa il scoata din conul de umbra in care a intrat de ani buni si acela s-a nimerit sa fiu eu, pseudo-reporterul sahist, caricaturist amator, desi *consacrat* pe blogul lui Iulian Ceausescu.

(psiho – suflet, logos – cunoaştere)
* * *
Câmpul pătrat avea turnuri albe,
avea turnuri negre, care
străjuiau alte figuri tari şi slabe,
inventate pentru că era nevoie,
ceea ce cu uşurinţă se vede.
Avea strânsă continuitate,
te ţinea încordat până la epuizare,
îţi lua gândul la întrebări,
căci părea timid, dar
complexul său era mare.
Jocul acesta cerând să-i învingi
cu strategie strategia!
am vrut să-l cunosc.
Şi l-am cunoscut după ce m-am născut.
Mirosea puternic a adiere de foc,
parcă totul era mistuit în acest joc.
Crescut în rădăcini de lemn,
nu avea niciodată umbră
şi nici că-i păsa,
căci avea un fel de a fi căruia
să nu-i poţi scăpa. Taina sa?
Cu greu porniţi odată,
tot timpul vom juca!
( Descoperire)

Nu mica mi-a fost mirarea cind tatal meu , ing. Vasile Lascar, care m-a invatat sahul… mi-a povestit ca Marian Dominte i-a fost elev la liceul Tehnoton din Iasi si chiar a jucat cu el in acea vreme … un sah orb. Bineinteles ca tatal meu a pierdut desi doar el vedea piesele! Elevul Marian era invincibil in acea vreme… Maestrul FIDE Marian Dominte este printre putinii sahisti care a jucat sah orb nu cu un adversar, ci cu patru , la patru mese.
Citi sahisti din Romania se pot lauda cu aceasta performanta?
Nascut in 1956, incepind aventura pe cele 64 de patrate la 9 ani, elev stralucit al maestrului international de sah Volodea Vaisman, Marian Dominte cucereste titlul national la juniori in 1972 si tot in acelasi an este medaliat la Balcaniada de sah din Yugoslavia! A fost component al loturilor nationale de juniori si tineret. Lista rezultatelor notabile este lunga, cu multe participari fructuoase la concursuri din strainatate, mentionez doar titlul de campion national cu echipa “Calculatorul” – IIRUC in 1981 si titlurile de dublu campion national cu echipa mixta si de seniori “Olimpia” Calarasi in 1983. Cel mai bun ELO: 2345.

* * *
Simt gândul printre liniile clare
închis într-o clepsidră plată.
În care-a nimerit fără să vrea,
fără să ştie ce înseamnă acel timp
scurs într-o strategie de culoare mată.
În atare conjunctură, totul stă
în pionul de negru – în transformare.
Tremur pentru orice mişcare a sa,
mi-e teamă, mereu, să nu fiu silit
să-l retrag pe margine.
Căci jocul său e mult prea lent –
ceva parcă-l reţine –
şi-ntreaga sa nereuşită
va cădea peste mine!
(Pionul de negru)

Invitat de maestrul Marian Dominte sa imi prezinte sala clubului de sah (club unde este antrenor actualmente si pe care il va afilia din toamna acestui an la Federatia Romana de sah) …si cartile sale, am reintrat dupa aproape 40 de ani… cu mare emotie in cladirea Palatului Copiilor de pe strada Saulescu din Iasi – acolo mergeam in clasele primare la cercul de pirogravura !!! Pentru ca stupoarea mea sa fie completa am aflat ulterior de la tatal meu ca in acea cladire istorica (asa cum se vede in poze aflata in renovare capitala!)pe nume casa Beldina a locuit el cind era de 16 ani( ca elev la internat la Scoala medie tehnica de drumuri si poduri Iasi cu sediul in actualul liceu iesean Mihail Sadoveanu), mai precis tatal meu locuia acolo chiar in anul nasterii fostului sau elev, Dominte Marian, adica in 1956 ! Ce mica e lumea!!!

