Corespondenta de la Ploiesti de la Mfide Claudiu Dobre
Desfăşurat pe durata a aproape o lună, lucru neobişnuit chiar şi pentru turneele din Ploieşti, care în general au un ritm mai lent, Memorialul „Paul Diaconescu”, ediţia 2009, a adunat la start practic toţi jucătorii ploieşteni de top activi pe plan local. Spre deosebire de Memorialul „Emil Macarie” de anul trecut, la turneul încheiat duminica aceasta au participat, dintre favoriţi, Gabriel Voiteanu, Nicolae Barbu, Dragoş Corlătescu, Radu Gogulancea şi Ştefan Telea, cărora li s-au alăturat protagoniştii turneului din iarnă, printre care Cătălin Miroiu, Alin Florescu, Roxana Adoamnei şi subsemnatul.
În fapt, turneul a durat aşa de mult tocmai pentru a nu se juca decât în week-end şi a uşura, astfel, participarea elevilor şi a studenţilor. Dintre absenţi i-aş menţiona pe Klaus Moşneguţu (care în ultima vreme nu a mai prea jucat în Ploieşti) şi Gheorghe Săndulescu (plecat, se pare, în Statele Unite, încă de anul trecut). Aşadar, un turneu mult mai puternic şi dificil – lucru evidenţiat, de altfel, şi de echilibrul mult mai pronunţat de la primele mese. Chiar dacă aceiaşi doi jucători au terminat la egalitate pe primul loc, cu acelaşi punctaj ca la Memorialul Macarie, de data aceasta nu a mai fost nici pe departe vorba de o cursă în doi, până în ultima rundă pentru primul loc luptând cu şanse reale cel puţin patru jucători.
Aşadar, Memorialul Diaconescu (fost Memorial „Maria Albuleţ”, titulatură ce a trebuit abandonată anul acesta, în favoarea turneului internaţional feminin organizat de Federaţie) a fost un veritabil eveniment şahist pe plan local. În ceea ce mă priveşte, am început turneul nesperat de bine (mai ales ţinând cont de evoluţiile mele din ultima vreme şi, în special, de la finala de seniori), cu patru victorii în primele patru runde. În prima rundă am „picat” cu acelaşi adversar ca la Memorialul Macarie, Cristian Romoşan, de data aceasta cu piesele albe.
Ambiţionat, fireşte, de înfrângerea din acea partidă, mi-am luat revanşa într-un mod destul de concludent. După o nouă victorie, la Constantin Ţurlea, în runda a treia am avut prima partidă foarte dificilă, cu Radu Gogulancea, cel care în ultimele partide mă conducea cu 3-1 (două remize). Am ales să joc Deschiderea Nimzovici-Larsen, pe care o folosisem pentru prima oară în partida cu Chiriţă Marius de la finală (o altă revanşă). După ce am câştigat un pion în deschidere, am jucat mult prea lent şi i-am permis adversarului să echilibreze şansele cu uşurinţă. Ajuns într-un final uşor favorabil, dar în care urma să pierd pionul în plus în câteva mutări, am reuşit, cu ajutorul adversarului şi al crizei sale de timp, să prind un atac la rege şi să obţin, astfel, o victorie mai degrabă norocoasă. A urmat o nouă victorie, cu negrul, la Dragoş Corlătescu, astfel că, după patru runde, eram singur pe primul loc…
În acest moment a intervenit relaxarea sau, mai bine zis, lipsa de motivaţie. Ştiind că niciodată nu am terminat prost un turneu început atât de bine, am început să am impresia că restul o să meargă de la sine, ceea ce a dus la două partide jucate fără chef şi răbdare, la rezultat şi, mult mai rău, fără a calcula mare lucru. La aceasta s-a adăugat şi o teamă exagerată de partida cu Cătălin Miroiu, care mă bătuse zdravăn la turneul de şah rapid din iarnă, astfel că, după o remiză din poziţie mai bună cu Voiteanu şi înfrângerea practic fără luptă la Cătălin, m-am trezit într-o situaţie precară, cu şanse minime la primul loc şi trebuind neapărat să-mi revin pentru a nu risca să pierd podiumul. Din fericire, am reuşit acest lucru. Din runda a şaptea am reînceput să calculez şi să joc mutare cu mutare, astfel că am reuşit două victorii importante înaintea ultimei runde, la Daniel Vezeteu şi Laurenţiu Anuţa. Am avut astfel şansa să joc ultima rundă fără presiunea rezultatului, deoarece locul trei era practic asigurat, chiar şi în cazul unei înfrângeri la Nicolae Barbu. Am început din nou cu 1.b3 (trebuie spus că, în acest turneu, pentru prima oară, cred, în ultimii zece ani, nu am jucat în nici o partidă cu albul 1.d4 – de trei ori am început cu 1.e4 şi de două ori cu 1.b3… un mic pariu personal care a ieşit destul de bine, ţinând cont că am scos 4½/5 în partidele respective), din considerente pur strategice (de surprinderea adversarului nu mai putea fi vorba după ce deja jucasem această mutare în runda a treia) şi, după o partidă ciudată, plină de manevre dubioase de ambele părţi, am reuşit, tot pe fondul crizei de timp a adversarului, să obţin victoria.
Înaintea acestei ultime runde, trei jucători se aflau pe primul loc – eu, Cătălin Miroiu (care după victoria împotriva mea mai făcuse două remize) şi Dragoş Corlătescu, toţi cu 6½/8, puţin mai în spate aflându-se Gabriel Voiteanu, cu 6 puncte. Duelul de la masa întâi dintre Dragoş şi Gabi s-a încheiat cu o remiză destul de rapidă. După cum mi-a mărturisit chiar el, „Corly” nu a vrut să rişte într-o Apărare Rusă din care ieşise ceva mai bine, mulţumindu-se să îşi asigure locul 3. Tot înaintea mea a terminat şi Cătălin, care l-a învins, la masa 3, pe adversarul meu din prima rundă.
După victoria mea, aşadar, s-a ajuns, din nou, la situaţia din turneul precedent – deciderea primului loc de către Bucholtzul mediu. De data aceasta, însă, s-a făcut dreptate! Cătălin a ieşit în faţă cu 0.5 puncte; interesant, partida „decisivă” a fost tot cea a lui Constantin Ţurlea, ca şi la Memorialul Macarie. Atunci, el pierduse o poziţie favorabilă şi îmi făcuse cadou un nemeritat loc întâi, la al treilea criteriu de departajare. Şi acum, dacă ar fi câştigat un final cu pion în plus la Doina Porcoleanu, eu l-aş fi egalat pe Cătălin la primul coeficient şi aş fi ieşit în faţă la cel de-al doilea, performanţa ELO (2367 faţă de 2330). Cred că această situaţie ilustrează destul de bine cât de neconcludent este acest Bucholtz – eu unul am susţinut întotdeauna departajarea prin victoria directă sau mica diagramă, dacă e posibil, deoarece consider că nivelul de concentrare în partidele importante ale celor în cauză este mult mai relevant decât cel al adversarilor lor în partide de la mesele inferioare… Cu victoria directă ca prim criteriu, Cătălin n-ar fi avut nici o problemă în a ieşi pe locul întâi, cum era şi normal – aşa, dacă Ţurlea nu rata victoria, el ar fi putut pierde din nou, nemeritat, primul loc.
Aş dori să mai menţionez şi surprinzătoarea clasare pe locul 5, cu 6 puncte, a lui Valeriu Zafiu, ELO 1880, un obişnuit al acestor turnee aflat la primul rezultat notabil (sper să nu greşesc). Felicitări domniei sale, precum şi tuturor premianţilor!
Castigatorul Memorialului Diaconescu este Catalin Miroiu
Trebuie spus că învingătorul, Cătălin Miroiu, se află la al doilea turneu consecutiv fără înfrângere în Ploieşti (la fel ca, dacă nu mă înşel, Gabi Voiteanu, câştigătorul Turneului Maeştrilor din vara trecută), o performanţă remarcabilă care nu poate să indice altceva decât un progres semnificativ al lui Cătălin în ultima jumătate de an.
