Dobre Claudiu, invingatorul de la Benidorm: “Pentru mine fiecare partida de sah este la fel de importanta!” (1)

Intrucat colegul meu Costin Beiu s-a apucat sa comenteze partide, m-am gandit sa ma reprofilez, iar interviul care urmeaza este primul luat de mine.

Sunt probabil intrebari care au ramas nepuse, iar asupra altor chestiuni am pastrat discretia in mod intentionat.

Daca in prima parte a interviului am aflat mai multe despre  Dobre Claudiu, in partea a 2-a vom afla amanunte de culise ale victorie sale de la Benidorm.

Multumim pe aceasta cale lui Claudiu pentru amabilitatea deosebita pe care a avut-o, de a sta nu mai putin de 4 ore pe messenger, modalitate prin intermediul careia a avut loc interviul.

Adrian Stanca: In primul rand felicitari din partea blogului Sah cu Ceausescu si a iubitorilor sahului de pe la noi, pentru victoria de la Benidorm!

Dobre Claudiu: Multumesc!

AS: Este si motivul pentu care ne-am gandit ca, cititorii vor sa afle un pic mai multe despre tine si despre acest succes. O sa incep cu cateva intrebari tipice, introductive, dar necesare. De la cine ai invatat sah si la ce varsta? Cine a fost primul tau antrenor? Si ce alti antrenori ai mai avut? Este bine stiut ca la Ploiesti au aparut mereu jucatori puternici de sah, si nu intamplator.

Dobre Claudiu: Primul meu antrenor a fost, desigur, dl. Butnaru Corneliu, din Ploiesti, cu care am facut cunostinta prima data in anul 1997 (pe cand aveam 11 ani), cand m-am inscris la clubul Petrolul; insa pe atunci deja stiam sa joc relativ bine (pentru un jucator neclasificat), deoarece invatasem mai demult sahul de la bunicul meu, cu care jucam foarte mult, mai ales vara jucam uneori meciuri de pana la o suta de partide. Pe langa dl. Butnaru, o influenta importanta in formarea mea ca sahist a avut-o celalalt antrenor al clubului Petrolul, dl. Pepene Gheorghe, de la care am invatat aproape la fel de mult ca de la dl. Butnaru. Cu amandoi m-am inteles intotdeauna si ma inteleg si acum foarte bine! Recent am inceput sa lucrez putin cu Andrei Cioara (de vreo luna), cu care m-am vazut de mai multe ori intre turnee in aceasta toamna. Si desigur am lucrat foarte mult si acasa, din carti si nu numai.

AS: Asadar precum la duoul Carlsen-Kasparov, pastrand proportiile, s-au simtit imediat efectele sfaturilor primite de la IM Andrei Cioara….

Dobre Claudiu: Corect!

AS: Cate ore pe zi dedici sahului? Ai un program constant? In timpul turneelor cate ore afectezi pregatirii la adversar?

Dobre Claudiu: in ultima vreme, intre 5 si 6 ore de lucru efectiv. Da, am un program bine stabilit. Hmmm, pregatirea la adversar… aici depinde foarte mult de cat de clar imi este ce varianta sau deschidere doresc sa-i joc adversarului respectiv. Uneori, cum a fost cazul, de pilda, inaintea partidei cu Voiti de la turneul recent incheiat, e posibil sa nu ma decid decat cu putin timp inaintea partidei ce urmeaza sa o joc, din mai multe posibilitati pe care le iau in calcul incepand cu momentul in care aflu cu cine joc.

AS: Sigur ca unele intrebari sunt clisee, dar ele trebuie puse…In ce conta pregatirea zilnica, obisnuita? Majoritatea jucatorilor ‘consacrati’ fac doar deschideri…tu antrenezi Si alte etape ale jocului?

Dobre Claudiu: Normal. Sincer, pregatirea in deschidere nu a fost niciodata una din preferintele mele la antrenament si mai mult in ultima vreme am inceput sa imi aprofundez repertoriul. In general lucrez la finaluri si tactica. In ceea ce priveste strategia, incerc sa prind idei noi din toate materialele de sah pe care le studiez. Aici nu am un program concret de antrenament.

