Sah pentru antrenori, parinti si …eventual sahisti

questions_chess1

Daca totul va fi bine, din ianuarie vor incepe materialele si dezbaterile pe diverse teme de sah, propuse de antrenorul emerit Mihai Ghinda . Avem o parte din cele mai reprezentative comentarii de pe blog si probabil ca ele vor mai continua, pe masura ce vor mai fi idei si postari interesante on topic.

Update 1 ianuarie ora 23,00

Tema discutiilor acestui articol este evidentiata in rosu mai jos si va rog sa incercam sa fim cat mai aproape de punctele de mai jos, pentru a nu dilua subiectul principal, cred ca foarte interesant si foarte vast, dar destul de putin dezbatut . Va multumesc mult pentru intelegere si sa avem un an 2016 excelent cu totii!

”CUM GANDESC JUNIORII ȘI CUM PUTEM SĂ LE MODIFICĂM SISTEMUL/MODALITATEA LOR DE GÂNDIRE?”

Pentru aceasta cred că ar trebui mai întâi să lămurim câteva probleme fundamentale:

1) CÂND încep juniorii să gândească cu adevărat, în ce moment al dezvoltării lor încep cei mici procesele cognitive la șah, când trec de la momentul bâjbâielilor pe tablă, de la mutările făcute impulsiv, la întâmplare, la mutările deliberate, alese după un proces de triere și eliminare a mutărilor necorespunzătoare?

2) CUM recunoaștem această primă sclipire de inteligență șahistă? Cu ce frecvență trebuie să se repete această scăpărare pentru a putea decide că începătorul respectiv are ”stofă” și că merită să investim timp și energie în pregătirea lui?

3) CÂT timp îi acordăm credit copilului , care este perioada maximă de timp (ore de antrenament, săptămâni, luni, ani) care este necesară pentru a ne hotărî care este viitorul lui, dacă investim serios în el sau o facem numai pentru ….(scrieți dvs. un motiv, altul decât marea performanță, dezvoltare individuală, onorariu, prieten de familie, copilul vecinului, număr mai mare de elevi plătitori, etc.)

4) CARE este cea mai bună cale de atac pentru a-i dezvolta gândirea, pentru a progresa copilul rapid? Este bine să aplicăm o metodă universal valabilă, ceea ce eu am numit un ”pat al lui Procust” șahist sau trebuie ca fiecare mic șahist să fie tratat ca un copil potențial superdotat, aflat într-un program individualizat, de pregătire specială dintr-o școală de elită?

5) CE TIP de gândire are și mai ales, CE TEMPERAMENT are șahistul? Nu este totuna dacă trebuie să pregătim un temperament agitat, gata să riște totul pe o carte, cu tendințe tactice vădite, nerăbdător să termine cât mai repede partida sau un puști flegmatic, care este dispus să aștepte și o sută de mutări pentru a câștiga și căruia nu-i place deloc să fie atacat la rege. Intre aceste extreme sunt destule tipuri de personalități distincte, cum le delimităm și cum ne orientăm în ce fel lucrăm cu fiecare?

6) In fond trebuie să lămurim întrebarea principală: Care sunt abilitățile noastre, ce ne propunem să facem cu mici șahiști, până unde ne întindem cu pregătirea, cât ne ține de fapt plapuma? Ce facem de fapt:
-popularizăm șahul cu o sută de elevi,
-predăm la nivel de școală primară cu câteva zeci sau
-creăm șahiști de medie/mare performanță lucrând cu maximum 9-10 elevi?
Suntem capabili să identificăm cu precizie cerințele gândirii fiecăruia dintre elevii noștri, putem să-i modificăm, să-i rafinăm gândirea?

Dumneavoastră ce părere aveți?

  1. Vlad Jianu said

Buna ziua!

Multumim pentru partida si pentru impresii. Sper sa continuati cu cele de la 10-12.
Miscarea sahista din Romania e mult in urma celei din India si nu vad cum am putea sa ne luptam de la egal la egal. Este vorba de baza de selectie a juniorilor buni ce pot fi sustinuti de parinti, este vorba de antrenori multi si dovedit competenti care aduc (impreuna) un junior de 8 ani la titlul de GM, traditie in sah si alti factori sociali. De bine de rau, sa nu ne plangem dar FRS mai ajuta juniorii.
Pe mine nu ma intereseaza cum ajunge un indian campion mondial, aceiasi metoda e greu sa mearga si-n tara mea, nu avem aceleasi conditii.
Ce ma intereseaza pe mine e sa vad o parere, a unor antrenori de juniori despre nivelul de munca, numarul de ore pe care trebuie sa le munceasca un junior in functie de varsta acestuia care-si doreste performanta. Pentru ca ce pot afirma eu despre junioratul in Romania, este ca desi avem sperante si talente la grupele mici de varsta(si rezultate!), atunci cand acestia cresc si necesita un volum mai mare de munca o cam dam in bara. Juniori, parinti si antrenori impreuna. Avem exceptii, cum ar fi Cristi si Levi care au avut rezultate la juniori mari, dar apoi au continuat sa munceasca mai mult la sah ca sa-si imbunatateasca jocul sau nu?

Ce putem spera de la un junior care face doar 2 antrenamente la club sau cu antrenor personal pe saptamana?
Cate ore individuale ar trebui sa lucreze un junior in functie de varsta?
Ce ar trebui sa lucreze?(Fiecare cu metoda lui, dar vom cadea la pace in multe aspecte)
Cu cati antrenori(in total) ar trebui sa lucreze un junior de la 0 la IM/GM?

Multumesc

Mihai Ghinda said

@ Vlad Jianu

Tema propusa (cele patru puncte/întrebări de la sfârșit) este foarte interesanta si merita evident dezbătuta cu atenție, va folosi tuturor, atât antrenorilor, cât si părinților (hopefully).

Un prim aspect care ar trebui lămurit înainte de a începe este dacă vorbim despre condiții IDEALE de pregătire, adica cu:
– Cluburi + Sponsori + Părinti care isi pot permite sa suporte toate cheltuielile aferente (participările la turnee, laptop, software-programe sah si onorariul antrenorului);
– Tați care sa „meargă” pe mana antrenorului. fără sa se mai amestece tot timpul in procesul de pregătire, alegerea turneelor si tactica de concurs, care sa nu-si certe ( sa reproșeze) non stop copii pentru eșecurile inerente. intimidându-si copilul, transformându-l astfel intr-un jucător fricos etc . Eu unul, am avut parte de un număr remarcabil de MARE de astfel de tați…desi nici unul nu s-ar recunoaște, Doamne Ferește, in acest portret. Evident că nu pot da nume de astfel de tați, nu ar fi etic!
– Mame si bunici care sa NU dea prioritate absoluta școlii primare înaintea orelor de antrenament, pentru care un FB oarecare de la lucrul manual sau muzica sunt mai importante decat orice rezultat sportiv; De asemeni este figura preponderenta in relațiile mele cu mamele micilor șahiști, indiferent de zona geografica sau de rezultatele șahiste deosebite ale copilului 🙂 🙁
– Copii care sunt dispuși sa muncească SINGURI, intre doua antrenamente, adica „pardon my French”, sa NU FIE LENEȘI sau chiar foarte leneși. Iarasi este un caz foarte frecvent, cam 80-90%…In ultimii 10 ani, singurul meu elev care a făcut cu adevarat excepție, muncind de zor, știind ce vrea, a fost Mihnea Costachi.

Pentru ca, dacă discutam despre condiții ideale, este ușor de găsit parametrii de randament maxim. Propun ca mai intai sa precizam la ce fel de cadru de lucru ne referim….cel teoretic (ideal) sau cel real căruia trebuie sa ne adaptam noi ca antrenori. Sau poate o combinație, un compromis intre realitate si ideal.

PS Cred ca, pe lângă Vajda si Chirila, atât Istratescu cât și Nisipeanu au obținut performante deosebite la juniori mari.

@ Fugulyan Gergely

Capacitatea de anticipare a planului adversarului este esențială in viata, pe front si bineînțeles la sah, nu cred ca trebuie sa recurgem la ințelepciunea tibetana pentru anticipare, o faceam de pe vremea când trăiam in peșteri si puneam bolovani la intrare pentru a împiedica animalele sălbatice sa intre noaptea, anticipându-le „vizita de lucru” la magazinul alimentar din peșteră. Iar spiritul de lupta este caracteristica luptătorului/războinicului , încă dinainte de a ne adăposti in peșteri. Pentru gânditorii tibetani este caracteristica meditația/introspecția, ceea ce duce de obicei la sah la căderea steagului 🙂

Mihai Ghinda said

Gândindu-mă eu mai bine, am avut o epifanie (revelație?!): NU cred ca va comenta lumea (i.e. cititorii ScC) foarte interesantul si incitantul mesaj al lui Vlad Jianu. Nu cred că se vor implica într-o dispută teoretică interesantă, cu un caracter atât de tehnic. Comentatorul ar trebui sa îndeplinească trei condiții:

1) Sa fie interesat in mod REAL de munca de antrenor si sa-l pasioneze un subiect atât de important;
2) Să fie dispus să scrie mai mult de câteva rânduri; rânduri la care ar trebui sa gândească serios, de fapt să producă ceva interesant, nu un misto facil;
3) Să citească constant ScC și să NU fi anunțat anterior (de vreo 10 ori in cazul meu 🙂 ) ca el nu mai scrie aici nici in ruptul capului;

Sper din toată inima să fiu contrazis de un val de mesaje interesante, curioase, entuziaste, aducătoare de noutăți si excitement (NB english, in romana suna ambiguu) eu unul sunt gata să particip din plin, dar……mira-m-aș. Haideți domnilor antrenori, contraziceți-ma, scrieți, comentați întrebările lui Vlad!

PS. Nici eu nu am de ce să mă plâng de politica actuala a FRȘah referitoare la juniori. După succesul de la Europenele de juniori 2015 din Croatia (trei medalii) Federația a avut inițiativa remarcabilă de a trimite imediat, pe cheltuiala ei, juniorii care au luat medalii la Europene, deși nu erau prevazuți in bugetul pe 2015. Dintre elevii mei din acel moment a beneficiat direct Mihnea Ognean, vicecampionul european de la 12 ani…O bilă albă pentru FRSah, (desi am să fiu bombănit de zor) asta este….să dăm Cezarului…

dancostea64 said

@ Mihai Ghinda

O conditie necesara pentru ca un parinte sa mearga pe mana antrenorului este ca antrenorul sa fie in primul rand un intelectual, sa aiba realizari sahiste (evident) si sa inspire incredere (adica sa fie un „om cu parul alb”). Un parinte nu-si va lasa niciodata copilul pe mana chiar a unui MMI daca acesta este incult (textul scris in limba romana este edificator in acest sens), are frizura cabalina, nasul perforat de inele, fata de adolescent intarziat gen Bevis/Butthead etc.

Mihai Ghinda face parte din prima categorie. A doua categorie, chiar excluzand pe cei de fata, este infinita.

Buna ziua,

Fugulyan Gergely

felicitari pentru tema propusa ! Si eu dupa mondialele din Al –Ain am remarcat cu stupoare rezultatul pustiului indian care a iesit campion mondial la 8 ani , Praggnanandhaa R,le-am prezenta copiilor mei partide si chiar cred ca este cazul sa reluam si sa dezbatem ,, retetea,, succesului indian ! O sa intervin si eu in curand cu observatii.

Vlad Jianu,

1.Cu 2 antrenamente la club saptamanal si 1 sau 2 ( musai ) cu antrenor personal saptamanal , copilul poate iesi campion national la grupele mici -8,10 sau 12. Mai mult nu. Cu toti campionii pe care i-am scos acesta a fost ritmul de lucru , in general. Club : marti si vineri 3ore, sambata 4 ore si in preajma concursurilor si duminica 4 ore. Total lunar : 40 de ore club sau 56 si 16 ore de pregatire individuala. Volumul –desigur –este mare dar pentru cine isi doreste performanta la varf- este obligatoriu.Desigur ca ca totalul este ipotetic si ideal. Copilul se imbolnaveste ,parintele nu poate ajunge,etc. media este pe undeva in jurul a 30 ore club/lunar si 12 ore pregatire individuala.Exista si exceptii in care anumite trasaturi de caracter au prevalat si s-au impus in fata cunostiintelor brute. Dorinta de victorie,seriozitatea sau ambitia au dus la ocuparea locului 5 la mondiale si primelor locuri la Mureck sau U.E. in Cehia.
2.Asta e cea mai grea intrebare ! Nu exista retete sau cifre absolute. Eu deobicei stabilesc un mimim care insa niciodata nu a fost respectat . De asta dau fise acasa care sa fie lucrate .
Fisele –in functie de gradul de complexitate – stabilesc timpul de lucru. Cei de 5 sau 6 ani lucreaza intre 30 min. si o ora /sapt. Cei de 7-8 ani intre 2si 3 ore /sapt. , 9 si 10ani – 5 ore, iar pla 12 ani minim 7 ore.Evident ca au fost si exceptii. Majoritatea elevilor mei au lucrat mai putin ( deobicei circa 60% din volumul aferent). In schimb, nu a fost nimeni care sa lucreze mai mult !
3.Temele de lucru –evident –sunt cele cu caracter general.Pun accentual pe reguli si principii , analiza partidelor pierdute si pe mini-planuri.Particularizez doar la sedintele individuale in functie de stilul copilului si de aprehensiuni.
4.Nu am cunostiintele si experienta necesara pentru a da un raspuns competent. Sunt multe variabile la mijloc.

Felicitari pentru lectiile oferite tuturor sahistilor ! Urmaresc atat cat imi permite timpul –adica prea putin ! – si succes mai departe !

Mihai Ghinda,

– Reiterez tati sau mame. Mi-au plecat ceva copii din cauza ifoselor al catorva mame ! Cred ca daca mai lucram cativa ani cu acei copii ar fi reusit o medalie europeana.Mai recent mi-a plecat un copil –Matei Mogirzan , 7 ani -1484 rating elo din cauza ca-l sun sa treaca strada ! – 50 metri de mine locuieste –, sa vina la pregatirea individuala si-mi spune tatal ca are teme multe si nu poate ?!? Copilul fiind in clasa pregatitoare ?? Il intreb ce doreste pentru copilul lui sa fie cel mai bun din clasa sau sa fie campion european ? Parintele a ales : a plecat la alt club….
De aceeea spun : dati-mi parintii care-si doresc ca , copilul lor sa devina campion european !
De restul ma ocup eu !
– Nu am avut inca un copil care sa fie dornic munceasca SINGUR , inca. Inca ,,mai sper !
– Cred ca –mai intii -ar trebui stabiliti parametrii de randament MINIM. Atunci ,cu siguranta stim de unde plecam.

Anuta Laurentiu said

Domnule Jianu,

ma bucura ca cineva tanar ca dvs.este preocupat de aceasta zona arida si sensibila a cresterii tinerei generatii, cu atat mai mult cu cat si nivelul dvs. sportiv este maxim. Probabil, pentru necunoscatori, faptul ca dvs. doriti si parerea altora, desi ati contribuit la crearea celui mai valoros junior roman, poate parea un nonsens. Pentru cei ce cunosc mecanismul
de producere a unui junior de valoare, demersul dvs. este un lucru firesc , atata timp cat onestitatea si buna credinta nu v-a fost erodata de un orgoliu excesiv ce nu va caracterizeaza. Acum, sincer sa fiu, nu stiu daca asteptarile dvs., de a va raspunde la intrebari, se indreapta doar spre cei cu categorii sportive apropiate de dvs., sau se adreseaza
oricarui antrenor care are ceva de spus in legatura cu acest subiect. Eu ma incumet totusi sa va raspund la cateva din intrebari, cu marja de subiectivism proprie.
Inainte de toate, presupunand ca nu ati citit inca , va voi spune ca parerile mele legate de activitatea de antrenorat cu juniorii ( in special mici ), le-am prezentat in cele 5 articole de pe site-ul meu ( sah-conpet .com ) in rubrica „Comentarii fara perdea”- Arhiva , cu titlul „Despre antrenori, juniori si parinti”, pe care le gasiti rapid la urmatoarea adresa :

http://sah-conpet.com/COMENTARII%20FARA%20PERDEA%201.html

In continuare, nedorind sa ma repet cu comentarii din cele 5 articole, am sa incerc sa raspund la intrebarile dvs. Mai intai sa facem abstractie de cazurile exceptionale precum
Deac Bogdan. Cazuri ca el, probabil, nu sunt unice in lume, dar cel putin la noi este unic prin genialitatea unidirectionala aratata. Daca putem discuta despre juniori si munca lor de
a ajunge in top, cred ca subiectul priveste copii obisnuiti.Facand aceste precizari, voi face aprecierile bazandu-ma pe experienta proprie din antrenarea junioarei COMAN Emilia,
campioana nationala in 2011 (F10), 2012 ( F12) 2014 ( F14) ; vicecampioana nationala in 2013 (F12) , 2015 ( F14), participanta la Campionatele Mondiale de juniori din
2009 (Turcia – 6p din 11 – loc 40 din 85),2011 (Brazilia – 5p din 9 – loc 24 din 65), 2014 ( Africa de Sud – 5p din 11 – loc 40 din 85), 2015 ( Grecia -6,5p din 11 – loc 30 din 125) ,
participanta la Campionatele Europene de juniori din 2011 ( Bulgaria – 5p din 9 – loc 25 din 77), 2013 (Muntenegru – 5p / 9 – loc 34 din 91), 2014 (Georgia – 4,5p/ 9 – loc 35 din 77),
cu precizarea ca din septembrie 2013, in paralel, Emilia facea antrenament ( de 2 ori pe saptamana pe internet, cate 2 ore) cu Dl.Mateuta Gabriel, iar ultimul antrenament facut cu
mine a fost in septembrie 2014. De asemeni, trebuie mentionat sprijinul fostului meu elev, Miroiu George, cu pregatirea Emiliei cu deschiderile la negru.

Dar pentru ca totul a pornit de la analiza si comentariile facute de Dl.Fugulyan in legatura cu o partida de la categoria B 8 , voi afirma ca nu am cazut pe spate urmarind aceasta
partida ( cu tot respectul si toata simpatia pentru Dl.Fugulian), stiind ca a jucat-o campionul mondial la baieti 8 ani, din moment ce valoarea a 2-3 partide a junioarei Coman Emilia la
Campionatele Mondiale de juniori din Turcia (Antalya) din 2009 , la categoria Fete 8 ani nu suporta aprecieri defavorabile teribile, mai ales ca de fiecare data combatantele nu s-au
clasat la final in top 5 si mai ales ca se joaca la fete, unde este recunoscut ca nivelul este mai scazut. Spre edificare, voi face din nou trimitere la site-ul meu pentru a vizualiza
partidele Emiliei de la mondialul din 2009 ( tot la 8 ani), de altfel singurul mondial la care mi-am permis sa o insotesc.
Aici puteti vizualiza partidele , cu focusarea asupra celor cu turcoaica Ozsoy Damla ,americanca Wang Annie si Pham Vu Linh Chi (Vietnam ) :

http://sah-conpet.com/partide_html_3/antalya2009emilia.htm

A se face abstractie de pierderea unui final castigat, cu americanca, nimeni alta decat campioana panamericana la fete 8 ani, la acea data. Dar, luata de la „0”, Emilia avea mai
putin de 2 ani de pregatire la acea data.

Si acum raspunsuri :
1. Copiii nostri nu pot concura pe picior de egalitate cu marile puteri sahiste, in principal din 2 motive : a) baza mica de selectie a noastra
b) obligatiile scolare impuse mai ales de parinti si la nivel ridicat, ceea ce afecteaza orele alocate antrenamentelor.
2. Timpul alocat pregatirii sahiste, in medie pe zi, la juniorii nostri muncitori, nu este mai mare de 2, maxim 3 ore, spre deosebire de chinezi, rusi, indieni, care urca spre 6 ore in
medie pe zi. Consider ca ar fi necesare 3 antrenamente pe saptamana in perioadele „linistite” si 4 in cele precompetitionale importante, cu teme cu rezolvari de pozitii, cu
invatarea variantelor din repertoriul propriu, cu verificare ulterioara. Remarc la acest capitol faptul ca Rapport Richard, pa care am avut sansa ca la superliga din 2010 sa-l am la
echipa si care acum se invarte pe la 2700, ca junior lucra in medie zilnic cate 9 ore si nu este poveste. Este adevarat ca putini ar face fata la atatea ore de pregatire, dar…
Varsta , pe de alta parte constituie un blocaj in calea pregatirii, juniorul cu cat este mai mare, cu atat suporta mai bine mai mult timp de antrenament. Dar un rol esential, la
juniorii mici il joaca antrenorul, care sa stie sa-l deconecteze din timp in timp, sa creeze atmosfera optima de „mica familie”, de lucru in echipa, care sa caute mereu si mereu
noutati si combinatii spectaculoase, dar atingandu-si scopul propus, de acoperire a temelor din planul de antrenament.
3.Ce ar trebui sa lucreze ? Aici sunt perfect de acord cu Dl.Fugulyan. Este o greseala sa se puna accentul pe variante de deschideri, nu ca nu ar fi si acestea necesare, cat mai ales
sa se invete sahul adevarat : Finaluri, Combinatii, Elemente de strategie, Principii de baza in deschideri, si abia apoi sa se alcatuiasca repertoriul de deschideti. Sa nu uitam
axioma ca teoria deschiderilor este practica marilor maestri, ceea ce spune totul. Altfel, vedem absurditatea ca un maestru international bajbaie in efectuarea matului elementar
cu calul si nebunul. Combinatiile tactice, cat mai spectaculoase, alese pe masura nivelului juniorului, constituie frumusetea sahului si induce juniorului placerea de a juca, il atrage
si-l molipseste cu acest „microb”, pentru a rezista la partile aride ale sahului. Finalurile sunt absolut obligatorii, iar deschiderile trebuie abordate initial la limita necesara ca
juniorul sa nu comita erori, dezvoltand cunoasterea acestui capitol pe masura ce juniorul joaca cu adevarat sah. Aici nu exista o varsta anume,totul fiind la aprecierea antrenorului.
4. Cu cati antrenori sa lucreze ? Subiectul este extrem de vast si aici pot aparea multiple opinii. Factorii importanti sunt functie de calitatea antrenorului si aici nivelul sportiv al
acestuia nu este decat o componenta, nu neaparat suficienta, relatia emotionala elev-antrenor, chiar compatibilitatea acestora, nivelul juniorului si uneori determinant este
cat il poate ajuta financiar si cu prezenta fizica parintele pe copil. Voi reveni in alt mesaj cu dezvoltarea subiectului.

