Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah (28)

Pentru a afla cum vă puteti procura METODOLOGIA ANTRENAMENTULUI SAHIST si a vedea tabla sa de materii, daţi click aici

Aici puteţi revedea capitolele anterioare din

Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah de Volodia Vaisman, antrenor şi maestru internaţional

La cererea noastră, cunoscutul antrenor franco-român a acceptat să ne dezvăluie câteva din «secretele» formării jucătorilor de şah, desprinse din lucrarea sa fundamentală «Metodologia antrenamentului şahist», pe care am avut deja plăcerea s-o prezentăm pe site-ul nostru. Experienţa lui ca antrenor şi jucător ne-ar putea ajuta să inţelegem mult mai bine anumite concepte şi fenomene din lumea şahului, subiecte extrem de delicate şi de negăsit în vreo altă carte de specialitate.

Profunzimea analizelor făcute de el in domeniul antrenoratului, se regăseşte şi în aceste articole bine fundamentate, finisate cu minuţiozitate şi talent literar.

In ceea ce ne priveşte, suntem convinşi că impărtăşirea din experienţa şi ştiinţa de o viaţă a maestrului antrenor este un lucru îmbucurător şi sperăm că fiecare din voi va găsi o bună parte din răspunsuri la întrebările pe care vi le puneţi. Căci formarea şi perfecţionarea tinerilor generaţii de jucători şi jucătoare este o treabă lungă şi anevoioasă, care nu poate fi realizată decât de câtre animatori şi antrenori talentaţi şi bine pregătiţi, dotaţi de concepţii metodologice sănătoase şi temeinice. Serialul va continua câteva luni bune, cel puţin o dată pe săptămână . Cred că acest lucru trebuie să ne bucure, mai ales că mulţi dintre cititorii şahisti au pus intrebări şi probleme de această natură pe blog. Aşteptăm deci părerile voastre pentru a putea continua această inedită experienţă.

Profilaxia greselilor în sah

Conceptia jocului de sah  are mult  din  morala  vietii, cu  lupta sa permanentă pentru a supravietui si a continua a exista, cu imperativul unei autocritici  perseverente si a unei atitudini neiertatoare pentru greselile comise, cu o gestionare inteligenta a succeselor si a înfrangerilor, totul pentru a ne putea îndrepta si a reîncepe din nou.

Maestrul care-si duce existenta între  rutina si creatie, între ordinar si exceptie, între  respectul  si încalcarea valorilor,  stie ca, numai cine nu încearca, nu risca sa greseasca niciodata. Toate acestea  procura o buna doza de relativitate mutarilor sale  caci,  ceea ce poate fi apreciat ca pozitiv într-o anumita situatie si de catre un anumit jucator, s-ar putea adeveri negativ în alte circumstante, cum de exemplu  o excelenta mutare în cadrul unui plan inadecvat sau invers. De altfel, toata teoria sahista s-a  format si se sprijina pe o munca de cercetare si de analiza permanenta, cu acceptarea unor îndoieli, iluzii, directii gresite si un pret de platit, fie ca-i vorba de pozitii proaste de aparat sau de partide sacrificate pe altarul convingerilor sale. Toata aceasta aparare a punctului sau de vedere nu este decat o expresie caracteristica a tenacitatii de caracter a jucatorului de sah caci, pentru a reusi, trebuie sa trecem uneori pe drumuri alunecoase unde putem sa ne spargem capul !

Datorita spiritului perfectionist al  jucatorilor de sah,  primul pas gresit  este deseori si ultimul. De aceea, a cunoaste cum apar, tipologia lor si munca  asupra greselilor sale este un lucru extrem de important   Caci în practica sahista exista destule elemente care pot sa perturbe unitatea si perfectiunea unei partide, dintre care cele mai importante sunt:

• obligatia de a respecta anumite reguli stricte.
• extrema complexitate si dificultate a jocului.
• limitele si imperfectiunea fiintei umane.
• opozitia unui adversar care ne combate fara încetare.