AS: Care sunt jucatorii tai preferati? Atat de la noi cat si de pretutindeni, clasici sau contemporani.

Dobre Claudiu: Asta este una dintre intrebarile mele preferate! Din sahul intern, am mai spus multora, jucatorul meu preferat este Costica Lupulescu (iar dintre “clasicii” maestri romani, indiscutabil Mihai Suba, pe care am fost placut surprins sa il intalnesc si la Benidorm), atat datorita stilului sau de joc cat si datorita abordarii sale profesioniste. Pe plan mondial, dintre contemporani, Carlsen, de departe (deoarece imi aminteste de cei doi pe care urmeaza sa-i numesc la clasici), dar si Kramnik, insa-i admir foarte mult si pe Anand sau Ivanchuk, de exemplu. Dintre clasici, in trecut eram fascinat de Karpov, insa in ultimii ani am devenit un mare, mare fan al lui Fischer si Lasker (in aceasta ordine), pentru precizia lor fantastica si, in cazul lui Fischer, pentru claritatea stilului. Este genul de joc spre care tind si eu si la care sper sa ajung candva.

AS: Iti va placea si urmatoarea intrebare… Orice jucator care a atins un anumit nivel are cateva carti de sah care-i sunt dragi, care l-au influentat de-a lungul carierei sale. Daca ar fi sa numesc 3, la mine ar fi “Strategia jocului de mijloc in Sah”- Urseanu,  Nimzovici “My System” (ar trebui sa fie in top 3 al oricarui jucator, parerea mea), si mai nou “Chess on the edge”- 100 partide alese cu Duncan Suttles.

Dobre Claudiu:  Da, clar imi place si aceasta intrebare! Hai sa ti le zic pe ale mele…

Prima carte care m-a influentat enorm si datorita careia am facut un salt semnificativ in sah a fost “Din tainele gandirii jucatorului de sah” de Kotov, care m-a invatat cum sa calculez variante. A urmat o carte pe care inca nu am parcurs-o in intregime insa o consider deja una din cele mai bune carti pe care le-am studiat vreodata, si anume “Dvoretsky’s Endgame Manual” (in general toate cartile de Dvoretsky mi se par geniale). Si, nu in ultimul rand, seria “My Great Predecessors” (toate cele 7 carti) a lui Kasparov, din care am invatat, cred, jumatate din variantele pe care le joc astazi si inca invat practic la fiecare turneu cate ceva nou. Este, din punctul meu de vedere, un material mai bun decat orice Enciclopedie a deschiderilor, si am obtinut multe victorii folosind variante din ea.

AS: Foarte interesant. Sigur, Dvoretsky ar fi de recomandat pentru oricine, dar nu oricine poate sa-l inteleaga…pe mine ma cam depaseste!

Dobre Claudiu: Pai cred ca pe oricine nu e mare maestru il depaseste in anumite zone. Evident ca si pe mine.Dar si explica fantastic anumite concepte si idei si pentru asta e de nepretuit.

AS: Aici ai dreptate, spre exemplu mie mi-a ramas pe veci bine intiparit in minte conceptul de ‘joc mecanic’, la care tot bat apropouri atunci cand ‘comentez’ partide. In mare suna cam asa: daca dai adversarului ‘joc mecanic’, o pozitie in care poate gasi usor continuari bune, te bate chiar daca iti e inferior.

Dobre Claudiu:  Eu am ramas (din “Attack and Defence”), de exemplu, cu tehnica de calcul “prin eliminare”, precum si cu “jocul profilactic”, o notiune pe care, pana sa il studiez pe Dvoretsky, nu o intelegeam asa cum trebuie. Si bineinteles cu multe altele.

