Ca in majoritatea sporturilor, si sahul este practicat de doua categorii de jucatori. Profesionisti si amatori. Daca pentru primii, tainele acestui joc sunt foarte putine, pentru majoritatea amatorilor( printre care ma regasesc si eu) , alegerea unui repertoriu al deschiderilor este foarte dificila. Acest serial se doreste a fi un ajutor in gasirea unei cai mai usoare in rezolvarea acestei probleme.
III. Cateva considerente de ordin practic
In primul articol referitor la repertoriul de deschideri am explicat ce este si de ce este important acest repertoriu. In al doilea articol am explicat cum sa il dezvoltam. In acest articol, vom discuta despre cateva aspecte practice si va voi oferi cateva sfaturi.
Va mai amintiti de proces? Incepand cu pozitia initiala, ati ales o mutare care va fi mutarea ta.
Pentru fiecare raspuns al adversarului , alegeti din nou o mutare care va fi adaugata la repertoriul tau. Puteti repeta acest lucru pana cand… Pana cand? Cand te vei opri?
Un raspuns scurt: Te opresti atunci cand nu vei avea timp.
Fostul campion mondial Garry Kasparov sustine ca are 3000 (!!!) de noutati in repertoriul sau. Dupa cum stiti, o noutate este o mutare care nu a mai fost jucata inainte si care schimba evaluarea unei pozitii. Kasparov este un jucator profesionist, cu o memorie fantastica, si are o echipa de mari maestri care il ajuta la studiul deschiderilor. El isi castiga traiul prin a-i bate pe cei mai buni jucatori din lume si la fiecare noutate de succes incaseaza un cec gras la sfarsitul unui turneu (nt. de ceva vreme Kasparov nu mai joaca in turnee, dar exemplul elevului sau M. Carlsen este la fel de convingator ).
Jucatorul amator, care are putin timp la dispozitie, trebuie sa fie ”foarte” PRACTIC. Sunt doar cateva ore intr-o zi, prea putine minute ce pot fi folosite pentru studiu, si atat de multe lucruri intereasante in competitia sahista pentru aceasta perioada limitata de timp.
Cel mai bun mod de a utiliza timpul tau, este de a pastra echilibrul repertoriului tau. Nu mergeti pana la 18 mutari intr-o varianta, in timp ce altele se opresc la 4 mutari. Unele variante vor fi in mod natural mai lungi decat altele. Exista anumite linii populare cu o succesiune de mutari fortate, unde munca dvs. va incepe la sfarsitul acestei linii. Aceasta ar trebui sa fie o exceptie.
Cum veti alege care mutare va deveni parte din repertoriul dvs.? Ar trebui sa aveti una sau doua referinte care sa va ofere o mutare cunoscuta in linia preferata. Insa atentie! Dezvoltarea unui repertoriu nu inseamna memorarea acestor trimiteri. Pe langa publicatiile specializate de sah, exista o sumedenie de materiale si partide disponibile si pe net. De asemenea puteti sa va procurati si o moltime de soft-uri , de la gratuite, dar mai slabe calitativ, sau altele cu licente, dar mult mai performante, precum Fritz, Rybka, Chessmaster, etc…
Luati in considerare punctele voastre forte sau slabiciuni:
1. capacitatea de a calcula variante complicate;
2. cunostintele despre finaluri.
Daca doriti sa imbunatatiti aceste faze ale jocului, orientati-va catre acele linii unde veti fi provocati. Acest lucru inseamna sa alegeti variante tactice pentru prima, si varianta schimbului de piese in special a figurilor pentru cea de-a doua.
Daca credeti ca nu veti fi niciodata in masura sa calculati mai mult de doua mutari inainte, sau esti plictisit de finaluri, atunci ghidati-va CLAR dupa aceleasi linii!!!
Ce zici de noutati? Ce vei face atunci cand dati peste o mutare, care nu se afla in referintele tale si arata ca si cum nu ar mai fi fost jucata niciodata? FI PRECAUT! Exista mii de jucatori care au studiat aceeasi linie pe care tu abea o inveti. Oare aceasta mutare pierde fortat? Nu cumva duce catre un joc in care veti intra intr-o pozitie cronica slabita, si veti suferi o lunga perioada de timp pentru a obtine o remiza? Daca dupa ce veti face analize personale nu veti gasi nimic gresit la acea mutare, jucati impotriva computerului (sau intr-un parc :)) inainte de a risca intr-un joc serios.