Interferenta între toate aceste piedici cu necesitatea abordarii realitatilor de pe tabla de joc pot da nastere la îndoieli si incertitudini, de unde posibilitatea aparitiei a tot felul de greseli. In principiu, o mutare poate fi considerata ca gresita atunci cand exista alta  mai buna în pozitia respectiva. Aceasta definitie  contine o buna doza de relativitate caci, ceea ce un jucator  de un anumit nivel poate aprecia ca gresit, altul l-ar putea avea alta parere. Intr-adevar, un maestru ar putea considera marea majoritate a mutarilor fàcute de un amator ca inexactitati,  omisiuni, imprudente etc., chiar daca acesta a castigat partida. Dar, daca vrea sa castige si alte partide, în special contra unor adversari mai puternici, va trebui fara doar si poate  sa-si îmbunatateasca calitatea jocului sau. Pe de alta parte, un maestru ar putea sa castige unele partide fara sa faca cele mai bune mutari, dar suficient mai bune decat ale adversarului sau. Pot fi acestea considerate drept greseli? De altfel, unii cred ca exista situatii unde-i mai bine, ori sa prefere mutarea care incomodeazà cel mai mult adversarul, ori sa nu  insiste, din diverse motive, în cautarea mutarii obiectiv «cea mai buna».  Putem deci deduce ca greseala în sah reprezinta o abatere sau o însiruire de mutari în flagranta contradictie cu cerintele pozitiei, ramanand în capacitatea adversarului de a profita si de a gasi sanctiunea adecvata.

Desigur, se pot comite greseli înca dela primele mutari, si culegerile de miniaturi vin sa ne reaminteasca aceasta prin sutele de curse si KO-uri datorate celor mai diverse cauze: încalcarea principiilor fundamentale,  înlantuirea gresita a unor mutari contradictorii,  confuzii în alegerea unei variante, reluarea unei recomandari slab fondate,  alegerea unui sistem incorect sau a unui plan gresit,  necunoasterea unei anumite variante, utilizarea unei «noutati» prost pregatite, o alegerea gresita în deschidere în functie de un anumit adversar sau care nu correspunde  stilului sau de joc etc.

Marea majoritate a partidelor amatorilor sunt pline de inexactitati ce pot permite unui adversar abil de a cumula «mici» avantaje. Dar daca asistam la o reînnoire a unor eventuale inexactitati reciproce, atunci  partida si-ar putea pastra echilibrul unui anumit nivel de joc, pana ce unul din adversari va comite o greseala mai serioasa. Extinderea si gradul de gravitate a greselilor sunt extrem de diverse. Astfel, putem întalni:

• mutarea «discutabila », pe care n-o prea putem judeca în conditiile de timp limitat a unei partide dar care, pe undeva, ar putea totusi sa ne contrarieze.
• inadvertenta, datorata lipsei de atentie sau neglijentei dar care nu poate fi usor exploatata .
• omisiunea poate sa se refere la oricare moment de ratacire sau de neglijenta în desfasurarea jocului, propriu si advers.
• greseala de calcul poate afecta tot  procesul de analiza mentala: selectionarea mutarilor-candidat, anticiparea si judecarea pozitiilor, calculul variantelor,  triul  diferitelor posibilitati, luarea de decizii si alegerea mutarii de jucat.
• planuri de joc inadecvate, datorate deficientelor de ordin  tehnic care se pot manifesta  cu ocazia operatiilor de abordare,  prospectie si apreciere a pozitiilor, de alegere a obiectivelor, de elaborare a alternativelor de plan si de implantare a «celui mai bun» plan ales.
• conceptii, obisnuinte si  comportamente criticabile, cum ar fi:
  • a juca  excesiv prin analogie de idei si de pozitii.
  • a alege sau a se lasa antrenat într-o strategie de joc  pe care n-o stapanim destul de bine.
  • a persista în greselile sale sau într-un mod de gandire deficitar.
  • a juca prea repede deci superficial în fazele critice.
  • a se lasa antrenat în blit de catre un adversar în criza de timp.
• greselile grave, datorate lipsei de  concentrare, pripelii impulsive, relaxarii  premature, autosatisfactiei ca totu-i gata etc., pe care le cunoastem sub doua denumiri:

–   gafa, o mutare stupida care rastoarna desfasurarea logica inclusiv rezultatul  partidei.

–   orbirea, o gafa copilareasca cu denodamant imediat, care se explica printr-o clipa de ratacire sau de absenta totala.

Dar  atentie, chiar daca putem justifica cum vrem aparitia greselilor- si vor exista întotdeauna tot felul de explicatii ! –   primul de condamnat  ramane întotdeauna jucatorul însusi: astfel, în timpul partidei, ochii sai  capteaza tot ce se întîmpla pe tabla si le trasmit creierului care analizeaza, exploreaza si aprofundeaza eventualele solutii posibile. Elaborand apoi  diversele ipoteze,  interpretand, coroborand si comparand  tot felul de  elemente,  calculam  variantele necesare, apreciem  pozitiile  intermediare  si finale,  triem  si selectionam cele mai bune mutari, luam si, daca-i nevoie, confirmam anumite decizii  pentru a alege în cele din urmà mutarea de jucat.  Si cum  analizorii  vizuali, inteligenta,  talentul si toata gama de senzatii complementare nu sunt dezvoltate la acelas nivel la toti jucatorii, calitatea mutarilor nu poate decat sa fie diferita.