Clasamentul final:
1. Miroiu George Cătălin (2194) 7½/9
2. Dobre Claudiu-Cristian (2302) 7½
3. Corlătescu Dragoş Georgian (2171) 7
4. Voiteanu Gabriel (2262) 6½
5. Zafiu Valeriu (1880) 6
…
(42 de participanţi)
Dobre,Claudiu Cristian (2302) – Anuta,Laurentiu (2059) [A43]
Memorialul Ploiesti (7), 08.03.2009
[Dobre Claudiu-Cristian]
1.e4 e6 2.d4 c5 3.d5 d6 4.Nc3 a6 5.a4 exd5 6.Nxd5!?
6…h6? Cu negrul nu iti poti permite sa faci mutari atat de pasive in deschidere… 7.Ne2! Nf6 8.Nec3 Nbd7?! Mult mai naturala ar fi fost dezvoltarea calului la ‘c6’. 9.Bc4 Nxd5 [9…Be7] 10.Nxd5 Nb6 11.Nxb6 Qxb6
12.0-0 Be7 13.a5 Qc7 14.Qh5!? [14.Ra3] 14…Bf6 [14…0-0? 15.Bxh6! gxh6? 16.Qg6+ Kh8 17.Qxh6+ Kg8 18.Ra3] 15.Bf4!
15…Be5?! [15…0-0 16.Rfd1 Be5 17.Bxe5 dxe5 18.Qg6 Re8 19.Qd6 Qxd6 20.Rxd6 Be6 21.Bxe6 Rxe6 22.Rxe6 fxe6 23.Rd1±] 16.Bxe5 dxe5 17.Ra3!
17…g6? [17…0-0 18.Rg3 (18.Rd1 Be6 19.Bxe6 fxe6 20.Rad3 Rad8 21.Qg6 Rxd3 22.Qxe6+ Kh7 23.cxd3² Aceasta era varianta calculata de mine si, sincer, nu prea imi placea pozitia albului.) 18…Kh7 19.Rd1±] 18.Qf3 Qe7 [18…0-0 19.Qf6 Kh7 20.Rd1+-] 19.Rb3!? [19.Rd3] 19…0-0 [19…Be6] 20.Rb6 Kg7 21.Qc3! Kh7 22.Rd1
22…Rd8? [22…Qc7 23.Rbd6+-] 23.Rxd8 Qxd8 24.Qf3!+- f5 25.exf5 gxf5 26.Qh5 Qg5 27.Qf7+!
[Chiar mai tare decat 27.Bg8+ Kxg8 28.Rg6+ Kf8 29.Rxg5 hxg5 30.Qxg5] 27…Qg7 28.Qe8 e4 29.Rf6!
29…Be6 30.Qxe6 1-0
Dobre,Claudiu Cristian (2302) – Gogulancea,Radu (2161) [A03]
Memorialul Ploiesti (3), 26.02.2009
[Dobre Claudiu-Cristian]
1.b3 A doua oara in viata cand joc aceasta deschidere. 1…d5 2.Bb2 Nf6 3.e3 c5 4.f4 Nc6 5.Bb5
5…a6?! Evident, o mutare inutila. Albul era oricum pregatit sa ia la ‘c6’. 6.Bxc6+ bxc6 7.Nf3 e6?! [7…Bg4 8.h3 Bxf3 9.Qxf3 e6 10.0-0 cu joc confortabil.] 8.0-0 Bd6 9.c4 a5 10.Nc3 Ba6 11.d3 0-0 12.Na4
De cate ori n-am suferit cu albul in Nimzo-Indiana, impotriva acestei structuri… 12…Nd7 13.Qd2 [13.Ne5!² Fritz 11.] 13…f6! 14.e4 Qc7 15.g3 Nb6? 16.e5!
16…Be7?! [16…fxe5 17.Nxb6 Qxb6 18.Bxe5²] 17.Qxa5!? Un pion care isi va dovedi importanta abia dupa multe peripetii… 17…Rfb8 18.Nxb6 Rxb6 19.Rfe1?! [19.exf6 gxf6 20.Rfe1±] 19…f5
20.Qd2 Bc8 21.Qc2 Bd7 22.Bc1 Be8 23.Be3 Bh5 24.Kg2 d4 25.Bd2 Rba6 26.Re2
Prea preocupat cu mutarile profilactice, aveam sa ajung, usor-usor, intr-o pozitie din care foarte greu se putea progresa. 26…Bd8 27.Rf2 Qb7 28.h3 Bxf3+ 29.Kxf3 Ra3 30.Qb2 R8a7 31.Bc1 Qa8 32.Qc2 R3a6 33.a4
33…Ba5 34.Ba3 Qf8 35.Rb1 Rb7 36.Qd1 Bb4 37.Bc1 Bc3 38.Ra2 Qb8 39.Ke2 Qe8 40.Kf1 Qb8 41.Bd2
M-am hotarat sa mizez pe tempourile pe care mi le putea oferi pionul liber de pe ‘a’ si sa incerc ceva pe flancul regelui… 41…Bxd2 42.Qxd2 Rxb3 43.Rxb3 Qxb3 44.a5 Qb1+ 45.Kg2 Qb4 46.Qe2!ƒ Kf8
[46…Rxa5?? 47.Rb2 Qc3 48.Rb8+ Kf7 49.Qh5+ si mat in doua mutari. Amenintarile de genul acesta il obliga pe negru sa ramana pasiv.] 47.h4?! [O idee interesanta insa, probabil, nu cea mai buna. M-am gandit, desigur, si la 47.g4! , mutarea cea mai tare, insa m-am temut, aparent fara motiv, de contrajocul negrului pe prima linie.] 47…g6 48.h5 Rxa5 49.Rb2 Qc3 50.Rb8+ Kg7 51.Rb7+ Kg8 52.Kh3!?
Ideea din spatele mutarii ‘h4’… Adversarul meu aflandu-se in criza de timp, el nu a putut raspunde adecvat amenintarii cu patrunderea regelui, desi impresia mea este ca trebuie sa existe aparari. 52…Qc1 53.Qf3 Ra6? [53…g5! Fritz 11 54.fxg5 Qxg5= cu lunga varianta 55.Rb8+ Kg7 56.Rb7+ Kh6 57.Qf4 Qxf4 58.gxf4 Ra1 (58…Ra3 59.Kh4) 59.Re7 Kxh5 60.Rxh7+ Kg6 61.Re7 Kh5 62.Rh7+] 54.hxg6?
[54.h6! era calea core cta de continuare a atacului. Acum patrunderea regelui devine imparabila.] 54…hxg6? [54…h6!= Fritz 11. Chiar i-am sugerat adversarului la analiza aceasta mutare…] 55.Kh4!+- Qe3 56.Qh1! g5+? [56…Qe2 57.Kg5 Qh5+ 58.Qxh5 gxh5 59.Kg6+- nu ar fi facut decat sa prelungeasca agonia…] 57.Kxg5
Matul este imparabil. 1-0
Dobre,Claudiu Cristian (2302) – Romosan,Cristian (1852) [C62]
Memorialul Ploiesti (1), 21.02.2009
[Dobre Claudiu-Cristian]
1.e4 e5 2.Nf3 Nc6 3.Bb5 d6 4.d4 exd4 5.Nxd4 Bd7 6.0-0 Be7?! [6…Nf6] 7.Bxc6 bxc6 8.Qf3 Bf6?
[La 8…Nf6 intentionam sa joc tot 9.e5! Nd5 (9…dxe5 10.Nxc6 e4 11.Qc3±) 10.exd6 Bxd6 (10…cxd6 11.c4 Nb4 12.a3±) 11.Re1+ cu atac.] 9.e5! dxe5?! [9…Bxe5 10.Nxc6 Bxc6 (10…Qf6?? 11.Nxe5; 10…Qc8 11.Nxe5 dxe5 12.Qg3) 11.Qxc6+‚] 10.Nxc6 Bxc6 [10…Qc8 11.Re1 Qb7 12.Nxe5 Qxf3 13.Nxf3+±] 11.Qxc6+ Kf8 12.Nc3 Ne7 13.Qf3 Ng6?!