Ce vei face dupa ce te-ai decis la mutarea ta? NOTEAZ-O! Tine un carnetel cu mutarile alese, mutarile respinse, precum si motivele care au stat la baza alegerii unei mutari. Chiar mai bine, tine evidenta repertoriului tau folosind computerul.
Folositi-va de soft-ul favorit pentru a gestiona incalceala de variante ce vor rezulta din munca dvs. Acest lucru va va permite sa includeti orice jocuri importante de referinta inmagazinate digital.
Cand ajungi intr-o pozitie si nu mai stii cum sa continui, exerseaza aceasta pozitie impotriva computerului. Acesta nu se va plange niciodata daca vei juca mereu cu Alb sau cu Negru, sau daca vei juca mereu aceeasi mutare. Daca ai un prieten care este interesat de aceesi deschidere ca si tine, exerseaza impreuna cu el. Nu veti avea nevoie de un acord de confidentialitate pana cand veti castiga primul titlu.
Jucati aceleasi variante deopotriva atat pentru Alb cat si pentru Negru. Va va usura munca.
Joaca deschiderile pe care ti-e “frica” sa le intalnesti. De exemplu: preferi sa joci 1.e4 dar aveti un moment dificil fata de 1…c5. Joaca TU 1…c5 cand intalnesti 1.e4 la Alb. Vei afla rapid ce neglijati atunci cand jucati o “siciliana” cu albele. Idem, sa zicem, impotriva Indienei regelui pentru 1.d4.
Ati ajuns la punctul in care un raspuns la o mutare sigura a adversarului este un handicap pentru tine? Acest lucru se poate intampla jucand in mod repetat aceeasi mutare impotriva aceleiasi opozitii. In acest caz adaugati a doua mutare. Acest lucru poate fi un element de surpriza. Cu cat adaugati mai devreme in jocul vostru o a doua mutare, cu atat mai mult veti avea de lucru pentru a va mentine repertoriul. De aceea recomand impotriva celei de a doua mutari sa jucati cu Albul.
Un ultim sfat: Cand jucati in turnee, urmariti procentul atat victoriilor, cat si infringerilor din repertoriul dvs. S-ar putea sa fiti surprins sa aflati ca jucati prea puternic in anumite linii, si sub forta ta in altele. Acest lucru va va oferi un indiciu pentru a putea imbunatati rezultatele globale.
Mult noroc si nu uitati: – Distrati-va!
Va urma
( sursa: Chess for All Ages )
4 Comentarii
Este bun acest articol despre deschideri,insa cam scurt.Ar fi mai indicat sa oferiti mai multe detali in ceea ce priveste alcatuirea unui repertoriu de deschideri si cred ca majoritatea care intra pe acest site vor sa vada mai des acest articol.
iunie 6, 2010 - 10:19 amAcest articol este doar o abordare mai aparte a teoriei deschiderilor. Este scurt, insa este un prim pas pentru intelegerea principiilor sahului, inca de la inceputul partidei. Este de preferat sa se faca pasi mici, dar SIGURI in detrimentul pasilor rapizi si facili, insa primejdiosi in dezvoltarea ulterioara a jucatorului. O casa trainica se construieste pe o “fundatie” solida. Oricine este liber sa-si aleaga repertoriul preferat, atata timp cat respecta aceste principii generale. Restul tine de talent si de volumul de munca depus de fiecare in parte.
iunie 6, 2010 - 1:16 pmDaca totusi esti mai avansat in ceea ce priveste pregatirea, si vrei mai multe detalii, ai inclusiv pe acest blog o multime de articole scrise de profesionisti. Ai de unde alege. Personal, iti recomand metodologia dlui Vaisman.