O seara buna,

Anuta Laurentiu

coseru ionel said

Cum ar trebui sa arate un copil din Ro care sa devia campion mondial la seniori ?…iata cum …sa inceapa sahul de performanta intre 5-7 ani …unul din parinti sa stie sah cel putin la nivel de categoria 1 ..parintii sa aiba o stare materiala foarte buna comparabila cu cea a unui judecator de la ICCJ…sahul fiind un sport foarte scump care se incepe pe banii parintiilor ca si tenisul .
Copilul este preferabil sa fie singur la parinti ,sa nu fie gras ,sa aiba o sanatate buna si sa fie nascut sub o zodie excelenta …pe langa un car de minte ii trebuie si un dram de noroc …
Nu trebuie sa si piarda timpul cu scoala absolut deloc …poate sa invete sa scrie si sa socoteasca in particular …interzis a se merge vreun pic la scolile romanesti de stat …din acel moment va fi imposibil sa mai ajungi campion mondial de seniori la sah si sa castigi milioane de E la un meci pentru titlu …
Pana la 8 ani trebuie sa rezolve multe diagrame cu maturi in doua sau trei mutari …mii de diagrame …sa poata rezolva din minte transformarea unui pion …sa stie toate finalurile simple de pioni …sa si dezvolte memoria sahista astfel incat sa poata rezolva diagrame de dificultate medie fara sa se uite pe tabla …
Dupa 8 ani trebuie sa si creeze repertoriul de deschideri …deschideri grele cum sunt spaniola si siciliana …daca vrei sa devii campion mondial .Apoi trebuie sa ti faci programul de turnee internationale …trebuie sa ai intre 6-8 turnee pe an …Pana la varsta de 10 ani este bine sa se evite turneele de seniori …trebuie sa inveti sa i bati pe copii…
Aceste turnee nu trebuie sa se faca in tarile din Vest …copilul se va duce numai in tarile din est …Rusia,ucraina,Georgia ,Armenia,india,China…tari cu sah juvenil foarte avansat …dar extrem de scumpe .
Daca pana la varsta de 14 ani copilul nu are cel putin forta unui m.m.i. de 2500Elo…se va abandona proiectul …insa este imposibil ca sa nu reusesti daca indeplinesti toate aceste conditii …Daca prin cine stie ce minune un copil din Ro o sa ajunga la acest Elo cu turnee numai in Est tot mai trebuiesc indeplinite cateva conditii pentru a deveni campionul lumii …pe care o sa i le spun atunci …
Sarbatori fericite si dumitale daga domnule Gergely !

jugarul said

Eu am sentimentul ca pana si cei mai buni antrenori sunt de fapt…secunzi…Fara sprjinul parintilor mi se pare ca n-au nici cea mai mica sansa. Mai ales ca foarte multi renunta chiar si copmplet la sah inca de prin clasa a II-a(cunosc si medaliati cu aur la nationale)…pentru ca „nu mai fac fata la scoala, au prea multe teme” . Acum vad ca sunt probleme cu temele si la clasa pregatitoare…
Sa fim seriosi…Cel mai talentat elev al meu nu dadea doua parale pe teme si scoala…si a ajuns vai de capul lui, medaliat la nationale atat la informatica cat si la matematica. Daca aveam noroc sa-l sustina parintii si in pasiunea lui pentru sah…era medaliat si la sah, macar national si asta nu i-ar fi daunat cu nimic la scoala.
Trebuie sa ai mare noroc sa gasesti si copilul talentat si muncitor si parintii potenti si sustinatori neconditionat…. Unii incearca sa-si faca norocul cu mana lor, largind baza de selectie, insa muncesc de le sar capacele ca sa dea randament…

PS Subiectul este prea tare ca sa nu cercetez daca mai sunt banat aci 🙂

Vlad Jianu said

Buna ziua!

Ma adresez antrenorilor(cu speranta ca si-un parinte e dispus sa inteleaga), fara sa tin cont de elo sau varsta. Din parerile celor interesati putem intelege cate ceva. Cum vad eu lucrurile:
In cazul in care toate cerintele sunt indeplinite(bani+parinti care stiu ce vor si-si cunosc locul+scoala in plan secundar+(de departe cel mai important)copil talentat doritor sa munceasca singur) rezultatul e garantat. In momentul acesta avem 4 posibili candidati la GM si echipa olimpica. Deac, Costachi, Gavrilescu si Ognean. Poate ar fi si altii, doar cu acestia eu am intrat in contact si-i urmaresc.

1. 2 antrenamente pe saptamana in cazul unui copil talentat, dar nu necesar muncitor pot aduce medalii la grupe mici. Daca nu ia aur, e din cauza ca dl Axinte munceste mai mult cu ai lui ridicand stacheta, felicitari! Eu nu neglijez deloc aceasta categorie, nu toti trebuie sa ajunga performeri in sah, educatia sahista primita si metodele de gandire le vor folosi
cu siguranta in viata. Unii pleaca pe la universitati p-afara pe baza rezultatelor sahiste. Nu-i amagiti insa cu rezultate formidabile ce vor urma la finala tarii.

2. Nr de ore lucrate individual depinde de puterea de concentrare si varsta elevului. Daca nu avem un minim de 2ore zilnic eu consider ca elevul nu vrea neaparat performanta(12 ani in sus). Eu daca vreau performanta, ma pregatesc tot timpul liber. Daca n-am timp, imi fac. Temele pentru acasa pot fi gresit intelese. Am elevi care-si fac tema la sah ca la scoala, in speranta ca nu iau nota mica. Inainte de antrenament trag tare 2ore sau cat o fi nevoie ca sa le termine. Asa ca am inceput sa folosesc si o alta metoda. Cine nu vrea teme nu primeste(Deac spre ex nu a facut prea multe teme, si-a gasit el metoda lui de a se pregati in timpul liber), cei care primesc teme trebuie sa le termine fara un termen limita. Cand termina trimit tema si primesc alta. Metoda asta pana in prezent a dat rezultate foarte bune. Am pe mail cereri multe de tema, ei nefiind stresati de „tema” lucreaza mai cu pofta si-si fac treaba, apoi cer alta(copii care cer teme!). Metoda nu-mi apartine mie, cand eram mic dl Ionescu C ne dadea cate 15combinatii din cartoteca(tineti minte?). Eu puteam sa rezolv mai multe, asa ca le terminam pe primele si mergeam si mai ceream. Deasemenea Finlanda(parca) a adoptat ziua lucratoare de 6 ore pentru un randament mai mare. Concluzia mea este ca daca juniorul isi doreste performanta si-i place sahul va lucra oricum, teme sau alte idei care-i vin si sunt bune. Nu fortam inutil pentru ca-i stresam aiurea.
Cum zicea cineva, o mare vina o are invatamantul din tara noastra pentru ca ii vrea buni la toate nu directionati spre excelenta in ceva.

3. Am crescut de la 0 unul sau 2 elevi. Rezultate modeste, dar mi-a placut. Am rabdare, dar cred ca sunt prea exigent.
Pe majoritatea ii preiau de la un antrenor formator sau dupa ce acestia au invatat singuri sah si au ceva rezultate. Mi-ar placea ca toti sa aiba un bagaj de cunostinte de care sa ma pot folosi. Nu puneti accent pe teorie, pe mutari, invatati setupuri si pozitii tip(siciliana cu c3 este un exemplu foarte util!). Combinatii la greu, motive tactice, metode de calcul eficient. Sah orb si rezolvarea ex fara a pune pe tabla. Bazele strategiei din carti de strategie(Nimzo,Karpov,Hellsten,Grivas,Pavlov,Marin,Popov) si PRINCIPII la greu(un procent mare de mutari poate fi facut doar pe respectarea principiilor) la care se adauga experienta voastra personala. Analizati partidele impreuna gasind intai partea buna si apoi greselile. Analizati si partidele castigate, acolo pot fi mai multe erori netratate decat intr-una pierduta. Finalurile doar cele esentiale. Toti elevii trebuie sa primeasca acelasi nivel de instruire, poate doar deschiderile sa varieze in functie de profilul fiecaruia. Nu-i invatati deschideri one-time gresite si nici sa repete la nesfarsit aceiasi incercare de capcana in deschidere! Niciodata nu schimbati deschiderile in timpul turneului, joci cu ce ai invatat acasa, nu ingrasi porcu in ajun. Sunt generalitati pentru mine, daca vreti le putem discuta mai in amanunt. Tineti cont ca eu sunt inca jucator si inca ma pregatesc, la un nivel decent.

4. Sa exemplificam: Lupulescu(Zaplac?,Stan si Ghinda), Parligras(Pitesti si Ghinda), Jianu
(Ursuianu,Stan,Ionescu,Pavlov,Milu), Szabo(Fugulyan,Vajda cred,Ionescu,?), Rapport(intreaga Ungarie)…Minim 2 si cazul excelent, dar rar. Intrebarea are drept scop intelegerea faptului ca Lupulescu nu ar fi ajuns GM cert, daca Stan nu-l invata setupul cu 1.f4 care i-a adus o groaza de victorii,medalii si a putut fi apoi preluat de dl Ghinda. Suntem egali ca antrenori, antrenam doar pe nivele diferite, dar nu pot crede ca putem compara care e mai bun sau care e mai util. La o adica, impingem la aceiasi caruta si prefer sa fiu in relatii colegiale bune cu toti. Partial de acord cu Niki ca x sau y iesea PROBABIL oricum GM, dar asa cum a fost a iesit SIGUR. Deasemenea e de inteles ca pe o perioada de juniorat de 10 ani, elevul are ocazia(eu sunt perfect de acord)sa lucreze concomitent si cu alti jucatori/antrenori. De ce sa invete doar de la tine, care esti limitat si subiectiv cand poate invata si de la altul. Si eu imi doresc ca elevii mei sa aiba rezultate maxime cand lucreaza cu mine, dar am in vedere sa creez un jucator pe termen lung si mai apoi unul cu rezultate imediate(nu am un club fata de care sa raspund).

@dl Axinte
Considerati orele pe care eu si colegii mei lectori le facem pentru Prologos ca un ajutor la ce lucrati dvs cu elevii. Acestia primesc idei gratis de la jucatori cotati. Creste nr de ore muncite.
@dl Anuta
Eu am crescut pe metoda lui Golesnicev care se regaseste in mod evident in temele propuse.
Parerea dvs conteaza si este egala cu a mea. La o adica eu antrenez juniori mari mai putin copii si ma pricep prea putin cum sa le pun piesele in mana. Adica eu, GM cu elo bunicel, nu stiu tot, iar acolo culmea stie altul. Mda, exista si oameni care pot gandi asa fara sa se simta ofensati.

Inca simt ca mai am de zis, dar mai astept si feedbackuri.
Una din motivatiile care m-a facut sa intervin pe acest articol a fost dorinta de a stopa din fasa lamentarile cum ca ei au, noi nu avem rezultate, hai sa plangem sau sa aruncam cu noroi unii in altii. Eu caut raspunsuri la intrebari. De ce nu avem mai multe rezultate bune?
PENTRU CA NU SE MUNCESTE SUFICIENT.z

jugarul said

Lectiile Prologos sunt aur curat pentru mine si nu numai. Din pacate copiii cu care lucrez nu se prea se inghesuie la ele, dar o buna parte din informatie ajunge la ei si imi place sa-i si pomenesc pe lectorii de la care am furat(si in speranta ca asta ii va face curiosi)..Am vazut insa destui copii pe care ii urmaresc la lectii chiar live; sunt convins ca multi le urmaresc inregistrat.

Am mai descoperit doua lucruri :
– ambitia nu este innascuta(eu asa aveam impresia), trebuie intretinuta si reteta pare diferita de la copil la copil;
– am gasit copii capabili sa rezolve probleme cu grad ridicat de dificultate in mod constant si chiar dispusi sa stea ore in sir sa lucreze la ele dar care la tabla nu vad absolut nimic(inca n-am decat foarte vagi idei de ce si etse o legatura legatura cu ambitia dar nu numai) si tot la tabla nu suntdispusi la nici un fel de efort…cum am gasit copii dispusi sa muste din masa la fiecare mutare chiar si 3 partide pe zi, dar care nu ar face acasa nici macar un exercitiu pentru incepatori…(din a doua categorie dar nu chiar la extrema, unii cu rezultate notabile si chiar deosebite la nationale)

Altfel,colaborarea intre cei ce plivesc in gradinite si cei ce slefuiesc numai material de calitate este de dorit, dar mai greu de pus in practica, mai ales pentru cel ce muceste la nivelul de jos, pentru ca trebuie sa o ia de la zero iar si iar, cu atat mai greu cu cat elevii sai sunt in ascensiune continua si au rezultate chiar la nivel international. Copii si parintii accepta si ei greu ideea schimbarii, atasandu-se de primul antrenor, deseori chiar si cand acesta nu da randament…

Mihai Ghinda said

Sorry pentru ”A”.

Se pare că, atunci când scrii de pe tabletă, dacă nu vrei să ai surpriza ca să trimiți un mesaj gol, trebuie să fii extrem de atent unde pui degetul 🙂 . Gata, m-am mutat pe PC.

In primul rând constat cu tristețe că previziunile mele s-au adeverit. Numai câțiva antrenori au răspuns la ”provocarea” ( in sensul de challenge) unuia dintre cei mai interesanți antrenori și șahiști ai noștri, entuziastul GM Vlad Jianu, care debordează de optimismul și puterea de muncă care sunt apanujul tinereții. Am să mai aștept câtăva vreme înainte de a-mi prezenta punctul de vedere, sperând că se vor mai găsi încă câțiva tehnicieni, vorba lui Vlad: ”indiferent de vârstă și categorie”, care să vină cu idei, opinii și exemple din experiențele lor anterioare. Dacă tot nu se ocupă, deocamdată, nimeni de organizarea noastră profesional măcar să învățăm unii de la alții. Știu că citiți mai toți, unii pe ”furiș” ScC, așa că, puneți mâna și scrieți…… Dați-ne subiecte de gândit….

In al doilea rând, profitând de prezența lui Vlad pe blog, vrea să-l felicit pe el și tot colectivul (lectori GM Vlad Jianu, GM Gergely ”Jeje” Szabo, WGM Mihaela Sandu & IM Milu Romeo, IM Petre Nad Titus și WGM Sabina Francesca Foișor , de la ”Pro Logos” și sahpentrutoși.ro pentru admirabila inițiativă de a veni în sprijinul micilor (și marilor) șahiști prin intermediul lecțiilor de șah online. Am vrut să o fac de mai multă vreme, dar acum prezența lui Vlad mi-a adus aminte și mi-a dat și ”brânciul” necesar.

FELICITĂRI, făceți o treabă extraordinară!

Mihai Ghinda said

Bună,

După acest scurt, dar stenic intermezzo provocat de interviul (scrieți fiecare ce adjectiv vreți) al lui Sergiu Grunberg, vă propun să ne întoarcem la antrenamentele noastre.

Eu văd oarecum diferit abordarea acestor antrenamente. NU am o programă unică, care să fie aplicată aidoma fiecărui jucător/oare. Având personalități diferite, temperamente diferite și, mai ales, talente diferite, alinierea jucătorilor la o programă de predare unică, cu același orar și aceleași exerciții de tactică mi s-a părut simplistă. Punându-i pe toți micii șahiști în aceiași oală, înseamnă să folosim un pat al lui Procust, să-i mai scurtăm pe unii și să-i mai lungim pe ceilalți.
Regula pregătirii uniforme se aplică eficient predării în grădinițe și scoli, la cursurile de antrenori sau la cantonamentele cu mulți sahiști (+ 10 ). Am predat uniform ani buni la AISB (American International School of Bucharest) pentru că era important ca puștii să învețe regulile de bază și rudimente de combinații. Atât!

Cu ceilalți mici șahiști, românii care doreau să facă performanță și mare performanță am aplicat programe diferențiate, în funcție de caracteristicile copilului. Lecțiile de început sunt identice, ordinea lecțiilor și ponderea temelor variind de la antrenor la antrenor. S-ar putea ca, în grabă să fi sărit vreo tematică, nu vă repeziți la beregata mea 🙂 :

– Valoarea figurilor si echivalențele materiale (pozițiile sunt aproximativ egale din p.d.v. al materialului, dar figurile nu sunt identice, de ex Dama+ pion contra două Turnuri)
– Principiile de deschidere si dezvoltarea rapidă si LOGICă a figurilor
– Ce este inițiativa și importanța obținerii și menținerii ei

-Matul, tipuri de mat, sacrificiul de figură
-Atacul de mat, premize, condiții, oportunitate
-Pionii, centru, structuri de pioni, câmpuri tari și câmpuri slabe
-Figurile, amplasarea lor, caracteristicile unice ale fiecăreia, mobilitate, restricții, pereche de nebuni

– Finalurile, caracteristici, principii, exemple, etc..
Aceasta etapă, odată parcursă, aduce primul set de întrebări pe care antrenorul trebuie să și le pună, de răspunsurile cărora depinde în întregime felul în care va fi pregăti juniorul/oara.

Despre aceste întrebări și adaptarea la caracteristicile și temperamentul șahistului, alegerea repertoriului de deschideri, ponderea diverselor teme strategice în mesajele următoare, în funcție de feedback și de întrebările dvs.

jugarul said

Unde gasesc si eu materiale pe tema „Ce este inițiativa și importanța obținerii și menținerii ei”; dar materiale pe care sa le inteleaga usor si cei mai mici si mai putin experimentati?
De pilda pe tema „Campuri tari campuri slabe” am vazut aceiasi copii(~10ani, al doilea an de sah) nepricepand mare lucru din doua lectii bine pregatite de antrenori experimentati(si pe care ii apreciez) dar intelegand mult mai mult dupa exemplele simple de tot din worbooks-urile olandeze. Sunt tare curios si parerea specialistilor despre modul cum abordeaza aceasta tema workbooks-urile, despre ele in general si daca cunosc ceva materiale de nivel urmator(eu am gasit doar workbooks 1-5 care se opresc la un nivel destul de jos zic eu)

Si tema „Valoarea figurilor si echivalențele materiale” ma incita.

Daca se gaseste cineva care sa-mi recomande un material ceva care sa trateze complet structura carlsbad…

Pentru un material amplu despre structurile ce provin din indiane in care dispar pionii de pe coloana d sunt dispus si sa platesc consistent..Dau de baut si pentru recomandarea unui material existent(carte ceva).

Gabriel Popescu said

Nu sunt antrenor si nici jucator de sah, dar am jucat sah ca junior si am obtinut doua medalii la campionatele nationale (bronz – U12 si argint U14). Am reprezentat Romania la Campionatele Europene din 1991 (Mamaia), unde m-am clasat pe locul 12 (U14).

Nu am beneficiat de antrenamente cu jucatori sau antrenori iesiti din comun. Pana la obtinerea rezultatelor mentionate, lista antrenorilor i-a cuprins pe urmatorii: tata, Ewald Berger, George Balica, Dan Stanica si Viorel Trifan.

Am invatat sah fara o programa, haotic. Singurele lucruri sistematice studiate au fost Enciclopedia Combinatiilor si cartile de finaluri ale lui Yuri Averbach.

Nu am muncit aproape deloc singur, dar daca eram supravegheat sau prindeam un antrenor lucram si 14 ore (cu doua pauze scurte pentru masa). Singuratatea ma facea sa imi pierd imediat interesul pentru studiul sahului.

Dupa Campionatele Europene din 1991 am parasit studiul sahului. De ce? Pentru ca au inceput sa ma atraga alte lucruri pe care le-am considerat mai importante: matematica, fizica, filosofia, politica. Dar si pentru ca am inteles foarte clar ca fara un antrenor foarte bun, care sa stie sa imi prezinte sistematic si profund lucrurile, „nu mai merge”. Am simtit ca nu mai pot progresa intr-un ritm sustinut, ca munca mea era mai mult pierdere de timp. Cel care m-a convins de acest fapt a fost domnul Mihai Ghinda. Sigur nu a vrut si nici nu si-a dat seama. A fost suficient ca m-a primit alaturi de Andrei Istratescu la analiza catorva partide ale celui din urma. Eu ma jucam cu Andrei cand l-a chemat la analiza si Andrei nu a vrut sa ma lase „cu ochii in soare”. Dupa aceasta experienta mi-am dat seama ca nu am avut niciodata un antrenor de sah. Am avut doar oameni care stiau ceva sah si erau binevoitori sa imi transmita si mie cunostintele lor.

Toate cele povestite mai sus au dus la doua consecinte, care ar putea interesa in contextul acestei dezbateri:

A. Ideea realizarii unei scoli de sah online la care sa predea oameni foarte competenti. Eu am avut doar ideile care stau la baza acestui proiect, realizarea se datoreaza altora.

De ce nu l-am invitat pe domnul Mihai Ghinda sa predea? Pentru ca este un proiect finantat foarte slab si pentru ca am considerat ca este foarte ocupat. Ne-am inselat? 🙂 Putem repara acesta greseala! 🙂

Din cauza finantarii slabe proiectul nu arata asa cum ar trebui. El nu are coerenta necesara si nici cea mai buna prezentare. Noi am facut ce am putut si stim cum s-ar putea face mult mai bine, dar ne lipsesc fondurile necesare.

Am transmis ideea la nivelul conducerii FRSah prin intermediul domnului Lucian Jugaru. Federatia are fonduri suficiente pentru a realiza la alte standarde un proiect asemanator. Suntem dispusi si la un parteneriat. Momentan nu am primit niciun raspuns. Poate se gandeste, totusi, cineva de la FRSah sa promoveze proiectul pe site-ul institutiei.

Orice ajutor pentru realizarea proiectului este binevenit si apreciat.

B. M-am hotarat sa investesc gratuit timp in antrenarea unui junior. L-am luat de la un nivel foarte apropiat de zero. Stia sa mute piesele, nu cunostea mutarile speciale. Juca sah doar cu tatal sau.

De ce am luat acesta decizie? Pentru ca:

i) am vrut sa il ajut

ii) am vrut sa concep o metoda de a invata sahul de care mi-ar fi placut sa beneficiez cand eram junior

iii) Am vrut sa demonstrez ca un junior poate ajunge la elo > 1500 fara sa joace niciun concurs.

Ce am realizat?

i) L-am ajutat sa depaseasca 1500 puncte elo, dupa cateva cantonamente in care s-a lucrat foarte intens (minim 8 ore / zi). Intre cantonamente nu a muncit aproape deloc singur. Dupa aceasta l-am predat lui Marius Ceteras, In prezent a depasit 1900 elo.

ii) Am dezvoltat metoda. Ea se bazeaza pe lucrul sistematic al procedeelor tactice, pe invatarea graduala a principiilor strategice specifice fiecarei faze de joc a partidei, si pe partide jucate cu calculatorul. Ce aduce nou metoda? O sistematizare foarte riguroasa si invatarea prin intermediul intrebarilor la care trebuie sa raspunda jucatorul inainte de efectuarea mutarii. In timpul partidelor cu calculatorul jucatorul nu are voie sa mute pana nu urmeaza un algoritm clar de gandire care ii este impus de un set de intrebari la care trebuie sa raspunda.

De ce cred este important aspectul cu intrebarile? Pentru ca am constatat ca multi juniori stiu mai mult decat aplica in partida pentru ca nu au gandirea sistematizata, nu urmaresc algoritmi clari de gandire.

Iata, pe scurt, despre ce e vorba:

1 analiza tactica – verific toare procedeele tactice invatate; daca exista oportunitati ori amenintari decid in consecinta, daca nu exista trec la pasul 2
2. analiza strategica – in ce faza a partidei ma aflu?; care sunt principiile care se aplica?; care este principiul mai important in acest moment?; ce mutari concrete pot face pentru a aplica principiul?
3. analiza tactica a mutarilor descoperite la punctul 2
4. analiza strategica a pozitiilor rezultate din calculul de la punctul 3

Toate acestea se asimileaza treptat prin seturi de cate 10 intrebari pe care jucatorul si le pune inainte de a muta.

iii) Iustin Ciorgovean a intrat in lista elo direct cu elo > 1500. Nu a scazut ulterior sub acest nivel.

Astept opinii si comentarii. Nu voi intra in polemici. Sper ca ceea ce am scris nu v-a pricinuit regret pentru timpul alocat lecturii. Imi cer iertare pentru eventualele greseli de scriere.

Sarbatori cu bucurie!

