Uneori mă simt bun, uneori mă simt rău.
Uneori nu ma inteleg nici eu pe mine, ii spuneam zilele trecute unui iubitor de sah. Azi spun una, maine alta. Este greu de gasit un tipar in ceea ce ma priveste, desi formula e foarte simpla. Ce nu pricepea amicul, este ca tot ce ne inconjoara si ne influenteaza viata este guvernat de legi care sunt dependente de repere. Spirituale sau materiale. Fara ele, nici o lege de genul “de aici- acolo”, “daca-atunci” nu ar fi posibila. Si mult mai important, ele sunt general valabile indiferent de cum le percepem fiecare dintre noi. Un frumos exemplu il puteti savura accesand linkul de mai sus. Eu am sa ma rezum doar la cateva repere alb-negre.
De la agonie la extaz, prin asta am trecut eu in zilele acestea. Tot asteptand un semn din partea federatiei cu privire la lipsa unui document oficial care sa certifice o competitie importanta, m-am pomenit cu un altul, extrem de important si el. Ma tot frecam la ochi, nevenindu-mi sa cred ca vad, dar in acelasi timp eram tributar cautarii adevarului. Cum am putut sa ajung eu in situatia de a vedea aceeasi entitate, deopotriva si rea, si buna? Habar nu am. Cert este ca ambele variante sunt adevarate. Dar dupa cum spunea Ţuţea: doua adevaruri egal nici un adevar, m-am apucat sa caut un numitor comun, o idee care sa fie valabila in ambele cazuri. Am gasit “de la – pentru”. Daca in primul caz, lucrurile sunt cat se poate de clare, in cel de-al doilea caz simt nevoia sa detaliez cateva aspecte.
Buna dispozitie in fata noului, m-a linistit oarecum. De ce sa mai scormonesc trecutul, atunci cand viitorul se arata intr-o lumina buna? Cum sa raman indiferent cand federatia impune ca criteriu principal in organizarea unor competitii importante, asigurarea unui fond de premii? Cantonamente pentru sportivii de lot national( seniori, juniori, copii), sustinere participare campionate europene/mondiale, alte premieri si sponsorizari, etc…? Trebuie sa fie cel putin inconstient, acela ce nu-si da seama de valoarea si semnificatia ultimei decizi a C.D. a FRSah.
E doar un mic pas al federatiei, dar este. Pentru cine? Pentru jucatori, fie ei juniori sau seniori. In fond, ei sunt esenta a ceea ce se cheama o federatie sportiva. Binenteles ca mai sunt implicati in fenomen si antrenori, presedinti de cluburi, contabili, etc…, insa fara acesti jucatori, acestia ar disparea practic instantaneu. Sunt destule parcuri in tara unde se joaca sah fara ajutorul vreunui club sau for tutelar.
Este pentru prima oara, in decursul ultimilor ani, cand federatia isi recunoaste rolul ei primordial: acela de a realiza tot ce isi doreste piesa ei de baza, Jucatorul! Mai ales ca se ajunsese la situatia tragica in care jucatorului roman de sah ii ramasese doar un singur drept: acela de a accepta umil, toate mizeriile venite tocmai din partea celor care ar fi trebuit sa il protejeze – organizatori de turnee, oficiali ai federatiei, antrenori. Semnalul dat de federatie prin aceasta decizie, este extrem de important si trebuie continuat si prin alte masuri pentru ca jucatorul sa-si reprimeasca inapoi toate drepturile, furate in timp de speculanti ocrotiti chiar din interiorul ei.
In fine, Federatia a facut primul pas. Si pentru ca in orice parteneriat este nevoie de cel putin doi, Jucatorul este acum la mutare. Organizatorii de turnee, cluburile si antrenorii sunt invitati si ei sa ia parte la cele ce vor urma.
Sa avem in fiecare zi pofta de viata si de sah!
0 Comentarii