AS: Te intereseaza antrenoratul? Macar in perspectiva, in paralel cu activitatea de jucator? Ai observat desigur ca a aparut la noi in ultimii ani un val de antrenori tineri valorosi, IM si GM. Prin comparatie, primul meu antrenor avea categoria a II-a…

Dobre Claudiu: Aici am o opinie clara… Atata timp cat am sa pot evita sa antrenez (in sensul ca daca nu voi putea gasi alta sursa de venituri, voi fi probabil fortat sa incerc si aceasta varianta), am sa o fac, deoarece am observat (si nu cred ca sunt singurul) ca antrenorarul si progresul ca jucator nu prea merg mana in mana, iar pe mine ma intereseaza aproape exclusiv progresul in joc, mai ales ca nu consider ca mi-am atins, inca, potentialul maxim ca jucator de sah. Si oricum nu consider ca sunt, inca, un cunoscator suficient de bun al sahului pentru a deveni antrenor. Desigur, la copii s-ar putea, dar aici e nevoie si de mult talent pedagogic ceea ce eu, din pacate, sunt convins ca nu am!

AS: Consideri ca nu ti-ai atins potentialul datorita unor factori externi, sau ca esti pe drumul cel bun pentru a-l atinge?

Dobre Claudiu: Nici nu am muncit suficient de mult, cel putin pana acum, asta e clar. In general nu imi place sa dau vina pe factori externi. Potentialul maxim cu siguranta mi-l pot atinge, si am sa fac totul ca sa il ating, intrebarea este, insa, care este acest potential.

AS: Cand ai de gand sa incerci sa obtii titlul de Maestru International? Ti-ai propus un termen limita? Ce planuri de viitor ai (in sah)? Crezi ca vei putea ajunge Mare Maestru la un moment dat?

Dobre Claudiu: In general nu-mi place sa-mi propun obiective de genul acesta, pentru ca asta inseamna presiune suplimentara inutila. Eu imi propun de fiecare data sa joc din ce in ce mai bine deoarece sunt convins ca daca am sa joc la nivel de Maestru International, am sa obtin si titlul, in cele din urma. Nu cred ca obtinerea titlului in sine e problema, problema este atingerea nivelului de joc necesar obtinerii acestuia. In ceea ce priveste titlul de Mare Maestru, da, sper sa pot ajunge intr-o zi Mare Maestru, deoarece este cel mai important titlu din sah (chiar si tinand cont de evidenta devalorizare a sa din ultimii ani, consecinta a inflatiei din listele ELO) si, in orice caz, aduce cu sine anumite avantaje (invitatii la turnee, jocul in campionate puternice si altele de acest gen)

AS: Care este cea mai placuta amintire legata de sah? Dar cea mai neplacuta, adica nu-ti place sa-ti amintesti de ea dar nu poti sa o uiti?

Dobre Claudiu: Wow! Asta chiar e o intrebare dificila… Bine, cea mai neplacuta este fara indoiala Amara 2007(Finala de Seniori), iar cei care ma cunosc (si cred, din pacate, si multi altii) stiu foarte bine de ce. Bine, turneul in sine a fost chiar OK, altele au fost problemele.

AS: Nu este nevoie sa intri in amanunte. Ce vroiam sa te intreb de fapt se referea la un esec in sah. O ratare a unei performante, a unei norme…oricine are ceva de genul asta intr-o cariera.

Dobre Claudiu: A, pai asa sa stii ca au fost multe… De exemplu, la semifinalele de juniori de doua ori am ratat calificarea in ultima, respectiv penultima runda, dupa ce in restul turneului fusesem neinvins si aveam Bucholtzul cel mai bun (o data m-a invins Grecescu, o data Tudor Alin), insa turneele respective sunt mai degraba amintiri placute pentru mine, deoarece am facut mai multe partide bune decat rele… Cel mai slab turneu al meu, insa, si asta va parea ciudat, a fost exact aici, la Benidorm, pe 1 decembrie – cel de-al doilea turneu de blitz, in care am dat cate o piesa aproape in fiecare partida si in care am pierdut 5 partide din 8, toate fiind favorit, ceea ce nu imi amintesc sa mi se mai fi intamplat vreodata. Efectiv simteam ca nu sunt in stare sa joc nici de categoria a doua…Nici eu nu stiu cum mi-am revenit dupa noaptea respectiva si cum de am jucat asa bine in turneul principal.

