Cand Mac-ii se ofilesc si dusmanii nu sporesc la…kilograme

AICI PUTETI CITI ARTICOLUL LUI ADRIAN STANCA, CU ACELASI SUBIECT

AICI PUTETI CITI ARTICOLUL LUI NICU JELTOPOP, CU ACELASI SUBIECT

Corespondenta din Padova

Nu am avut prea mult timp la dispozitie sa urmaresc in ultimele 2 zile blogul si nici comentariile de dupa articolele de la cupa Presei. Astazi cand am reusit sa am cateva minute libere, am ramas putin interzis. Mai ales  atunci cand am vazut cine rasare, ca o ciuperca cameleonica, cand otravitoare, cand prea plina de palaria sa plina de aroganta si semetie, cum nu este alta sub soare…

Ma refeream la Mac, care si-a jucat rolul cu o mare placere aici  la noi, dar de unde a aparut el? Unde a fost pana acum acest “remarcabil critic”? Nu stiu altii cum sunt, dar cum parerile au fost directionate cu predilectie catre marul din crestetul lui Adrian Stanca, eu inclin sa cred ca nu a fost Wilhelm Tell in persoana, ci unul dintre jucatorii de la “Viitorul Ilfovean” sau apropiati ai sai. Palaria lui este cam mare aici, mai ales pentru ceea ce vrea el sa credem noi, iar acuzatiile lui pentru noi sunt mai mult decat frivole. Mai ales ca persoana lui Nedelcu Ionut era cunoscuta de toata lumea, nu era un comentariu al unui necunoscut, asa cum este el. Atat timp cat cineva ramane necunoscut, nimeni nu este sigur de identitatea reala a acestuia si in mod cert ascunde ceva sau nu are curajul sa se desconspire. Nu poti obliga pe nimeni sa isi decline identitatea, insa atunci nici noi nu avem raspunderea de a-l lasa sa devina portavocea unor lucruri care nu pot fi probate.

Lasand la o parte atacurile asupra lui Adi Stanca, cum ca nu ar fi profesionist ca ziarist, cred ca dupa asta ne dam seama cu adevarat ca Adrian chiar este foarte apreciat. Toti cei care se bat cu caramida in piept ca ar fi facut bloguri sau au facut nu stiu ce minuni, dar nu au prea facut mare lucru pentru sah si pentru lumea sahului. Dar lovituri din acestea am tot vazut cum se arunca peste pervazul sahului romanesc si cei care nu fac NIMIC, nimic nu le convine. Cazul acesta nu este de competenta noastra, insa cred ca este necesar ca sa fie adus in fata opiniei publice sahiste, pentru ca asa ni se pare normal sa facem, cand exista lucruri la limita imposibilului si dincolo de limita bunului simt. In Romania, paradoxurile sunt la ordinea zilei . Nu v-ati saturat ca aceia care se cred destepti sa ne sfideze in fata si sa mai si pretinda ca tot ei au dreptate? Mi s-a facut lehamite de astfel de manifestari, credeti-ma. Totusi, de fiecare data cand se va intampla ceva bizar, ca sa nu spun alt cuvant, noi vom incerca sa supunem intamplarile si ordinea lucrurilor si celor care ne citesc zi de zi, chiar daca s-a vazut ca, de fiecare data, a cam fost pus in practica proverbul:

” Cainii latra ursul merge…”. Nu stiu cat va putea sa mearga ursul, sau a cata oara urciorul va mai merge la apa, dar incerc sa cred ca toate au un sfarsit si nimic nu poate scapa nepedepsit pe lume. Imi place pozitia neutra a unor cititori, care aproape ca ii aplauda pe cei care au castigat “Cupa Presei”, pentru inventivitatea de care au dat dovada. Este normal sa faca asta, atat timp cat ei nu sunt in cauza si nu se simt furati pe fata. Ma gandeam ca si blogul nostru putea alinia linistit 2-3 formatii, avand in vedere lista de colaboratori de marca pe care o avem. Si cred ca nu se punea problema primelor 3 locuri atunci…

