Titlul de mare maestru

                                                       TITLUL DE MARE MAESTRU

Este mult mai usor sa devii mare maestru azi decat era in urma cu 10 ani si era mult mai usor sa devii mare maestru acum 10 ani decat era acum 20 de ani.

In momentul de fata in lume sunt cateva mii de mari maestri. Cum s-a ajuns aici si cum a evoluat titlul si modul sau de obtinere voi incerca sa tratez in randurile urmatoare.

Aparitia titlului este, contrar a ceea ce ati putea crede, anterioara aparitiei FIDE. Aceasta (FIDE) a aparut in 1924, dar titlul era folosit inca din 1838, un articol de ziar din acea perioada vorbea de “fostii mari maestri ai trecutului”, autorul se referea la Philidor, dar prima oara cand s-a acordat o diploma cu titlul de mare maestru a fost in  St.Petersburg 1914. La sfarsitul turneului, tarul Nicolae al II-lea (care sponsorizase partial turneul) a acordat la 5 jucatori o diploma prin care le conferea acest inalt titlu. Cei 5 erau Lasker, Capablanca, Tarrasch, Marshall si Alehin. Nimic de obiectat,era vorba de campionul mondial en titre, de viitorii campioni mondiali Capablanca si Alehin si, in fine, de doi dintre cei mai straluciti jucatori ai momentului, unul dintre ei (Tarrasch) avand chiar jucat deja un meci pentru tilul mondial cu cativa ani inainte.

In 1950, FIDE a hotarat care vor fi titlurile internationale si cum pot fi ele obtinute. Prima promotie de mari maestri numara 27 de jucatori, atat jucatori de elita in acel moment (campionul mondial Botvinnik, calificatii la turneul candidatilor) cat si jucatori trecuti de varful carierei dar care ar fi meritat titlul la un anumit moment dat din trecut (Duras, Grunfeld, Rubinstein etc.) Deoarece FIDE nu acorda titluri postum, jucatori ca Steinitz, Lasker, Capablanca sau Alehin, decedati inainte de 1950, nu au primit niciodata titlul. Asta scrie in Wikipedia… totusi intr-o carte de Botvinnik, acesta sustine ca a primit titlul in 1936 dupa ce a castigat turneul de la Nottingham.

M. Botvinnik, S. Flohr and S. Reshevsky.

Dupa Mihail Moiseevici, Rueb, presedintele FIDE de atunci i-a intrebat pe campionii mondiali in viata in acel moment (Lasker, Capablanca, Alehin si Euwe) daca sunt de acord ca Botvinnik sa primeasca acest titlu si toti au zis da.

A. Alekhine, M. Euwe si J.R. Capablanca

In anul 1953 s-au stabilit primele norme pentru titlu. Acesta urma sa fie conferit campionului mondial, jucatorilor calificati in meciurile sau turneul candidatilor precum si castigatorilor unor turnee de o anumita forta. Aceste prevederi au fost revizuite in 1957 si 1965, caci, deja din 1961, marele maestru Milan Vidmar considera ca normele sunt prea usoare si titlul ar putea fi obtinut si de jucatori cu merite insuficiente.

Ei, dar in 1970 s-a intamplat dezastrul. La conducerea FIDE a venit Max Euwe, care, animat de cele mai bune intentii si in scopul de a face sahul cat mai popular si-a ales o deviza: “Fiecare tara trebuie sa aiba un mare maestru !” asa ca normele dela un congres FIDE la altul, “an de an si sultan dupa sultan” au devenit din ce in ce mai laxe. Ultima lovitura a fost data de Kirsan Ilyumzhinov, care a mai redus din ce trebuia pentru a ajunge mare maestru .Kasparov spunea ca asta s-a facut deoarece pe K.I. il deranja faptul ca Anatoli Karpov si Garry Kasparov sunt cunoscuti in lumea intreaga in timp ce el,presedintele FIDE si presedinte de stat nu are aceeasi notorietate, asa ca a hotarat sa faca atatia mari maestri incat titlul sa nu mai conteze prea mult. Sa ne uitam putin in urma, in 1914 erau 5 mari maestri, in 1972-88 si astazi sunt peste 1000. Sa fi crescut atat de mult numarul sahistilor legitimati, baza, incat aceasta sa fie o consecinta fireasca? Daca se va continua in ritmul asta in curand toata populatia globului va fi formata numai din sahisti legitimati, m-ar bucura sa fie asa, dar parca nu sunt chiar atat de optimist. In 1989, cu 2650 ELO, Nigel Short era al treilea jucator din lume, astazi cu acelasi ELO nu intri in primii100, sunt 47 de jucatori cu ELO mai mare sau egal de 2700 si 2 cu ELO peste 2800. Inflatia de mari maestri (peste 1200) si de maestri internationali (aproape 3000) au facut ca multi, chiar dintre oficialii FIDE sa se gandeasca la introducerea unui nou titlu, acela de supermaremaestru. Deja sunt numiti astfel, neoficial desigur, jucatorii care au in general peste 2700 ELO. Sa nu cadem in ridicol, inventand noi titluri din ce in ce mai pompoase si mai goale de continut. Cred ca mai bune sunt propunerile facute cu ani in urma de Nigel Short, cum ar fi ELO-ul minim pentru acordarea titlului sa fie de 2600, daca scazi sub 2500 sa pierzi temporar titlul -asta ar exclude normele facute in compania unor batranei simpatici care sunt mari maestri dar au ELO in jur de 2300, una din conditiile pentru ca la un turneu sa poti obtine norma de mare maestru e sa fie in turneu 3 mari maestri. Poate nu chiar toate, dar cea cu ELO minim 2600 mi se pare foarte potrivita. deja cu ceva vreme in urma,Vasili Ivanchuk declara ca jucatori cu adevarat de top sunt cei care au ELO peste 2750.

Inflatia punctelor ELO este un alt motiv care a antrenat dupa sine cresterea numarului de jucatori cu titluri internationale. Cu fiecare nou prag coborat pentru intrarea in lista, a urmat o crestere proportionala de ELO la varf. Se intra in lista la inceput cu 2200, apoi cu minimum 2000, minimum 1400 acum cu minimum 1000. Totul pentru bani desigur ca fiecare licenta platita inseamna 5 franci elvetieni. Pe vremea cand ELO minim era 2000 se putea intampla si sa iesi din lista-au fost cazuri-acum oricat de prost ai juca, ramai acolo cu 1001. De ce sa piarda FIDE aia 5 euro, jucatorul ramane cu 1001, ca mai jos nu poate scadea, dar doneaza la fiecare turneu 10, 20, 30 de puncte jucatorilor putin mai tari, astia celor putin si mai tari si in final punctele ajung la marile aspiratoare de ELO, Carlsen, Kramnik, Anand et co.

In conditiile acestea, previziunea lui Kasparov conform careia Carlsen va trece de 2900 pare perfect realizabila.

Doar 5 mari maestri ! Elita elitelor ! Ehei,ce vremuri…