[Negrul trebuia sa incerce sa scoata piesele, cu manevra sugerata de Fritz 13…Qe8 14.Ne4 Qc6 desi, fireste, albul sta, oricum, clar mai bine.] 14.Nd5 Inceputul unui plan oarecum dubios din partea mea… [14.Be3+-] 14…c6 15.Nb4 Rc8 16.Be3 Qc7 17.Na6! Qa5 18.Nc5
Be7 19.Qf5 Re8 20.Nd7+ Kg8 21.f4! Qd5
22.Rad1? [22.fxe5+- O scapare grava, care ma putea costa mare parte din avantaj… Trebuia, fireste,] 22…Nh4? [22…Qxg2+! 23.Kxg2 Nh4+ 24.Kf2 Nxf5²] 23.Qh3 Incidentul a trecut neobservat de ambii jucatori… 23…Qxa2?! [Imi faceam ceva mai multe griji in legatura cu 23…Qe4 ] 24.f5!
Calul este prins! 24…Qc4 25.g3 Qe4 [25…Ng6] 26.gxh4 Qxc2 27.Rd2 Qe4 Permite o finalizare draguta. 28.f6!
si negrul cedeaza. O partida importanta mai ales pentru revansa luata, dupa infrangerea din prima runda a turneului precedent. 1-0
Dl. Zafiu era considerat unul dintre cei mai puternici jucatori din Ploiesti cu ceva timp inainte de nasterea ta.
martie 22, 2009 - 12:17 pmInteresante atat relatarea turneului, cat si partidele prezentate. Multumim!
martie 22, 2009 - 1:12 pmFoarte tare! Nu stiam asta despre dl. Zafiu.
martie 22, 2009 - 1:18 pm1. Claudiu, sa stii ca turneul s-a numit tot Memorialul Paul Diaconescu. Nu mai stiu la a cata editie s-a ajuns pana in prezent, dar pot verifica.
martie 22, 2009 - 9:51 pmDe anul trecut C.S.Petrolul a hotarat, la initiativa domnului Butnariu, ca Memorialul sa se numeasca Maria Albulet. Anul acesta insa federatia nu ne-a mai permis sa folosim aceasta titulatura intrucat la Braila se organizeaza un turneu international feminin Maria Albulet sub egida F.R.Sah. In aceste conditii am revenit la vechea denumire, Paul Diaconescu.
2. Cat priveste criteiile de departajare, eu nu sunt de aceeasi parere cu tine deoarece consider ca rezultatul direct dintr-o singura partida jucata nu poate fi concludent. Iti dau doar un exemplu, desi sunt nenumarate in sprijinul afirmatiei mele. In urma cu doi ani, la Cupa Conpet de la Ploiesti eu am castigat norocos la tine si te-am depasit in clasament datorita victoriei directe, desi tu aveai coeficientul mai bun. Dar si ca forta de joc esti mai bun decat mine. Ti se pare corect?
3. Eu sunt in Ploiesti din 1962, si am pretentia ca stiu mai bine decat CID (??) care au fost cei mai puternici sahisti din Ploiesti inainte de a te naste tu. Asa ca nu te minuna prea tare, fiindca tu ai apreciat bine rezultatul.
Dle Pepene din cate imi amintesc eu,la inceputul anilor 80`,cei mai puternici jucatori din Ploiesti erau:
martie 22, 2009 - 10:27 pmAdrian Negulescu,Lucian Vasilescu,Emil Macarie,Iosif Lazar,Marcel Vat,Paul Modoianu,dvs,Dinescu,Zafiu Valeriu,Tomescu senior,Anuta Laurentiu,Stoicescu Horia.
Cu stima:Catalin Ioan Dobrin(CID)
PS-dvs sunteti si acum un jucator puternic,ca si majoritatea celor mai sus mentionati
Pai si la urmatoarea noastra partida tot dumneavoastra ati castigat, deci e clar ca nu a fost o intamplare! Sunteti cel putin un adversar incomod pentru mine, daca nu pur si simplu mai bun… Si oricum, nu ati castigat norocos – ati castigat pentru ca am gresit flagrant la calcul. Oricine merita sa fie pedepsit pentru o asemenea greseala cu cateva locuri in clasament… Si oricum, nici pana sa gafez, nu se poate spune ca facusem cine stie ce partida stralucita. Jucam cam fara idee si plan, din ce imi amintesc, si sunt convins ca daca nu pierdeam asa, gaseam eu oricum o modalitate!
martie 22, 2009 - 11:43 pmOricum, mi se pare mult mai relevant sa punctezi ceea ce depinde strict de jucator (daca se poate) decat ceea ce depinde de altii, de adversarii lui, care e la fel de posibil sa comita gafe in pozitii mai bune, stricandu-i turneul celui in cauza, fara ca el sa fi avut ceva de spus in privinta asta. Ca sa nu mai vorbesc de posibilele aranjamente si retrageri neanuntate din concurs, care oricum se petrec mult mai des in spate (vorbesc de retrageri) decat la primele mese…
In problema d-lui Zafiu nu ma amestec in plus :)… Eu am apreciat exclusiv dupa rezultatele din ultimii ani, de cand am intrat si eu in circuitul turneelor ploiestene. Am si vrut sa subliniez acest lucru, dar cum n-am gasit nici o exprimare care sa-mi placa, m-am rezumat la “sper sa nu gresesc”!
Claudiu, problema criteriilor de departajare este deschisa si nici nu cred ca se va ajunge vreodata la un consens. Fiecare organizator fixeaza criteriile dupa cum considera el ca este mai bine, mai echitabil. Ramane de vazut cat de convingator este pentru cel care sustine alt criteriu.
martie 23, 2009 - 1:58 pmLa sistemul turneu (fiecare cu fiecare), departajarea se face prin Sonneborn, iar la elvetian prin Bucholz (in principal). Sistemul turneu stabileste ierarhiile mai just decat sistemul elvetian, dar are si el hibele pe care le cunoastem (se “trantesc” partide sau “esti bagat la mijloc” de mai multi concurenti). De aceea, meciul direct ramane modalitatea cea mai justa de stabilire a jucatorului mai bun. Dar un meci trebuie sa aiba cel putin doua partide. O singura partida poate fi o intamplare. Bucholtz-ul nu mai este o intamplare. E vorba de taria adversarilor de-alungul intregului turneu.
Cat priveste comparatia dintre noi, pana una-alta tu esti MF iar eu doar CM. Asta arata ca eu nu am atins niciodata punctul maxim pe care l-ai atins tu. Bilantul intalnirilor noastre poate fi de 5-0 ca tot nu ma consider mai bun decat tine. Aici poate fi vorba de un complex psihologic sau de un stil cu care nu te acomodezi. Daca mi-ai propune sa facem un meci cu o miza cat de mica, fii sigur ca nu as accepta. Pe glorie sportiva da, cu cea mai mare placere.
Draga Claudiu,
martie 23, 2009 - 2:29 pmfelicitari pentru ocuparea locului secund,pentru efortul de ati prezenta doar partidele castigate si a faptului ca in ciuda lipsei tale de forma din ultimul an,inclusiv la acest turneu,ai
reusit sa iesi pe podium.Daca te-a satisfacut sa prezinti partida
noastra in care eu am jucat mizerabil si practic nu ai avut adversar,ai fi putut sa ai fair-play-ul(care stiam ca te caracterizeaza)si sa prezinti si partida pierduta de tine la Miroiu Catalin,macar din considerentul ca reprezinta intalnirea dintre ocupantii primelor doua locuri.
Dl Anuta Laurentiu,
martie 23, 2009 - 2:36 pmMF Claudiu Dobre a avut totusi fair-playul sa ne trimita, comentata de el- pe un ton autocritic!, si partida pierduta la Miroiu Catalin. Aici este vina noastra, intrucat am facut o selectie oarecum arbitrara si neinspirata a partidelor.
Palpitant “razboiul” dintre generatii.
martie 23, 2009 - 2:41 pmPe CID il stiu de la multele revelioane de la Herculane, de acum peste 10 ani.
sa nu uitam totusi ca in anii 80 a aparut pleiada de juniori ploiesteni: Tomescu, Cioara, Hristodorescu, Ionescu Doru. Cam ei au tinut pana de curand stindardul orasului, in era post Negulescu. Bineinteles stima pentru “pionierii” Butnaru si Diaconescu.