Pe de alta parte, impactul  stresului din  competitii este de fiecare data diferit: atata timp cat excitatia, emotiile, tensiunea  nu depasesc un anumit prag, aceasta va  genera stari  afective si emotionale  pozitive; dar, din momentul cand aceste limite vor fi depasite, atunci ceva din noi ar putea sa se detracheze.  Tot feluri  de greseli sunt astfel datorate unor slabiciuni umane sau  tulburari ale tihnei interioare, impulsivitatii sau relaxarii, pripelii  sau nepasarii etc..

Rapiditatea cu care suntem uneori nevoiti sa luam anumite decizii poate deasemenea sa ne zapaceasca prestatia pe tabla de joc: astfel, daca cea mai mica incertitudine ne însoteste gandurile, suntem tentati sa reîncepem sa verificam  calculele noastre sau sa cerem si mai multe informatii pozitiei..  Evident, aceasta trece printr-o gandire suplementara si, deci, ne va ramane si mai putin timp pentru mutarile urmatoare. Si, în aceasta cursa contra secundelor, mana este deseori mai rapida decat privirea si amandoua mai putin fiabile decat o analiza mintala. Iata dece este mult mai greu de luat o decizie buna într-o situatie extrema: criza de timp deosebita, surmenaj psihofizic, saturatie competitionala, soc de pe urma unei gafe, rasturnare neasteptata de situatie etc.           

Dificultatile de ordin  tehnic ca  sursa a greselilor  sunt practic ilimitate si pot sa se refere la: cultura si eruditia sahista,  cunostintele teoretice în deschideri, logistica si armonizarea  pozitiilor, manevrele si regruparile de forte, consolidarea si apararea pozitiei sale, aprecierea si elaborarea  planurilor de joc, calculul  variantelor si alegerea celor mai bune mutari,  valorizarea  avantajelor sau  rezistenta în pozitii inferioare etc. Iata cateva din cauzele greselilor de acest tip cele mai cunoscute:

• preeminenta generalului asupra concretului: tot ce avem mai bun din pregatirea noastra trebuie sa treaca în  arsenalul de lupta, cel mai adesea de mare utilitate. Dar atunci cand n-am asimilat bine sau îl aplicam fara discernement la o situatie putin diferita, atunci  greseala devine posibila.
• certitudinea personala nu este întotdeauna  adevarul  absolut: un anumit numar  de concepte, de idei chiar de pozitii  pot deveni adevarate axiome care  ne sunt, în principiu, de mare folos. Dar în sah, nimic nu-i imuabil si nu suntem niciodata la adapostul unor surprize atunci cînd un adversar  inventiv transforma certitudinele noastre în regrete amare.
• dubla expresie a reflexelor conditionate: munca de  pregatire si experienta  competitionala ne înarmeaza cu un anumit numar de automatisme care se înradicineaza bine în subconstientul nostru, cum ar fi de exemplu: sa evitam sa mutam de  mai multe ori aceeasi piesa, sa pierdem timp, sa ne slabim un pion, sa ne expunem regele sau sa retragem întotdeauna o piesa atacata, sa efectuam schimburi favorabile,  sa fim consecventi în actiune, sa mergem mereu înainte, sa ne asiguram înainte de a întreprinde ceva sau de a juca o mutare pentru…orice eventualitate etc.  Problema este ca, uneori si în anumite situatii,  adversarul nu-i deloc dispus sa actioneze în acest fel, fiind deci surprinsi  de o reactie care da peste cap scumpele noastre convingeri intime.
• pierderea  contactului  cu pozitia de pe tabla: pornind sa exploreze   diferitele posibilitati,  jucatorul  trebuie sa pastreze mereu legatura cu pozitia de pe tabla, altfel risca ca  imaginile pe care le anticipeaza sa acopere  realitatea obiectiva plonjandu-l astfel în pura fictiune.
• amestecul incompatibil al variantelor: urmare unei  iluzii optice sau din pripeala,  jucatorul ar putea, ori sa fie  victima unei imagini  «reziduale», ori sa intercaleze o mutare apartinand unei alte secvente, variante sau pozitii.
• extremele prospectiei: posibilitatile de a ne însela în analize  se maresc atunci cînd pacatuim printr-o anumita atitudine excesiva, de exemplu:

– neglijam anumite mutari-candidat sau, din contra,  luam în consideratie toate mutarile posibile.