Imi place la aceasta serie de articole: vointa de le scrie (definitorie), preluarea din alte surse de informare (imi place initiativa), trimiterea, cel putin in comentarii, la articolele d-lui Vaisman (grozave!),impartirea jucatorilor de sah in amatori si profesionisti (fundamentala).
iunie 12, 2010 - 5:11 amCred ca alegerea repertoriului depinde de: timp (unele deschideri sint mai pretentioase, memorie (marele maestru moldovean Bologan a uitat intr-o partida o varianta din Indiana regelui,despre care scrisese o carte!), personalitate (desi in cadrul deschiderilor exista variante mai taioase, mai linistite etc).
Impartirea sahistilor in amatori si profesionisti este fundamentala, dupa parerea mea. Nefiind nicidecum o impartire in capre si oi, as merge mai departe, astfel:
-amatori ocazionali, care joaca sah rar, ca pe un joc de societate;
-amatori pasionati, care joaca sah regulat si care, banuiesc, vor sa progreseze;
-profesionisti potentiali, in devenire. Aici includ in primul rand copiii care studiaza si joaca sah intr-un mod organizat, la scoala si/sau laclub. De ce ii includ in categoria profesionistilor pe aceia care au nevoie de bani de la parinti pentru vata pe bat? Pentru ca trebuie tratati cu toata seriozitatea. Chiar daca nu vor ajunge profesionisti, sahul le va marca viata.
-profesionisti “cu acte-n regula”, cei care castiga din sah, ca jucatori activi ori antrenori, autori de carti etc. Ei, bine, aici includ si antrenorii (si ceilalti) benevoli datorita profesionalismului cu care trebuie sa-si exercite indeletnicirea de indrumator (si celelalte).
Amatorii ocazionali trebuie sa stie si sa aplice regulile jocului; altfel, sahul, asa cum il stim, nici nu exista.
Incepand cu amatorii pasionati, putem sa vorbim despre competitie si antrenament. Antrenamentul consta in studiu, exercitii, joc practic si analiza propriilor partide. Insa amatorul dispune de timp limitat — pentru el sahul nu este si nu trebuie sa fie o prioritate. Cand sa: studieze deschiderea cu numeroasele variante, jocul de mijloc cu tactica, strategia, planul, pozitiile-tip, tehnica de final, sa se slefuiasca prin mii de exercitii, sa joace partide la timp rezonabil ori turnee de blitz si sa mai si analizeze temeinic aceste partide? De aceea, amatorul va opta pentru un repertoriu restrans de deschideri. Pentru un repertoriu variat vor opta in special juniorii si in general cei chiar foarte ambitiosi, pentru a se expune la cat mai multe pozitii si a nu-si limita cunostintele.
Important in jocul de deschidere, dupa indrumarea lui GM Sadler, este:
-sa stii scopul deschiderii;
-sa cunosti valoarea ordinii mutarilor;
-sa intelegi pozitiile tipice.
Este, de asemenea, util sa ramanem fideli deschiderilor pe care le alegem. Kasparov, intrebat fiind de ce a jucat si Indiana regelui dupa ce afirmase ca Grunfeld este 100% corecta, a raspuns: “Cred ca toate deschiderile sint 100% corecte — toate deschiderile normale, vreau sa spun. Este doar o problema de dispozitie si pregatire”.
Plecand de la premisa ca amatorul nu trebuie sa-si complice viata in ceea ce priveste repertoriul de deschideri, va cauta un repertoriu restrans, cu putine variante, comod ca stil, coerent (ca structura si idei), corect sau macar cu valoare practica insa cunoscut in detaliu.
Astfel, deschideri cu mai putine variante putem da ca exemplu: Scotiana (1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.d4…) spre deosebire de Spaniola (1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5…), Apararea rusa (1.e4 e5 2.Cf3 Cf6 …), Scandinava (1.e4 d5) ori Caro-Kann (1.e4 c6) spre deosebire de Siciliana (1.e4 c5). Dar si din cadrul marilor deschideri ne putem limita la varianta schimbului (1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Nxc6…) si Berlin (1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Cf6) in Spaniola ori Dragonul accelerat in Siciliana (1e4 c5 2Cf3 Cc6 3d4 cxd4 4Cxd4 g6), cu joc mai pozitional. Variante de schimb si simplificare (cautand sa trecem din deschidere spre final) exista si in partidele care incep cu 1.d4 dar oricum acestea sint mai lente decat cele care incep cu 1.e4. Aici deja vorbim despre stil si preferinte asa ca eu prefer sa trimit la ECO si la chesspublishing, fara a intentiona sa-i fac reclama.