ALTE POSTARI RELEVANTE

  • Fugulyan Gergely

    Ma gandesc ce am lucrat cu Vajda Levente in cantonamentul de la Poiana Brasov din 1991 ,nu-mi amintesc. Copilul s-a dus la Mondiale si a luat locul 4.( dupa care tatal baiatului a luat de la Css Tg Mures a facut club la Odorhei , a adus antrenori ,si Levi a iesit Campion Mondial)
    Ce am facut cu Szabo Gergely in cantonamentul de la Busteni inainte de mondiale ,ceva imi amintesc, e clar ca am mers pe combinatii ,forta de joc.Imi amintesc ce am facut cu Anton de la 9 la 14 ani,ce materiale a terminat, copilul care nu lucreaza singur nu are sansa la performata.
    E important daca apar copii talentati antrenorul sa faca sa iubeasca sahul, asta nu merge cu multa teorie ,deschideri, strategie grea.
    Ma uit la antrenorii care au adus medalii la Europene ,dl Tufa si dl Costiuc , nu zic ce coeficient Elo au ,e clar ca le place sahul si pierd cu timpul din Elo.
    Am devenit slab dar acum, ,in 1993 nimeni nu a incercat sa-mi ia pe Szabo Gergely, a lucrat bine cu antrenorul de lot Cristian Ionescu cu cel federal Stoica Valentin, erau alte vremuri.
    Acum e tendinta daca nu esti MI nu esti bun ca antrenor ,chiar esti ridiculizat.
    Am facut facultate in limba romana,am dat examene din filosofie, psihologie ect, dar pe profesorul de psihologie interesa psihologia ,si normal ca am trecut examenele ,sigur am avut greseli gramaticale.
    Am scris multe articole aici ,am fost inteles pana acum , poate mai scriu daca stelutele vor veni inapoi(aici sunt de acord cu dl Mizdrache),era bine sa vad ca sunt apreciat cu 4 stelute si dupa atacul domnului Ghinda.
    Nu vreau sa fiu nr 1 pe aici ,chiar ma retrag mult timp probabil, am scris cu speranta ca articole vor fi de folos.
    Acum consider ca a fost bine ca am fost dat afara de la Club, poate am fost prea increzut , e mai bine acum ca lucrez cu 100 de copii si incerc sa fac un pic mai inteligenti decat cu 16 si sa gandesc mereu la performanta.
    E clar ca m-am schimbat. apreciez mai mult de exemplu articolul ce a scris Vasiesiu Dan , cine nu stie ca se faca cu copii de cat 1 propun sa citeasca.
    In fine nu mai lungesc ,ajunge cat am gresit gramatical.
    La multi ani,!
    (am aflat ca trebuie sa pui virgula dupa urare)

    decembrie 29, 2015 - 9:45 am Raspunde
  • Popescu P. Pion

    Sahul are o singura hiba fata de alte sporturi unde fizicul conteaza.
    E frumos, e estetic, dezvolta capacitatea de a lua decizii.Dar problema e ca e mai mult un joc decat un sport. Ori acest joc, fiind matematic si neintervenind hazardul, este rezolvabil ca o problema de sudoku. E prea mult pentru mintea umana sa calculeze tot de la mutarea 1 pana la mutarea 27, dar cu calculatorul se poate.
    Putina evolutie in IT, un gram de siliciu in plus, si sahul va deveni istorie.
    Merita sa investim timpul copiilor intr-un proiect fara orizont?

    decembrie 29, 2015 - 12:27 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    @Gabriel Popescu

    Nu sunt nici pe departe atât de ocupat pe cât se presupune. Am încheiat lucru cu o bună parte dintre elevii mei de medie/mare performanță și deocamdată aștept noi elevi care vor să ajungă în top, noi provocări…

    Este interesant acest algoritm da gândire, care evident a dat rezultate remarcabile cu Iustin Ciorgovean. Cel mai greu lucru pentru un antrenor este să-și convingă jucătorul, să gândească logic și RAPID înainte de a efectua mutarea. Eu nu am găsit incă o metodă care să garanteze succesul 100%
    Sper să putem dezvolta pe larg această importantă temă în workshop-ul nostru după 1 ianuarie.

    decembrie 29, 2015 - 1:57 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    @ G. Fugulyan

    Iar gresesti, lupta ta cu gramatica continua! Corect este un simplu:

    “La Multi Ani!

    Se pune virgula numai daca urmeaza destinatarul urarii:

    “La Multi Ani, Grigore!”

    PS “Mizdrache” a facut din nou o gluma, cu stelutele! A pus 3 (trei) zambete dupa si tot NU ai inteles ca a GLUMIT.

    decembrie 29, 2015 - 2:53 pm Raspunde
  • Φinutzu Φ. Φion

    Blasfemie, dle. Pion, blasfemie ! Toate lucrurile se tem de timp, numai timpul se teme de jocul de sah ! In alta ordine de idei, se scrie “La Multi Ani,!” “La Multzi Ani,!” sau “La mulți ani,!” ?

    decembrie 29, 2015 - 3:28 pm Raspunde
  • Popescu P. Pion

    Stiu, multora nu le convine enuntul meu apocaliptic.
    Eu insumi am investit ceva vreme in acest joc, si in afara de beneficiile enuntate, raman la parerea ca a) este un joc cronofag si b) este sortit perimarii din cauza avansului IT.
    La Yachting, la baschet, la fotbal copilul ramane cu ceva- conditia fizica, mentinuta peste ani.
    La sah ramane cu reflexul de a cumpani deciziile, dar nu si cu conditia fizica.
    Daca s-a modifica jocul in sensul avansat vizionar de Fischer (Fischerrandom) ori o complicare a sa prin largirea tablei 9/9 ori adaugarea de piese, poate i s-ar lungi viata acestui joc minunat,
    Si ca la orice sport, importanta nu e performanta. Importante sunt camaraderia ce dureaza peste ani, un anume stil de viata, sentimentul autoaprecierii. Acestea nu dauneaza deloc copiilor.
    Dar de ce sa-i facem campioni mondiali?

    decembrie 29, 2015 - 7:00 pm Raspunde
  • Marius Ceteras

    Buna seara,

    Nu am mai scris de multa vreme pe un forum, dar subiectul mi se pare interesant, asa ca nu ma pot abtine sa nu scriu si eu cateva fraze. 🙂

    In prezent eu lucrez cu 30-40 de juniori, marea majoritate fiind albaiulieni. Pe cei mai mici, care inca nu au implinit 5 ani, ma straduiesc sa ii invete sa mute piesele. Nu e deloc usor! Cum nu e usor nici sa lucrez cu Mihnea Costachi, norocul meu ca se intampla cam rar, de maxim 2-3 ori pe luna. 🙂
    Ceea ce insa e comun in ceea ce priveste pregatirea lor, indiferent de nivel, este faptul ca incerc sa ii invat sa gandeasca logic, mai mult decat sa ii “indop” cu foarte multe cunostinte.

    Cu copiii de 6-7 ani, in proportie de 80% predau procedeele tactice, insistand insa si pe aspecte legate de premizele care fac posibile executia unor lovituri tactice, de exemplu superioritatea locala de forte, slabiciuni in pozitia adversa etc. Restul de 20% din pregatire inseamna principii de baza in deschidere, joc de mijloc si final. Mai putin ii las sa joace, pentru asa ceva fac antrenamente speciale sau ii pun sa joace cat mai multe turnee, inclusiv de seniori.

    Urmatorul pas este intelegerea modului de gandire logica, descris de mine in lectiile 17 si 18 din cartea “Ghid pentru invatarea jocului de sah”. Cred ca Mihnea, cand avea 7 ani, a repetat de sute de ori ce pasi (in gandire) trebuie sa parcurga atunci cand este la mutare, iar convingerea mea este ca acest aspect a fost determinant in obtinerea succeselor lui de atunci.

    In studierea bazelor jocului pozitional, insist inca de la inceput pe conceptul de valoare calitativa a figurilor si cele 4 aspecte de care depinde valoarea calitativa a unei figuri (MARS = Mobilitate + Amplasament + Rol + Stabilitate). Nu neg faptul ca la inceput lucrurile merg mai anevoios, de cele mai multe ori trebuie sa ii explic unui copil ce inseamna mobilitate, fiindca nici macar nu a auzit de acest cuvant, dar timpul rezolva problemele de acest gen. De fapt, eu in general predau copiilor ceva peste ceea ce ei inteleg in mod normal, iar ceea ce nu inteleg din prima, le repet ulterior cand se maturizeaza. Sunt insa destui copii care sunt capabili sa inteleaga mult mai mult decat am putea crede noi, asa ca mai rau ar fi probabil daca i-am subestima predand la un nivel mai scazut.

    In ceea ce priveste pregatirea juniorilor de performanta, care deja au ajuns la un nivel mai ridicat si stiu sa scrie, consider ca pregatirea optima consta in a gasi un echilibru intre urmatoarele patru forme de antrenament:
    1) Acumularea de cunostinte generale (deschideri, joc de mijloc, finaluri, pozitii tipice, partide alese ale unor mari jucatori, partide recente foarte interesante etc)
    2) Rezolvarea de pozitii (tactica, studii, finaluri, tehnica de calcul, elaborare plan de joc etc.)
    3) Participarea la turnee adecvate + partide de antrenament (chiar si de blitz pe internet)
    4) Analiza propriilor partide, urmata de analiza cu antrenorul

    Rolul meu in pregatirea acestor juniori se rezuma in mare parte la identificarea unui slabiciuni in jocul lor, dar mai ales in recomandarea celor mai adecvate carti si materiale (articole, selectii de partide etc.) pe care sa le studieze pentru a-si imbunatati jocul. Practic eu mai mult ii invat sa invete singuri, decat sa ii invat eu propriu-zis. In deschideri cel mult le recomand liniile principale de joc intr-o varianta si desigur le recomand varianta/deschiderea care mi se pare potrivita pentru ei. Nu stau eu sa le fac fisiere cu deschideri, care apoi sa zaca uitate in memoria laptopurilor lor. Cand totusi le dau o varianta, ea contine liniile principale, iar apoi o selectie de partide model. Cum am mai spus, prefer sa imi focusez pregatirea in special pe partea de finaluri de partide si pe intelegerea jocului la modul general. Ideal cred ca ar fi ca un junior de performanta sa aiba pentru deschideri unul sau chiar mai multi antrenori specializati pe pregatirea teoretica, acestia putand fi chiar jucatori cu mai putina experienta ca antrenori.

    In ceea ce priveste relatia mea cu parintii elevilor este in general foarte buna. Lucrurile sunt foarte simple, eu imi fac treaba asa cum consider ca este mai bine si asa cum ma pricep. Cui nu ii convine, este oricand liber sa isi gaseasca alt antrenor. Sunt suficienti copii care isi doresc sa faca sah cu mine, asa ca nu e nicio suparare daca un elev de-al meu sau parintii lui prefera sa il mute la alt antrenor. 🙂

    Cand timpul imi va permite, voi reveni si cu alte mesaje. Va doresc tuturor un an 2016 plin de realizari in toate planurile.

    Marius Ceteras

    decembrie 29, 2015 - 10:59 pm Raspunde
  • Baratosi Daniel

    Am citit cu mare atentie si interes tot ce s-a scris si pot sa spun sincer ca sunt foarte incantat de faptul ca exista dorinta de a ajuta, de a ne implica in cresterea si dezvoltarea antrenorilor, juniorilor, parintilor si eventual…sahistilor; ma incadrez in prima si a patra categorie.

    Ca sa ma fac inteles, eu, unul, nu am terminat scoala de antrenori si nici cursuri de formatori, nu am fost acceptat la CSS Targu-Mures, deoarece nu am terminat facultatea de sport…cum ar zice tatal meu: ” E atat de aberant, dar asa functioneaza lucrurile”. Aceste lucruri nu m-au oprit insa, am dorinta asta arzatoare in mine de a preda sah, gandire logica, calcul sanatos, de cand am inceput sa lucrez cu Ognean Mihnea in 2011, in ultimul an de facultate. Acest baiat voia sa mai faca sah dupa 4,5 ore de pregatire cu mine, pe cand, atentie, avea doar 7 ani! Era clar ca drumul lui va fi unul incununat cu succese marete, succese care m-au facut tot timpul mandru si chiar fericit! In ciuda faptului ca mi-am dat si sufletul si mi-am dedicat majoritatea timpului in scopul de a-l ajuta pe Mihnea (fara ajutorului unchiului meu, Baratosi Iosif Gavril, un om super modest, care niciodata nu si-a insusit mare lucru din aceste succese, decat faptul ca l-a descoperit, a fost cel care l-a zarit si a crezut in el si le-a spus parintilor si bunicului acest lucru, iar, pe urma, m-a indemnat sa il ajut si eu, acest copil nu ar fi ajuns nici in mainile mele, nici in ale domnului Ghinda – just saying, vis-a-vis de ceea ce spunea Vlad – #poate ne elucidati si noua de ce l-ati facut praf si pulbere in fata Adunarii Generale#, fara ajutorul parintilor, niste parinti dedicati si minunati, munca noastra nici nu ajungea pe ”hartie”, parinti care au fost alaturi de el si noi indiferent de circumstante, si fara ajutorul bunicului, care ne ajuta de fiecare data cand putea cu deplasarile, bunicii, care aducea, atunci cand il insotea, o raza de lumina si optimism), dar de foarte multe ori am dovedit ca sunt iresponsabil, poate chiar incompetent pe alocuri in a-i arata anumite lucruri metodice, eficiente; asta din cauza faptului ca eram la inceput de drum si nu stiam ce vreau sa fac cu viata mea. Eram un ratacit inconstient, care simtea anumite idei, dar nu stia de unde sa le apuce; totusi, simteam nevoia sa il ajut pe acest copil fantastic. Mi-am permis sa va iau putin la intrebari, domnule Ghinda, deoarece noi, familia Baratosi, am participat la lectiile Dvoastra, am avut partidele Dvoastra in bazele de date – ca si modele -, v-am respectat enorm si tot timpul munca si ideile, si eu chiar am dansat cum mi-ati cantat, atunci cand l-ati preluat pe Mihnea, pentru ca trebuie sa recunosc ca mi se intampla pe cand ne pregateam – nu de foarte multe ori – sa fiu depasit de situatie si ascultam orice sfat de la Dvoastra, cu mult sau mai putin succes aplicam ceea ce m-ati sfatuit sa fac cu el, dar din cauza motivelor pe care le-am scris anterior, nu am fost eu cel mai bun antrenor al lui. Imi place sa cred ca l-am indrumat, motivat si atat; nu cred ca m-ati gasit enervant sau exagerat de mediatizat in vreun articol sau stire. Dar nici nu m-a interesat acest aspect. Mie imi place sa fiu in umbra. Am facut si eu tot ce mi-a stat in putinta, cu anumite marje de eroare. EL nu si-a permis sa va intrebe nici macar atat, socat fiind si astazi de reactia si iesirea Dvoastra, a acceptat pur si simplu. Nu a facut nici el mare lucru, e si el constient de asta, nu a ascuns-o, dar fara el si noi am fi ramas ”someri”. De acord?

    Ca sa revenim la ”oile” noastre. Eu de abia astept sa inceapa workshopurile si sunt dispus sa imi arunc toate ideile inventate, imprumutate, prelucrate, etc, in scopul de a-i ajuta pe cei interesati. Am reusit sa progresez pe ”nesimtite”, am fost sceptic, dar am ascultat parerile celor care au vechime si experienta: Nunn, Yussupow, Aagaard, Kotov, etc. Nu cred intr-o metodica rigida, decat in anumite cazuri deja amintite de antrenorii mai experimentati decat mine. Nu am asteptat niciodata o programa speciala, desi daca e aici domnul Fugulyan, am sa mentionez faptul ca cea a chinezilor mi se pare super interesanta si eficienta – se vede cu ochiul liber cum sahul a ”sarit in aer” incepand cu victoria memorabila a lui Liu Wenzhe, autorul cartii, in fata lui Donner, de la Buenos Aires, 1978 (https://www.youtube.com/watch?v=k-mNgFClfdY). Dansul a amintit ca i-au placut idei, pasaje din aceasta carte: ”The Chinese Chess School”. Au o cu totul alta abordare fata de metodele clasice. Si alta arie de selectie. Si, si, si 🙂 Sa incercam sa imprumutam ce e mai bun de la fiecare! Sa punem in miscare o actiune ampla si sa ne ajutam 🙂 Nu cred ca nu exista speranta si bunavointa!

    Toata stima,
    Daniel

    decembrie 30, 2015 - 1:11 am Raspunde
  • Baratosi Daniel

    @Marius Ceteras 🙂 Pentru pasul nr.4, iti recomand metoda GHEC a lui Dan Vasiesiu 🙂 Mi se pare foarte utila si interesanta! O cunosti?

    decembrie 30, 2015 - 7:05 pm Raspunde
  • Marius Ceteras

    Nu cunosc metoda lui Dan Vasiesiu.

    decembrie 30, 2015 - 8:20 pm Raspunde
    • Baratosi Daniel

      E pe blog 🙂 poti sa vezi daca iti place ideea 😉

      decembrie 30, 2015 - 8:24 pm Raspunde
  • Marius Ceteras

    Am citit acum articolul scris de Dan Vasiesiu si, desigur, este un punct de vedere interesant. Personal as folosi metoda lui Dan Vasiesiu atunci cand as intra in contact cu un elev nou sau daca as lucra cu un elev mai in varsta, nu cu un copil, caz in care componenta 4 a pregatirii (analiza propriilor partide) poate avea o pondere mai mare in pregatire.

    In cazul partidelor analizate de elevii mei (copii), eu le cer lucruri mult mai simple atunci cand isi analizeaza partidele.
    1) Sa mentioneze pana unde au stiut teorie. Cei mai avansati trebuie sa isi caute singuri imbunatatiri ale jocului in deschidere, in cazul in care li s-a jucat o varianta pe care nu o stiau.
    2) Sa indice absolut toate mutarile pe care ei le considera gresite. atat ale lor cat si ale adversarilor si, obligatoriu, sa indice ce ar fi fost mai bine sa joace in locul acelor mutari (ei sau adversarii). Daca despre o mutare nu spun nimic, inseamna implicit ca o considera buna si ca a ar efectua-o din nou daca ar avea de jucat aceeasi pozitie. In felul acesta eu imi dau seama care sunt greselile lor de intelegere a jocului.
    3) Sa analizeze toate schimburile de piese nefortate.
    4) Sa faca o analiza succinta a pozitiei la iesirea din deschidere si la intrarea in final. De asemenea sa indice daca erau familiarizati cu finalul jucat.
    5) Atunci cand isi amintesc, sa mentioneze lucruri la care s-au gandit in timpul partidei (variante analizate, evaluari ale pozitiei etc.)
    6) La evaluarea pozitiilor sa spuna in mod raspicat ce parte prefera (albul sau negru), evitand expresii ambigue de genul “pozitie complicata” sau “pozitie cu sanse de ambele parti”.
    7) Juniorii mai avansati trebuie sa mentioneze si care au fost momentele critice, de intensitate maxima a jocului, si ce au gandit in acele momente.

    Daca elevii scriu atat in analiza partidelor, eu sunt multumit. Nu e chiar putin si le ia ceva timp, mai ales daca joaca multe turnee. In plus, daca le-as cere sa analizeze mai detaliat partidele, ar insemna sa reduca din timpul alocat celorlalte componente ale pregatirii, ceea ce nu doresc. Prefer o abordare echilibrata a celor 4 aspecte ale pregatirii.

    decembrie 30, 2015 - 9:48 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    @ Daniel Baratosi

    Intenția mea ferma este ca la acest/e workshop-uri să discut/ăm strict NUMAI teme șahiste, strict profesionale. Pentru orice alte discuții, reproșuri, confirmări de bună purtare, etc., îți stau la dispoziție adresa mea de mail pe care o cunoști sau telefonul pe care de asemenea il cunoști. Nu s-au schimbat de trei/patru ani, de când am vorbit ultima data

    Nu mă interesează familia niciunui antrenor, conducător sau șahist din Romania, cititori sau nu al ScC. Sunt sătul până peste cap de tot felul de discuții, certuri (căutate cu lumânarea), reproșuri, orgolii exacerbate. La fel și de laude nelalocul lor aici pe ScC, adresate neamurilor sau părinților elevilor (foști și viitori) pentru a castiga puncte bonus în ochii lor. Sunt deasemenea sătul de cei care încearcă să-și facă loc sau notorietate în lumea șahului căutându-mi nod in papură sau motive de ceartă din cer senin aici pe ScC, ca pe urmă să strige ca din gură de șarpe că au fost jigniți de răspunsurile și/sau ironiile mele, deși ei m-au provocat.

    Din punctul meu de vedere ai început cu stângul discuția cu mine, dacă dorești să discutăm și în continuare, to rog frumos să-ți revizuiește tonul și mai ales, tematica mesajelor, rezumându-te strict la probleme de ordin tehnic, șahist. Mulțumesc!

    decembrie 30, 2015 - 10:06 pm Raspunde
  • Baratosi Daniel

    @ Mihai Ghinda

    Nu ma regasesc deloc in pasajul negru evidentiat de Dvoastra. Tonul meu a fost foarte subiectiv, trebuie sa recunosc, dar nu am cautat atac la persoana, si am inteles perfect punctul Dvoastra de vedere, nu era cazul sa discutam despre asta aici, nu am incercat sa obtin ceva, decat un raspuns din partea Dvoastra. Am sa discut in alta parte aceste lucruri, de acord! Pentru asta imi cer scuze. Faptul ca v-am luat la intrebari, a fost ceva ce am simtit pe moment si nu am facut-o nici sa castig puncte bonus (consider ca Mihnea trebuie ajutat chiar daca e sau nu elevul cuiva anume – nu am cunostinta de niciun statut de viitor antrenor, pur si simplu ii sustin pe cei care depun un efort semnificativ), nici sa primesc puncte negre din partea Dvoastra. Sunt, pur si simplu, de acord cu ceea ce a scris Vlad:

    ”4. Sa exemplificam: Lupulescu(Zaplac?,Stan si Ghinda), Parligras(Pitesti si Ghinda), Jianu
    (Ursuianu,Stan,Ionescu,Pavlov,Milu), Szabo(Fugulyan,Vajda cred,Ionescu,?), Rapport(intreaga Ungarie)…Minim 2 si cazul excelent, dar rar. Intrebarea are drept scop intelegerea faptului ca Lupulescu nu ar fi ajuns GM cert, daca Stan nu-l invata setupul cu 1.f4 care i-a adus o groaza de victorii,medalii si a putut fi apoi preluat de dl Ghinda. Suntem egali ca antrenori, antrenam doar pe nivele diferite, dar nu pot crede ca putem compara care e mai bun sau care e mai util. La o adica, impingem la aceiasi caruta si prefer sa fiu in relatii colegiale bune cu toti. Partial de acord cu Niki ca x sau y iesea PROBABIL oricum GM, dar asa cum a fost a iesit SIGUR. Deasemenea e de inteles ca pe o perioada de juniorat de 10 ani, elevul are ocazia(eu sunt perfect de acord)sa lucreze concomitent si cu alti jucatori/antrenori. De ce sa invete doar de la tine, care esti limitat si subiectiv cand poate invata si de la altul. Si eu imi doresc ca elevii mei sa aiba rezultate maxime cand lucreaza cu mine, dar am in vedere sa creez un jucator pe termen lung si mai apoi unul cu rezultate imediate(nu am un club fata de care sa raspund).”

    Va port un respect foarte mare, cum am si scris, am in continuare partide model in bazele mele de date din cariera Dvoastra de sahist. Ideea mea este urmatoarea: fiecare sa studieze ceea ce numeste el greseli, sa prioritizeze, sa isi ocupe o anumita ”functie\\, sa isi ia o responsabilitate in pregatirea juniorilor talentati si sa colaboram pentru a-i ajuta sa atinga culmi posibile. Eu sunt deschis la orice tip de propunere.

    Imi pare rau ca am inceput cu stangul, sper sa gasiti puterea de a-mi ierta iesirea subiectiva. Am sa imi revizuiesc tonul si tematica mesajelor si o sa ma rezum la probleme de ordin tehnic, sahist, in vederea invatarii unor noi idei, tehnici, metodica. Va multumesc pentru raspunsul sincer si direct!