– facem o analiza superficiala sau ne înfundam în profunzimea  variantelor.

– nu ne uitam decat la mutarile evidente sau ne încapatanam sa cautam  tot ceea ce este scuns.

– credem  adversarul pe cuvant sau verificam absolut toate variantele.

– minimalizam pericolul sau, din  contra,  ne alarmam la cea mai mica amenintare  etc.

• o tehnica  de analiza  deficitara, unde putem întalni cîteva  fenomene, cum ar fi: «contaminarea» unei variante printr-alta, ascendenta unui trecut care continua sa obsedeze  jucatorul, o anumita atenuare a  imaginii  pozitiei pe care o analizam, aparitia  faimoasei «pete albe» care acopera o anumità zona a tablei etc.

Marea majoritate a jucatorilor suporta greu greselile lor tehnice caci, pe langa pagubele imediate pe tabla,  apar si  consecinte psihologice care ne pot  dezechilibra în timpul unei competitii si uneori chiar pe termen lung. Cu toate acestea, orice greseala contine în ea ideea însasi a ameliorarii,  frecventa si gravitatea lor reprezentand un adevàrat barometru a posibilitatilor noastre de progres. Deci, existenta greselilor are si unele parti pozitive: pe de-o parte, elle  ne pun în situatii dificile unde avem ocazia  de a accepta provocarile cele mai diverse iar, pe de alta parte, daca am ajunge sa nu mai gresim deloc, sahul ar deveni un joc de rutina fara interes deosebit. Acceptarea deci a unor eventuale greseli  ramane o proba de modestie si de toleranta în fata  complexitatii si a dificultatilor jocului nostru. Din acest punct de vedere, putem spune ca exista greseli:

• pe care un jucator de un anumit nivel nu le poate evita într-o confruntare contra unui adversar mult prea puternic.
• pe care  nu le putem întelege decat la analiza, cand suntem mult mai detasati si dispunem de mai mult timp de gandire.
• asa zise  «inexplicabile», «copilaresti» chiar  dramatice care pot sa atinga orice nivel.

O categoria aparte o formeaza greselile de stil, unde jucatorul se arata incapabil sa treaca de la o maniera de joc la alta, cum ar fi valorificarea strategica sau tehnica a consecintelor unui atac sau exploatarea tactica a unui anumit joc pozitional, sau chiar s-o faca cand nu este cazul.

Szuzsa Polgar- Maia Chiburdanidze
(Ol.Calvia 2004)

1.Cf3 Cf6 2.c4 e6  3.Cc3 Nb4 4.Dc2 0-0 (aici se mai joaca 4…b6 sau 4…c5)  5.a3 Nxc3 6.Dxc3 c5 (mai cunoscut este aici: 6…b6 7.b3 Nb7 8.Nb2 d6 9.g3 Cbd7 10.Ng2  sau 6…d6 7.b4 e5 8.Nb2 Cc6 9.e3 Ce4 10.Dc2 f5 etc.)  7.b4 b6 8.Nb2 d6 9.g4!? (în locul schemei cu g3-Ng2, o mutare  interesanta dar riscanta cu scopul de a încerca exploatare   diagonalei mari a cuplului Nb2+Dc3). 9…Nb7 10.g5 Ch5 11.Tg1 e5 (cel mai logic era aici 12.Ch4 dar albul joaca la o mica cursa …) 12.Nh3?! Cf4 13.Nf5 g6? (o slabire, cu atat mai condamnabila cu cat exista o mutare bunà 13…Cc6! Sanctiunea va fi  fulgeratoare:)

14.Cxe5! Cxe2? 15.Cxf7 (negrul nu vrea sa  dea nimic: 14…De7! 15.Ne4! dxe5 16.Nxb7 Cxe2 17.Rxe2 Dxb7 18.Dxe5 f6 19.gxf6 etc.)  15…Cxc3 16.Ch6+ Rg7 17.Nxc3+ Tf6 18.Nxf6+ Dxf6 19.gxf6+ Rxh6 20.Ne6? (albul a obtinut o calitate si sora cea mai mare a Polgarilor trece la faza tehnica. Cea mai mica ar fi usor gasit aici: 20.Tb1!  gxf5  21.Tb3 urmat de Th3 mat)   20…Cc6 21.Nd5 Tf8 22.f7? (mult mai tehnic ar fi fost 22.d4! cxd4 23.f7 Cd8 24.Nxb7 Cxb7 25.Td1 Txf7 26.Txd4 +-)

