Notiunea cum ca sahul este un sport este greu de acceptat de catre cei care privesc sporturile ca activitati pentru cei cu muschi puternici.
Nu si pentru cei care, precum artistul francez Michael Duchamp, recunosc cu greu ca sahul este mai mult sport decat arta- ba chiar un sport brutal.
Exista o tendinta de a exagera componenta agresiva in sporturi. Dar cred ca performerul hiper-agresiv este o raritate. Poate asta se intampla pentru ca suntem mai intai culegatori si vegetarieni, si abia dupa aceea suntem vanatori si consumatori de carne.
Sigur, au existat jucatori precum Ty Cobb in baseball sau Bobby Fischer si Garry Kasparov in sah- care adesea isi inspaimanta adversarii cu determinarea lor pentru victorie.
Dar majoritatea performerilor isi bazeaza succesul pe executia unor abilitati extraoridinare si foarte bine antrenate. Executia, nu ferocitatea, castiga in mod tipic partide de baseball sau de sah.
Tony La Russa si Derek Jeter in baseball, precum si Vismanathan Anand si Veselin Topalov in sah, sunt exemple notabile de pregatire excelenta urmata de executie.
Daca Kasparov infricoseaza, aceasta se datoreaza mai degraba datorita panopliei lui de abilitati si executiei inexorabile in toate fazele partidei mai degraba decat unei posturi agresive la tabla.
(Sursa: The Columbus Dispatch – “Execution is key- not aggresion” de Shelby Lyman)
0 Comentarii