    Toate cele bune,
    Daniel

    @Marius Ceteras

    Multumesc pentru feedback, Marius 🙂

    decembrie 30, 2015 - 11:12 pm Raspunde
  • Niki

    @Daniel Baratosi,

    Simpatizez modul pasional in care scrieti. Aveti insa o paranteza incredibil de lunga(7 randuri!) pe care eu as denumi-o “apocalyptic chaos”.
    E cam cum spuneti in fraza imediat urmatoare: simtiti multe idei. 🙂
    Sper ca ati avut un puseu de “modestie exacerbata” cand v-ati autodefinit iresponsabil si ratacit inconstient. Caci altfel toate afirmatiile dumneavoastra risca sa devina necredibile.
    Mai glumim si noi, dar sa nu iesim asa tare in decor. 🙂

    Altfel, vorba d-lui Ghinda, mai bine rezolvati situatia prin telefon, caci eu unul nu-s deloc sigur ca am inteles despre ce e vorba.

    decembrie 30, 2015 - 11:15 pm Raspunde
  • Niki

    Ptiu drace, daca apucam sa vad postarea nr 14, nu mai scriam cele de mai sus. Arata ca si cum as mai da si eu niste bobarnace unuia care deja s-a aruncat la pamant.
    Chiar de la pamant insa, reuseste un periaj repetitiv care probabil nu-l incanta pe dl Ghinda.

    decembrie 30, 2015 - 11:24 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Marius,

    Am să-ți repet ce i-am scris si lui Dan Vasieșiu referitor la GHEC: Mi-a fost imposibil să-mi conving vreun elev (de fete nici nu se pune problema) să comenteze partidele după metoda GHEC, a ta, a mea sau a cui vrei tu. Pur si simplu uită tot după ce s-a terminat partida si mai ales, turneul. Dacă am insistat, pentru a-mi face pe plac au început să producă analize cu aprecieri sau variante inventate, pe care chipurile le-ar fi ”văzut” sau ”calculat” la tablă, variante si aprecieri create acasă, la rece, cu ajutorul modului de analiza.

    Pentru Dumnezeu, o mare parte dintre puști nu sunt in stare să-și reproducă partida pe tablă IMEDIAT dupa rundă, au nevoie de fișa de concurs, darmite să-și amintească ce au gândit, cum au apreciat…. In timpul concursului motivează rezonabil că nu au/avut timp din cauza programului încărcat de turneu, iar după concurs se reped la temele restante de la școală sau la desene animate și oricum, au uitat demult ce au gândit cu mai multe zile înainte.

    Maximul ce poți obține este să-și analizeze cândva, când și dacă are/au chef, partida la rece, să-și corecteze aproximativ greșelile din deschidere verificând cu tree-ul (*.ctg) din Chess Base și să identifice erorile de calcul. Va folosi oricum, 100% modulul de analiză, indiferent de ce îi vom spune noi, deci această analiză de unul singur nu este prea utilă. Mai bine în acest timp învață ceva cu adevărat util (verificabil) de ex. finalurile tehnice, partide școală ale lui …Fischer/Karpov sau Anand, Kramnik sau rezolvă diagrame pe tipuri de combinații. Analizele trebuiesc făcute NUMAI cu antrenorul, de unul singur nu au decât un randament/beneficiu destul de redus. Un junior isi poate analiza partidele singur si sa beneficieze de pe urma acestor analize, numai dupa ce a trecut de 2.300-2.350 (un prag minim, cred eu)si are peste 13/14 ani.

    C. Lupulescu, M. Pârligras (cel mai conștiincios elev al meu) și A. Murariu cam in jurul acestui Elo au început să aibă randament la analize. Cristi Chirilă, nu-și bătea niciodată capul să-și analizeze partidele serios, la fel și A. Istrățescu. Se uitau numai la greșelile din pozițiile cheie. Împreună cu mine DA, analizau cu plăcere, singuri NICIODATĂ, dar niciodată, never ever. Si au iesit amândoi campioni europeni si mondiali. La juniori MARI (si mici). Si nu o singură data!

    Stiu Marius, că probabil NU te voi convinge dar, repet pentru ceilalți antrenori: Analizați partidele in detaliu, mutare cu mutare ÎMPREUNĂ cu elevii voștri până la mutarea 100 (dacă este cazul). Nu treceți rapid peste nicio greșeală, oricât de mică, căutați motivația, geneza, cauza apariției ei. Este cea mai sigură metodă ca puștii să înțeleagă ce au greșit si cum trebuiau/ ar trebui sa gandească, într-un cuvânt să progreseze.

    Metoda asta, a analizelor exhaustive, a funcționat ”binișor” la mine, a scos zeci și zeci de campioni/oane la toate concursurile și probele imaginabile, zeci de șahiști/e de top, chiar și de mari maeștri, câțiva la vârsta junioratului sau imediat după ea. Vă scutesc de repetarea plicticoasă a palmaresului meu de antrenor, metoda analizelor este confirmată de performanțe lor repetate, întinse pe mai multe decenii, deci este viabilă. Probabil că aceste analize, de multe ori istovitoare, întinse uneori pe durata a câtorva antrenamente (9-10 ore) ale unei singure partide, au făcut ca elevii mei să spargă granița ”non-rezultatelor” de la juniori mari de care vorbea mai devreme Vlad Jianu. Granița care împiedică medaliații de la Europene și Mondiale de U10, U12 să obțină rezultate similare și la U14, U16, U18. Eu am demonstrat repetat că se poate: Cristi Chirilă, care a a împărțit locul I la mondiale și la U16 și la U18 este un exemplu elocvent.

    decembrie 30, 2015 - 11:30 pm Raspunde
  • Anuta Laurentiu

    @ Niki : Pentru unii nici asa nu-i bine, nici asa nu-i bine . De obicei celor care se potrivesc 100% li se spun “clone”. Evident, nu este cazul dvs….aveti un pseudonim diferit…adica nume fals. Mai exact : cineva care NU ARE CURAJ sa posteze sub propriul nume, are curajul sa-l dojeneasca si sa-l persifleze pe Daniel Baratos. Cat caracter! Cata onoare! Cat curaj ! Felicitari!

    decembrie 31, 2015 - 12:14 am Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Niki,

    Ne soyez pas méchant! 🙂 🙂 Cruță-l, de ce ar trebui să-l ciufulești pe Daniel, care a avut a atitudine demnă făcând un lucru rar pe ScC: a recunoscut o ”eroare de calcul”. Dacă vrei să scarmeni ”gongorisme” ai destui clienți certați și cu logica și cu gramatica și câte unul în război deschis cu limba română. Cînd te-am rugat să ”traduci”, te-ai făcut că plouă 🙂 Sper ca Daniel să continue să-și expună punctele de vedere, avem mare nevoie de antrenori tineri, dornici de muncă, care au și titluri internaționale la șah.

    Cum ai petrecut Crăciunul? Cu caltaboși și sarmale, palincă + vinișor sau cu foie gras, caviar/beluga, homar, beuf Stroganoff, Glenfiddich si Veuve Clicquot. Eu am făcut un compromis, câte puțintel, dar absolut numai ”ciugulit” din mai toate. Si uite așa, din ciugulit în ciugulit, am trecut de 100 de kg. Ptiu

    decembrie 31, 2015 - 12:34 am Raspunde
  • Niki

    Analiza partidelor proprii este fundamentala pentru progresul unui junior. Pe langa aportul de cunostinte noi, el invata practic sa-si slefuiasca modul de gandire in timpul partidei, imbunatatindu-si timpul si calitatea luarii deciziilor. Are ocazia sa-si asume greselile tehnice, strategice sau tactice si asta e primul pas spre a le evita pe viitor.
    Cred ca analiza partidelor are si un rol in mentalul jucatorului. Primeste aprobarea/aprecierea din partea antrenorului pentru strategiile corect gandite sau aplicate. Asta ii intareste increderea in sine si, de ce nu, jocul bun trebuie recompensat. Analiza amanuntita a partidelor creeaza si usurinta de a alege continuarea ideala in diverse pozitii cheie. Jucatorul incepe sa se simta ca pestele in apa in anumite pozitii abordate frecvent la analize. Joaca cu incredere, face mai putine greseli, consuma mai putin timp.
    Calitatea acestor analize tine si de calitatea de pedagog a antrenorului cat si de cunostintele sale despre sah. Aici incepe sa se simta diferenta intre un antrenor care nu poate gasi/aprecia strategia corecta si un altul care are argumentele la el.
    Sunt de parere ca trebuie sa aratam copiilor(indiferent cat de incepatori sunt) calea corecta de urmat. Am patit destule “iluminari” referitoare la variante ce-mi fusesera prezentate ca promitatoare de antrenor. Dupa ani, pe propria piele am realizat ca varianta/pozitia era realist inferioara si doar intelegerea caracterului pozitiei si rutina imi adusesera rezultate bune pana atunci. Asadar, e nevoie si de un antrenor care sa aiba un bagaj cat mai mare teoretic, dar si practic.
    E o vorba care uneori conteaza: show me, dont tell me.

    decembrie 31, 2015 - 12:38 am Raspunde
  • Niki

    @Anuta Laurentiu

    Haideti d-le Anuta, ca nu l-am tavalit eu pe jos. S-a impiedicat singur, iar eu am remarcat intr-un mod sper glumet si oricum, amical, Nu pot fi altfel pentru un tanar(inteleg cu ceva performante ca jucator) care nu are “alunecusurile” celor mai experimentati. Suntem pe un blog, nu intr-o reuniune diplomatica.
    Sper ca ati observat ca nu am amendat in vreun fel calitatile profesionale ale lui Daniel Baratosi, pentru ca nu-l cunosc.
    Diferit fata de ceea ce mi-am permis cu dumneavoastra, cunoscandu-va(inclusiv direct in fata tablei) calitatea de jucator.
    Mea culpa, nu m-am interesat suficient despre performantele dvs ca antrenor(probabil va afirmati ca antrenor cam atunci cand eu paraseam activitatea competitionala).
    Insa constat ca spiritul de lupta nu v-a parasit. 🙂
    Iar faceti apel la curaj, cand v-am mai explicat acum ceva ani ca e vorba de o intentie clar asumata, care imi confera o liberatate mai mare de exprimare vis-a-vis de cei cu care ma cunosc. In rest, cine nu vrea sa citeasca ce scrie un anonim, e liber sa o faca. Iar caracterul si onoarea mi-l contesta/sau nu cei cu care interactionez de-o viata.
    Facem joc de glezne pentru intretinere fizica sau ne pregatim de meci? 🙂

    @Mihai Ghinda

    E tanar, nu se supara doar de la 2-3 intepaturi. Se va ambitiona si va scrie coerent.
    Cat despre celalat razboinic, am spus de la inceput ca l-am perceput sincer si pasionat. Aveam asteptari(gramaticale) mici de la inceput si de asta nu l-am mai amendat. 🙂

    Craciunul cam subtire dpdv al lichidelor. O raguseala inca nu-mi da pace asa ca am mers pe minim. Adica ciugulit cate ceva de la Crama Garboiu si Budureasca(recomand ambele, soiurile albe fiind o surpriza placuta). In rest, caltabos, carnati, tot tacamul traditional. Fara frantuzisme si alte delicatesuri.
    Dar e timp, ca revelionul bate la usa. Na ca m-am starnit, tot am un Bowmore care se cere finalizat. 🙂

    decembrie 31, 2015 - 1:18 am Raspunde
  • jugarul

    @Popescu P. Pion
    La anul cate sfarsituri ale lumii vor fi si la ce date? Si ce ar trebui sa facem la fiecare sfarsit de lume?
    Unii vor continua sa se distreze cu sudoku in continuare. NU ne intereseaza daca vine sau nu sfarsitul lumii si nu ne intereseaza cat de puternic joaca sah calculatorul si nici macar daca il va rezolva vre-odata(desi stim bine ca nu-i rezolvabil); noi vom continua sa ne omoram cu acest joc.

    Un mare maestru croat, candva de top, ne demonstreaza zilnic ca sahul e de rahat si ca-i deja nenorocit de computere..Ghici ce face acest mare maestru continuu? Joaca in continuare si in disperare sah in turnee…

    Asa ca lasa-ne cu sfarsitul lumii…ni se falfaie..sa vina..

    decembrie 31, 2015 - 2:17 am Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Buna dimineața!

    Vă propun din start să sărim peste subiectele ușurele de tipul: la ce vârstă trebuie început șahul, cum să-i învățăm valoarea figurilor sau cum trebuie să predăm șahul la categoriile mici de vârstă. Va propun o temă incitantă (sper eu):

    ”CUM GANDESC JUNIORII ȘI CUM PUTEM SĂ LE MODIFICĂM SISTEMUL/MODALITATEA LOR DE GÂNDIRE?”

    Pentru aceasta cred că ar trebui mai întâi să lămurim câteva probleme fundamentale:

    1) CÂND încep juniorii să gândească cu adevărat, în ce moment al dezvoltării lor încep cei mici procesele cognitive la șah, când trec de la momentul bâjbâielilor pe tablă, de la mutările făcute impulsiv, la întâmplare, la mutările deliberate, alese după un proces de triere și eliminare a mutărilor necorespunzătoare?

    2) CUM recunoaștem această primă sclipire de inteligență șahistă? Cu ce frecvență trebuie să se repete această scăpărare pentru a putea decide că începătorul respectiv are ”stofă” și că merită să investim timp și energie în pregătirea lui?

    3) CÂT timp îi acordăm credit copilului , care este perioada maximă de timp (ore de antrenament, săptămâni, luni, ani) care este necesară pentru a ne hotărî care este viitorul lui, dacă investim serios în el sau o facem numai pentru ….(scrieți dvs. un motiv, altul decât marea performanță, dezvoltare individuală, onorariu, prieten de familie, copilul vecinului, număr mai mare de elevi plătitori, etc.)

    4) CARE este cea mai bună cale de atac pentru a-i dezvolta gândirea, pentru a progresa copilul rapid? Este bine să aplicăm o metodă universal valabilă, ceea ce eu am numit un ”pat al lui Procust” șahist sau trebuie ca fiecare mic șahist să fie tratat ca un copil potențial superdotat, aflat într-un program individualizat, de pregătire specială dintr-o școală de elită?

    5) CE TIP de gândire are și mai ales, CE TEMPERAMENT are șahistul? Nu este totuna dacă trebuie să pregătim un temperament agitat, gata să riște totul pe o carte, cu tendințe tactice vădite, nerăbdător să termine cât mai repede partida sau un puști flegmatic, care este dispus să aștepte și o sută de mutări pentru a câștiga și căruia nu-i place deloc să fie atacat la rege. Intre aceste extreme sunt destule tipuri de personalități distincte, cum le delimităm și cum ne orientăm în ce fel lucrăm cu fiecare?

    6) In fond trebuie să lămurim întrebarea principală: Care sunt abilitățile noastre, ce ne propunem să facem cu mici șahiști, până unde ne întindem cu pregătirea, cât ne ține de fapt plapuma? Ce facem de fapt:
    -popularizăm șahul cu o sută de elevi,
    -predăm la nivel de școală primară cu câteva zeci sau
    -creăm șahiști de medie/mare performanță lucrând cu maximum 9-10 elevi?
    Suntem capabili să identificăm cu precizie cerințele gândirii fiecăruia dintre elevii noștri, putem să-i modificăm, să-i rafinăm gândirea?

    Dumneavoastră ce părere aveți? Mai sunt și alte întrebări sau putem să trecem la detalierea celor propuse de mine?

    decembrie 31, 2015 - 2:21 am Raspunde
  • jugarul

    Nu-mi amintesc sa fi vazut atat interes si atatea comentarii interesante nicaieri.

    Eu revin la problemele cu cei capabili sa rezolve probleme cu grad mult mai mare de dificultate la antrenament decat in partide. O metoda la care m-am gandit a fost sa-i pun sa rezolve mai multe probleme cu caracter strict defensiv(descopera amenintarea si gaseste apararea), dar nu prea am gasit materiale, apropae toate problemele de sah fiind setate pe atac si avantaj. Stie cineva de existenta unor materiale de acest tip?

    Alte metode le-am descoperit de la Daniel Baratosi cu exercitii simple de vizualizare(dar pe care se insista) si intrebarea simpla dar continuu : vrea adversarul ceva sau nu cu mutarea lui. Poate detaliezi tu, Daniel caci pentu cei ce lucreaza cu cei mai mici de diverse nivele mi se par extrem de utile metodele pe care le-am vazut la Bascov.

    decembrie 31, 2015 - 2:57 am Raspunde
  • Baratosi Daniel

    Am sa revin cu detalii in Ianuarie 🙂 Voi scrie metoda pe care o folosesc eu acum – calcul sanatos si disciplinat, din punctul meu de vedere -, vizualizarea consecintelor care apar dupa fiecare mutare. Aceasta idee am auzit-o la Mihnea, dupa ce a facut cateva antrenamente cu domnul Ghinda, si am dus-o mai departe, asa cum am inteles-o eu. De asemenea, la Snagov, a tinut curs de pregatire marele maestru Sveshnikov; ne-a vorbit mult despre acest concept al schimbarilor. E un sistem de trei pasi relativ simpli, dar care trebuie imbunatatita, updatata, pe zi ce trece. Necesita responsabilitate, atat din partea elevului, cat si din partea antrenorului. Aprecieri multe, studii, exercitii de vizualizare, pozitii interesante cu mutari candidat relativ asemanatoare si totusi diferite, etc.

    decembrie 31, 2015 - 3:33 am Raspunde
  • jugarul

    Asta este tema si astea sunt intrebarile 🙂 !!

    Am raspunsuri bine conturate doar la :
    3) CÂT timp îi acordăm credit copilului – Eu ii acord cat timp vrea si este sustinut de parinti, atata timp cat nu se vede ca i-ar dauna. Nu-mi place imposibilitatea de a ajunge la performanta(mai inalta sau mai putin inalta) dar nu ma impiedic de ea, caci cunosc detui d-alde mine, care n-au performat deloc dar nu i-a putut convinge nici evidenta imposibilitatii de a depasi un nivel destul de mic de a renunta si a acorda in continuare enorm de mult timp si energie sahului.Desigur le spun atat parintilor cat si copiilor cand remarc ca sunt sanse mici sa se depaseasca un anumit nivel…
    4) Nu cred in metode universal valabile si mi se pare ca nici cei ce au scris carti despre metodica nu au facut-o ca sa le urmam orbeste…
    Metodica si programa mi se par utile pentru parcurgerea tuturor pasilor importanti in special cand se lucreaza cu grupe cu numar mare de copii si la nivel de incepatori.; pentru performanta cred ca trebuie pregatire individualizata..
    6) Popularizez cu mare placere sahul cu zeci de elevi de cate ori am ocazia, dar prefer sa lucrez pentru medie/mare performanță lucrând cu maximum 9-10 elevi
    Nu ma simt inca capabil să identific cu precizie cerințele gândirii fiecăruia dintre elevii meii si nu mi-e clar inca cat pot să le modific, să lei rafinez gândirea dar ma straduiesc din rasputeri.

    La 5) am si eu o intrebare : este mai bine sa alegem deschiderile dupa temperament mai degraba decat dupa puterea de calcul?
    Caci aici un coleg mai experimentat spunea “Daca nu ai forta de calcul nu juca deschis, joaca strategic” ori eu stau la fel de prost si strategic si mi se pare ca oricm este mai important temperamentul decat puterea de calcul…de obicei…

    decembrie 31, 2015 - 3:44 am Raspunde
  • Mihai Ghinda

    @ Jugaru

    1) Intotdeauna șahiștii, indiferent de categorie și Elo vor rezolva MULT mai bine diagramele la antrenamente, decât pozițiile survenite in partidele lor. Si aceasta în ciuda faptului că pozițiile ratate din partide sunt frecvent (mult) mai simple decât diagramele date spre rezolvare. Idem, și aprecierile de poziții făcute la antrenamente sunt mult mai acurate și mai precise decât cele făcute în timpul partidei. Din câte știu eu, nu există literatură de specialitate pe această temă, este prea elusivă, și oricâte exerciții ai face progresele vor fi minime.

    Cauza este simplă (și a fost rezolvată cu brio de unul dintre antrenorii din vechea generație, emigrat demult prin vestul Europei): atunci când vede diagrama/exercițiu șahistul ȘTIE din start că are de rezolvat o lovitură tactică (sau o apreciere SPECIALĂ de poziție) altfel NU ar avea exercițiu sub nas. Stă, se concentrează, transpira, elimină pe rând continuările improbabile, cele incolore și cele neutre și sooner or later va descoperi lovitura tactică sau Finețea deosebită/specială pe care trebuia să o descopere.La tablă, atunci cand joaca, NIMENI nu-l anunță pe șahist, NU trece nicio tipă sexy in bikini ca la meciurile de box, cu o pancartă care să-l atenționeze că este ceva special în poziție. Și atunci, în loc să caute încordat o lovitură tactică anume sau o finețe pozițională deosebită, mută de obicei o chestie banală și ocazia avută se evaporă.

    Antrenorul de care îți spuneam mai devreme rezolvase ușor ”nerezolvabilul”: la Superliga pe echipe mixte (așa cum se juca pe vremea când era încă în țară) patrula printre mesele și când vedea ceva deosebit (a fost un jucător puternic, bun tactician) țăcănea scurt din pix atrăgând atenția juniorilor că plutește ceva în poziție. Din păcate, trebuia să mai și joace și atunci se întâmplau lucruri nedorite la mesele celor mici….Această metodă nu mai a fost operațională din momentul în care s-a interzis accesul in sălile de joc ale ale antrenorilor în timpul partidei 🙂 Au trecut la alte metode și ca rezultat partidele se transmit live decalat..de teama antrenorilor, secundanților sau iubiților, șahiști de profesie.

    Există și o veste bună: pe măsură ce devin tot mai rutinați șahiști ratează tot mai puțin combinațiile care ”îi trag de nas”, dacă devin șahiști de medie/mare performanță vor trage din răsputeri pentru a obține mai mulți bani, un Elo mai mare sau vreo altă ”bunăciune”….

    2) Cu întrebarea: ”Vrea adversarul ceva sau nu cu mutarea lui?” îmi bat elevii la cap de 40 de ani. Din când în când își aduc aminte să ți-o pună; de obicei, DUPA ce a greșit și este deja în dezavantaj….

    decembrie 31, 2015 - 4:07 am Raspunde
  • jugarul

    Si io care visam ca numai noi muritorii de rand avem necazuri d-astea si dumneavoastra care ati lucrat cu atatia viitori GM ne-ati putea salva cu o solutie simpla. Na ca nici aici nu exista metoda universala, numai sfarsitul lumii ne mai salveaza…

    decembrie 31, 2015 - 4:23 am Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Majoritatea antrenorilor își învață elevii deschiderile pe care le cunosc ei, Antrenorii. Nimeni nu-și bate capul, până pe la Elo1900-2000 cu temperamentul sau stilul celor mici. Nu are rost să pierzi timpul cu deschiderile la vârstele mici, le învață degeaba: Nu vor ști adversari mutările de răspuns corecte și totul va pluti din nou în ceață….Ajung principe de deschidere bine știute și deschideri cu idei strategice clare și simple” Scandinavă, Franceză, Gambitul Damei, Olandeză la negru, iar la alb tot ceva simplu.

    Colegul tău greșește: Dacă cineva nu are forță de calcul spune-i: NU juca deschis, Nu juca strategic, NU JUCA DELOC 🙂

    Ma bucur că Daniel Baratoși a învățat și el de la Mihnea Ognean, nu numai Mihnea de la Daniel. ”Consecințele mutării adversarului”, consecințe care apar automat dupa fiecare mutare, constituie una dintre primele teme strategice serioase pe care o fac in primul an de studiu cu sahiștii mici de categoria a II-a. Am torturat cu aceste consecințe multe generații de șahiști, mulți imi poartă sâmbetele și acum.

    Ordinea este simplă:
    1) Consecințele fizice asupra poziției.
    2)Modificările în controlul asupra câmpurilor
    3) Modificarile in statul de apărare al figurilor proprii și adverse
    4) Amenintările nou-apărute
    5) Realitatea acestor amenințări, dacă sunt imaginare sau REALE
    6) Dacă sunt Reale masurile care trebuiesc luate pentru contracarare
    7) Dacă sunt IMAGINARE continuarea planului anterior de joc…..