22…Cd8 23.Nxb7 Cxb7 24.Tg3?! (trebuia din nou deschis cu 24.d4 etc.) 24…Txf7 25.Te3 Cd8 26.b5 Tf4 27.d3 d5 28.Te7?! dxc4 29.dxc4 Cf7 (29…Tf7) 30.Td1! Cg5 31.Txa7 (31.Td6!?) 31…Txc4 (mai rezistent era 31…Cf3+ 32.Re2 Ce5 si Cxc4) 32.Ta6 Tc2  33.Txb6 c4  34.a4 (34.Tc6!?) 34…Ta2 35.Ta6 Cf3+ (35…c3 sau 35…Ce4) 36.Rf1 Cd2+ 37.Txd2  37.Rg1 +- Txd2 38.Tc6 Tc2 39.b6  (1-0)

Si daca dictonul latin ne învata ca «greseala este omeneasca», chiar admitand ideea imperfectiunii  jocului si un anumit fatalism al greselilor, jucatorul de sah stie ca cea mai mica inexactitate  poate sa-i fie fatala. De aceea, el trebuie sa-si disece partidele – în special cele pierdute – si sa analizeze natura si cauzele acestor «accidente» mai mult sau mai putin grave pentru a-si putea eventual reviza repertoriul sau de deschidere, a-si remodela  conceptiile,  a-si armoniza stilul si deci de a ameliora calitatea jocului sau.  Este o munca pasionanta care cere multa aplicatie,  responsabilitate si simt autocritic, cu atat mai mult  necesara cu cat, la nivelul de astazi, o  mica inexactitate, chiar contra unui jucator mai putin puternic, poate conduce implacabil  la înfrangere.

Domeniul greselilor este imens si vanarea lor nu se  termina niciodata; de aceea, adevarata întrebare pe care trebuie sa ne-o punem cu totii este: dece noi comitem mai multe greseli într-o singura partida, în timp ce altii nu fac decat cel mult una în zeci de confruntari?

Sa urmarim acum una din partidele mele, pe care am comentat-o utilizand cateva din aforismele lui Saviely G. Tartacover asupra greselilor:

M.Pavlov – V. Vaisman
(Bucuresti 1981)

1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cd2 Cf6
Unii prefera sa joace aici 3…c5  acceptand un pion izolat în d5, de unde ideea ca: în orice greseala se ascunde întotdeauna ceva adevarat…

4.e5 Cfd7
Timida 4…Cg8 si cutezatoarea  4…Ce4 sufera de extremism!

5.c3 c5 6.f4
Mai  logic este 6.Nd3 dar se stie doar ca … sahul este  un basm cu 1001 de erori.

6…Cc6 7.Cdf3
Toata lupta  strategica se învarte în jurul atacului si, respectiv, a apararii  centrului de pioni albi.

7…cxd4
Alte idei sunt legate de mutarile 7…Da5  si  7…c4

8.cxd4 Db6 9.g3!
Pregateste evacuarea regelui sau din centru; dupa 9.Ce2 Nb4+ 10.Rf2 f6,  structura albului trosneste din încheituri dar se putea juca si  9.a3  sau 9.h4 etc.

9…f6
Dupa 9…Nb4+ 10.Rf2 f6 11.Rg2 etc., regele alb reuseste sa  traverseze  zona dangeroasa –  coloana f si diagonala a7-g1. Mutarea din partida este considerata  inferioara dar, cum se stie, cele mai  grave greseli  sunt cele imaginare!

10. Nd3
Anumite analize prefera  10.Nh3 fxe5 11.fxe5 Nb4+ 12.Rf1 0-0 13.Rg2 etc.

10…Ne7 11.Rf1 0-0 12.Rg2 g5!? O veche  idee excentrica reluata de anumiti mari maestri, ceea ce demonstreaza ca … greseli pot fi si chiar nu pot fi fàcute decat de catre un jucator puternic.

13. h3
Continuarea  13.Ce2 g4 14.Ce1 fxe5 15.dxe5 Cdxe5 duce la dezastru, în timp ce dupa  13.exf6 Nxf6 14.fxg5 Ng7 15.Ce2 e5!,  jocul se deschide în detrimentul regelui alb.

13…gxf4 14.gxf4 Rh8 15.Nb1
Sau 15.Ce2 fxe5 16.fxe5 Cdxe5! dxe5 Nd7 etc.cu un atac puternic.