AS: A, dar un turneu de blitz e cu totul altceva!

Dobre Claudiu: pentru mine fiecare partida de sah este la fel de importanta!

AS: Blitzul e de-a dreptul alt sport! Exista chiar teorii, cum ca piesele au alta valoare, la blitz. Caii, se stie….

Dobre Claudiu: De acord, dar un sahist bun trebuie sa fie si un bun jucator de blitz. de la aceasta regula nu exista exceptii, cel putin din cate stiu eu.

AS: Exista exceptii, chiar notorii, este mai grav daca ar fi invers…

Dobre Claudiu: Sigur! Dar  eu unul daca intr-o zi mi-as da seama ca joc sah la nivel de M.I. dar blitz la nivel de categoria I, m-as simti ca ultimul sahist de pe pamant…Cam asa m-am simtit dupa turneul acesta nocturn de la Benidorm.Dar… noaptea e un sfetnic bun, se pare!

AS: Dar cea mai placuta amintire?

Dobre Claudiu: Cea mai placuta este, probabil, una din doua: fie semifinala de seniori din 2004, cand m-am calificat pentru prima (si singura, datorita, poate, si schimbarii formatului) data in finala de seniori, dupa un turneu superb din toate punctele de vedere, la Buzias, fie chiar finala din acelasi an, de la Brasov, pentru ca eram tanar (cu adevarat tanar, si din punct de vedere sufletesc), jucam cu o placere incredibila si a fost o experienta extraordinara sa joc alaturi de atatia jucatori cunoscuti, care pentru mine in acel moment nu erau cu nimic mai prejos elitei mondiale . Tot atunci am obtinut si prima victorie la un mare maestru, in prima runda a finalei de sah rapid.

AS: Nu e cazul sa fi prea modest, la cine anume ai obtinut acea victorie?

Dobre Claudiu: La dl. Rogozenko, cu negrul, intr-o varianta spectaculoasa din Gambitul Damei Acceptat pe care o invatasem din cartea cu partidele alese ale lui Botvinnik – o analiza a lui Cehover. Am obtinut un final cu pereche de nebuni pe care l-am valorificat foarte bine, insa si pe fondul crizei de timp a adversarului. De fapt, daca-mi amintesc mai bine, era nebun contra cal, nebunii ceilalti s-au schimbat inaintea finalului.

AS: Jocul in final pare a fi un punct forte al tau…

Dobre Claudiu: Da, culmea, desi intotdeauna eu unul am simtit ca aici am cele mai mari slabiciuni, tot in final am obtinut si multe victorii importante!

AS: Ai hobby-uri, cum te relaxezi in afara sahului?

Dobre Claudiu: Imi place enorm sa joc fotbal, tenis de masa, biliard, carti, precum si, in general, orice joc ce presupune competitie. In orice vreau sa castig si de aceea nici un sport (sau joc) nu imi displace. Imi place de asemenea sa citesc, sa ma uit la filme (mai ales in perioada Oscarurilor), sa ma uit la diverse competitii sportive la televizor (mai ales fotbal, desigur, insa nu numai).

AS: Te-am prins! Trei carti preferate din domeniul beletristica, te rog!

Dobre Claudiu: “De veghe in lanul de secara” – Salinger,  “Un veac de singuratate” – G.G. Marquez. Si stai sa ma gandesc la a treia…”La rascruce de vanturi” – Emily Bronte.Ultimele doua deoarece sunt indragostit de romantism in literatura.Ultima se explica de la sine, cartea lui Marquez este, din punctul meu de vedere, cea mai vie expresie a romantismului in secolul XX. “Indragostit de romantism”, ce ciudat suna…Iar prima nu stiu exact cum sa explic de ce… pur si simplu ador cartea respectiva!

(VA URMA)

AICI PUTETI CITI PARTEA II