Domnule Dobrin, ati omis jucatori tari si ati inclus jucatori mai putin tari. Cand facem astfel de aprecieri trebuie sa fim mai atenti, fiindca riscam sa ne facem dusmani. Mai vorbim pe tema aceasta, dar nu pe blog.
martie 23, 2009 - 2:44 pmDraga Claudiu,
martie 23, 2009 - 2:53 pmuitasem sa te felicit si pentru inca ceva: ca in comentariul tau referitor la “Memorialul Emil Macarie-2008” ai fost discret si ai
omis sa precizezi ca locul 1 l-ai obtinut gratie FAIR PLAY-ului cu care mi-am aparat sansele in fata lui Turlea.Era ultima partida.Cu remiza ieseai pe 2.Desi stiam ca juniorul meu va iesi
pe 2 in cazul in care castigam,am riscat sa ma cert cu Catalin.
Acum realizez ca nu aveam cui sa demonstrez ceva.Promit ca nu voi
mai repeta greseala.
Tocmai asta spun – taria adversarilor de-a lungul intregului turneu a depins, de exemplu, la Memorialul Macarie de anul trecut, tot de o intamplare (daca asa e sa o caracterizam), infrangerea lui Turlea in pozitie castigata la dl. Anuta, deci o intamplare care nici macar nu a depins in vreun fel de cei doi jucatori departajati, eu si Catalin… Atunci oricum facusem remiza intre noi, dar acum, daca se “intampla” sa gafeze doamna Porcoleanu in finalul cu Turlea (eventual dupa ce acesta o chinuia o serie lunga de mutari), atunci se ajungea, din intamplare, la o egalitate care ar fi decis in favoarea celui invins in partida directa.
martie 23, 2009 - 3:14 pmIn ceea ce priveste partida mea cu Catalin, nici eu nu am dorit sa o prezint neaparat, si motivele le-am enuntat in articol. Am crezut ca trebuie sa prezint partidele pe care le consider cele mai bune facute de mine la turneul de fata – in partida cu dumneavoastra, de exemplu, consider ca nu am comis mai deloc erori de calcul si am jucat dupa un plan just (ceea ce nu se poate spune despre multe din celelalte partide ale mele), e singurul motiv pentru care am ales-o. A fost singura partida de care am fost pe deplin multumit. In toate celelalte am comis macar una-doua greseli de calcul, si asta urasc cel mai mult in sah. Probabil ca aveti dreptate si nu ati jucat nici dumneavoastra (ca mine in partida cu Catalin) la nivelul maxim, dar nu mi s-a cerut sa fac o selectie a partidelor lui Catalin aici – sunt convins ca are si altele mai bune! Nici el nu a jucat 100% precis in partida respectiva (desi, in general, m-a executat fara mila), a jucat la un moment dat un Nh3 cam dubios, iar la mutarea 23 n-a gasit mutarea cea mai tare (23.d6), iar mie, cum v-am zis, nu-mi plac erorile de calcul, oricat de mici. Totusi, evident, nu am nimic impotriva sa fie publicata partida respectiva, si chiar il rog pe Iulian sa o faca – tot in acest articol, daca se poate! Eu nu consider ca am facut cinste, prin jocul meu (necalculand mai nimic), celei mai importante partide din turneu, de aceea cred ca va fi o dezamagire pentru cei care asteapta o partida buna. Am multe partide pierdute in care am jucat aproape de nivelul meu maxim si totusi am fost depasit clar, de exemplu cea cu dl. Biro de la divizie, cand m-am aparat crancen si, in cele din urma, n-am mai rezistat presiunii unui atac foarte metodic condus si am sucombat cu o greseala grava, fiind executat fara cusur, sau cea cu Grigore George de la Open Romgaz, cand lucrurile au decurs cam la fel, doar ca acolo in timpul partidei aproape ca nici nu mi-am dat seama exact care a fost greseala decisiva… Acelea merita publicate, pentru ca adversarul a trebuit sa joace chiar bine pentru a ma bate. In partida cu Catalin, cred ca aproape oricat de relaxat juca, ma invingea – dovada stau zecile de partide pierdute de mine la jucatori mult mai slab cotati (inclusiv de categoria a II-a) atunci cand nu am avut “chef” sa calculez. Nu e nevoie de cine stie ce mare jucator sa ma bata in conditiile astea, aproape oricine joaca atent o poate face. Poate partida cu Catalin de la Cupa Conpet e mult mai demna de a fi vazuta, pentru ca acolo, dupa ce nu am facut o mutare profilactica necesara in deschidere, cu albul, Catalin m-a sanctionat remarcabil, cu un joc plin de energie, sacrificand la momentul oportun o piesa pentru a obtine atacul, un atac pe care l-a condus foarte bine. Aceea e o infrangere care m-a durut, insa totodata o partida in care sunt constient ca am fost clar depasit de un jucator mai bun! Oricat m-am chinuit sa compensez lipsa acelei mutari profilactice si sa ma apar ulterior, nu am reusit – si am jucat foarte serios!
Bine, asta e de vis! Daca pentru a juca cu Fair Play e nevoie de laude si indemnuri, atunci va rog frumos, faceti ceea ce va indica dumneavoastra constiinta! De Fair Play fortat n-am nevoie, nu am cerut niciodata asa ceva. Odata cineva mi-a pus turn in priza in criza de timp dandu-mi sah pentru a castiga timp, si apoi m-a invins, in pozitie mai buna pentru mine. Sunt bun prieten cu el si poate confirma oricand. Nu m-am plans nici o secunda si nici nu am considerat ca am pierdut pe nedrept. Am pierdut pentru ca nu am vazut sa iau turnul si pentru ca am jucat incet. Viata nu e intotdeauna corecta, iar daca nu pot castiga in conditiile astea, inseamna ca nu merit.
martie 23, 2009 - 3:24 pmOricum, e clar, m-am lamurit. Nu mai are nici un rost sa-mi exprim vreodata o opinie sau sa scriu ceva pe internet sau altundeva. Comentariile d-lui Anuta mi-au adus aminte de ce am incetat sa ma scriu pe RoChess, acum 2-3 ani. Orice ai spune, se va gasi intotdeauna cineva care sa se simta ofensat – eu n-am nimic cu nimeni si nu-mi place sa nemultumesc lumea, asa ca de aici inainte n-am sa mai scriu nimic despre nici un turneu (sau despre orice altceva), indiferent cine ma roaga! Sunt sigur ca nu va plange nimeni din cauza asta… De aceea joc sah. La sah daca esti 100% corect nu iti poate reprosa nimeni nimic. Am sa ma limitez la asta.
martie 23, 2009 - 3:35 pmAnuta Laurentiu: Nu am inteles nemultumirea dumneavoastra fara de noul colaborator al meu, Claudiu Dobre. Am niste probleme personale si am fost plecat cateva ore de la laptop. Mie mi se pare normal ca el sa prezinte partidele sale cele mai bune de la acest turneu. El le-a comentat pe toate si mi le-a trimis, insa l-am rugat sa isi aleaga dintre ele, pe cele care considera el. Ce argumente asa de tari aveti in ceea ce spuneti D-le Anuta? Daca facem un lucru firesc si normal( cum spuneti rusinos dumneavoastra ca v-ati aparat sansele corect si juniorul dumneavoastra a avut de pierdut din asta) de ce sa primim laude? Sau acum cand ne facem datoria si jucam cinstit si ne facem treaba cat se poate de bine trebuie sa fim zeificati de cineva? Claudiu este un baiat de exceptie si mi-a spus ca isi va atrage destule antipatii latente, in caz de nemultumirea cuiva. Eu l-am rugat sa scrie despre un turneu, care in mod normal trecea neobservat in cele mai multe cazuri. Nu ma gandeam nici un un moment ca cineva ca dumeavoastra, ar putea sa aiba atata aciditate gratuita si fara ARGUMENTE!