15…Tg8+ 16.Rf1
Bineînteles ca nu 16.Rh2? fxe5 17.fxe5 Cdxe5! etc. Acum, trebuia încercat: 16…fxe5 17.fxe5 Cdxe5!? 18. dxe5 Nd7 cu un atac violent pe coloanele f si g.

16…Cf8?! 17. Ce2 Nd7 18.h4!
Contra manevrei Nd7-e8-h5 si fortand practic evenimentele…

18…fxe5 19.fxe5 Cg6 20.h5 Cgxe5 21.dxe5 Taf8 22.Cf4!
Datorita pionului ajuns la h5, albul ameninta 23.Cg6+ Txg6 24.hxg6 Cxe5 25.g7+!

22…Tg3! 23.Tg1 Txg1+?
23…Nh4! (amenintand 24…Txg1+)  24.De2 (la 24.Txg3 Nxg3 ) Txg1+ 25.Cxg1 Cd4 introducea nebunii negri în joc. Gresesc, deci exist!

24. Cxg1 Cb4?! De ce n-am jucat simplu 24…Cxe5 culegand un pion si degajand astfel  calea pionilor negri centrali?   M-am gandit mult la aceasta mutare, ceea ce arata ca ... mutarile gresite sunt deseori greu de gasit! 25. Cgh3 Tg8 Ceva sanse oferea 25…Nb5+ 26.Rg2 Tg8+, de exemplu: 27.Rh1 Nc6 sau 27.Rh2 Nh4 etc. dar, adversarul fiind în criza de timp, am preferat sa complic jocul  încercand sa pescuiesc în ape tulburi…

26. a4! d4 27.Ne4 Cd5 28.Df3 Ce3+?!
Dece nu 28…Nxa4! deblocand importantul camp

b5?! 29.Nxe3 dxe3 30.Te1!?
Reactia  naturala în criza de timp: toate  fortele în jurul regelui sau.

30…Nxa4 31.Txe3 Dxb2
Evident nu 31…Nc5 32.Cg6+!; acum, se pare ca  toate drumurile duc spre regele alb…

32.Nxh7!
Cu steguletul  ridicat, adversarul meu contrataca.

32…Rxh7 33.De4+ Rh6 34.Dxa4 Nb4
34.Dc1+ 35.Re2 Nc5 36.Td3 nu oferea nimic, de aceea pun o mica cursa, este adevarat imperfecta.

35.Dd7?
Dupa o partida excelenta, albul îsi îndeparteaza imprudent dama, desi retragerea ei 35.Dd1 – o mutare totusi greu de acceptat! – mentinea sanse bune: 35…Nc5 36.Te2! si nu 36.Cd3 Dh2 37.Cxc5? Tg2! etc. Greselile sunt pe toata tabla, asteptand sa fie fàcute…

35…Dc1+ 36.Re2?
Dupa 36.Rf2 Nc5 37.Dxe6+ etc.,albul avea sah etern si nimic mai mult. Acum, cum se întampla deseori: castigator este acela care comite… penultima greseala!

36…De1+ 37.Rf3 Tg3+ 38.Re4 Dxe3 #    (0-1)

Aceasta partida ne arata înca odata – daca mai era nevoie – ca se  poate pierde o partida jucand mutari bune si castiga comitand greseli…

Teoria sahista a efectuat de-a lungul anilor o munca uriasa de sistematizare, dintre care cea a nenumaratelor greseli posibile în faza deschiderii. Iar atunci cand  aprecierile  difera, putem chiar asista la incitatii la greseala, ca în aceasta aparare  Philidor, unde negrul permite chiar un sacrificiu tentant a calului  în e6:

P.Krause – B.Leussen (1908)