Din teancul de carti scrise de maestru enumar aici doar 3 carti, a caror poze le si public mai sus , spre reamintire : Şahul, de la simplu la complex (ed. Dosoftei, Iaşi, 1995) si Gambituri – sisteme şi variante (ed. Sanvialy, Iaşi, 1998) si Radical din 64 sau Esenta sahului viitor (ed. Stef, Iasi, 2001). La cea mai recenta a trudit vreme de 7 ani, colaborind cu marele maestru de sah Mihail Marin. E o carte extrem de folositoare, scrisa cu entuziasm si cu inalta stiinta a psihologului sahist, dar si a practicianului …! Poeziile citate aici (din cartea Radical din 64) sunt semnate chiar de ….autor si surprind placut cititorul prin entuziasmul adolescentin si mai ales prin forta expresiei artistice…. Recomand cu caldura aceasta carte scrisa cu mult mult suflet si simtire poetica, si cu tot atit de multa pricepere si sinceritate sahista. E o lume vie si trepidanta in rindurile acestei carti in care lupta psihologica (cu tine insuti !) e pe primul plan, ilustrata de partide celebre cu comentarii inspirate si absolut savuroase, pline de sensibilitate artistica! In fond sahul e o arta complexa, jucat, simtit, trait si iubit si de sahisti-poeti precum Marian Dominte, nu numai de oameni ai stiintelor exacte, rationalisti… Iata crezul poetic al autorului Radicalului din 64:

Ce mai sugerează şahul
Poate “Ş” nu întâmplător e începutul,
poate oferă şansa cercului închis,
după care urmează imediat pătratul,
cu aria deschisă.
Poate „A” ne duce cu gândul la
bine,
dar stă zăvorât şi locuieşte
puţin mai ascuns sau
poate înseamnă … acum.
La sfârşit, poate necunoscuta „H”
se transformă în doi
şi pătrunşi de fioruri doar prin
ŞAH…
suntem noi.

In anul 1974, proaspatul campion al Romaniei la U18 Marian Dominte reuseste la Balcaniada incredibila performanta de a-l bate la el acasa pe medaliatul cu bronz la Campionatele mondiale U18 de la Manila, yugoslavul Slavoljub Marjanovic. In acelasi an 1974, Volodea Vaisman, mentorul lui Dominte, cucerea bronzul la Campionatele nationale ale Romaniei…
Iata un episod anecdotic din partida mentionata mai sus descris de autorul Radicalului din 64 in cartea sa: “As dori să precizez că partida s-a jucat în cadrul Balcaniadei, găzduită în cocheta staţiune Porec, situată pe ţărmul Adriaticii, la frontiera maritimă cu Italia (Triest). Marjanovic, extrem de simpatic în felul lui, cunoştea,se pare, atât de bine poziţia,încât s-a hotărât, între mutări, să scape de caniculă, făcând scurte incursiuni într-o piscină situată în sala de joc. Chiar mă gândeam: câtă libertate! Eu, dacă procedam identic, cu siguranţă aş fi fost exclus din viaţa sportivă! Unde mai pui că pe terasă liderul iugoslav Liubojevic,care remizase scurt partida contra lui Gheorghiu, juca blitzuri cu miză, oferind for substanţial în timp de gândire….Revenit la masa de joc şi constatând că are suficiente motive de îngrijorare, partenerul meu a trăit senzaţia unui duş rece, de altfel necesar! Nedumerirea l-a ţintuit în fotoliu până la sfârşitul partidei, meditaţia îndelungată rezervându-i şi o nedorită criză de timp… Peste ani, Slavoljub a devenit un mare prieten al şahiştilor români. Ne-am reîntâlnit în 1999, cu ocazia unui turneu internaţional desfăşurat la Iaşi, unde, voioşi, nu am pierdut prilejul de a depăna amintiri pe tema acestor amănunte şi, bineînţeles, a partidei”.