    După care se trece la stadiul urmator, altă lectie de strategie, tot elementară ” ALEGEREA MUTĂRII POTRIVIT CERINȚELOR POZITIEI” cu subcapitolul, ALEGEREA MUTĂRII DACĂ SUNT 2-3 CONTINUĂRI ECHIVALENTE SAU CHIAR EGALE. etc

    Stiu că de-a lungul timpului, foștii mei elevi au răspândit ideile mele strategice sau devenind antrenori, chiar le-au predat la rândul lor din caiete scrise la antrenamentele cu mine. Cate le-au copiat aproape cuvant cu cuvant si le-au prezentat pe situri ca fiind originale 🙂 și cerând bani pentru ele. Mă rog, nu mi-am pus copyright pe idei, nu-i așa? Nu ajunge să le citești de pe ecran elevului, mai trebuie să fii capabil să le explici, să atragi șahistul în lumea miraculoasă a șahului rafinat, de clasă internațională. Dacă aș fi fost egoist, nu le-și predat la cursurile de antrenori.
    Mă bucură să vad, că până și cei mici, chiar și cei ca Mihnea, au partea lor de contribuție la creșterea calității actului pedagogic șahist din Romania. Cu cât va crește mai repede șahul românesc pe plan internațional, cu atât mai bine ne va merge tuturor, antrenori și șahiști. De altfel, așa cum am vorbit cu Iulian Ceaușescu, acesta va fi/este unicul scop al acestor workshop-uri: Creșterea accelerată a nivelului șahului românesc, a nivelului de cunoștințe al antrenorilor și implicit al tuturor șahiștilor. Mai multe rezultate bune, mai mulți sponsori, mai mulți bani, mai mulți jucători puternici pentru echipele naționale și olimpice, mai puține înfrângeri catastrofale datorate ”ghinionului”, mai puțini mari maeștri predând la gradinițe, mai puține echipe de top desființate.

    decembrie 31, 2015 - 4:50 am Raspunde
  • jugarul

    Mi-a spus-o pana la urma si p-asta cu nu juca deloc, dar dupa cum am mai zis nu tine la d-alde mine..Abia astept urmatorul concurs..si uite ca dupa nu mai stiu cati ani organizeaza cineva fara mine un turneu oficial in Galati, sa pot juca si eu linistit. Sa traisca Domnul Tufa…

    In sfarsit dati ceva din casa ce nu gasiram in programe…N-am pierdut noaptea de pomana..

    decembrie 31, 2015 - 5:17 am Raspunde
  • Marius Ceteras

    @Mihai Ghinda – analiza propriilor partide

    Referitor la analiza propriilor partide, aveti dreptate, este destul de dificil sa-i determini pe juniori, in special pe copii, sa faca acest lucru bine. Totusi, am avut si cazuri de elevi care treptat s-au obisnuit cu acest gen de antrenament si au ajuns sa-si analizeze propriile partide regulat. Chiar daca si acestia uneori trateaza mai superficial analiza partidelor, avem un punct de pornire atunci cand ulterior analizam impreuna partidele.

    Despre celelalte subiecte propuse spre discutie, voi scrie un mesaj separat.

    decembrie 31, 2015 - 6:34 am Raspunde
  • Gabi

    Interesanta aceasta disputa colegiala intre antrenori.
    “Sah pentru antrenori, parinti si …eventual sahisti” are un succes neasteptat, cu atat mai imbucurator.
    Si cum ma incadrez perfect la ultima sectiune, “eventual sahist” :), pun si eu o intrebare, raspunde cine vrea.
    Domnul Ghinda zicea pe undeva mai sus ca “dacă cineva nu are forță de calcul spune-i: NU juca deschis, Nu juca strategic, NU JUCA DELOC.”
    Eh, chestia asta, i-as zice sahul la tzacaneala, am vazut-o de nenumarate ori pe viu in turnee, si nu ma refer neaparat la copii sau juniori.
    Sahistii fara idei isi baga autobaza in poarta, vorba lui Sorin Cirtu la fotbal, isi lasa adversarii sa-si macine creierii cautand solutii pentru atac si bingo: Gafa apare, soarele rasare 🙂 pentru tzacanitori.
    M-am lungit cam mult, acum intrebarea:
    Este relevant pentru forta de joc ELO-ul atins prin practicarea stilului tzaca-paca?
    Din pacate, am vazut destui care nu joaca DELOC si al caror ELO din punctul meu de vedere nu reflecta nimic.
    Si inca o intrebare pentru toti antrenorii.
    Ati avut de-a lungul timpului elevi pe care i-ati sfatuit sa nu joace deloc? 🙂
    Si daca da, cat de sus au ajuns, cam la ce ELO?

    decembrie 31, 2015 - 8:02 am Raspunde
  • Gabriel Popescu

    Am citit cu interes comentariile care au fost scrise pana acum.

    Pentru o mai mare eficienta a discutiilor va propun sa ne axam pe o singura tema – intrebare.

    Fiecare tema sa fie formulata si prezentata pe scurt intr-un articol nou.

    ”CUM GANDESC JUNIORII ȘI CUM PUTEM SĂ LE MODIFICĂM SISTEMUL/MODALITATEA LOR DE GÂNDIRE?”

    In citirea raspunsurilor va rog sa aveti in vedere ca ma refer doar la juniori cu elo 1700. De ce e important acest lucru? Pentru ca evit chetuirea inutila a banilor, parintilor sau clubului, cu turneele.

    1) CÂND încep juniorii să gândească cu adevărat, în ce moment al dezvoltării lor încep cei mici procesele cognitive la șah, când trec de la momentul bâjbâielilor pe tablă, de la mutările făcute impulsiv, la întâmplare, la mutările deliberate, alese după un proces de triere și eliminare a mutărilor necorespunzătoare?

    Prin metoda pe care am dezvoltat-o nu ii permit juniorului sa faca mutari la intamplare. De fiecare data cand trebuie sa faca o mutare trebuie sa raspunda la minim 10 intrebari. Il pun sa joace cu calculatorul si sa raspunda in scris sau cu voce tare (depinde de varsta juniorului si de timpul sau atentia pe care i-o pot acorda in acel moment), inainte de fiecare mutare. Dupa ce ma convinge ca a deprins acest obicei si ca a asimilat ce ne propusesem prin primul set de 10 intrebari trecem la un nou set de 10 intrebari. Dupa ce deprinde obiceiul de a raspunde la primul set intrebari, de fiecare data inainte de a muta, eu consider deja nu mai face mutari intamplatoare. Pe masura ce va asimula mai multe seturi de intrebari va face mutari argumentate logic tot mai puternic. Primul set de intrebari suna cam asa:

    1. Ce piesã a mutat adversarul?

    2. Pe ce câmpuri poate sã mute, la mutarea urmatoare, cu acea piesã?

    3. Ce piese a atacat adversarul? (prin atac direct sau prin deschiderea unei linii, coloane, diagonale)

    4. Poate sa imi produca adversarul pierderi materiale, la mutarea urmatoare, prin captura unei piese?

    5. Care este amenitarea cea mai puternica a adversarului?

    5. Pot captura atacatorul?

    7. Pot apara piesa atacata?

    8. Pot muta piesa atacata pe un camp unde sa nu poata fi capturata?

    9. Pot pune o alta piesa intre atacator si piesa atacata?

    10. Pot ataca o piesa a adversarului care are valoare mai mare sau cel putin egala cu piesa pe care a atacat-o el?

    Acest set de intrebari incearca sa minimizeze pierderile materiale. Trebuie sa tinem cont de faptul ca momentan nu cunoastem decat notiunile legate de procedeul tactic “captura”. Pe masura ce invatam alte procedee tactice adaugam alte seturi de intrebari.

    La seturile de intrebari cu caracter tactic se adauga cele cu caracter strategic.

    Metoda am aplicat-o si in putinul timp cat am predat sah, tot gratuit, intr-o scoala. Copii erau foarte bucurosi pentru ca invatau sah jucand si s-au vazut si progrese.

    2) CUM recunoaștem această primă sclipire de inteligență șahistă? Cu ce frecvență trebuie să se repete această scăpărare pentru a putea decide că începătorul respectiv are ”stofă” și că merită să investim timp și energie în pregătirea lui?

    Pe mine nu sclipirea ma intereseaza in mod special, ci placerea de a juca si de a studia pe care o are copilul. Metoda “intrebarilor” nu solicita mult timp antrenorului.

    3) CÂT timp îi acordăm credit copilului , care este perioada maximă de timp (ore de antrenament, săptămâni, luni, ani) care este necesară pentru a ne hotărî care este viitorul lui, dacă investim serios în el sau o facem numai pentru ….(scrieți dvs. un motiv, altul decât marea performanță, dezvoltare individuală, onorariu, prieten de familie, copilul vecinului, număr mai mare de elevi plătitori, etc.)

    Nu vad sahul ca pe un scop in sine. Ii acord credit cat timp imi pare ca este serios in ceea ce face. Cand nu ii pot pot acorda timp il trimit la alt antrenor.

    4) CARE este cea mai bună cale de atac pentru a-i dezvolta gândirea, pentru a progresa copilul rapid? Este bine să aplicăm o metodă universal valabilă, ceea ce eu am numit un ”pat al lui Procust” șahist sau trebuie ca fiecare mic șahist să fie tratat ca un copil potențial superdotat, aflat într-un program individualizat, de pregătire specială dintr-o școală de elită?

    Eu cred ca este necesara o metoda clara de antrenament. Evident, ea poate fi putin modificata dupa specificul copilului.

    5) CE TIP de gândire are și mai ales, CE TEMPERAMENT are șahistul? Nu este totuna dacă trebuie să pregătim un temperament agitat, gata să riște totul pe o carte, cu tendințe tactice vădite, nerăbdător să termine cât mai repede partida sau un puști flegmatic, care este dispus să aștepte și o sută de mutări pentru a câștiga și căruia nu-i place deloc să fie atacat la rege. Intre aceste extreme sunt destule tipuri de personalități distincte, cum le delimităm și cum ne orientăm în ce fel lucrăm cu fiecare?

    Pana la nivel elo 1500 nu cred ca are nicio relevanta. Poate dupa ce depaseste 1700 sau chiar 1900 sa devina relevant.

    6) In fond trebuie să lămurim întrebarea principală: Care sunt abilitățile noastre, ce ne propunem să facem cu micii șahiști, până unde ne întindem cu pregătirea, cât ne ține de fapt plapuma?

    Pe vremea cand jucam sah aveam un elo putin peste 2200. Ma simt competent sa antrenez juniori pana la nivel 1900. Am ce sa invat un jucator si dupa elo 1900, dar sunt sigur ca nu o mai pot face sistematic corect si eficient. As putea trece de acest nivel doar daca as fi sfatuit si supravegheat de antrenori cu experienta in a creste jucatori cu elo peste acest nivel.

    Aceasta cred ca este una din marile probleme ale antrenorilor. Nu conteaza doar faptul ca ai ce sa il inveti pe elev, ci sa o faci sitematic, corect si eficient. Trebuie sa evolueze rapid, iar dupa ce nu va mai face cu tine sa detina cunostinte utile antrenorului care il va prelua. Din pacate, si constat asta si la scoala de sah Pro Logos de la Timisoara, antrenorii se cramponeaza in a tine elevii legati de ei. Eu consider ca trebuie sa existe o diferenta minima de 200 de puncte elo intre antrenor si elev, iar pregatirea sa se realizeze dupa o metoda agreata si de viitorul antrenor al elevului.

    In sistemul de invatamant exista cicluri de cate 4 ani. Fiecare isi alege nivelul la care vrea sa predea si la acel nivel preda toata viata. Nici mai sus, nici mai jos. Si eu cred ca e bine asa. Trebuie sa fie o stratificare clara si a antrenorilor de sah. Nu in functie de anii de predare, ci de nivelul elo personal si al elevilor. Eu cred ca o scoala de sah serioasa trebuie sa aiba antrenor pentru elo < 1500, antrenor pentru elo < 1900, antrenor pentru elo < 2300, antrenor pentru elo < 2500, super antrenor :). Din ce observ, inclusiv la Pro Logos Timisoara, e foarte greu sa convingi un antrenor unde incepe si unde se termina treaba lui. E si mai greu sa il faci sa priceapa ca trebuie adoptata o metoda unitara. Sigur are el ceva mai bun!

    Un antrenor bun trebuie sa stie precis cand trebuie sa spuna "Bine ai venit!" si "La revedere!" elevului.

    decembrie 31, 2015 - 10:11 am Raspunde
  • Gabriel Popescu

    In mod ciudat o parte din ce am scris nu a aparut. Eroare tehnica. 🙂

    Completare:

    In citirea raspunsurilor va rog sa aveti in vedere ca ma refer doar la juniori cu elo 1700, adica sa il pregatesc pana la acel nivel de joc fara sa participe la concursuri. Eventual la concursuri “de casa”. De ce e important acest lucru? Pentru ca evit chetuirea inutila a banilor, parintilor sau clubului, cu turneele.

    decembrie 31, 2015 - 10:24 am Raspunde
  • Gabi

    Completare: Nu stiu daca am fost explicit … Cei care nu joaca DELOC, in sensul ca joaca distructiv, doar returneaza mingea peste fileu, asteptand greseala adversarului.
    Ma gandesc ca, asa cum vorbim la fotbal de echipe care practica stilul antijoc, putem spune ca avem si sahisti care, in lipsa de idei, practica stilul antiSAH.

    decembrie 31, 2015 - 10:45 am Raspunde
  • Marius Ceteras

    @Mihai Ghinda – ”CUM GANDESC JUNIORII ?I CUM PUTEM SA LE MODIFICAM SISTEMUL/MODALITATEA LOR DE GÂNDIRE?”

    1) CAND INCEP SA GANDEASCA COPIII?

    >> Eu cred ca unii copii mai talentati, cam in al doilea an de pregatire sahista, pot incepe sa gandeasca la un nivel superior. Desigur, bagajul de cunostinte la acel moment nu ii ajuta suficient pentru a putea evalua corect valoarea unor mutari, dar deja sunt capabili sa isi faca un mini-plan de joc si sa selecteze in mod rational mutarile.

    2) CUM RECUNOASTEM PRIMA SCLIPIRE?

    >> In mod normal un antrenor care lucreaza cu copiii cred ca poate sesiza acest lucru de la primele sedinte de antrenament. Un prim indicator este pasiunea/implicarea, precum si rapiditatea cu care rezolva anumite pozitii. De exemplu, eu am sesizat ca Mihnea Costachi este foarte talentat imediat ce a venit la club (la 5 ani) si l-am vazut “in trecere” la antrenamentele ce le facea cu maestrul Mihail Breaz. De aceea, cand in 2005 Dieter Nisipeanu a dat un simultan la 40 de mese la Alba Iulia, el a fost singurul copil de la grupele de initiere care a jucat cu Dieter, alaturi de jucatorii experimentati din judetul Alba participanti la simultan.

    In prezent am mai multi elevi de 5-7 ani despre care pot afirma ca au potential. De exemplu, un elev de 5 ani al meu a reusit sa gaseasca in cateva secunde solutia (1.Th5! Txh5 2.Ta6+ si 3.Ta5+) in pozitia Rd8, Ta8, Tc5/Rd6, Th1 din lectia 3 “Atacul liniar” a cartii mele “Ghidul jocului de sah pentru elevi”. Intamplator el venea la pregatire cu fratele lui mai mare, care e in grupa de incepatori ceva mai avansati, iar in momementul in care a rezolvat acea pozitie avea sub 10 antrenamente de o ora la activ.

    3) CÂT timp îi acordăm credit copilului?

    >> De obicei dupa 2-3 intalniri cu un copil iti poti da seama daca este pasionat, iar dupa 2-3 luni daca este dispus sa lucreze acasa in mod constant.

    4) CARE este cea mai bună cale de atac pentru a-i dezvolta gândirea, pentru a progresa copilul rapid? Este bine să aplicăm o metodă universal valabilă, ceea ce eu am numit un ”pat al lui Procust” șahist sau trebuie ca fiecare mic șahist să fie tratat ca un copil potențial superdotat, aflat într-un program individualizat, de pregătire specială dintr-o școală de elită?

    >> Greu de spus. Am mai scris anterior, eu obisnuiesc sa le predau copiilor din grupele de performanta la un nivel mai ridicat. Pun si intrebari mai usurele, sa poate raspunde si cei mai slabuti din grupa, dar scopul este ca elevii mai buni sa ii traga dupa ei pe cei mai slabi si nu vice-versa. Ideal ar fi ca un antrenor sa lucreze cu grupe de 4-6 copii, chiar mai reduse la un nivel mai ridicat. Consider ca e de preferat sa fie minim 2 elevi la un antrenament, fie el si personalizat. Daca e unul singur, se poate plictisi la un moment dat. Daca sunt minim doi, apare permanent un spirit de competitie intre ei, ceea ce ii mentine pe amandoi elevii in priza.

    5) CE TIP de gândire are și mai ales, CE TEMPERAMENT are șahistul? Cum predam in functie de temperamentul elevului?

    >> E o intrebare prea generala, nu cred ca sunt capabil sa dau un raspuns cuprinzator. Evident trebuie abordat diferit in functie de profilul fiecarui sahist, dar ce fac, decid de la caz la caz, dupa ce cunosc fiecare elev mai bine. In general cred ca se pot da sfaturi bune oricarui sahist, chiar daca are unele lipsuri majore. De exemplu, am avut si elevi foarte talentati, dar care nu erau silitori la antrenamente, cu atat mai putin in ceea ce priveste studiul individual. Lor le-am recomandat sa joace mult mai mult, fiindca si practica de turneu este pana la urma tot un antrenament.

    6) CUI PREDAM?

    >>Exact cum elevii sunt diferiti, in mod sigur si noi antrenorii suntem diferiti. De aceea si metodele noastre de antrenament difera mult de la caz la caz, fiind adeseori adaptate la situatia fiecaruia dintre noi. In cazul meu, eu sunt un antrenor amator, care preda copiilor in timpul liber, majoritatea timpului avandu-l ocupat cu activitati profesionale. Datorita acestui fapt eu mi-am dezvoltat un mod de a preda care ii obliga practic pe elevi sa lucreze mai mult individual, rolul meu fiind acela de a ii indruma in pregatire. De predat pot sa predau la orice nivel sub 2200, iar anumite lucruri consider ca le pot preda si unor juniori de un nivel mai ridicat. Cel mai mult prefer sa lucrez cu grupe de 4-6 copii de 6-10 ani, pe care sa ii aduc de la un nivel aproape de zero, pana in jur de 2200 rating. Probabil randamentul meu ca antrenor este maxim atunci cand predau unor copii de 6-10 ani avand rating 1400-2000, in afara acestui nivel randamentul meu fiind ceva mai scazut.

    In ultimul timp am inceput sa fac cu copii si de la zero. Pe de o parte e mai dificil decat sa predai unui copil care deja stie ceva sah, pe de alta parte exista avantajul ca il cunosti mai bine pe copil, stii ce anume a studiat si ce mai trebuie sa studieze.

    Ocazional predau sah si unor grupuri de copii care nu fac sah de performanta, de exemplu am o grupa la o un after-school. E o experienta diferita, dar ma ajuta si pe mine ca antrenor sa inteleg cum gandeste un copil. Pana la urma si noi antrenorii avem rezultate, doar daca intelegem nevoia de a ne perfectiona permanent si de a cauta sa invatam cat mai mult din propriile experiente si din experientele altor colegi.

    Marius Ceteras

    decembrie 31, 2015 - 11:32 am Raspunde
  • Mamaia2015

    La Multi Ani 2016 !

    decembrie 31, 2015 - 12:06 pm Raspunde
  • Anuta Laurentiu

    Cred ca sunt necesare cateva precizari pe problema, deoarece cred ca exista doua tabere, una mergand pe o metodologie a predarii sahului ( pana la un anumit nivel ), cealalta bazandu-se pe fler, experienta sau /si prestigiu sportiv. Este si firesc sa fie asa, atata timp cat unii au o formare ( ca oameni in general ) universitara ( de cele mai multe ori inginereasca ) , iar ceilalti au dezvoltata o mai mare experienta a vietii si de regula urasc teoretizarea partii stiintifice a lucrurilor. Totusi sa reamintesc ca celebra scoala de sah ruseasca, cea care a creat atatia campioni mondiali, care a facut ca rusii sa creeze cohorte de mari jucatori,care este acea celebra universitate de sah, a fost creata de un campion mondial : Mihail Botvinnik. El a fost cel care a tratat sahul ca pe o stiinta si s-a dovedit un real succes. Stiinta fara metodologie nu exista. Asa cum bine a spus Dl. Gabriel Popescu , orice profesor trebuie sa aplice o metodologie. In examenele de grad, metodologia reprezinta cam 30%. Antrenorii de sah , ca vrem sau nu, joaca rolul de profesori. Ca unii nu au capacitate, ca sunt pe post de Guru, ca nu au formatiunea necesara de a fi profesori, asta este o alta problema. Ca un Guru poate avea o capacitate superioara de a face ca proprii ucenici sa evolueze mai rapid, decat un profesor, asta nu schimba datele problemei. Depinde ce dorim : 1) Sa mergem pe intamplare si pe fructificarea catorva cazuri izolate ? Asta pana la disparitia acelui Guru ?, sau 2) Crearea unui sistem metodologic bine pus la punct, care sa scoata pe banda rulanta o multitudine de potentiali mari sahisti ?

    Bineanteles, metodologia nu merge decat x% in procesul de crestere a jucatorului, dar odata terminata aceasta etapa, vei sti ca poti lucra mai departe cu un jucator corect si gata format pentru “cizelare”. Aici mai intervine si acel egocentrism, in care meritele personale sunt exacerbate si o eventuala programa sahista, care ar facilita predarea sahului la modul generalizat , nu ar conveni unora. Imi pare rau ca nu mi s-a raspuns la intrebarile ( lipsite de orice rautate, dar pertinente) puse in mesajul meu #65 de la articolul : “India la Campionatul Mondial de juniori” la comentarii. Este si firesc. Nu poate fi dat un raspuns , deoarece am dreptate si asta nu convine. In apele tulburi se pescuieste cel mai bine. Dece sa fie lucrurile clare ?

    PS : Dintre toate comentariile, rezonez cel mai mult cu Dl.Ceteras ( mesajul # 36)

    decembrie 31, 2015 - 1:01 pm Raspunde
  • Gilea Lucian

    Buna ziua
    Citind toate comentariile postate am aflat o multime de lucruri interesante pentru care va multumesc. Toate aceste discutii pot creste actul de predare pentru unii antrenori (instructori), mie de exemplu mi-au dat multe idei.

    Intrebarea mea este ce trebuie facut ca munca antrenorilor (de copii mici, incepatori) sa nu mai fie in zadar?