1. e4 e5 2.Cf3 d6 3.d4 Cd7 4.Nc4 c6 (o precautie indispensabila caci 4…Ne7 5.dxe5 sau 4…Cgf6 5.dxe5 Cxe5 6.Cxe5 dxe5 7.Nxf7+ Rxf7 8.Dxd8 Nb4+ 9.Dd2 etc. fara un pion, în timp ce 4…h6 5.dxe5 dxe5 6.Nxf7+ Rxf7 7.Cxe5+ Rf6  pierde din cauza 8.Cc3!? Rxe5 9.Dd5+! Rf6 10.Df5+ Re7 11.Cd5+ Rd6 12.Nf4+ etc. sau si mai direct: 8.Dd5! Ce7 9.Df7+ Rxe5 10.Nf4+ Rd4 11.De6! +-) 5.Cg5 Ch6 6.0-0 (la 6.a4  nu trebuie desigur jucat   6…Ne7? din cauza  7.Nxf7+ Cxf7 8.Ce6, de exemplu: 8…Da5+ 9.Nd2 Db6 10.a5 Dxb2 11.Nc3 Db5 12.Cc7+ sau 8…Db6 9.a5 Db4+ 10.c3 Dc4 11.Cc7+ Rd8 12.b3 capturand  dama). 6…Ne7?! (negrul se joaca cu focul, în timp ce  intermediarul  6…Cb6 nu permitea  incursiunea urmatoare) 7. Ce6! (sacrificandu-se, calul va închide regele negru într-o cusca de fier) 7…fxe6 8.Nxh6 gxh6? (la 8…Cb6 9.Nxg7 Cxc4 10.Nxh8 Rf7 11.b3 Cb6 12.f4! Dxh8 13.Dh5+ etc. +-  dar cel mai mic dintre rele era 8…0-0 9.Nxe6+ Rh8, resemnandu-se la pierderea unui pion). 9. Dh5+ Rf8 10.Nxe6 De8 11.Dxh6 # Toate acestea s-au repetat într-o partida ulterioara Dührssen-Graf, Berlin 1937 (1-0)

M.Matulovic – V.Tomovic
(Skopje 1956)

1. e4 e5 2.Cf3 d6 3.d4 Cd7 4.Nc4 c6 5.Cc3 Ne7 (dupa 5…h6, albul se poate aventura în complicatiile  legate de 6.dxe5 dxe5 7.Nxf7+ Rxf7 8.Cxe5+ Re6 9.Dg4+ Rxe5 10.Nf4+ Rf6 11.Df5+ Re7 12.0-0-0 etc.)  6. dxe5 dxe5 (si nu 6…Cxe5 7.Cxe5 dxe5 8.Dh5 g6 9.Dxe5 etc.) 7. Cg5! Ch6? (cel mai mic dintre rele era 7…Nxg5  8.Dh5 g6  9.Dxg5 Dxg5 10.Nxg5, de exemplu: 10…Cc5 11.0-0-0 Ne6 12.Ne2 f6 13.Ne3 Cd7 14.Td6 Re7 15.Thd1 etc. Salonen-Batik, corr.1976  sau 10…Cf8 11.0-0-0 Ne6 12.Ne2 Cd7 13.Td6 Ce7 14.Thd1 etc. Tal-Menvielle, Espagne 1966)  8. Ce6!? (mai mult sau mai putin fortat caci dupa 8.Dh5 0-0 9.Cf3?! Cf6 10.Dxe5 Chg4 11.Df4 Nd6 etc., negrul are un bun contrajoc). 8…fxe6 9.Nxh6 Cb6 (se poate deasemenea lasa pionul: 9…0-0 20.Nxe6+ Rh8 11.Ne3 Nb4 12.0-0 De7 13.Nf5 Cf6 14.Nxc8 Taxc8 15.f3 Ch5 16.De1 Cf4 17.Rh1 etc. Pytel-Steczkowski, 1985) 10. Dh5+ Rf8? (cel mai bine era 10…g6 11.De2 Cxc4 12.Cxc4 Dd4 etc.) 11. Nb3! (11.Td1 De8 12.Dxe5 este rasturnat prin 12…Dg6! -+)  11…gxh6 12.Td1 De8 (daca  12…Dc7 13.Dxh6+ Rg8 14.Td3 Nf8 15.Nxe6+ Nxe6 16.Dxe6+ Df7 17.Tg3+ Ng7 18.Dxe5 etc.)  13. Dxh6 Rf7  14.Td3 Nf6  15.Tf3 Cd7  16.g4 Rg8?   17. g5 Rf7 18.gxf6 (cu încheierea  18…Dg8 19.Nxe6+! Rxe6 20.f7+) 1-0

N.Shalaiev – O.Sepp
(Tallin 1983)