La anul sa vedeti fraierilor ce am sa va fac sa vorbiti iar singuri, zise razand in gandul sau mephistofelic, Pavel Silviu

Interesanta este esenta acestei inginerii facuta de cei de la Viitorul Ilfovean, pe care putini au vazut-o si au reusit sa o perceapa decantata. Problema la noi nu este ca se fac magarii la diverse niveluri, ci pentru ca cei care le fac sunt scosi eroi iar pagubasii care au curajul sa spuna lucrurilor pe nume sunt pe undeva pusi la zid. Daca luptam pentru niste principii si facem totul din pasiune, daca la Cupa Presei nu erau decat niste diplome, credeti ca mai participa si contestata echipa ilfoveana? Chiar ca la asta nu v-ati gandit… Daca nu incercam sa schimbam ceva, iar asta poate sa o faca fiecare dintre noi, sperantele sunt din ce in ce mai mici pentru ca in viitorul apropiat sa progresam . Toata  lumea se gandeste ca echipa noastra s-a dus sa castige un premiu minor, care pana la urma era pus in joc pentru concurentii care participau. Problema este clara in esenta ei, premiul pus in joc a atras si excitat inteligenta lui Silviu Pavel, asa ca zis si facut. Ceea ce s-a intamplat stiti de acum si nu stiu ce sa mai zic vazand diverse comentarii, care din care mai indiferente fata de ce s-a intamplat. Cand vom reusi si noi sa simtim ca trebuie sa incepem altfel si sa luam atitudine in fata a tot ceea ce se intampla, pana la urma si contra noastra. Daca la Cupa Presei, echipa blogului si cele 2 echipe ale Radio Romania au fost defavorizate, posibil ca maine unul sau mai multi dintre dumneavoastra sa fiti patiti si atunci veti simti ceea ce in mod normal ar trebui sa simtim toti. Adevarul este ca nu strica cei care au facut ingineria aceasta, ci poate cei care au validat-o, asa cum spunea un comentariu de pe blog. Problema este complexa ca si viata pe care o ducem noi astazi in criza mondiala. Rezolvarile nu le vor gasi altii pentru noi, daca noi nu luam pozitie si tot timpul se va gasi un Silvester sa ne sfideze pe toti cu o obraznicie care frizeaza bunul simt.

Nu am decat sa ma bucur de aici de unde sunt.Ma bucur mult, ca lui Silviu Pavel nu i-a trecut prin cap  sa aduca un jucator care sa depaseasca 150 de kg sau chiar 200. Atunci chiar ca era o problema grava, pentru ca se dadea peste cap cantarul, nu si opinia publica sahista din Romania. Sa vedem la anul ce minuni se vor mai intampla…

Madaline, tu iei mai putin cu 5 sticle, ca esti cel mai slab si nici puncte nu ai prea facut. Ai zis ca te apuci si de cura aia de ingrasare, ca sa avem si noi ceva de rontait din vinul asta. Astia de la “Sah cu Ceausescu” ne-au facut, nu ati vazut ce jucatori grei au? Daca imi da prin cap il aduceam pe Samu de la Satu-Mare si luam 150 de litri de vin. Anul asta am incercat marea cu degetul, insa la anul o sa avem in echipa pe cel mai gras om din Romania. Daca tot ne lasa astia sa jucam cu cine vrem, apoi trebuie sa incepem castingul de pe acum. Am luat eu jumate din vin baietii, ca doar eu sunt Creierul aici. Pa, ne vedem la anul cand o sa cer arbitrului sa puna 2-3 scaune la masa superjucatorului nostru de 350 de kg. Sa vedem ce vor mai scrie atunci, fraierii de la “Sah cu Ceausescu” despre noi. Teapaaa!

Si la anul!Si la anul! Vom bea vinul cu cazanul!