    De ce spun asta? Voi detalia:

    Probabil (sigur) in fiecare judet exista un numar de oameni care se ocupa cu pregatirea copiilor la sah in scoli si gradinite. Unii o fac mai bine, altii mai putin bine, unii urmaresc diverse avantaje materiale si doar atat, altii vor sa vada si rezultate. De aici concluzia ca baza de selectie nu este una mica, mai ales pe segmentul copii sub 8 ani (cred ca avem in tara mii de copii sub 8 ani care fac sah sub o forma sau alta), problema apare in momentul in care acesti copii ajung la cluburi unde factorul material devine cel mai important. Copiii fara o situatie materiala buna nu au nici o sansa. Cluburile nu investesc bani in copiii sub 10 ani decat daca au performante, medalii sau lotul national, astfel ca fara sustinerea parintilor, probabil foarte multe talente se pierd pe drum. De ce varfurile noastre la juniori sunt DOAR Deac, Costachi, Gavrilescu, Ognean? De ce numai cate 1 pe fiecare an de nastere si nu cate 3-4-5-6? Oare optica federatiei de a recompensa medaliatii (pentru care oricum cluburile vor face eforturi in a fi sprijiniti in continuare) este cea mai corecta? Componentii loturior nationale nu sunt bagati deloc in seama (la grupele mici, 8 si 10 ani, diferentele de valoare intre cei clasati in primii 3 si ceilalti 9 din lot nu sunt foarte evidente). La finalele de juniori, grupele de 18 si 20 ani se joaca sistem turneu, asta daca nu avem ghinionul sa fie comasate. Da, in toate sporturile numarul de juniori mari este mai mic decat numarul de copii, dar parca in sah e prea drastic, de la cateva mii de copii care fac sah la sub 8 ani (poate si sub 10) la cateva sute la sub 12, sub 14 si sub 16 ani si ajungem la ~ 20 la sub 18 + sub 20 ani. Cu mentiunea ca la fete situatia este mai agravanta.

    decembrie 31, 2015 - 1:01 pm Raspunde
  • Marius Ceteras

    @Lucian Gilea

    La fotbal cati juniori ajung in primii 10, 20 sau 50 de juniori din lume de varsta lor? Probabil mult mai putini decat la sah. La fel stau lucrurile si in alte sporturi. Eu cred ca momentan stam destul de bine, daca ne raportam la situatia sahului juvenil de acum 10-15 ani. Sigur, inca suntem departe de India, dar pe plan european suntem una dintre tarile fruntase la nivel de juniori. India e un caz exceptional in sahul juvenil, imi aduc aminte ca acum vreo 10 ani la un Campionat Mondial de juniori au luat 7 din primele 8 locuri la Baieti sub 8 ani.,

    Ce cred ca putem face noi, si aici sunt de acord cu tine, este sa crestem numarul juniorilor competitivi la fiecare categorie de varsta. Nu sunt de acord insa cu solutia propusa de tine, aceea ca F.R.Sah sa sustina mai mult juniorii de pe locurile 4-10, reducand sprijinul acordat medaliatilor. Mai degraba as merge pe ideea organizarii unor cantomente regionale, in locul celor centralizate nationale, care sa faciliteze accesul mai multor participanti la ele cu costuri mai reduse. Daca s-ar organiza 3 zone, de exemplu cu cantonamente la Iasi si Galati in Moldova, Cluj-Napoca si Targu Mures in Transilvania si Bucuresti si Constanta in sud, cred ca rezultatele ar fi mult mai bune. Nici prea multe zone nu e bine sa fie, deoarece s-ar dilua calitatea cantonamentelor.

    Marius Ceteras

    decembrie 31, 2015 - 2:19 pm Raspunde
    • Gilea Lucian

      Centre de pregatire regionala, da e o solutie insa probabil prea costisitoare. Aici doar federatia poate raspunde. Eu ma limitez la ceea ce stiu ca exista, adica acei banuti directionati catre juniori.

      Eu nu am spus ca sustin ca federatia sa sprijine mai mult juniorii de pe locurile 4-12 in detrimentul celor de pe 1-3, am spus doar ca acei juniori (locurile 4-12) nu primesc nimic, iar primii 3 iau totul. Si turnee, si cantonamente, si Mondiale, si Europene. La sub 8 ani, sub 10 ani, chiar si sub 12 ani, este oare asa mare diferenta de valoare intre locul 3 si locul 5? Au fost ani cand au terminat la egalitate. Dandu-i unuia totul si celorlalti nimic se creeaza diferente valorice si se ajunge in situatia sa ai numai cate 1 jucator bun pe fiecare palier de varsta. Dispare concurenta, apare multumirea de sine, etc.

      decembrie 31, 2015 - 3:20 pm Raspunde
  • Marius Ceteras

    Nu inteleg de ce e mai scump sa organizezi cantonamentele regional. Eu as pastra cantonamentele nationale doar pentru lotul de seniori si eventual pentru o echipa de juniori sub 16 sau 18 in cazul in care participa la CE pe echipe sau la Olimpiada sub 16 ani. In rest toti banii pentru cantonamente sa fie alocati spre centrele regionale. Cateva avantaje ar fi evidente:
    1) Costuri de transport mult mai mici pentru juniorii participanti la cantonament.
    2) Costuri de transport mult mai mici pentru lectori.
    3) Juniorii ajung mult mai odihniti la cantonament.
    4) Lectorii ajung sa ii cunoasca mult mai bine pe juniori
    5) Numarul juniorilor care vor putea participa la cantonamente este mult mai mare.
    6) Copiii pot veni si fara parinti, doar cu antrenorul de la club, daca locatia nu e asa indepartata
    .
    Nu e rau ca se organizeaza un cantonament national la Eforie Nord, dar sa ne gandim ce inseamna acest lucru. In primul rand participa gratuit doar medaliatii la CN, restul copiilor platesc. Un copil trebuie sa vina obligatoriu cu unul dintre parinti. Daca e din Sighetul Marmatiei inseamna ca il costa transportul vreo 600 lei si face cam 12 ore cu masina, fara opriri pe traseu. La aceasta se adauga costurile de cazare si masa pentru parintele insotitor, plus faptul ca acesta trebuie sa isi ia concediu de la serviciu. Merita efortul? Ma indoiesc.

    Comparativ, daca se organizeaza mai multe cantonamente de weekend la Cluj-Napoca, distantele se reduc de 3-4 ori, la fel si costurile de transport. Parintilor le este mult mai usor sa ii insoteasca pe copii. In foarte multe cazuri gasesc si un frate, nepot, fin sau verisor la care sa se cazeze fara sa mai plateasca cazarea la hotel. Copiii din Cluj-Napoca, Turda, in curand (dupa ce e gata autostrada) chiar si cei din Alba Iulia si Targu Mures ar putea nici sa nu se cazeze in Cluj. Un alt avantaj ar fi faptul ca juniorii ar putea primi si teme pe care sa le rezolve intre cantonamente.

    Marius Ceteras

    decembrie 31, 2015 - 5:39 pm Raspunde
  • Gilea Lucian

    Nu stiu daca e mai scump, insa apar mai multi antrenori care trebuie platiti, drumul, cazarea acestora etc. Da, multe avantaje spuse de tine de care ar beneficia juniorii.

    Astfel juniorii ar simti ca exista un avantaj sa fii in lotul national, ar trage ceva mai mult la antrenamente si implicit ar creste valoarea lor. In paralel, antrenorii sportivilor ar putea sa fie in contact cu antrenorii de loturi, ar putea colabora.

    Acum sa asteptam reactia celor care decid.

    decembrie 31, 2015 - 6:02 pm Raspunde
  • Gilea Lucian

    Ma incumet sa raspund si eu la cele 4 intrebari ale lui Vlad.

    Ce putem spera de la un junior care face doar 2 antrenamente la club ?

    – Pentru copii sub 8 ani – se poate orice, depinde de copil, de antrenor, de sansa
    – Pentru copii la sub 10 ani – cu greu prinde locurile 1-10
    – Pentru copii de la sub 12 ani in sus – prea putina pregatire

    Ce putem spera de la un junior care face cu antrenor personal pe saptamana?

    – Daca am inteles corect, 1-2 antrenamente pe saptamana, atunci exista premisele performantei

    Cate ore individuale ar trebui sa lucreze un junior in functie de varsta?

    – Aici cei mai multi ar spune cat se poate de mult. Eu ma multumesc sa faca 1 ora pe zi, dar sa faca zilnic. Probabil de la 12-14 ani in sus ar trebui marit timpul alocat sahului. Depinde si de nivelul de performanta la care se doreste sa se ajunga.

    Ce ar trebui sa lucreze?

    – pana in 8 ani – tactica, finaluri, principii strategice.
    – peste 8 ani – se adauga in plus la cele enuntate planuri de joc, linii teoretice principale
    – peste 10 ani – deja cred ca trebuie un repertoriu de deschideri

    Cu cati antrenori(in total) ar trebui sa lucreze un junior de la 0 la IM/GM?

    – Cred ca Gabriel Popescu si Marius Ceteras au dreptate cand spun ca antrenorii trebuie sa isi cunoasca limitele si sa lase jucatorii sa creasca in momentul atingerii anumitor valori.

    decembrie 31, 2015 - 6:26 pm Raspunde
  • Anuta Laurentiu

    Domnule Jugaru,

    poate nu este tocmai potrivit momentul, dar nu as dori sa inchei anul bantuit de o intrebare chinuitoare. Aceasta este : Nu este firesc sa multumesti atunci cand cineva iti trimite 3 carti sahiste , chiar daca in format pdf ,ce contin informatii pe care chiar tu le-ai solicitat ? In conceptia mea asa ar trebui. Cele 4 mail-uri pe care vi le-am trimis, ce contin cartile, poarta data de 22.12.2015. Multumesc anticipat ca imi veti raspunde, macar pe aceasta cale, pe care ati facut si solicitarea.

    decembrie 31, 2015 - 8:49 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    @ # 30 Jugaru

    Chiar că nu înțeleg. Ce ”am dat din casă”? 🙂 Fii te rog, mai precis, ar trebui să fiu mai grijuliu cu lucrurile mele, nu-i așa? 🙂 Dat fiind că eu NU studiez (eventual le citesc o dată pentru cultura generală) programe și cursuri predate de alți șahiști și mă bazez aproape exclusiv pe partidele jucate de mine și de elevii mei, ca și pe experiența mea de jucător și antrenor, nu pot face nicio comparație ca să aflu ce am ”dat din casă”. Detaliază, te rog.

    @ #32 Gabi

    1) Nu este o ”DISPUTĂ” între antrenori, este un schimb de informații în beneficiul șahului românesc.

    2)Cred că orice fel de ELO (obținut bineînțeles pe căi cinstite 🙂 ) este un bun câștigat, indiferent de stilul de joc al ”preopinentului”.

    3) Nu, niciodată nu mi-am ”sfătuit” jucătorii să se lase de șah. Este ”oarecum” insultător, atât pentru șahiști, cât și pentru părinții lor. Le-am sugerat câtorva să-și caute eventual un alt antrenor, mai potrivit cu felul lor de a juca și înțelege șahul. Nu cred au ajuns prea sus, nu i-am urmărit în mod speciall decât pe elevii mei care au făcut carieră.

    4) Nu există șahiști care să practice antijocul ca tactică câștigătoare. Există numai șahiști incapabili să-și pedepsească adversarul pentru modul pasiv/inert/inept/ în care joacă.

    @# 33 Gabi Popescu

    Iți mulțumesc pentru foarte interesantele postări.

    De obicei, primul lucru pe care-l fac juniorii români, indiferent de Elo, este să înceapă să calculeze imediat tot felul de variante, în loc să facă ”pasul înapoi” pentru a căpăta o vedere de ansamblu, perspectiva poziției.

    Oricum, materialul este prea rarefiat, punctele 1-10 sunt prea detaliate, la șah nu avem de-a face cu intelecte mediocre (hopefully). Dacă NUMAI primul set are 10 întrebări, mă intreb dacă copilul respectiv va fi în stare să și le reamintească pe toate? Dar următoarele seturi? Va fi în mintea lui o înghesuială ca în orele de vârf la metroul din Piața Unirii. Cred că întrebările 1-3 pot fi comprimate împreună, la fel și punctele 6-10, de ex:
    ”Cum pot reacționa la atacul advesarului? 6-10) Pot oare: lua atacatorul, fugi cu piesa, interfera atacul, apăra piesa sau contra-ataca? 11. Care este mutearea cea mai favorabilă? (cu justificarea de rigoare).

    Raspunsurile de la intrebările mele 2,3&4 nu mă fac prea fericit. Reprezintă punctul de vedere al unui promotor din plăcere al șahului, nu al unuia interesat să exploateze la maxim fiecare potențial talent care îi trece pragul. Plăcerea de a studia vine lent, după destul timp și multi copii sunt ”neserioși” și majoritatea leneși, ba chiar foarte leneși. Nu putem sș-l trimitem la alt antrenor, să ni-i pasăm de la unul la altul; fiind antrenori puțini, la un moment dat, cercul se va închide și ne vom trezi cu același mic șahist la noi la poartă. Cu un an mai bătrân și la fel de nepregătit. Si totuși talentat și (mare) amator de șah…

    Pleci apoi de la premiza că puștii vor obține un Elo de 1.700 FARA SA PARTICIPE LA CONCURSURI pentru a face economii. Va fi o minune, dacă acest lucru (1.700 Elo) se intâmpla, copii jucând numai în concursuri voastre de casă, între ei. De unde primele puncte Elo? ”Ex nihilo, nihil fit”, trebuie să joace turnee ”străine” cu jucătorii dinafara clubului/școlii voastre, care au Elo străin si, pentru a avea 1.700 semnificative, cărora nu li se cunosc slăbiciunile și repertoriul de deschideri. Pe urmă Eloul de 1500 sau 1700 nu PREA înseamnă mare lucru, practic mai nimic. Sunt Elouri aiurea, inventate de FIDE pentru a largi bazinul de jucători pentru care se plătește calcularea Eloului de către Federațiile naționale. Practic sub 2000, hai 1.900, nici nu ar trebui să existe Elo. Nu are fără semnificație, jucătorii respectivi nu au valoare internațională de concurs, sunt numai oițe bune de tuns pentru visterie lacomei FIDE.

    Sunt absolut de acord cu punctele de vedere exprimate la întrebarea nr. 6, cu mici amendamente 🙂

    Ești prea modest; atunci când jucai și aveai peste 2200, acest Elo înseamna sensibil mai mult decât acum. Nu uita că te-am văzut nu doar o dată jucând, cam știu ce puteai, iar cu manualele potrivite și talent pedagogic poți preda lejer până la 2.300/2.400. De multe ori profesorii de liceu sunt depășiți ca viteză de gândire de elevii lor, care rezolvă mai repede și chiar mai inteligent testele propuse. Totuși profesorii mai au foarte multe lucruri de predat, noțiuni pe care elevii nu le stăpânesc corect sau temeinic (încă).

    Problema ”cramponării” de elev este o veche meteahnă a șahului românesc, dar există și circumstanțe atenuante, de natură afectivă, pentru primii dascăli. Eu mi-am exprimat de multe ori recunoștința pentru o parte dintre antrenorii (”profesori”de liceu sau școală primară) care au pregătit temeinic jucătorii pe care i-am preluat eu. Dar acest lucru se pare că este insuficient pentru orgoliile noastre, uneori superdimensionate. Mă întrebam câteodată ce figură ar face profesorii universitari dacă în revistele referitoare la învățământ ar fi acuzați că ar fi ”furat” elevii unor merituoși profesori de liceu.

    Aceasta este viața, fiecare predă după posibilități, după talentul pedagogic, cunoștințele acumulate, concursurile de admitere câștigate și rezultatele avute. Ca să fii profesor universitar ai nevoie și de rezultate internaționale, de lucrări publicate în reviste serioase de specialitate (în țară și peste hotare), de titluri academice sau universitare. Așa cum bine remarcai, învățătorii nu predau la liceu și nici profesorii de liceu la facultate. Nu-i împiedică nimeni să pună mâna pe carte, să promoveze treptele de la predat la grădiniță la facultate, dând examenele de rigoare, nu-i asa? Aș dori să închei mesajul meu cu aceste cuvinte memorabile pe care le-ai scris la final:

    Un antrenor bun trebuie sa stie precis cand trebuie sa spuna “Bine ai venit!” si “La revedere!” elevului.

    @ 36 Marius Ceteraș

    Ca de obicei mi-ai dat serios de gândit și voi avea nevoie de timp pentru un răspuns pe măsură. Musafirii deja sună la ușă, iar eu sunt in trening…Voi reveni…

    Vă urez tuturor

    LA MULȚI ANI, Șah cu Ceaușescu!

    decembrie 31, 2015 - 9:02 pm Raspunde
  • Gabi

    Dl. Ghinda: Multumesc pentru raspuns.
    Referitor la pct. 4), sigur, antijocul nu este o tactica deliberata de castig, ar fi culmea perversiunii sahiste :). Ma gandeam la cei care, din lipsa unei forte reale, nu joaca mai nimic, doar la plesneala. Si sunt destui, cel putin asa vad eu, chiar cu un ELO, hm, onorabil (pana in 2200 as zice).
    Mai sus nu au cum urca, dau de jucatorii care “au cu ce” :), nu numai de “incapabili”.
    La multi ani tuturor si toate cele bune!

    decembrie 31, 2015 - 11:04 pm Raspunde
  • jugarul

    Domnule Anuta,
    Multumesc frumos pentru materiale si scuze pentru intarziere!
    Abia acum am reusit sa ma uit pe ele caci sunt in vacanta, asta insemnand ca muncesc de noapte la 2-3 proiecte simultan iar ziua sunt chiaun si detasat de lumea reala…dupa cum se vede nici n-am mai postat pana ieri noapte cand de oboseala si lipsa de spor am intrat sa vad daca arde p-aci de sarbatori si am fost placut surprins de ce am gasit.
    Materialele sunt deosebite, numai una din carti o aveam si pdf si in biblioteca…

    ianuarie 1, 2016 - 5:09 am Raspunde
  • jugarul

    Domnule Ghinda,
    Ati inceput sa dati din casa dand ceva detalii despre metodele dumneavoastra de lucru : ”Consecințele mutării adversarului”,” ALEGEREA MUTĂRII POTRIVIT CERINȚELOR POZITIEI” pe langa pareri despre metode expuse de ceilalti p-aci si intrebari pe care ni le punem toti..avem acum si ceva raspunsuri si opinii mai detaliate ale dumneavoastra.

    Metoda Domnului Gabi Popescu cu seturile de intrebari, care imi place, ar putea(poate chiar ar trebui) fi introdusa in manuale, poate chiar cu titlul “Tortura in alb si negru” ; am aplicat-o si eu cumva, tot cautand sa comprim si sa reduc numarul de intrebari caci si eu sunt de parere ca tare greu este sa-i convingi si cu unica intrebare “vrea sau nu vrea ceva adversarul?”
    Poate totusi daca le tot dai seturi de zece macar si-or intra in reflex sa-si puna vre-o 2 intrebari(fie si la pachet cu atat de nedoritul haos in gandire) din cele seturi…mai ales ca in ultimii ani am remarcat cel putin 2 jucatori de 8 ani ce erau nr. 1 in lista ELO (parand ca nu-s umflate ratingurile), ce incepeau partida cu 90′ pe ceas si n-o terminau niciodata cu mai putin de 105′ si asta la echipe, unde chiar si cei mai mici se mobilizeaza mai bine si sunt mai seriosi si mai atenti.
    Cel putin cu unii ar merita incercata “tortura” 🙂 , mai ales ca este deja testata cu succes.

    ianuarie 1, 2016 - 5:34 am Raspunde
  • Anuta Laurentiu

    In legatura cu intrebarile pe care este bine sa-i invatam sa si le puna juniorii, personal, cred ca ele trebuie sa fie cat mai putine, clare si eficiente. In afara de clasica intrebare : “Ce urmareste adversarul cu ultima sa mutare ?”, care trebuie sa si-o puna in permanenta in special in jocul de mijloc, consider ca sunt eficiente doar urmatoarele intrebari, si numai pana in punctul in care se raspunde afirmativ.

    1. Exista o combinatie de mat asupra regelui advers ?
    2. Exista o combinatie de mat asupra propriului rege ?
    Daca raspunsul la prima intrebare este afirmativ, se trece la calculul variantelor de raspuns ale adversarului.
    Daca raspunsul la a doua intrebare este afirmativ, se cauta varianta de contracarare a combinatiei adversarului.
    Daca raspunsul la primele doua intrebari este afirmativ simultan, se va calcula “viteza de executie” si interferenta celor doua combinatii.
    Daca raspunsul la primele doua intrebari este negativ, se trece la urmatorul set de intrebari pe care juniorul trebuie sa si le puna :
    3. Exista o combinatie de castig material, pe care o pot executa fara deteriorarea pozitiei proprii ?
    4. Exista o combinatie de castig material, pe care o poate executa adversarul, fara deteriorarea pozitiei proprii
    Aici se aplica aceleasi “Daca” de la primele doua intrebari.
    5. Exista slabiciuni in pozitia adversarului de care pot profita ? Cum ?
    6. Exista slabiciuni in pozitia proprie? Cum pot scapa de ele ?
    7. Ce mutare imi este utila pentru realizarea planului meu de joc, pentru imbunatatirea pozitiei proprii ? Cand este util s-o fac ?
    8. Ce plan de joc cred ca are adversarul ? Ce mutare / mutari ar impiedica planul de joc al adversarului, sau i-ar slabi pozitia proprie ?

    Acestea sunt formulari pentru cei ce au trecut de un anumit nivel de intelegere. De regula, pustilor este mai eficient sa le spui sa se intrebe :

    1. Pot sa dau mat? Cum ?
    2. Pot sa fiu facut mat ? Cum ma apar ?
    Daca nu gasesc combinatii pentru asa ceva, trec la urmatoarele intrebari pe care sa mi le pun :
    3. Pot sa capturez o piesa ? Cum ?
    4. Adversarul poate sa-mi captureze o piesa ? Cum ma apar ?
    5. Ce mutare sa fac sa ma dezvolt mai bine ( in deschidere) sau sa-mi pun piesele pe pozitiile cele mai bune, conform cu principiile
    strategice?
    6. Ce mutare sa fac sa-l impiedic pe adversar sa-si puna piesele pe cele mai bune pozitii. Ce mutare m-ar deranja cel mai tare, daca as fi
    in locul lui ?

    Consider ca, cel putin la nivelul juniorului care nu si-a definitivat in cea mai mare parte acumularile de cunostinte sahiste de baza, alte intrebari nu mai devin eficiente. Pentru partea de tactica chiar nu cred ca isi au rostul intrebarile. Treci prin toate procedeele tactice posibile si imposibile, faci combinatii intr-o veselie si juniorul, daca este talentat, acumuland experienta combinationala “v-a vedea” cand si cum sa jongleze cu tactica. La fel si cu finalurile. Pentru amandoua capitolele sunt necesare mii de ore de munca de acumulari.
    Mai greu este cu elaborarea planului de joc si aprecierea pozitiei, care nu se pot face eficient ( poate nici atunci 100% corect) decat dupa acumularea tuturor cunostiintelor strategice ( acea programa fara de care totul este lasat la voia hazardului- ex.: parintele sa-si poata permite sa-si angajeze un antrenor de top – dar daca nu are bani ? , etc…). Personal , mi-a fost extrem de utila cartea lui Karpov si Mazukevici – “Aprecierea pozitiei si planul de joc”, achizitionata de la regretatul Conu Pessi, in care sunt disecate cele 7 criterii de apreciere a pozitiei, pe baza carora iti poti elabora planul de joc. O adevarata comoara pentru un antrenor, mai ales ca este si tradusa in romaneste.

    Am facut referire la planul de joc si aprecierea pozitiei, deoarece intrebarile ( mai elaborate) 7 si 8 fac referire la acestea .Nu poti sa pui pe un pusti sa-si puna intrebari despre ceva ce nu cunoaste cu adevarat. Vad ca pe aici exista un haos total in legatura cu nivelul juniorilor despre care se face referire vis-a-vis de intrebarile ce trebuie sa-i invatam sa si le puna. Amestecam copilasi de 6-8 ani cu cei cu state vechi de joc, adevarati performeri la nivelul lor de varsta. Trebuie bine delimitate cele doua categorii. Uneori se comenteaza de parca juniorii buni se nasc din neant si asta este extrem de jignitor pentru cei ce i-au adus pana la acel nivel. Dar asta este o alta poveste.

    ianuarie 1, 2016 - 2:36 pm Raspunde
  • Gabriel Popescu

    La Multi Ani!

    @# 46 Mihai Ghinda

    <>

    Promit sa recidivez, daca dialogul se va desfasura in termenii prezenti.

    Revin cu rugamintea, adresata anterior voalat domnului Iulian Ceausescu, ca fiecare tema de discutie sa se constituie intr-un articol nou. Pot fi deschise mai multe teme simultan, dar fiecare sa fie cuprinsa intr-un articol separat. Nu e de neglijat ideea cantonamentelor regionale, dar nu vreau sa comentez acum si aici asupra ei pentru ca devine dialogul foarte greu de urmarit.

