Confesiunile unui amator – 5 – O lectie de sah “romantic”

Cine n-a auzit de Alexander Morozevich si de deschiderile “ciudate” si “insuficiente” pe care le joaca din cand in cand? (motiv de mandrie nationalista, a jucat si contragambitul Albin!). Acest jucator de elita (locul 4 mondial la un moment dat) a luat o pauza prelungita (aproape 2 ani) dupa care s-a intors si a castigat multe puncte de elo si locuri foarte bune in turnee importante: locul 2 in Super Finala Campionatului Rusiei, dupa Svidler, locul 1 la Memorialul Petrov (sah rapid), locul 2 la Biel dupa Carlsen, si e foarte aproape iar de top 10 mondial.

Am invatat multe lucruri urmarind jocul lui Morozevich de-a lungul timpului, si am decoperit recent o partida jucata in stilul secolului 19, atat ca deschidere cat si ca succesiune logica, aproape fortata a mutarilor de o frumusete din pacate rara la nivel inalt in zilele noastre.

Nici nu o sa incerc sa comentez partida din perspectiva negrului sau sa ofer alternative, dar o sa prezint o diagrama pentru fiecare mutare a albului incepand cu momentul in care a preluat initiativa pana la final.

Morozevich – Anand, Kremlin Moscova, 1995 (turneu ko sah rapid)

1.e4 e5 2. f4 exf4 3.Bc4 – Gambitul Regelui, varianta numita Gambitul Nebunului. 3…Nf6 4.Nc3 c6. 5. Bb3 d5 6.exd5 cxd5. 7 d4 Bb4. 8.Nf3 0-0. 9. 0-0 Bxc3 10.bxc3 Qc7. 11. Qe1 Nc6 12.Qh4 Ne7 13.Bxf4 Qxc3 14.Bd2 Qc7 15.Ne5 Nf5 16. Qf4 Be6 17. Bb4 Rfc8 18. g4 Nd6 19. Rae1 Nfe4

Sa ne oprim putin sa vedem ce se intampla pe tabla dupa 19 mutari (atentie, analiza unui amator!)

-Negrul are un pion in plus si caii sai au o pozitie dominanta in centru. Punctul f7 e supra-aparat, iar negrul ameninta in curand f7-f6 si poate goni calul alb din centru. Nu se vede cum albul ar trebui sa continue atacul.

-Albul, pentru un pion in minus, are perechea de nebuni si amenintari tactice potentiale impotriva calului de la d6 si a reginei de la c7. Turnurile albe stau bine, in asteptarea unor oportunitati in centru, pe coloane semideschise. Ca parti negative, nebunul alb de pe b3 musca din “beton” iar pozitia regelui alb este mai slaba decat cea a regelui negru, care pare suficient aparat.

In urmatoarele opt mutari, albul reuseste sa scape de prima slabiciune si sa faca in asa fel incat slabiciunea regelui sa nu mai conteze:

20. c4!! (mutarea care a facut atacul albului posibil)

20…bxc4 21. Bc2! (urmarea logica a mutarii c4 – nebunul devine activ si pozitia cailor negri in centru se clatina)

21…Nf6 22.g5! (pionul devine o piesa de atac)

22…Nh5 23.Qf3 (ataca la h5 si forteaza urmatoarea mutare a negrului)

23…g6 24.Nxg6! 

24…hxg6 25.Bxg6!

25…fxg6. 26. Rxe6 (se ameninta tot felul de lucruri neplacute pentru negru)

26…Qf7 27.Qd5!

27…Nf5 28.Rxf5! si 1-0 (Ca exercitiu, simplu de altfel, de calculat variantele negrului care invariabil duc la acelasi rezultat)

Lasand la o parte procedeele tactice care pana la urma nu sunt greu de identificat, am vazut in aceasta partida un exemplu foarte eficace a regulii lui Makogonov: “Imbunatateste pozitia celei mai prost plasate piese pe care o ai” combinata cu ideea de a folosi initiativa altfel risti sa o pierzi!.

Voua cum vi s-a parut ?

):D