martie 23, 2009 - 4:15 pmDupa eforturile uriase care se fac pentru scoaterea din anonimat a unor turnee mici din diferite orase si mai ales comentarea si culegerea cu destule sacrificii a unor partide jucate acolo, avem cativa nemultumiti tot timpul. Ei vor fi tot timpul si eu ii admir pe cei care au argumente concrete. Vom lucra si partida cu pricina, nu este nici o problema asta pentru noi. Insa credeam ca aveti si ceva argumente serioase pentru a fi luat in seama. Sau cel putin puteati sa va rezolvati problemele in Ploiesti, si nu aici. Desi multa lume jubileaza cand vede o samanta de scandal undeva unde lucrurile merg bine. Eu si baietii mei nu ne vom putea opri din drumul nostru si preferam sa avem o liniste creativa. “Rautatile”nu pot fi constructive pentru nimeni si nimeni din echipa mea nu poate fi stimulat prin asta. Ma asteptam la cum va stiu eu pe dumneavoastra la un drept la replica cu destule argumente. Si asteptam articole si partide si de la alti participanti de la turneele din Ploiesti, comentate chiar de ei. Claudiu chiar mi-a spus ca nu se pricepe foarte bine sa comenteze, dar l-am rugat eu sa imi dea partidele comentate chiar de el. Mai ales ca eu consider ca cele mai multe despre o partida jucata, aflam de la cei care au jucat! Daca aveati si alte puncte de vedere puteati sa scrieti si ceilalti ceva despre acest memorial sau despre celalalt cate ceva. In Romania este foarte greu sa faci ceva frumos si trainic pentru ca tot timpul vor fi oameni rau intentionati care vor gasi cate ceva de spus vis-a-vis de alte aspecte din culise ale turneului. Eu va felicit pentru fair-play-ul amintit, in care ati jucat sah pe tabla, dar mi se pare deplasat, ca sa nu folosesc alt cuvant mai puternic, sa va cereti merite pentru un lucru pe care eu il vad foarte normal. Poate ca astfel ati dezvaluit si “partea intunecata a lunii”, adica a dumneavoastra. Daca vroiati sa va ajutati juniorul nimeni nu va condamna sau va acuza( in afara de constiinta dumneavoastra).
Ce sa facem noi acum cu fetele noastre care si-au aparat admirabil sansele la St-Petersburg?Sunt de condamnat sau de admirat? Amandoua au vrut sa castige si sa se califice si totusi s-a intamplat ceea ce stim cu totii!
Claudiu Dobre: Nu stiu daca promisiunea catre mine nu e mai puternica decat deciziile pe care vrei sa le iei. Asta este abia inceputul tau de aici. Multi oameni iti vor spune ca tin la tine si nu vei stii niciodata daca asta este adevarat. Eu ce am de spus cuiva o fac din toata inima si nu o pot face altfel. Povestea cu Mos Ion Roata si boierul care l-a scuipat. Cred ca o stii si nu as vede nimic din ce a spus subiectiv D-l Anuta, ca te-ar atinge cu ceva. Daca nu intra in criza de timp Kamsky era salanger la titlul mondial cu Anand. Abia am inceput sa ne miscam si am vorbit ieri si despre tine si proiectele pe care le avem impreuna. Eu am avut sute de astfel de poticneli sa stii. Si la mine era infinit mai greu, pentru ca eram singur. Tu ne ai pe noi langa tine si nu suntem putini. Suntem sinceri si prietenii tai, vrem sa te ajutam sa ne ajuti sa punem umarul sa facem ceva pentru sahul romanesc. Cantareste bine aceste lucruri si o sa avem in seara aceasta o discutie impreuna sa lamurim daca mai este ceva de lamurit. Oricum placerea de a te avea in echipa noastra este una foarte mare sa stii! Ceea ce se intampla la noi, este ciudat mai ales ca este singurul loc unde se pot vedea si multe alte lucruri in fiecare zi. Si daca toate astea care se intampla sunt ca nu se mai faca nimic in sahul romanesc si sa se scufunde in anonimat, eu unul nu ma voi putea opri acum. Mai ales ca toata lumea de la cluburi a aflat de noi acum si numarul celor care ne vor accesa se va mari considerabile zilnic. Sunt invatat sa nu cedez asa usor, mai ales cand proiectele mele sunt asa de frumoase.
martie 23, 2009 - 4:28 pmMie comentariile tale mi s-au parut pertinente si de bun simt, si-mi pare rau ca ai luat aceasta decizie. Cred ca romanul e specializat in a vedea mai curand paiul din ochiul vecinului, decat barna din ochii lui, si in a se simti marginalizat si nedreptatit de toti ceilalti, decat sa gaseasca ca nimeni nu are nimic cu el si ca universul are si treburi mai importante decat sa se ocupe de soarta lui.
martie 23, 2009 - 4:00 pmN-are nicio legatura cu subiectul de fata, dar asta imi aminteste, oarecum, de e-mailul trimis de o fosta colega de serviciu care a emigrat in decembrie in Canada, si care imi scria, legat de faptul ca a ajuns in fata unor functionari publici:
“-Aici toata lumea iti zambeste si vrea sa te ajute!! Oamenii astia nu sunt normali!”.
Poate ca anormalii suntem noi, si nu ne dam seama de asta decat pusi in fata oglinzii constituite de civilizatia adevarata!
Sper sa te razgandesti, totusi, pentru ca sunt sigur ca majoritatea celor care ti-au citit articolul au alta parere (chiar daca, probabil, neexprimata in scris) decat cei cativa care s-au considerat nedreptatiti.
Nici mie nu imi place sa renunt la un lucru inceput. Dar, sincer, nu vad cum as putea sa mai scriu vreodata ceva fara sa ma astept sa imi sara cineva la gat pentru niste lucruri pe care nu am intentionat nici o secunda sa le sugerez… Am patit de zeci de ori lucrul asta pe cand scriam pe RoChess; tot timpul se gaseste cineva care sa iti gaseasca in cele scrise o “intentie ascunsa” care tie nici nu ti-a trecut prin cap si, in loc sa te intrebe frumos, eventual intr-un mail pe adresa personala, daca asta ai vrut sa spui sau de ce ai spus cutare sau cutare lucru, imediat te ataca veninos pe forumul respectiv. Nu stiu daca e din cauza internetului sau asa e lumea in general, insa, in orice caz, genul asta de presiune ma face sa ma simt extraordinar de prost… De fapt, Iulian, tu ai vazut si tu ca am avut multe ezitari pana sa iti accept propunerea 100%, desi de la inceput am avut dorinta sa va ajut. Exact acest gen de experiente m-a facut sa ma gandesc de mai multe ori, iar acum sincer nu mai doresc sa ma expun la asemenea atacuri, chiar deloc.
martie 23, 2009 - 6:34 pmO promisiune e o promisiune si, daca tu consideri ca trebuie sa o respect, impotriva vointei mele si a ceea ce imi dicteaza simtul de auto-conservare, am sa o fac fara comentarii, pentru ca urasc sa dezamagesc. Dar daca ma poti dezlega de aceasta promisiune, ti-as fi recunoscator! Pentru ca daca as face-o, acum as face-o cu teama si fara tragere de inima…
nu cred ca ar trebui sa renunti… faci o treaba foarte buna!
martie 23, 2009 - 6:54 pmClaudiu Dobre, mergi mai departe, piedici vor fi continu, nu putem multumi pe toti.
martie 23, 2009 - 7:03 pmSpor la treaba
Claudiu, tu inca mai pui la suflet ceea ce spune domnul Anuta? Si chiar daca criticile dansului ar fi fost intemeiate, nu vad care e problema. A fi criticat este un lucru normal atunci cand incerci sa faci ceva. Mai mult, a fi criticat este chiar foarte util, deoarece de multe ori criticile te ajuta sa te perfectionezi. Fereste-te de laude, nu de critici!
martie 23, 2009 - 7:15 pmSi eu cred ca ar trebui sa continui…daca ne-am retrage din orice lucru am intreprinde din cauza ca unul sau altul ar putea sa ne atace (mai ales in Romania, unde se gandesc “binevoitori” la orice colt de strada), probabil nici nu am mai putea sa iesim din casa. Blogul acesta este lucrul cel mai important facut pentru poularizarea sahului in Romania dupa Revolutie (dupa parerea mea), atat timp cat autoritatile nu fac nimic in sensul asta.
martie 23, 2009 - 8:25 pmFaptul ca Iulian reuseste sa adune (cu mari eforturi) oameni cu experienta (si de valoare) care sa comenteze (si sa ne invete) sah pe cei care dorim lucrul asta este un lucru salutar si demn de lauda, si eu sper ca lucrurile vor merge numai spre bine (cum pare sa se si intample, daca nu luam in calcul cateva sageti otravite trimise dintr-un exces de “bunatate sufleteasca”).