Un repertoriu coerent este bun si pentru transpozitii, care reduc posibilitatile adversarului. Rezulta mai putin studiu si evitarea unor variante, ba chiar a unor deschideri (aparari). Deschideri care se preteaza la asa ceva sint, evident, Indiana regelui-Piruf, Franceza-Olandeza clasica/Nimzo&Indiana damei, Slava-Caro.
Multi joaca o deschidere de negru (aparare) cu albele. Asta reduce “teoria” de stiut si imbunatateste cunoasterea pozitiilor tip dar sa nu ne asteptam la cine stie ce avantaj in deschidere. De exemplu, exista Atacul indian sau Indiana regelui la alb. Putem spera la o Olandeza cu albele incepand cu 1.f4 sau o Siciliana cu 1.c4 e5.
Mai exista si sisteme de deschidere, un fel de passe-partout, sau mai bine zis passe-presque-partout. Engleza cu 2.g3 devine o cheie franceza pentru albe, ca si :
1.d4 … 2.Cf3
3.e3 – Colle, “deschiderea oamenilor de afaceri”;
3.Nf4 – London, considerata de unii plictisitoare, de altii solida;
3.Ng5 – Torre, folosita si la nivel inalt
sau direct 1d4 2Ng5 – Trompowsky (s-a spus despre GM Hodgson ca ajungea mai departe daca nu adopta aceasta deschidere, de altfel foarte populara in tara lui)
Ori 1.d4 Cf6 (1…d5) 2.Cc3 d5 (2…Cf6) si acum:
3.e4 – Gambitul Blackmar-Diemer, care nu e 100% corect dar are valoare practica fie si pentru ca albul obtine de cele mai multe ori pozitia dorita.
3.Ng5 – Veresov, mai corecta decat B-D si mai taioasa decat Colle, London.
O deschidere subestimata este Sokolsky 1.b4
Pentru negru:
Piruf (se pot crea repertorii bazate pe 1…d6/g6),
1…Cc6 cu intentia 1.d4/e4 Cc6 2.e4/d4 e5,
varianta Tartakover din Gambitul damei declinat – 1…d5, 2…e6, 3…Cf6, 4…Ne7, 5…0-0 impotriva orice in afara de Engleza 1.c4, dar 1.c4 e6 2…d5 si 1.e4 c6 2.d4 d5 (Caro-Kann). De multe ori se continua 6…h6 7…b6 8…Nb7 si Cbd7, c5 si se ajunge la o structura cu “pioni atarnati” la c5 si d5. In varianta schimbului 1.d4 d5 2.c4 e6 3.Cc3 Cf6 4.cxd5 exd5, se muta c6 la un moment dat, nu b6 & Nb7 & c5, daca Nc8 are diagonala c8-h3 libera (Nf5 pentru masochisti).
Complexul Atacul indian-Indiana regelui-Piruf (Pirc/Modern) “sare in ochi”. Dar nu sint chiar usor de jucat — prima permite negrului sa egaleze, iar celelalte necesita destul de multa pregatire, altfel jucatori mai slab cotati pot castiga relativ usor impotriva lor. Primele doua, cel putin, plus Gurgenidze sint promitatoare impotriva computerelor, deoarece sint strategice, inchise, se pun in aplicare planuri de lunga durata (ori macar se incearca).
Se pot folosii linii principale ca Gambitul damei, Spaniola, Siciliana ori “scurtaturi” catre jocul de mijloc sau final.
sunt un jucator de sah pe nume mihai c. din bz si te rog a-mi trimte si mie o varianta solida la alb contra dragonului accelerat cu pionul direct la d5.astept un raspus.iti multumesc,pt.tot ce faci pt.ca jucatorii de sah din romania,sa progreseze.
septembrie 2, 2011 - 11:11 pm