    <>

    Am observat si eu uneori acest minus. Am analizat de curand cateva partide cu Vlad Ciorica si Iustin Ciorgovean si le tot spuneam: “Nu ma intereseaza ce ati calculat! Vreau sa vad cum ati gandit? Principii, idei, planuri…”

    Pe de alta parte, degeaba asezi bine echipa in teren daca tot ratezi de la 11 m! Cred ca inceputul in constituie tactica elementara. Sa invete sa loveasca mingea, sa dea gol cu poarta goala, sa alerge cu mingea la picior. Mai tarziu o sa discutam si despre crearea superioritatii pe flanc prin transmiterea mingii repetat peste apararea adversa de pe un flanc pe celalalt sau despre pozitionarea in teren, in raport cu purtatorul balonului, in cazul unui contraatac 3 contra 4.

    <>

    Ati surprins perfect ideea centrala a metodei. Ceea ce mi-am propus este sa descompun gandirea jucatorului aflat la mutare in pasi cat mai mici care sa fie asimilati prin seturi de intrebari.

    Setul de intrebari expus se foloseste pentru a invata cum sa aplice procedeul “captura”. Este vorba de copii care abia au invatat sa mute piesele. Dupa ce este asimilat acest set, impreuna cu cel referitor la partea ofensiva, totul se va rezuma la cuvantul care defineste procedeul. Toate intrebarile se vor reduce la una singura: “Capturi?”. Apoi invatam un alt set de intrebari (nu neaparat 10) prin care asimilam “prinderea piesei”. De ce prinderea piesei? Pentru ca vreau sa ajung la mat, care nu este altceva decat un caz particular al acestui procedeu. Eu am redus numarul procedeelor tactice la 17 si l-am convins pe Nad Petre sa realizeze cate un video pentru fiecare dintre ele. Ele sunt invatate si cu ajutorul chess tempo, in paralel cu seturile de intrebari.

    Metoda am dezvoltat-o, dar nu am finalizat-o. Oricine simte ca poate iesi ceva bun din aceasta metoda si vrea sa investeasca timp in dezoltarea ei si sa o experimenteze, este invitatul meu sa alcatuim un grup de lucru.

    <>

    Aveti dreptate! Sunt un promotor din placere al sahului. Nu stiu cum as gandi si ce as face daca as fi asaltat de elevi sau daca as fi nevoit sa obtin un venit din aceasta activitate. Singurul elev pe care l-am avut a fost Iustin. Am mai facut antrenamente si cu alti juniori, dar nu urmarind ceva sistemati; am raspuns unor solicitari momentane. Despre Iustin nu am avut niciun dubiu ca este foarte talentat. Poate il supraapreciez (astept si punctul de vedere al lui Marius Ceteras), dar am vazut la el calitati greu de gasit la alti juniori. Cat am putut lucra cu Iustin l-am exploatat la maxim. 🙂 Cred ca e cea mai mare nemultumire a lui in ceea ce ma priveste.

    <>

    Ideea este sa ajunga la o forta de joc care sa ii permita o performanta elo > 1700 la primul concurs serios la care participa. Sa intre in lista elo cu mai mult de 1700. Pana acum, am demostrat, cu Iustin, ca acest lucru este posibil pentru pragul 1500. Simt ca o pot face si pentru pragul 1700. Deocamdata simt, urmeaza sa va si fac sa vedeti aceasta minune. Trebuie sa tineti cont de faptul ca minunile tin de domeniul meu preferat. 🙂 Astepta elevul care sa creada si el ca e posibil. 🙂

    Trebuie sa specific ca ideile mele nu sunt aplicate la scoala de sah Pro Logos de la Timisoara. Antrenorii mi-au dat impresia ca vor sa aplice propriile metode.

    <>

    Pentru “nimicuri” de genul acesta stiu parinti care au cheltuit averi cu turneele si cu antrenamentele. Familia lui Iustin nu a cheltuit nimic cu turneele pana la elo 1500. Nici clubul nu a cheltuit nimic. Nici cu antrenamentele nu au cheltuit, dar asta s-a datorat unei situatii de exceptie. Eu cred ca multi parinti ar fi tare bucurosi sa afle ca exista o metoda care face posibil asa ceva.

    Cu privire la pragul elo 1900 sunt de aceeasi parere. De asta am si pus ca praguri elo pentru grupe de antrenament: <1500 (incepatori), 1500-1900 (medii), 1900-2300 (avansati), 2300-2500 (performanta), 2500-2900 (exceptional). Asa vad eu organizata predarea la o scoala de sah.

    <>

    Multumesc pentru apreciere si incurajare. Ramane sa demonstrez. Pana acum am demonstrat ca pot pana la 1500 sa fiu foarte eficient. Nu ma grabesc. Urmatorul prag este 1700, eventual 1900. Momentan, nu am timp si energie pentru a incerca ceva mai mult. Poate iau un elev la nivel 1500 sa il duc la 1900. O sa vedem. Cand ajunge la 1900 ii spun “La revedere!” si, in functie de cati bani are familia, ii recomand urmatorul antrenor. 🙂

    <>

    Legatura antrenor-elev ar trebui oficializata prin declaratie din partea ambilor depusa la FRSah. In acest mod ar putea fi urmarita in mod clar performanta fiecarui antrenor. Ar putea fi intocmit un clasament al antrenorilor si acestora sa le fie rasplatite performantele. Mai cred ca ar trebui ca scoala de antrenori a FRSah sa reglementeze pragurile de predare si sa ofere certificate pentru fiecare nivel in urma unui examen foarte serios si a performantelor obtinute pana la sustinerea examenului.

    @# 49 Jugarul

    Sunt interesat de discutii mai amanuntite si colaborare. Pentru ca nu vreau sa plictisim aici cu detalii, va rog sa dati un semn la adresa sah@cuvantortodox.ro. Multumesc.

    ianuarie 1, 2016 - 4:25 pm Raspunde
  • Gabriel Popescu

    @# 50 Anuta Laurentiu

    “Pentru partea de tactica chiar nu cred ca isi au rostul intrebarile. Treci prin toate procedeele tactice posibile si imposibile, faci combinatii intr-o veselie si juniorul, daca este talentat, acumuland experienta combinationala „v-a vedea” cand si cum sa jongleze cu tactica.”

    Nu sunt de acord. Intrebarile il fac sa inteleaga pasii pe care trebuie sa ii faca, inclusiv ordinea, pentru a descoperi oportunitatea aplicarii unui anumit procedeu tactic. In plus, cred ca va dobandi mai rapid abilitatile tactice. Mai mult, se ofera o sansa si celor care nu sunt talentati. Eu nu vreau “sa vada” intuitiv, ci sa dobandeasca mecanisme de gandire care sa il ajute cand nu poate sa vada si sa fiu sigur ca acele mecanisme functioneaza la fiecare mutare. Vreau sa evit explicatia “nu am vazut” la analiza partidei. Lui Iustin i-am spus de nenumarate ori “Nu exista ca nu ai vazut! Nu ai gandit! Ti-a fost lene sa aplici setul de intrebari si intuitia, pe care tu te bazai, nu te-a ajutat! Daca nu o sa iti mai fie lene, o sa gandesti si o sa vezi!”

    ianuarie 1, 2016 - 6:50 pm Raspunde
  • Marius Ceteras

    La multi ani!

    Dupa parerea mea raportarea permanenta la adversar este unul dintre lucrurile esentiale cu care trebuie sa ii obisnuim pe copii. De aceea am si introdus in cartea mea “Ghid pentru invatarea jocului de sah” ultimul capitol despre gandirea logica. Chiar daca este probabil putin prematur ca lectiile din acel capitol sa fie predate unor copii care abia au invatat sa mute piesele, am considerat ca subiectul e mult prea important pentru a nu fi inclus in niciunul din cele 2 manuale scrise de mine,

    Personal nu teoretizez foarte mult ceea ce predau copiilor. Prefer ca in loc sa ii puna sa memoreze zeci de intrebari si “reguli” sa le dau sa rezolve multe pozitii din care sa deprinda subiectul lectiilor. De exemplu, o carte foarte utila pentru subiectul “raportarea la adversar” este “Looking for Trouble – Recognizing and Meeting Threats in Chess” de Daniel Heisman. Chiar daca sunt si unele exemple mai putin adecvate, eu am folosit-o regulat cu elevii mei. Prima data pe parcursul a 2-3 luni cu Mihnea Costachi si Adrian Secheres la inceputul anului 2007, inainte de finalele de juniori din acel an. Dupa ce au rezolvat vreo 200 de exemple de pozitii in care intrebarile erau mereu aceleasi (1.Ce ameninta adversarul? 2.Ce mutare propuneti?), cu siguranta ca cei doi s-au obisnuit sa se gandeasca la adversar, precum si cu diverse tipuri de amenintari ale adversarului. De aceea, am mai scris-o anterior si o repet, am toate motivele sa consider ca acest tip de antrenament a avut un rol determinat in rezultatele celor doi juniori la finalele din 2007, Mihnea Costachi obtinand titlul national la copii sub 8 ani, la prima sa participare la o finala, iar Adrian Secheres clasandu-se pe locul 2 la copii sub 10 ani.

    Exercitii similare se gasesc si in programa olandeza Step by Step, iar de curand Mark Dvoretsky a publicat o carte cu subiect similar, insa pentru jucatori de un nivel mult mai ridicat, asa ca materiale sunt suficiente. Iar daca nu sunt, este treaba antrenorilor sa-si realizeze o baza de date cu exemple instructive.

    In concluzie sfatul meu este ca, asa cum le dati elevilor sa rezolve sute, chiar mii de combinatii pentru a invata procedeele tactice, tot asa sa le dati sa rezolve sute de pozitii in care sa raspunda la intrebarile “Ce ameninta adversarul?” si “Ce mutare propuneti?”.

    Marius Ceteras

    ianuarie 1, 2016 - 7:50 pm Raspunde
  • jugarul

    Da, da , da…asta visez : sa dobandeasca mecanisme de gandire care sa il ajute cand nu poate sa vada si sa fiu sigur ca acele mecanisme functioneaza la fiecare mutare. Vreau sa evit explicatia „nu am vazut” la analiza partidei. i „Nu exista ca nu ai vazut! Nu ai gandit! Ti-a fost lene sa aplici setul de intrebari si intuitia, pe care tu te bazai, nu te-a ajutat! Daca nu o sa iti mai fie lene, o sa gandesti si o sa vezi!”
    Vreau ca mutarea sa fie rezultatul unui mecanism de gandire nu unei cunostinte capatate in urma rezolvarii unor exercitii pe o anumita tema, pentru ca, inevitabil, jocul il va duce in pozitii in care experienta tehnica nu mai ajuta si memoria nu mai are nici o importanta..

    La FIECARE mutare NU SE POATE… Mintea jucatorului, care-i om, o mai ia si razna, INEVITABIL, la unii mai des, la atii mai rar, la unii in forme usoare la altii in forme vecine cu nebunia..(vezi destule orbiri si la mari campioni) . Ideea este sa o ia cat mai rar si pentru incepator este o mare realizare prima partida dusa pana la capat(chiar daca a dat 3 piese) si dupa ceva timp, prima partida dusa pana la capat in care a folosit mecanisme de gandire la FIECARE MUTARE.. Visul antrenorului este sa o tina asa un turneu intreg…si cand vezi la jumatatea turneului ca functioneaza…dar brusc apare un scurtcircuit..

    ianuarie 1, 2016 - 8:09 pm Raspunde
  • jugarul

    @ Marius Ceteras
    Asta spuneam si eu, ca mi-ar fi utile materiale cu exercitii cu caracter defensiv..desi Domnul Ghinda nu pare incantat de ele…

    ianuarie 1, 2016 - 8:16 pm Raspunde
  • Marius Ceteras

    Cele mai multe exercitii cu caracter defensiv pentru copii se gasesc in programa olandeza Step by Step. Eu am cumparat toate volumele aparute, inclusiv cele Extra si Plus, si le folosesc ca si teme pentru acasa la grupele de incepatori.

    De exemplu exercitii de aparare impotriva amenintarii de mat sunt in Step 1 Plus (6 pagini), Step 2 (2 pagini), Step 2 Plus (2 pagini), Step 3 Plus (2 pagini). Exercitii de aparare impotriva unor alte tipuri de amenintari sunt in Step 3, Step 3 Plus si Step 3 Extra.

    ianuarie 1, 2016 - 8:46 pm Raspunde
  • Baratosi Daniel

    @ Anuta Laurentiu

    Toata stima! Am observat si eu si o sa observe, cu siguranta, si domnul Ghinda ca ati amintit cartea lui Mazukevici si Karpov (fie vorba intre noi, numele lui e de imagine, sa se vanda mai bine cartea). Acea carte este foarte utila din punct de vedere teoretic, dar contine o serie de greseli de apreciere si intelegere. Domnul Ghinda a avut o sesiune de pregatire cu noi despre treaba asta la Bucuresti. Tin minte foarte bine: aprecierile pozitiilor care au aparut in Winter-Alehin si Capablanca-Alehin sunt facute oarecum la ”misto”, aruncate acolo, sa fie bine, sa nu fie rau – vorba lui Hagi. Daca ar fi vazut Karpov aceste aprecieri, nu cred ca i-ar fi placut, Nu tot ce arata bine, e bine imbracat si invelit, este in regula, De aceea trebuie sa ne alegem foarte bine materialele de pregatire. Eu am gasit foarte multe lucruri utile in cartile lui John Nunn, Arthur Yussupow si Jacob Aagaard.
    Cat despre alte materiale, sa stiti ca ma intereseaza si ideile Dumneavoastra. Exista posibilitatea sa mi le trimiteti si mie pe mail? Sunt curios 🙂

    ianuarie 1, 2016 - 8:49 pm Raspunde
  • jugarul

    @Gabi Popescu
    Legatura antrenor-elev pare imposibil sa fie oficializata prin declaratie din partea ambilor depusa la FRSah, pentru ca unii parinti nu doresc sa se stie cu cine lucreaza, altii schimba des antrenorii. In acest mod ar putea fi urmarita in mod clar performanta fiecarui antrenor dar este mai greu de aplicat.
    Ar trebuii intocmit un clasament al antrenorilor si acestora sa le fie rasplatite performantele insa este o treaba destul de complicata.
    Cred ca ar trebui ca scoala de antrenori a FRSah sa existe mai intai si apoi ar putea sa reglementeze unele lucruri, dar pragurile de predare pot fi recomandate, nu cred ca pot fi impuse .Certificate pentru fiecare nivel in urma unui examen foarte serios si a performantelor obtinute pana la sustinerea examenului ar putea fi utile dar iarasi este o treaba complicata, pentru ca astazi, pentru a preda sah in invatamant Ministerul Educatiei ii favorizeaza pe profesorii de educatie fizica(eu chiar m-am apucat de Facultatea de profil), exista certificatele de instructor care nu prea au valoare nicaieri (ca si cele de antrenor) si mai existe si cele de instructor si antrenor FIDE, care iarasi au o recunoastere doar la competiile FIDE unde nu cred ca ofera facilitati deosebite..

    Insa asta este cu totul at subiect, complex.

    Sunt foarte interesat si eu de discutii mai amanuntite si colaborare.

    ianuarie 1, 2016 - 8:50 pm Raspunde
  • jugarul

    @ Marius Ceteras
    Cunoastem si am mancat pe paine atat programa olandeza cat si manualele dumneavoastra(cu are a crescut binisor)..dar nu ne-am saturat asa ca o sa procuram si celelalte recomandari ale dumneavoastra pentru care va multumim frumos!

    ianuarie 1, 2016 - 8:58 pm Raspunde
  • Gabriel Popescu

    @ # 53 Marius Ceteras

    Imi pare foarte importanta sublinierea ta cu privire la raportarea permanenta la adversar. Dupa cum ai putut observa chiar primul set de intrebari propus este unul defensiv.

    Comentariile mele nu vor sa convinga pe cineva de ceva, implicit nici pe tine. In aceasta cheie te rog sa citesti ceea ce scriu.

    As vrea ceva lamuriri din partea ta, daca e posibil, pentru a intelege mai bine eficienta metodei tale de predare.

    Dupa Mihnea si Adrian care a fost urmatorul elev cu rezultate remarcabile? La ce distanta de timp a aparut? Diferenta dintre Mihnea, Adrian si ceilalti elevi a fost doar de talent?

    De ce crezi ca in perioada iulie 2008 – decembrie 2013 Mihnea a evoluat doar de la 1823 la 2017? Te rog sa ma corectezi daca folosesc gresit cuvantul “doar”? E firesc sa iti trebuiasca 4 ani si jumatate pentru a strabate acest interval? Nu am antrenat la acest nivel si nu pot sa imi dau seama.

    Pe de alta parte, cum a reusit in perioada iulie 2014 – septembrie 2015 sa cresca de la 2228 la 2408?

    Care ar fi factorii care au cauzat evolutia lui Adrian Secheres in perioada noiembrie 2012 – martie 2015 de la 2141 la 2179?

    ianuarie 1, 2016 - 9:02 pm Raspunde
  • Gabriel Popescu

    Corectez: De ce crezi ca in perioada iulie 2008 – decembrie 2012 Mihnea a evoluat doar de la 1823 la 2017? Te rog sa ma corectezi daca folosesc gresit cuvantul „doar”? E firesc sa iti trebuiasca 4 ani si jumatate pentru a strabate acest interval? Nu am antrenat la acest nivel si nu pot sa imi dau seama.

    ianuarie 1, 2016 - 9:05 pm Raspunde
  • Gabriel Popescu

    @ # 53 Jugarul

    “Legatura antrenor-elev pare imposibil sa fie oficializata prin declaratie din partea ambilor depusa la FRSah, pentru ca unii parinti nu doresc sa se stie cu cine lucreaza, altii schimba des antrenorii.”

    Ar fi strict problema antrenorilor care accepta sa antreneze fara sa le fie oficializata relatia! Orice schimbare de antrenor ar presupune doar o hartie de oficializare. Nu e o chestiune chiar atat de greu de realizat.

    Raman la parerea ca este un demers foarte util pe care FRSah ar trebui sa il faca. Poate faceti sa ajunga aceasta propunere in CD. 🙂

    ianuarie 1, 2016 - 9:15 pm Raspunde
  • Gabriel Popescu

    Va propun ca tema de dezbatere si evolutia normala a elo-ului in functie de varsta si anii de studiu al sahului.

    ianuarie 1, 2016 - 9:38 pm Raspunde
  • jugarul

    Fiti convinsi ca discutiile de aici m-au mobilizat si voi face foarte curand o serie de propuneri in Federatie pe toata linia : CD,AG, Colegiul de antrenori..In special ma intereseaza sa existe intalniri si discutii intre antrenori. Au mai existat insa nu s-a inghesuit lumea, insa ar fi trebuit insistat. Este foarte importnata comunicarea intre antrenori si colaborarea mijlocita(nu fortata) de la centru.

    “Evolutia normala a elo-ului in functie de varsta si anii de studiu al sahului” am senzatia ca unii considera aceasta evolutie ca avand maxima oviectivitate pe cand altii nu dau doi bani pe ea, considerand ca obiectiv doar analiza in amanunt a calitatii jocului. Imi place mai mult a doua extrema, dar consider ca ELO-ul si chiar CIV-ul nu trebuie desfiintate(chiar CIV-ul a fost cat p-aci sa dispara si m-am batut sa nu) si au un rol mai degraba pozitiv decat negativ si mai degraba obiectiv decat subiectiv(depinde si cat de mult si cum pune pret fiecare pe aceste liste..fara de care poate exista progres cu siguranta dar si impreuna cu ele)

    ianuarie 1, 2016 - 10:06 pm Raspunde
  • Marius Ceteras

    @ #60 Gabriel Popescu

    Primii mei elevi mai buni au fost Dan Olariu, Mircea Mateica si Olimpiu Urcan (in anii ’90), apoi Tudor Sfarlog si Razvan Teodorescu (dupa 2000). Din 2006 si pana in 2009 am lucrat cu Mihnea Costachi, Adrian Secheres si David Cordea

    In perioada 2010-2012, mai bine de 2 ani, eu nu am mai predat sah deloc, fiind ocupat cu actvitatea profesionala.

    Am inceput sa fac din nou cu Mihnea in toamna anului 2012, iar apoi i-am mai avut ca elevi pe Radu Tampea si Iustin Ciorgovean. Cu grupe mai mari de copii am inceput sa lucrez din nou abia in luna martie 2015.

    ianuarie 1, 2016 - 10:30 pm Raspunde
  • Gabriel Popescu

    @ #65 Marius Ceteras

    Nu stiam sigur daca Radu Tampea a fost elevul tau. El are in prezent elo 1551.

    Poti estima cati bani au fost investiti in turnee de cand s-a apucat de sah pana a ajuns la acest elo? Ma refer la bani investiti de parinti, cluburi, sponsori etc.

    ianuarie 1, 2016 - 10:55 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Bună seara,

    Observ că discuția mai intâi a alunecat, pe urmă a deviat serios și apoi s-a cantonat/oprit la inițierea în șah și la cele mai bune metode de inițiere și formare a gândirii șahiste; domeniu în care eu nu vă pot fi de folos, mai am destule de învățat de la dvs. atât ca metodă de predare, cât și ca bibliografie. Așa că, mă voi mulțumi în continuare cu rolul de observator, lăsând tribuna cât mai liberă pentru experții în domeniu, de la care am ce învăța.

    Voi reveni, eventual, atunci când subiectele vor fi mai aproape de inima mea.

    Vă doresc un excelent an 2016!

    ianuarie 1, 2016 - 11:36 pm Raspunde
  • Marius Ceteras

    @68 Gabriel Popescu

    Nu cred ca subiectul rating are vreo relevanta. Una e sa intri în lista cu 1500 la 7 ani și cu totul altceva la 11 ani.

    Un junior albaiulienii, coleg de banca cu Mihnea în școală generala, a intrat în lista cu rating peste 2000 fără sa fii avut alt antrenor decât pe Mihnea. Nu jucase decât pe la olimpiada școlară de șah și pe internet.

    ianuarie 2, 2016 - 1:07 am Raspunde
  • jugarul

    @Mihai Ghinda&co
    Tocmai d-aia sustin si eu propunerea lui Gabriel Popescu ca “Fiecare tema sa fie formulata si prezentata pe scurt intr-un articol nou.” . Cei mai multi (si cu cei mai multi se) lucreaza la inițierea în șah și la cele mai bune metode de inițiere și formare a gândirii șahiste, dar cu totii suntem interesati si de metodele de lucru catre inalta performanta, chiar daca de copiii ce sunt deja la altitudine sunt mai rari…

    ianuarie 2, 2016 - 1:27 am Raspunde
  • Gabriel Popescu

    In chiar primul comentariu pe care domnul Mihai Ghinda il facea se afirma, chiar la inceput, urmatoarele:

    “Tema propusa (cele patru puncte/întrebări de la sfârșit) este foarte interesanta si merita evident dezbătuta cu atenție, va folosi tuturor, atât antrenorilor, cât si părinților (hopefully).

    Un prim aspect care ar trebui lămurit înainte de a începe este dacă vorbim despre condiții IDEALE de pregătire, adica cu:
    – Cluburi + Sponsori + Părinti care isi pot permite sa suporte toate cheltuielile aferente (participările la turnee, laptop, software-programe sah si onorariul antrenorului);”

    Dupa cum se poate observa, problema banilor investiti, a considerat-o prioritara.

    Cand investesti bani, daca esti un investitor coerent si serios, vrei sa stii pentru ce faci acest lucru. Vrei sa ti se explice foarte clar care sunt indicatorii de masurare a performantei; care vor fi rezultatele obtinute si cum or putea si masurate pe intreaga perioada de realizare a investitiei.

    Ce inseamna conditii IDEALE?

    Pentru a aveau instrumente de lucru va propun sa definiti evolutia ideala a unui junior pana ajunge la nivelul de performanta dorit.

    La ce varsta sa inceapa lectiile de sah?

    La ce varsta si la ce elo sa ar trebui sa inceapa investitia in participari la turnee?

    Cate turnee pe an ar trebui sa joace, in functie de varsta si elo?

