Mihail Marin 2583 a fost mereu concentrat la maxim si conectat la partida, la turneul din Andorra
Dupa turneul de la Benasque, unde a avut un parcurs senzational care i-a adus locul I si castigarea turneului spaniol. Forma excelenta a marelui maestru roman si stiinta jocului prestat au dus la cresterea performantei elo in primul turneu la una de 2600! Si dupa acest al doilea turneu MM Mihail Marin 2583 a mai adaugat cateva puncte la cele deja existente, si se estimeaza ca a ajuns dupa cele doua turnee la o performanta ce depaseste cu cateva puncte pragul de 2600.
Inainte de runda Bob isi face pregatirea constiincios, probabil pigmentata si cu cateva ture de inot in bazin
Placerea de a juca regasita de prietenul blogului nostru, precum si turneele reusite il recomanda ca pe un viitor component al echipei nationale, dupa cum am mai mentionat acest lucru cu cateva ocazii. Asta mai ales ca pe locul 4 in lista elo a Romaniei, se afla la 1iulie 2009. Ramane de vazut ce se va intampla pe viitor, insa un lucru este foarte clar in 2009: MM Mihail Marin poate fi considerat de pe acum, dupa 7 luni scurse, revelatia si senzatia sahului romanesc, prin revenirea extraordinara dupa o evolutie remarcabila in turneele anului. Nu pot sa nu ma bucur pentru realizarile sahului romanesc, asa cum in seara asta am fost alaturi de “Poli” Timisoara, care a remizat 2-2 la detinatoarea Cupei UEFA, Sahtior Donetk, si unde fotbalistii romani au aratat o evolutie neasteptat de frumoasa in care si-au jucat sansele intr-o inclestare teribila. Nu ne ramane decat sa ii uram celui mai celebru scriitor de literatura sahista din Romania, sa nu se opreasca niciodata, exclamand din tot sufletul:
“Go Bob, go! Show must go on!
(1) Vernay,Clovis (2463) – Marin,Mihail (2583) [A56]
XXVII Andorra open Erts – Arinsal (5.3), 22.07.2009
Dupã efortul epuizant depus de-a lungul celor 11 runde de la Benasque, am abordat turneul din Andorra cu oarecare circumspectie. Cele câteva zile de pauzã între turnee nu fuseserã suficiente pentru a disipa oboseala acumulatã, iar un simplu calcul al probabilitãtii fãcea ca reeditarea succesului sã parã greu de obtinut. Primele semne care pãreau sã confirme acest punct de vedere au apãrut pe parcursul rundei a 3-a. Jucând neglijent cu negrele în faza de trecere din deschidere spre jocul de mijloc, am ajuns în pozitie grea în partida cu maestrul argentinian Marcelo Panelo. Din fericire, am gãsit o serie lungã de mutãri unice de supravietuire, care au subminat încrederea adversarului meu, l-au condus la o crizã acutã de timp, în care am reusit sã întorc situatia în favoarea mea. În partida urmãtoare, a fost rândul albelor sã “scârtâie”, desi la Benasque îmi aduseserã un scor aproape perfect. Am jucat lent si neinspirat deschiderea si m-am vãzut nevoit sã accept remiza oferitã de adversarul meu, Julen Arizmendi. Am reusit o schimbare de ritm în runda a 5-a. Alegerea variantei a fost cât se poate de inspiratã si am obtinut o victorie de care îmi voi aminti multã vreme cu plãcere. 1.d4 Nf6 2.c4 c5 3.d5 d6 Indiana Hromadka a intrat în arsenalul meu din prima tinerete sub îndrumarea atentã a antrenorului meu de atunci, Theodor Ghitescu. 4.Nc3 g6 5.e4 Bg7 6.Bd3