Dobre Claudiu : Nu trebuie sa dezarmezi asa usor.
martie 23, 2009 - 9:59 pmAcum la modul general, cateva cuvinte :
Toti cei care scriu [carti, site-uri, blog-uri, articole, etc.] pun si o anumita doza de subiectivitate in ceea ce scriu, pentru ca scriu cu pasiune si simt ceea ce incearca sa transmita altora; cei care citesc o fac din perspectiva lor, adica traduc informatia care li se transmite prin prisma constiintei lor, care nu poate fi alta decat subiectiva.
Pana la urma adevarul absolut nu este de partea nimanui.
Atunci cand cineva face ceva din obligatie ii este usor sa renunte [pentru ca, sa fim sinceri, scuze se gasesc la tot pasul], dar daca o face cu pasiune si vrea cu adevarat sa o faca, atunci trece peste tot felul de piedici, greutati si alte asemenea aspecte.
Notiunea de blog nu cred ca este bine definita nici pana in prezent, lasand la o parte traducerile mai mult sau mai putin tehnice, ceea ce pot insa sa observ este aceasta interdependenta a blog-ului cu cititorii si comentatorii sai. Fara ei blogul nu ar mai exista; ne-am putea imagina oare un cer fara stele? 🙂
Claudiu, a renunta acum inseamna slabiciune in fata adversarului(in planul ideilor, evident). Iti doresti sa arati asta, esti luptator sau fugar?
martie 23, 2009 - 11:13 pmNici eu nu sunt de acord cu unele nuante din comentariu, dar, generally speaking, apreciez interventia ta, care insemna infinit mai mult decat nepasarea si apatia(prezente din belsug la un blog, nu-i dau numele :))
Te asteptai ca toti sa fie de acord cu tine?
No way, asa cum spunea Marius Ceteras, fereste-te de situatii de genul asta. Iar pe Dl Anuta eu il stiu(doar ca adversar de vreo 2 ori, demult de tot) destul de orgolios si nici nu e asa grav ca tine la parerile sale.
Lasa cititorii sa-i “sugrume” ideile, daca ai nevoie de o “victorie”.
In rest, eu mi-as tine cuvantul in fata lui Iulian.
Va multumesc tuturor pentru mesaje!
martie 24, 2009 - 12:32 amAfirmatiile dlui Anuta au fost mai mult decat simple critici, cred ca in privinta asta putem cadea de acord. Sarcasmul si rautatea sunt evidente… Nu ma intereseaza sa fie toata lumea de acord cu mine, ma intereseaza ca nimeni sa nu ia personal niste comentarii pe care eu le fac cu toata obiectivitatea de care sunt in stare. In trecut, credeam ca asa ceva e posibil, dar lumea se pare ca vrea neaparat sa imi demonstreze ca nu e asa.
Promisiunea, asa cum am spus, mi-o voi tine, exclusiv din motive de onoare – daca Iulian nu doreste sa ma dezlege. Insa, daca pana azi am scris din placere, acea placere nu va mai exista, cred, niciodata. Cand asta e reactia, ce dorinta poti sa mai ai sa impartasesti vreodata o parere?! Nu, asa ceva nu e pentru mine. Nu cred ca e gresit sa renunti la ceva atunci cand iti dauneaza, iar mie fie si numai acest comentariu imi va dauna cu siguranta. Ce placut va fi de acum inainte sa dau ochii cu dl Anuta… Eu m-am inteles intotdeauna foarte bine cu dumnealui si, din partea mea, lucrurile nu se vor schimba in nici un fel; eu nu iau personal aceste comentarii – insa oare dumnealui va gandi la fel, acum ca a considerat un afront personal niste fraze scrise de mine fara nici un fel de intentii de acest gen?
Eu vreau sa ma inteleg, daca se poate, cu toata lumea, iar atunci cand stiu ca exista cineva care ma detesta, dintr-un motiv sau altul, pur si simplu ma simt foarte, foarte prost… Merita sa ma expun la asemenea situatii? Sa intru de acum inainte si in sala de joc de la Ploiesti asa cum intru in sala de joc la, de exemplu, campionatele nationale, din motive cunoscute de suficiente persoane (si despre care nu doresc sa discut), adica stiind ca probabil cineva face in soapta comentarii rautacioase sau batjocoritoare la adresa mea? Cred ca nu. Cine stie ce as mai scrie in viitor si pe cine as mai putea ofensa… Mi-a ajuns ce s-a intamplat la Amara (macar atunci a fost vina mea) si mi-a fost destul de greu sa trec peste asta ca sa nu doresc sa mai trec prin ceva similar. Nu sunt o fire suficient de indiferenta incat sa suport animozitatea atator persoane.
Si sper ca aceasta discutie sa nu mai continue – nu vreau ca lumea sa capete impresia ca doresc sa fiu in centrul atentiei, cand tocmai asta doresc sa evit!
martie 24, 2009 - 12:33 amDobre Cladiu: Eu iti las un pic de timp de gandire, pentru a te putea lamuri cu ce este in tine. Nu vreau sa iei o hotarare de care iti va parea rau si te rog sa nu mai spui NICIODATA , niciodata. Iti voi spune foarte pe scurt doua vorbe, pline de talc:
martie 24, 2009 - 1:44 am1)Cu cat cunosc mai multi oameni ca atat imi iubesc mai mult cainele!
2) Gheorghe catre Ion cel mai bun prieten al sau: Ma Ioane, nu mai pot ma, vreau sa ma spanzur! Sotia ma inseala, soacra-mea ma distruge cu rautatea, nu mai imi iese nimic, nu mai am serviciu, criza este criza, copiii ma urasc . NU MAI POT. Dar de un singur lucru ma tem sa stii. Ce o sa zica lumea ca m-am spanzurat?
La care cel mai bun prieten al lui Gheorghe ii spune hotarat: Baaa Gheorghee! Lasa dracu lumea si fa-ti treaba!
Daca macar aceste scurte interventii ti-au smuls macar un zambet si ai simtit ceva, inseamna ca totul va fi mai bine. Nu te pot tine impotriva vointei tale sa stii. La noi pe blog, toata lumea lucreaza cu pasiune si cu placere sa stii. Daca toata aceasta lume care te apreciaza atat de mult pentru ceea ce tu faci din toate puterile tale si pentru tine nu insemna nimic, asta este! Poate ca am gresit eu aici si dusmanul nevazut al acestui blog a mai facut o victima. Prea multa lume ti-a luat apararea si atatea cuvinte de bine nu am avut de la inceputul blogului. Dupa cum vezi oamenii de sah apreciaza cu adevarat munca ta de aici, si inca nici nu ai inceput sa faci acele lucruri pentru care sunt mandru ca te cunosc! Pacat ca am promis in fata adunarii generale ca vom face retrospectiva aceea minunata pentru sahul romanesc. Daca tu vrei cu adevarat sa pleci, eu nu te pot tine cu forta sa stii. Insa promisiunea facuta de mine sahistilor si oamenilor este SFANTA. Am spus ca voi merge pana la capat si asa voi face sa stii Claudiu. Cu 100, 10 singur, voi continua sa scriu dupa puterile mele, asa cum si tu ai comentat cu un bun simt care nu stiu ce om ar fi lezat. Oricat de atent vei fii sa stii ca se va gasi cel putin un nemultumit. Eu am aici o alta vorba:
Cel care este curat sa ridice piatra si sa loveasca!
