Atentie, varianta periculoasa! (1.e4 c5 2.f4!?)

In ultimul turneu din cadrul Grand Prix Giurgiu 2008, am avut surprinderea si “ghinionul” 🙂 de a ma intalni cu aceasta varianta la negru de doua ori, pierzand ambele partide, totusi pe greseli nefortate. Asa ca m-am gandit sa incerc sa gasesc cele mai bune raspunsuri ale negrului ca pe viitor sa inteleg mai bine pozitiile rezultate din aceasta varianta destul de tactica. Sper ca aceasta mini-analiza va fi de ajutor si altor jucatori care pot intalni aceasta varianta, mai ales la nivel de concurs de club.

Atacul Grand-Prix sau Atacul McDonnell

Dar mai intai, putina istorie!

Intalnim prima oara aceasta varianta intr-unul dintre meciurile dintre Alexander McDonnell si Charles Louis Mahé de La Bourdonnais, partida castigata de negru. Totusi, varianta a ajuns celebra si cunoscuta in special sub numele de Atacul Grand-Prix multumita unor jucatori englezi care au repurtat numeroase succese in Grand-Prix-urile “de weekend” din anii ’70 care aveau loc in Anglia cu acest atac deosebit de taios si care nu era suficient analizat.

Dintre toate continuarile jucate impotriva acestei variante la negru, am ales doar variantele cu care m-am intalnit in concurs, urmand a descrie pe scurt si alte continuari atat pentru negru cat si pentru alb. Prima este varianta denumita Gambitul Tal si apare dupa mutarile: 1.e4 c5 2.f4 d5!? 3.exd5 Cf6 4.c4 e6 5.dxe6 Nxe6 (pozitia din diagrama):

Pentru un pion, negrul are un avans de dezvoltare substantial, ambele coloane centrale deschise, inca doua mutari pana la rocada, dupa care incepe sa joace cu adevarat. Albul in schimb, in aceasta varianta, nu are nici o piesa dezvoltata, inca nu a jucat pionul “d” si pare ca pe moment a pierdut initiativa. Se pune intrebarea de ce am pierdut la negru in aceasta partida – sa zicem doar ca niste sacrificii nefondate pe f4 pentru un atac iluzoriu nu au dat roade 🙂 (Ciochir – Dindareanu, 1-0)

Din aceasta pozitie albul poate juca 6.Cf3 la care negrul se dezvolta natural si in acelasi timp apara campul d4 cu 6…Cc6.(aici, 7.d4 e o greseala: 7…Cxd4 8.Cxd4 Dxd4 9.Dxd4 dxc4, negrul castigand eventual partida Hodgson-Salov, Leningrad 1983). La 6.Cc3 se poate juca la fel , 6…Cc6 si chiar 6…Nd6, pregatind rocada mica si atacand pionul f4, care la un eventual 7.d3, aparand indirect pionul f4, albul “capata” si un pion slab pe d3, reducand in acelasi timp posibilitatile nebunului de la f1.

De aici sunt multe ramificatii de variante: in principiu, in varianta lui Tal, negrul sta excelent, beneficiind de o dezvoltare superioara cu pretul unui pion, iar albul trebuie sa rezolve cat mai rapid dezvoltarea si in acelasi timp sa-si apere eficient pionii c4 si f4.

Cealalta subvarianta intalnita in Atacul Grand-Prix intalnita in concurs a fost: 1.e4 c5 2.f4 d5 3.e5 e6:

Mutarea 3.e5, desi castiga spatiu, nu se poate spune ca pune negrul sub presiune, iar parerea mea e ca albul nu mai poate sa sustina ca are avantajul primei mutari. Replica 3…e6, desi nu o greseala, este ceva mai slaba decat 3…Cc6 sau chiar 3…Nf5, mutare care rezolva problema nebunului “inchis” din structura de pioni din diagrama de mai sus, asemanatoare cu anumite structuri din Apararea Caro-Kann. (Nu am jucat 3…Nf5, care ar fi fost prima mea optiune, de frica raspunsului 4.g4, care nu e asa de periculos precum pare (3…Nf5 4.g4 Ne4 5.Cf3 si acum …e6, iar la 6.d3 Nxf3 rezolva problema nebunului “ratacit” intre liniile adverse – se poate spune ca negrul a egalat.) Din nou, cum am reusit sa pierd aceasta partida? Simplu, cateva erori tactice care au costat negrul o piesa fara nici un fel de compensatie (Stefan – Dindareanu, 1-0).

Pana acum, Atacul Grand-Prix nu se poate spune ca ar fi periculos, din variantele vazute mai sus. Totusi, merita vazute cateva variante jucate la alb care evita majoritatea continuarilor bune ale negrului, desi dupa spusele unor teoreticieni, albul are un avantaj minim in cele mai bune variante, iar jocul este deschis tutoror celor 3 rezultate:

1.e4 c5 2.Cc3 (pentru a evita inaintarea d7-d5; totodata, da posibilitatea negrului sa joace direct 2…g6, o varianta cunoscuta din Siciliana inchisa) ...Cc6 3.f4 g6 4. Cf3 Ng7 5.Nb5 (cu joc pozitional impotriva pionilor dublati ai negrului dupa un eventual Nxc6):

1.e4 c5 2.Cc3 Cc6 3.f4 g6 4. Cf3 Ng7 5. Nc4 – albul incearca un atac violent la rocada mica a negrului, planuind el insusi rocada si inaintarea pionilor, in special f4-f5:

1.e4 c5 2.f4 d5!? 3.exd5 Cf6 4.Nb5+ Nd7 5. Nxd7+ Dxd7 6. c4 e6 – albul sta ceva mai bine decat in varianta principala a Gambitului Tal, schimband nebunii de alb. Alternativ, se joaca 4…Cd7, pastrand nebunul de alb al negrului, varianta care se pare ca statistic a dat mai multe victorii negrului, dand nastere la un joc complicat. Interesant de notat ca in continuare, dupa 7. De2 mai bun pentru negru este 7…Nd6 (apara un eventual pion negru ajuns la e5 din pricina amenintarii f4-f5 cu dama alba la e2 ) si nu 7…Ne7, mutare care permite albului schimbul rapid al damelor si negrul ramane cu un izolani pe e6, greu de aparat in final:

In fine, Gambitul Bryntse, care apare dupa: 1.e4 c5 2.f4 d5 3.Cf3!? dxe4 4.Cg5 Cf6 5.Nc4 Ng4 6.Dxg4! Cxg4 7.Nxf7+ Rd7 – albul desi in dezavantaj material are totusi initiativa indelungata, iar negrul are potrivit analizelor un avantaj minim si o lunga si dificila lupta in fata. Totusi, negrul poate forta remiza jucand regele inapoi la e8 si in cazul unui alt sah pe f7, iarasi la d7:

7…Rd7

Sper ca v-a placut scurta incursiune in doar cateva dintre variantele acestei anti-siciliene agresive; scopul articolului nu a fost o explorare teoretica exhaustiva, ci mai degraba o introducere in spiritul acestei deschideri, in speranta ca daca o veti intalni la tabla, la oricare dintre culori, va veti simti mai in siguranta iar planurile de joc mai usor de “descoperit”. Totusi, dupa cum spunea autorul Jeremy Silman intr-un comentariu de-al sau, degeaba cunosti variantele daca joci prost restul partidei. De aceea, va urez sa aveti forta de joc si succes la tabla de sah!