6…e5!? Pe vremuri, deschideam centrul cu …e6. Trecerea din Hromadka în Indiana Regelui mi-a fost inspiratã nu numai de celebra partidã Flohr-Larsen, cât, mai ales, de… Marin-Ghitescu, Cãciulata 1992! Am simtit atunci, în ultima partidã oficialã disputatã în compania fostului meu antrenor, cât de greu este de jucat pozitia cu ambele culori. Mai mult despre acest episod în cartea pe care o am în lucru, dedicatã lui Theodor Ghitescu. 7.Nge2 a6 8.a3 Nbd7 9.b4 0–0 10.0–0 b6 11.Rb1 Nh5 12.Qc2 Qf6 13.Na4 Nf4
Pozitia este blocatã si nici una din pãrti nu dispune de posibilitãti clare de a deschide jocul în favoarea sa. 14.bxc5 [Pozitia negrului rezistã la asalturi brutale de genul: 14.Nxf4 exf4 15.Bb2 Qg5 16.Bxg7 Kxg7 17.Nxb6 Nxb6 18.bxc5 Nd7 19.cxd6 Nc5 20.Qc3+ f6 …Bh3, …Qe5] 14…bxc5 15.Bd2 h5
16.Rb3?! Albul supra-apãrã nebunul din d3, plãnuind o regrupare având ca scop destabilizarea negrului pe flancul regelui. [Mai constructiv ar fi fost 16.Nc1 h4 17.Nb3 Bh6 18.Na5 cu joc extrem de complicat.] 16…h4 17.Qc1 Bh6 18.g3
Mutarea cheie în planul albului, dar aveam pregãtitã o serie de mutãri intermediare care vor duce la un atac decisiv pentru negru. 18…Rb8! 19.Rc3 Nb6 [Era ceva mai simplã ordinea de mutãri 19…Nh3+ 20.Kg2 Bxd2 21.Qxd2 Nb6 22.Nxb6 Ng5] 20.Nxb6 [20.Nxf4!?] 20…Nh3+ 21.Kg2 Bxd2 22.Qxd2 Ng5
Negrul ameninta mat cu Qf3 urmat de Nh3. 23.f4 [23.Ng1 permite 23…Bh3+!] 23…Bh3+ 24.Kf2 Rxb6 25.Re1 Bg4 26.Ng1 exf4 27.gxf4 Qd4+
Regele alb este fãrã apãrare. 28.Kf1 Scurteazã suferinta albului. [28.Re3 pierde dama dupã 28…Nxe4+! datoritã dublei legãturi create de dama neagrã.; Varianta cea mai interesantã este 28.Kg2 h3+ 29.Kg3 (29.Kh1 pierde material dupã 29…Nf3!) 29…Nxe4+! 30.Rxe4 Qxg1+ 31.Kh4 Kg7 urmat de …¦h8 cu mat în câteva mutãri.] 28…Qxg1+! Au urmat încã douã runde, sã le spunem, confuze (remizã scurtã cu Balogh si o apãrare grea cu Lopez), dar runda a 8-a mi-a prilejuit una din cele mai bune partide în Englezã în fata uneia din sperantele Italiei, Luca Shytaj. (Voi comenta, poate, aceastã partidã, în viitorul apropiat). În ultima rundã, am primit din nou albele în fata lui Edouard, pe care îl învinsesem, nu fãrã sansã, la Benasque. Tânãrul si talentatul meu adversar avea o jumãtate de punct în plus, ceea ce îmi crea obligatia moralã de a juca la câstig. Am obtinut o pozitie plãcutã din deschidere, dar am fost toropit de un val de obosealã. Poate undeva în adâncul sufletului mi-ar fi pãrut rãu sã îi stric lui Romain turneul excelent pe care îl jucase, dupã ce o fãcusem deja la Benasque.
Locul 2 la Open Andorra pentru sahistul roman Mihail Marin
În orice caz, eram multumit de rezultatul personal, de cresterea Elo, pozitia în clasament, precum si de întreaga vacantã cu familia, asa cã m-am hotãrât sã propun remiza pe care adversarul meu a acceptat-o fãrã sovãire… 0–1
(Sursa fotografiilor Federacio Andorrana d’escacs)
1 Comentariu
Foarte frumos.
iulie 30, 2009 - 6:28 am