Atunci am sa fac macar retrospectiva de care am vorbit, pentru ca si eu consider ca ar fi utila, insa te rog sa nu-mi mentionezi numele – posteaza articolele ca si cum le-ai fi scris chiar tu! Altfel n-are nici un rost.
martie 24, 2009 - 2:09 amDobre Cladiu: Daca tu vrei asta, nu este problema sa stii. Am mai facut asta in mai multe cazuri si o sa vorbim despre asta curand, cand vei putea sa te fi limpezit indeajuns. Eu gasesc solutii si atunci cand nu exista, asa ca nu cred ca nu vom gasi intre noi punti de legatura. Ramane sa discutam pe aceasta tema foarte interesanta si mult asteptata de oameni, pe care i-am vazut cu luminite in ochi atunci cand le povesteam ceea ce vrem sa facem pentru reinvierea unor momente din istoria sahului romanesc si nu numai. Eu cred ca s-ar pierde prea multe pentru acesti oameni minunati care stiu sa astepte si sa ne dea putere atunci cand nu mai vrem sa facem nimic. Daca ai stii de cate ori am vrut sa renunt si eu si ceilalti colaboratori, ai incepe sa razi cu pofta. Si daca oamenii din Ploiesti nu stiu sa lamureasca lucrurile si sa te apere, nu vom mai scrie nimic despre ei, decat rezultatele de la turneele de acolo. Eu cred ca este in puterea lor sa ia atitudine, si nu cred ca as putea sa dorm vreodata daca nu as spune lucrurilor pe nume. Dar ca in Romania noastra cea de toate zilele, oamenii nostrii nu sunt apreciati la justa lor valoare acolo unde traiesc ci de altii straini care vad lucrurile asa cum sunt. Vestile sunt bune si vantul ne bate in panze! La multi ani Romania! La multe luni blogule “Sah cu Ceausescu”! Astazi implinim 9 luni de la prima postare si cred ca este timpul sa ne mai bucuram si noi.
martie 24, 2009 - 2:29 amOhoooooo! Felicitari, s-a trecut de perioada grea de 9 luni.
martie 24, 2009 - 9:22 amAcum, vorba aia, la sanu’ mamei, va fi mai usor.
Tot inainte!
Claudiu, faptul ca departajarea se face uneori abia dupa terminarea ultimei partide, asta inseamna ca valoarea adversarior celor doi jucatori aflati la egalitate a fost aproape egala. Daca unul dintre cei doi jucatori ar fi avut inaintea ultimei runde Bucholtz 35 iar celalalt 29, atunci cu siguranta ultima partida nu mai era decisiva pentru cei doi egali. In opinia mea, cea mai justa ordine a criteriilor de departajare este umatoarea: 1) Bucholtz, 2) Performanta, 3) Sonneborn, 4) Victoria directa.
martie 24, 2009 - 5:52 pmPentru o mai buna intelegere, sa luam urmatorul exemplu practic: Sa presupunem ca la Memorialul Macarie, cand ai pierdut la dl. Romosan in prima runda, ati terminat concursul la egalitate de puncte. Tu aveai Bucholtz 35 iar dl. Romosan 29. Dupa Bucholtz tu trebuia sa treci in fata, iar dupa victoria directa era favorizat dl. Romosan. Ce zici, care criteriu este mai just?
Domnule Ceausescu: “Si daca oamenii din Ploiesti nu stiu sa lamureasca lucrurile si sa te apere, nu vom mai scrie nimic despre ei, decat rezultatele de la turneele de acolo.” suna cam amenintare si nu e bine. Daca toti ceilalti ploiesteni, mai putin Claudiu Dobre, sunt niste oameni de nimic, atunci probabil ca va trebui sa ne retragem. Din pacate, nu inteleg ce vina au ceilalti ploiesteni pentru o discutie care se poarta intre alti doi ploiesteni. Dupa dumneavoastra, daca se isca o discutie mai aprinsa intre doi ploiesteni in centrul orasului, toti ploiesteni sunt vinovati ca nu au intervenit in discutia lor. Vreau sa cred ca ati fost obosit atunci cand ati scris aceste randuri. Altfel, am numai cuvinte de lauda despre ceea ce faceti cu acest blog.
martie 24, 2009 - 6:17 pmPepene Gheorghe: Nu cred ca sunt obosit cand scriu aici sa stiti. M-a uimit lipsa de atitudine a celor din Ploiesti, pro sau contra, mai ales ca voi il cunoasteti pe Claudiu Dobre cel mai bine. Ce rost are sa mai punem partide comentate de acolo, cand se fac astfel de aprecieri? Dumneavoastra nu ati spus nimic, si altii care scriu nu au zis nimic despre aceasta disputa. Asta era ideea, daca erati atent la sensul discutiei. Eu nu voi evita Ploiestiul cu evenimentele lui, dupa cum am spus, dar totul cat se poate de scurt si fara loc de interpretari. Daca oamenii nu doresc sa fie comentati de un jucator de 2300, care este si Mfide, ce rost are sa mai facem eforturi pentru asta? Sunt destule lucruri de facut, care isi astepta randul sa fie facute si destul de importante.Rationamentul este simplu: Claudiu face parte din familia mea si eu sunt dator sa il apar, pentru ca eu raspund de familia mea. Si datoria mea este sa nu mai il las sa faca lucruri pentru care el sufera. Dumneavoastra ati lasa un copil de-al dumneavoastra care greseste sa persiste in greseala? Poate sa scrie altcineva de acolo, si eu voi publica cu draga inima. Asta era sensul explicit a ceea ce am zis. Daca nimeni de acolo nu a zis nimic, asta insemna ca sunteti de acord cu ceea ce s-a intamplat acolo. Si nu este bine sa repetam greseala noi, pentru ca noi iubim linistea creatoare, atunci cand putem sa scriem despre subiectele noastre. Nu am auzit nimic in sensul acesta, la asta ma refeream mai ales, ceva care sa spuna orice pentru lamurirea lucrurilor si limpezirea lor. Eu nu fac altceva decat sa il protejez pe Claudiu, acolo unde el nu este agreat. Atata tot sa stiti, fara oboseli si alte aluzii.
martie 24, 2009 - 6:33 pmMa opresc nitel in statia “Sah cu Ceausescu” sa-mi iau o apa din gara ca au luat foc tastaturile si orgoliile.
Mie unu’, nu-mi placea Kasparov. Chiar si acum dupa ani traiti cu impresia asta, tot Fischer mi se pare cel mai bun din toate timpurile. Insa sunt subiectiv – chiar daca “tin” cu Fischer din diferite motive si argumente personale, obiectiv “simt” ca Garri e un pic mai bun, desi n-as recunoaste asta deschis. Oops… 😉
Concluzia, daca inteleg io bine, ar fi ca, subiectiv fiind, nu pot sa recunosc pe fata adevarul ci starui in a oferi tot felul de argumente care imi convin mie. Doamne ferese sa zic de Fischer ceva! Cred ca as fi in stare sa ii gasesc nod in papura lui Kasparov, ba ca a trantit repetat usa cand a jucat cu Anand in ’95 , ba ca a mutat calul ala cam aiurea cu Polgar, ca a provocat schisma din sanul FIDE si asa mai departe.
Mea culpa daca am gresit articolul, e foarte cald si mi s-au aburit ochelarii…
martie 24, 2009 - 8:20 pmPloiestenii sunt oameni foarte de treaba! Lasa-i in pace, Iuliane, au ei alte treburi mai importante pe cap decat discutiile astea… Chiar imi pare rau ca am starnit atatea reactii, trebuie sa ignor pur si simplu comentariile dlui Anuta si orice decizie sa o iau singur si fara a mai posta nimic aici.
martie 24, 2009 - 8:21 pmIn ceea ce priveste scenariul dumneavoastra, daca dl Romosan facea 7.5 puncte si iesea la egalitate cu mine (sa-l excludem pe Catalin, ca ar deveni prea complicat) atunci fireste ca as fi considerat ca victoria sa directa il indreptatea sa ia locul 1! Personal nu o sa ma convingeti niciodata ca acesta nu e criteriul cel mai bun :), cred ca v-ati dat seama. Va inteleg punctul de vedere, ca victoria respectiva poate fi accidentala, dar raman la parerea mea ca la fel de bine pot fi accidentale si cele ce decid Bucholtzul…
Ceausescu Iulian:
martie 24, 2009 - 9:27 pm1) Orice om poate interveni intr-o discutie doar daca asa ii dicteaza constiinta si in niciun caz fortat de cineva. Si daca nu intervine nu inseamna ca trebuie sa fie “tras de urechi”.
2) Ar fi bine sa le impuneti celor care comenteaza sa-si dea numele adevarat, nu un pseudonim aiurea, sa stim si noi cu cine vorbim. Spre exemplu, un anume Niki il barfeste pe cineva care are un blog dar nu vrea sa-i dea numele!!! Ce sa inteleg dintr-un astfel de comentariu? Un anonim il barfeste pe un alt anonim… Primul anonim este un personaj pozitiv, iar al doilea este un personaj negativ. Interesant!