1. e4 e5 2.Cf3 d6 3.d4 Cd7 4.Nc4 c6 5.Cfc3 Ne7 6.dxe5 dxe5 7.Cg5 Ch6 (este totusi preferabil 7…Nxg5 8.Dh5 Df6 sau 8…g6 etc.) 8. Ce6!? Nxe6 9.Nxh6 Cb6 10.Dh5+ Rf8?! 11.Ne2 (Keres prefera  retragerea mai activa 11.Nb3). 11…gxh6 12.Td1 Dc7 (poate merita mai multa atentie 12…Nd7 13.Dxh6+ Rg8 14.Td3 Nf6 15.Tg3+ (15.f4!?) Rf7 16.f4 Re7! – si nu 16…exf4? 17. e5! Nxe5 18.Nh5+ Re7 19.Dg5+ Nf6 20.Dc5 #  – 17.fxe5 Nxe5 18.Dg5+ Rd6 19.Td3+ Cd5 etc. Boskovic-Patzl, 1968) 13.Dxh6+ Rg8 14.Td3 Nf8 15.Tg3+ (mai puternic este fara îndoiala 15.Dg5+ cu ideea 15…Ng7 16.Td8+ sau 15…Tf7 16.Nh5+ sau  15…Dg7 16.Dh4 Dc7 17.Nh5 h6 18.Tg3+ Ng7 19.0-0 cu amenintarea f4 etc.) 15…Ng7 16.0-0 Rf8 17.Dg5 h6 18.Dg6 Rg8 19.Nh5 De7 20.Tf3 Th7 21.Tf7 Dd8 22.Td1 Nd7 23.Ca4! Cd5 24.exd5 exd5 25.Cc5 Nc8 26.Cxb7 Nxb7 (la 26…Dg5 27.Tf8+! Rxf8 28.Df7 #) 27.Txb7 Dg5 28.De6+ Rh8 29.Ng6 (1-0)

J.Van der Wiel – J.van Baarle
(Amsterdam 1983)

1. e4 e5 2.Cf3 d6 3.d4 Cd7 4.Nc4 c6 5.dxe5 dxe5 6.Cg5 Ch6 7.0-0 (n’aduce nimic 7.Df3 De7 8.0-0 Cb6 9.Nb3 f6 10.Ch3 etc. dar negrul nu poate sa-si permita sa joace 10…g5? 11. Dh5+ Cf7 12.Cxg5! Nxg5 13.Nxg5 cu ideea 13…Dc7 14.Td1! 1-0 Franz-Pietzsch, 1951)  7…Ne7? (numai 7…Nc5 permitea continuarea partidei) 8.Ce6! Nxe6 9.Nxh6 Cb6 10.Dh5+ Rf8? (10…g6 oferea mai multe sanse, de exemplu: 11.De2 Cxc4 12.Dxc4 Dc7 (12…Dd4!) 13. Cd2 Nd7 14.Cf3 Nf6 15.Tad1 etc. Zurakhov-Rotstein, URSS 1966)   11. f4! (cu ideea 11…Cxc4 12.fxe5+ Nf6 13.Txf6+! sau 11…Dd4+ 12.Rh1 Dxc4 13.Cd2! etc.) 11…Nc5+ 12.Rh1 Rg8 13.f5! (nebunii albi sunt înca în priza: 13…Cxc4 14.f6! gxf6 15.Dg4+ Rf7 16.Dg7+) 13…gxh6 14.fxe6 De7 15.Tf7 Dg5 16.Tf8+! (1-0)

S.Schabanel – B.Bujisho
(Paris 1997)

1. e4 e5 2.Cf3 d6 3.d4 Cd7 4.Nc4 c6 5.dxe5?! Dxe5 6.Cg5!? Ch6 7.Ce6?! (prea direct, fara a astepta stanjenitorul Ne7). 7…fxe6 8.Nxh6 Dh4? (dupa 8…gxh6 9.Dh5+ Re7, nu se  vede cum poate albul sa-si continue atacul: 10.Dh4+ Cf6 11.f4 Dd4 -+ sau 10.Cc3 Cf6 11.Dxe5 Dd6 etc.-+) 9.Ne3 Dxe4 10.Cd2 Dxg2 11.Tf1 Cf6 12.De2 Dg4 13.f3 Dg6 14.0-0-0 (avantajul de dezvoltare al albului blanc compenseaza cei doi  pioni dublati pe coloana e). 14…Ne7 15.Tg1 Df7 16.f4 exf4 17.Nxf4 Cd5 18.Nc5 Nf6 19.Tdf1 De7 20.Ce4! (cu ideea 20…Nxe5 21.Dh5+ etc., negrul avand  probleme cu regele lor în centru) 20…Rd8 21.Cxf6 gxf6 22.Nxd5 fxe5 23.Dxe5 Tf8 24.Nc4 Txf1+ 25.Txf1 Nd7 26.Tf6 Dg7 27.b3 c5 28.c3 Tc8 29.Nxe6 (cu regele în centru, negrul va sfarsi sa cedeze) 29…Tc6 30.Db8+ Tc8 31.De5 Tc6 32.Db8+ Tc8 33.Dxb7 Dg5+ 34.Rc2 Tc7 35.Db8+ Tc8 36.Dd6 Dg2+ 37.Rd3 c4+ 38.bxc4 Dg7 39.Tf8+ (1-0)