3) Cand organizati concursurile pe Playchess cautati sa fiti cat mai punctuali, sa respectati ora de incepere. Aveti o tehnica aparte de a trage de timp: Incepem in zece minute. Dupa 5 min., incepem in 9 min. si tot asa pana trec 30 min. Cand joc pe turneele oficiale de pe Playchess aproape ca imi pot regla ceasul, atat de punctuali sunt. Se intampla sa nu ajung acasa pana la ora inceperii, dar ma primesc oamenii si in runda a 2-a si in runda a 3-a, fara ca progarul concursului sa fie modificat.
4. Gata cu observatiile. Daca vreti sa tineti cont de ele bine, daca nu, nicio problema. Eu va fac atenti pentru ca dumneavoastra sa va perfectionati si sa ajungeti nr.1 in domeniu, daca nu ati anjuns chiar. Aveti o echipa de oameni priceputi, sufletisti si plini de energie. Mai nou, vad ca ati inceput sa atrageti si mari maestri si maestri internationali. Abordati teme diversificate, foarte interesante si utile sahistilor. Ultima “achizitie”, Claudiu Dobre este omul potivit la locul potrivit. Nu-l dezlegati pentru ca “nici nu stiti ce pierdeti”.
As mai avea ceva de spus referitor la turneele pe care le organizati, dar vreau mai intai sa studiez regulamentul dv. In rest, tineti-o tot asa ca e bine!
O lume intoarsa cu susul in jos.Deja m-am obisnuit.Si uite cum asistam la victimizari,la martirizari,la scene penibile de solidarizare in jurul idei ca solicitarea pertinenta de a fi
martie 24, 2009 - 10:13 pmprezentata partida decisiva a turneului este o impertinenta,o obraznicie,o blasfemie.
Cu cata candoare se afirma ca este mult mai folositoare prezentarea unei partide in care practic adversarul a facut gafa dupa gafa .Cu cata perversitate o subliniere a faptului ca ocuparea unui loc 1 se datora strict unei atitudini de fair-play si nu norocului,este rastalmacita.Dar este un lucru firesc intr-o astfel de lume.
Pentru cei ce citesc aceste randuri si nu si-au pervertit inca logica si bunul simt trebuie sa le explic ca intre jucatorii de la “Petrolul” si ceilalti ploiesteni este o relatie de genul Dinamo – Timisoara. Tocmai s-au mai domolit apele.Comentariile sunt de preferat a fi facute tinand cont de aceasta stare de lucruri,altfel contracomentariile sunt firesti.
Stimabililor,eu am verticalitatea si curajul sa ma semnez cu numele real si nu sa ma ascund in spatele unor pseudonime.Noroc ca v-ati creat o lume in care voi apareti drept curajosi , iar eu lasul.Sa va fie de bine.
Ce nu intelege dl Dobre cat si cei care ii spun tot felul de “rautacisme”este ca dansul nu comenteaza pentru adversarii sai de la turnee ci pentru NOI,pasionatii de sah care dorim sa invatam cite ceva de la putinii jucatori tari de sah pe care ii avem…De aceea sunt atat de incantat cand un jucator puternic comenteaza pe blogul asta!PENTRU CA AM CE INVATA si mai ales DE LA CINE!!
martie 24, 2009 - 10:15 pmClaudiu, m-ai facut sa rad. Cum adica, toate cele 9 partide pot fi accidente? Si ai jucat intamplator cu sahisti mai buni?
martie 24, 2009 - 10:56 pmDar sa nu intelegi acum ca vreau sa te determin sa fii de acord cu mine. Eu ti-am spus doar care sunt argumentele mele pentru care iau in calcul criteriile amintite. E regulamentar si ce spun eu si ce spui tu, chiar daca programul de arbitraj Swiss Manager nu are ca optiune si victoria directa.
Permiteti-mi sa comentez, in calitate de kibitzer, cate ceva la discutia de fata.
martie 24, 2009 - 11:29 pmPersonal, consider ca miscarea sahista ploiesteana este una dintre cele mai valoroase din tara. Din cate cunosc, cea din Timisoara este una dintre cel mai tari.Dar cea ploiesteana, mi s-a parut a fi mai efervescenta, prin densitatea si valoarea jucatorilor sai.
Sunt din Bucuresti, dar la primul meu turneu ( Campionatul Naţional de Şah Rapid, din decembrie anul trecut), singurii oameni care m-au ajutat sa trec peste acest moment dificil al incepatorului, au fost din Ploiesti. Dl.Anuta si Dl. Florin Voiculescu, m-au ajutat cu multe sfaturi, atat teoretice cat si practice,si care mi-au prins foarte bine ulterior.Tin sa le multumesc si pe aceasta cale domniilor lor pentru ajutorul acordat, dar mai ales pentru faptul ca au stiut sa-mi mentina placerea de a juca in momentele in care eram masacrat pe tabla de catre ceilalti. Iata ca un alt ploiestean,vine si ma (ne)invata, ce inseamna sahul la un nivel inalt si sa inteleg(em) mai bine acest SAH. Cum sa nu fi fericit, si sa-i iubesti pe acesti oameni?
Ce vreau sa spun , este ca am 3 surori si sute de prieteni. Cu prietenii, nu-mi aduc aminte sa ma fi certat vreodata, in schimb cu surorile m-am certat si continui sa ma cert aproape zilnic.
Intrebare: Credeti ca nu-mi iubesc surorile?
La punctul 3)din postul nr.37 lasat de d-l Pepene Gheorghe cumpar si eu cateva bilete! Eu am latrat mult pe aici pe blog si am sugerat sa inceapa concursul la ora fixata. Eu inteleg ca Iulian a avut probleme de sanatate, a intrat cu vreo 6min. intarziere, a zis ca incepem in 10 care de fapt au fost cred vreo 20. Si asa spre ex. eu a trebuit sa plec la servici cand am terminat r4. O sa-mi ziceti mare paguba! Pt. mine este, ca as fi putut juca aproape tot turneul. Dar nu-i vorba de mine! La cate lucruri bune se fac pe aici si la cate imbunatatiri s-au facut, poate trebuie luat in calcul si acest aspect!
martie 24, 2009 - 11:40 pmMtudorache: Eu nu m-am referit la ziua cand a avut probleme de sanatate, ci la modul obisnuit de a incepe turneele. Cand a avut probleme mi-am cerut scuze ca nu stiam despre ce este vorba si i-am facut observatie. Problema e ca si mai inainte procedase la fel. Tehnica pe care o adopta nu am amai intalnit-o si, la inceput m-a amuzat, dar repetand-o a inceput sa ma enerveze incat era sa ma retrag.
martie 24, 2009 - 11:58 pmMtudorache: chiar am discutat intre noi acest aspect; de data asta chiar era sortit sa incepem la timp, si va veni si ziua aceea. Era vorba sa ‘arbitreze’ altcineva, intrucat Iulian are multe pe cap. S-a intamplat insa ca in ultimul moment noul arbitru sa aiba o problema, si cineva l-a anuntat pe Iulian (care avea alte planuri)…care nu ne-a lasat balta nici de data asta. Sper sa intram intr-un normal, am stabilit ca cei cativa oameni care suntem sa ‘arbitram’ pe rand, iar cel care va ‘arbitra’ nu va mai juca in seara respectiva, pentru o mai buna organizare a turneului. Numai bine, ne ‘vedem’ sambata seara. Ai avut castig cu mine ultima oara, dar probabil ca timpul…
martie 24, 2009 - 11:58 pmInca doua probleme, sambata am impresia ca este meciul nationalei de fotbal. Cum ramane cu turneul? Iar a doua, aici s-au deschis si discutat probleme care nu au legatura cu “Memorialul Diaconescu” si poate nu-i tocmai corect. Era mai indicat sa o facem in spatiul dedicat turneului “Colosseum”. Sau poate se face un spatiu adecvat pt acest gen de probleme si discutii, care au si o parte buna. Imbunatatesc activitatea.
martie 25, 2009 - 9:26 am