    Cat este normal sa coste un turneu la care participa?

    E necesara prezenta parintilor in turneu sau antrenorul va insoti un grup mai mare de juniori?

    Cand va incepe lucrul individual? Cand ii punem la dispozitie antrenor personal? Cat este normal sa coste antrenamentele individuale?

    Daca elo este irelevant ce alt indicator de masurare a performantei am putea folosi? Personal cred ca evolutia elo / unitate de timp este foarte relevanta.

    Lista intrebarilor ramane deschisa.

    ianuarie 2, 2016 - 8:27 am Raspunde
  • Marius Ceteras

    @ 67 Mihai Ghinda

    Domnule Ghinda, ati lucrat de-a lungul timpului cu mai multi juniori foarte valorosi si care au avut inaintea dumneavoastra unul sau chiar mai multi antrenori. Ne-ati putea spune daca ati sesizat la modul general anumite lacune comune in pregatirea lor? Altfel spus, ce v-ati fi dorit ca fostii lor antrenori sa-i fi invatat mai bine?

    ianuarie 2, 2016 - 8:36 am Raspunde
  • Marius Ceteras

    @ Gabriel Popescu

    Nu cred ca am fost suficient de explicit in privinta ratingului. Sigur ratingul este un indicator al nivelului unui elev, insa depinde cum interpretezi acest indicator. Un copil de 10-12 asimileaza cunostinte intr-un ritm mult superior unui copil de 7-8 ani. De aceea este mult mai simplu ca un copil care incepe sa studieze sahul la 10-12 ani sa ajunga sa joace la un nivel rating 1600, decat un copil de 7 ani. Ti-am dat exemplul lui Tamas Adrian-Petru, care la varsta de 15 ani a intrat prima data in lista ELO cu un rating peste 2000, e adevarat peste nivelul lui de joc, insa are forta de jucator de peste 1800. Nu a facut niciun fel de antrenamente speciale, a acumulat experienta jucand cu Mihnea Costachi la scoala, primind sfaturi de la Mihnea, citind ceva materiale sahiste si jucand pe internet.

    La copiii de varste mici mai exista o problema majora. Multi dintre ei joaca foarte putin, deoarece parintii lor nu pot merge cu ei la concursuri, fiind foarte ocupati. De exemplu Radu Tampea (nascut in 2006), cu care eu am lucrat din 2013 pana in vara anului 2015 cand a trecut la alt antrenor, este foarte talentat, intelege sah foarte bine pentru varsta lui, dar nu a ajuns la un rating mai mare in primul rand pentru ca nu joaca. In 2015, dupa finalele de juniori, a participat doar la 2 turnee de sah clasic de weekend, Festivalul de copii si juniori Lions de la Cluj in care a castigat 86 de puncte, dar turneul nu s-a trimis la FIDE, si Openul Corund, in care a castigat 39 de puncte. Din pacate, in cazul lui lipsesc aproape in totalitate doua elemente de baza ale pregatirii: participarea la turnee si analiza propriilor partide. Cu siguranta ratingul lui actual nu reflecta nici nivelul jocului sau si cu atat mai putin potentialul sau. Sper ca lucrurile sa se schimbe in bine in urmatorii ani, cand va mai creste si va putea merge mai des la turnee neinsotit de parinti.

    Si in cazul lui Mihnea Costachi, problema insotitorului la turnee i-a afectat foarte mult evolutia. El in perioada in care a facut un progres mai mic la rating, pe de o parte beneficia de sprijinul unui antrenor extrem de putin, participand cam o data la 2 luni la sesiuni de antrenamente in Bucuresti cu domnul Mihai Ghinda, pe de alta parte si juca mult mai putine turnee adecvate nivelului lui de atunci decat ar fi trebuit sa o faca. Chiar daca domnul Mihai Ghinda este un antrenor foarte bun, cel mai bun din tara dupa parerea mea la nivelul juniorilor de mare performanta, pregatirea cu dansul nu avea cum sa aiba randamentul dorit in conditiile in care sesiunile de antrenament erau atat de rare si Mihnea nici nu participa la turnee. Lucrurile s-au schimbat in bine in ultimii ani si fiindca a crescut si poate merge la multe turnee neinsotit de parinti.

    Asa ca daca tot vrei sa faci o analiza corecta a evolutiei juniorilor in functie de rating, ar fi bine sa verifici si cate turnee si de ce nivel joaca juniorii a caror evolutie o analizezi, altfel cifrele pot fi mincinoase.

    ianuarie 2, 2016 - 9:14 am Raspunde
  • Gabriel Popescu

    @68 Marius Ceteras

    Ceea ce este irelevant pentru tine nu este si nu cred ca ar trebui sa fie si pentru altii, mai ales in contextul in care nu propui o alternativa.

    Si pentru ca este relevant pentru mine elo-ul si cati bani se investesc pentru a obtine o performanta, te rog sa imi raspunzi la intrebari.

    Poti estima cati bani au fost investiti in turnee de cand s-a apucat de sah Radu Tampea pana a ajuns la elo 1551 (la varsta de 10 ani, ii implineste pe 21 ianuarie)? Ma refer la bani investiti de parinti, cluburi, sponsori etc.

    Involutia elo a lui Radu din perioada iunie 2013 – ianuarie 2016 este de la 1574 la elo 1551. Am putea gasi o explicatie, exceptand faptul ca elo e irelevant?

    Te-am rugat sa raspunzi, dar nu ma supar daca nu o faci. Pentru mine va ramane insa relevant subiectul “investitie – performanta / unitate de timp” si daca imi raspunzi si daca nu imi raspunzi.

    ianuarie 2, 2016 - 9:16 am Raspunde
  • Gabriel Popescu

    @72 Marius Ceteras

    Multumesc pentru raspunsuri. Am scris in acelasi timp.

    ianuarie 2, 2016 - 9:25 am Raspunde
  • Marius Ceteras

    @73 Gabriel Popescu

    In ceea ce priveste variatia rating a lui Radu Tampea in intervalul 2013-2015, ce pot sa iti spun sigur este ca el a intrat in lista ELO cu un rating peste nivelul lui de joc din acel moment. De ce nu are acum rating mai mare de 1551, desi joaca in mod evident peste acest nivel si are potential inca si mai mare, am explicat in postarea #72. Personal cred ca nivelul lui in 2013 era in jur de 1400, iar acum este in jur de 1700 si ar putea fi mult mai mare daca ar juca minum 12 turnee adecvate anual.

    Ce a insemnat in termeni financiari ca Radu sa ajunga la nivelul lui actual? Anual circa 2000 lei participarea la finala de juniori (Radu + insotitor), la care se adauga inca circa 2000-3000 lei participarea la alte turnee, majoritatea de sah rapid. In plus a mai participat la un Campionat Mondial Scolar in Grecia, in 2014 cred, dar atunci a fost cu ambii parinti si sora lui ca intr-un concediu.

    ianuarie 2, 2016 - 9:55 am Raspunde
  • Gabriel Popescu

    @ Vlad Jianu

    1. Ce putem spera de la un junior care face doar 2 antrenamente la club sau cu antrenor personal pe saptamana?

    Doua antrenamente individuale / saptamana imi par suficiente pentru performanta. As adauga si cantonamente scurte in care sa se lucreze la maximul posibil al copilului, minim doua antrenamente / zi.

    2. Cate ore individuale ar trebui sa lucreze un junior in functie de varsta?

    Antrenamentele cred ca ar trebui sa dureze 1-3 ore. Am lucrat cu copii de 7 ani care “rezistau” o ora si jumatate. La 9 ani, pe Cristian Stoian il “chinuiam” deja 3 ore, uneori si mai mult.

    3. Ce ar trebui sa lucreze?(Fiecare cu metoda lui, dar vom cadea la pace in multe aspecte)

    Am expus ce am adus nou in ceea ce priveste metodica in comentariile de pana acum. Antrenamentele se compun, in general, din:

    – partide jucate si analizate
    – explicarea procedeelor tactice si asimilarea lor cu ajutorul chesstempo si a enciclopediilor de combinatii
    – explicarea principiilor strategice si urmarirea lor in analiza partidelor
    – explicarea caracteristicilor pozitiilor tip
    – metoda olandeza Step by step

    4. Cu cati antrenori(in total) ar trebui sa lucreze un junior de la 0 la IM/GM?

    2500),

    ianuarie 2, 2016 - 10:07 am Raspunde
  • Gabriel Popescu

    @ Vlad Jianu

    4. Cu cati antrenori(in total) ar trebui sa lucreze un junior de la 0 la IM/GM?

    elo 0-1500 – un antrenor (“invatator”)
    elo 1500-1900 – un alt antrenor (“profesor gimnaziu”)
    elo 1900-2300 – un alt antrenor (“profesor liceu”)
    elo 2300-2500 – un alt antrenor (principal) si secunzi cu care sa lucreze lucruri punctuale in cantonamente individuale (“profesori facultate”)
    elo < 2500 – un alt antrenor (principal) si secunzi cu care sa lucreze lucruri punctuale in cantonamente individuale ("experti")

    ianuarie 2, 2016 - 10:15 am Raspunde
  • Gabriel Popescu

    @ 75 Marius Ceteras

    Multumesc mult pentru completari. Lucrurile imi devin mult mai clare.

    Poti face o estimare de buget ideal pe mai multi ani?

    Ceva de genul:

    5 ani – 6 ani, primul an de studiu: turnee 2.000 lei + antrenamente 1.200 lei; forta de joc elo 1200
    6 ani – 7 ani, primul an de studiu: turnee 4.000 lei + antrenamente 2.400 lei; forta de joc elo 1400
    etc.

    Promit sa nu te mai bat la cap curand cu alte chestiuni. 🙂

    ianuarie 2, 2016 - 10:27 am Raspunde
  • Marius Ceteras

    @78 Gabriel Popescu

    In niciun caz nu pot face o estimare de buget generala fiindca depinde de mai multi factori:
    1) Localitatea de unde este copilul -> Ce antrenori sunt in localitate sau in apropiere? -> Ce/cate turnee se organizeaza in localitate sau in apropiere?
    2) Profilul antrenorului -> Unii antrenori pun accentul pe lectii individuale, altii pe lectii cu grupe de copii -> Unii antrenori fac mai des lectii cu copiii si le dau mai putine teme, alti antrenori fac mai putine lectii si le dau mai multe teme
    3) Profilul elevului -> Unii elevi lucreaza mai mult individual, altii mai putin
    4) Existenta unui partener de joc -> Copiii care au un bunic disponibil sa joace cu ei, un frate mai mare sau un parinte cu mai mult timp disponibil, pot face progrese mult mai rapid decat copiii care au mai putina sustinere (ma refer aici la cea nefinanciara)
    5) Existenta unui membru al familiei disponibil sa insoteasca copilul la turnee

    Sigur sunt si alti factori, in afara de cei enumerati de mine si cei de natura financiara, care influenteaza evolutia unui copil, de aceea nu vad cum s-ar putea elabora o “reteta a succesului garantat”

    ianuarie 2, 2016 - 11:23 am Raspunde
  • Marius Ceteras

    Legat de intrebarile lui Gabriel Popescu, o sa redau si un fragment dintr-un articol mai amplu pe care l-am scris pentru revista “Sah” in anul 2005, dupa participarea cu elevii mei Tudor Sfarlog si Razvan Teodorescu la Campionatul Mondial de juniori de la Belfort. Eu zic ca in mare parte lucrurile sunt de actualitate, cu mentiunea ca in ultimii 2 ani a existat o implicare evidenta a F.R.Sah in sustinerea sahului juvenil, iar rezultatele incep sa apara.

    ========================
    Pentru a găsi cauzele clasărilor foarte slabe a juniorilor noştri voi încerca să răspund mai întâi la o altă întrebare: de ce are nevoie un junior pentru a obţine performanţe majore?

    După părerea mea drumul spre performanţă este unul anevoios şi influenţat de o serie de factori interni, reprezentând calităţi ale jucătorului, şi externi, reprezentând influenţa mediului în care se dezvoltă jucătorul.

    Nu mă voi opri prea mult asupra factorilor interni, deşi importanţa acestora nu este deloc de neglijat. Este evident că pentru a deveni un jucător de top trebuie să ai talent şi să dublezi talentul cu un volum mare de muncă. Curajul, rezistenţa la efort, tăria psihică sunt doar câteva din calităţile indispenabile şahului de performanţa. În general nu se poate spune că juniorii români nu sunt suficient de talentaţi în comparaţie cu adversarii lor de peste hotare. Probabil nu au capacitatea de muncă a tinerilor chinezi, încrederea în propriile forţe a americanilor, tenacitatea ruşilor sau sclipirea genială a indienilor, dar în mod sigur au suficiente calităţi per ansamblu. Altfel e greu de explicat cum s-au putut obţine zecile de medalii mondiale şi europene de-a lungul anilor.

    Evoluţia unui tânăr jucător, oricât de talentat, rezistent, curajos sau încrezător în propriile forţe ar fi el, are loc într-un mediu mai mult sau mai puţin propice. După părerea mea principalii factori externi care influenţează evoluţia unui tânăr şahist sunt:

    1.Sprijinul părinţilor
    Este evident că fără un sprijin total al părinţilor şi o implicare activă a acestora unui junior îi este foarte greu să se descurce. Adeseori părinţii sunt nevoiţi să suplinească temporar şi alţi factori externi cum ar fi antrenorii sau sponsorii.

    2.Antrenori de valoare
    De-a lungul evoluţiei sale ca şahist, un tânăr are nevoie de mai mulţi antrenori de valoare, care să-l ajute să facă saltul de la un nivel la altul. În primul rând e nevoie de un antrenor care să-l iniţieze în tainele şahului. Din fericire genul acesta de antrenori nu lipsesc, existând numeroşi împătimiţi ai şahului peste tot în România capabili să joace rolul primului antrenor. Problemele încep să apară atunci când un tânăr şahist depăşeşte primul nivel de pregătire şi are nevoie de un antrenor mai bine instruit, capabil să-l ducă până la un nivel de aproximativ categoria I. Deja numărul antrenorilor care produc în mod constant astfel de jucători este mai mic, de aici şi dificultatea multor juniori de a depăşi nivelul de începător. Lucrurile se complică şi mai tare atunci când juniorul tinde să se apropie de nivelul de candidat de maestru şi are nevoie de un antrenor adecvat. Deja părinţii juniorilor aflaţi în căutarea unui antrenor sunt puşi în mare încurcătură, mai ales dacă nu au şansa să locuiască în Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Ploieşti sau alte câteva oraşe cu o mişcare şahistă mai dezvoltată. Dacă juniorul depăşeşte şi acest nivel şi bate la porţile consacrării internaţionale, el şi părinţii lui constată că potenţialii antrenori care i-ar putea fi de folos sunt într-un număr foarte redus. Cu riscul de a supără câţiva antrenori care poate se consideră mari şi tari, daţi-mi voie să spun că nu cred că avem decât o mână de antrenori români care au reuşit în mod repetat să ridice juniori la un nivel de peste 2300 rating FIDE la băieţi sau 2100 la fete. Mă gândesc în primul rând la Mihai Ghindă, Mircea Pavlov, Valentin Stoica, Cristian Ionescu, Şerban Neamţu, Corvin Radovici sau Vasile Manole şi îmi cer scuze dacă i-am omis din această enumerare pe alţi antrenori de valoare. În general luxul de a avea un astfel de antrenor costă şi nu toţi şi-l permit.

    3.Apartenenţa la un club serios
    Aici lucrurile se complică şi mai tare. În ultima vreme numărul cluburile de şah a scăzut dramatic, iar cel al cluburilor puternice şi mai mult. Un junior are nevoie să fie alături de jucători de valoare, o astfel de apropiere motivându-l în efortul său de a face performanţă. Mai mult clubul trebuie să aibă o situaţie financiară bună şi conducători dispuşi să investească într-un şahist de viitor.

    4.Concurenţa locală şi naţională
    Ca să nu mă lungesc prea tare cu vorba, vă recomand să citiţi articolul domnului Pavlov despre Campionatul Naţional de juniori de la Voineasa din nr.1/2005 al revistei Şah. Veţi întelege atunci cum stăm cu concurenţa la nivel naţional. Cât despre concurenţa locală, la nivel de club sau oraş, în majoritatea cazurilor ea lipseşte cu desăvârşire.

    5.Sprijin financiar
    Participarea la turnee şi/sau angajarea unui antrenor particular de valoare implică anumite costuri. Cum cluburile care pot susţine un astfel de efort financiar sunt foarte puţine, iar numărul sponsorilor din şah extrem de redus, în cele mai multe cazuri mare parte din rezolvarea problemelor financiare cade pe umerii părinţilor. Însă într-o ţară săracă cum este România, nici numărul părinţilor care să-şi poate permite să susţină copilul cu câteva mii de euro anual nu este foarte mare. Legile nescrise ale economiei de piaţa cern sita şi în şah, foarte mulţi juniori talentaţi şi capabili de performanţe majore pierzându-se în timp datorită dificultăţilor financiare

    6.Un sistem naţional şahist bine organizat
    Pe vremuri F.R.Şah se implica în organizarea de cantonamente pentru juniori înaintea competiţiilor internaţionale majore, în organizarea de turnee internaţionale sau meciuri amicale internaţionale pentru juniori, în instruirea antrenorilor în cadrul unor cursuri de formare şi perfecţionare a antrenorilor, în editarea de materiale utile antrenorilor etc. Toate acestea sunt istorie, haosul din ultimii ani de la conducerea F.R.Şah afectând şi şahul juvenil. Deşi nu au pretenţia de a fi cazaţi la Mariott juniorii români nu mai beneficiază de cantonamente, iar turneele şi meciurile amicale internaţionale pentru juniori au dispărut cu desăvârşire. Obişnuiţi să zburde prin campionatele naţionale, campionii noştri se trezesc în corzi încă din primele runde ale competiţiilor internaţionale. În loc să se preocupe de atragerea unor antrenori de valoare la cârma loturilor naţionale de juniori, reprezentanţii F.R.Şah preferă să se bată cu pumnul în piept pentru rezultatele obţinute la Campionatele Europene de şah rapid, blitz şi compoziţie, o competiţie internaţională de mâna a treia, la care participă 4-5 ţări.

    Să nu vă imaginaţi că în ţările occidentale federaţiile naţionale oferă un sprijin direct deosebit tinerilor şahişti, dar măcar le oferă acestor posibilitatea să se dezvolte într-un mediu sănătos şi moral. La noi, urmând exemple deja celebre, juniorii au ajuns să-şi facă debutul în activităţi comerciale prin vânzarea sau cumpărarea de puncte şi asta de la cele mai fragede vârste şi, lucrul cel mai grav, sub ochii îngăduitori ai părinţilor sau antrenorilor.

    Cantonamentele “socialiste” nu există nici în Canada sau S.U.A., dar măcar acolo există alternativa “capitalistă” a taberelor de vară pentru şahişti. Este posibil ca şi la noi să apară în curând tabere de vară în care antrenori experimentaţi să ofere îndrumare unor cursanţi, dar acest lucru se va întâmpla doar când vor exista potenţiali cursanţi care să-şi permită participarea la astfel de tabere, respectiv plata costurilor de cazare, masă şi transport şi a unei taxe de participare din care să fie plătiţi lectorii.

    Desigur există mulţi alţi factori externi care influenţează dezvoltarea tinerilor şahişti, dar cred că cei şase menţionaţi mai sus sunt cei mai importanţi.

    Analizând evoluţia juniorilor români la Belfort din perspectiva factorilor enumeraţi mai sus cred ca se poate spune ca rezultatele obţinute sunt normale.

    Singurii juniori români care s-au clasat în primii 10 au fost Cristian Chirilă şi Sabina Foişor. Ambii provin din familii şahiste, având o mare experienţă competiţională datorită vârstei foarte fragede la care au debutat în turnee. Cristi este antrenat de MI Mihai Ghindă, antrenorul român cu cele mai bune rezultate în ultimii ani, iar Sabina beneficiază de sfaturile MI Ovidiu Foişor şi MMI Cristina Foişor, părinţii săi. De aceea nu cred că se poate spune despre rezultatele lor că ar s-ar datora sistemului şahist din România, ci mai degrabă sprijinului total acordat de familie.

    Cu excepţia celor doi, singurul junior clasat în primii 20 la Belfort a fost Eduard Văleanu. Şi în cazul lui conjunctura este una favorabilă, Edy locuind în Constanţa, aproape de Techirgiol unde s-a stabilit de câţiva ani antrenorul emerit Mircea Pavlov. Colaborarea lui Edy cu antrenorul său se vede în cele 300 de puncte rating câştigate în ultimii 2-3 ani.

    Restul participanţilor români s-au clasat în pluton, obţinând punctaje între -2 şi +2, singurii dintre ei care au mai cochetat cu poziţiile fruntaşe fiind Iselin Lolici şi Daniel Claudiu Vasile, care nu au rezistat însă finişului tensionat al turneului.

    Fără a-i scuza în totalitate pe participanţii care au avut evoluţii mai slabe, cred totuşi că eu au circumstanţe atenuante. Într-o ţară care se confruntă cu mari probleme economice şi în care sistemul şahis este la pământ, a ajunge competitiv pe plan internaţional este un adevărat miracol.

    Cam asta e starea şahului juvenil românesc, una departe de ceea ce ne dorim. Dintr-o ţară care producea medaliaţi pe bandă rulantă, am ajuns să contam doar prin 2-3 juniori proveniţi din familii de şahişti şi având suportul unuia sau altuia din puţinii antrenori de valoare. Sunt curios dacă măcar vreunul din candidaţii la alegerile de la F.R.Şah de la finalul acestui an va veni cu un program concret de acţiune pentru relansarea şahului juvenil românesc sau cei care ne vor cere votul se vor mulţumi cu declaraţia clasică “voi sprijini din toate puterile şahul juvenil …”. Tare mă tem că va mai trebui să mai aştept până voi vedea în sfârşit o candidatură serioasă, bazată pe un program făcut public măcar cu câteva săptămâni înainte de alegeri.

    ianuarie 2, 2016 - 11:45 am Raspunde
  • Anuta Laurentiu

    @ Baratosi Daniel

    Toata stima! Am reflectat cu atentie la toate remarcile facute si am ezitat a va raspunde rapid, din dorinta de a nu calca pe prea multe bataturi, ca de, un neica nimeni ca mine ratacit printre maestri internationali poate ajunge (fara sange in instalatie) sa uite si cum il cheama.
    Imi aduc aminte si acum cu amuzament de un film de animatie in care motanul Tom se intoarce val-vartej acasa, dupa ce a dat-o in bara cu soricelul, se aseaza in dreptul unui dispozitiv si tragand de o maneta, isi trage singur in mod repetat o cisma in fund. Cam asa mi-l imaginez pe ex-campionul mondial Karpov facand, dupa ce a realizat pe ce carte plina de greseli facuta de altul, si-a pus semnatura. Cred ca si eu ar trebui sa-mi dau palme ca am utilizat o carte teoretic inntttterrrressannnnttta , dar plina de greseli (si fie vorba intre noi: proasta). Dar asa cum spuneti, Karpov si-a alaturat numele fara sa stie nici macar ce contine, ca de, sa-l faci pe un ex-campion mondial habarnist ,sau sa scrie comentarii facute “la misto”, parca era prea mult.
    Dar haideti sa vorbim serios si documentat. Daca aveti amabilitatea sa aruncati o privire pe site-ul Chessvibes, pe un articol din 16.04.2010, o recenzie extrem de detaliata a cartii lui Karpov si Anatoly Matsukevich, purtand titlul “Find the Right Plan “, care desi criticata la capitolul stilul fonturilor, a diagramelor avand aspectul cartilor vechi si exemplele de partide cam vechi, in final, concluzia este :
    “Everything considered, Finding the Right Plan with Anatoly Karpov, despite its somewhat cheesy title, is a great read and deserves to be mentioned together with the other great chess improvement books that have been published in recent years. And of course, with Karpov involved in the project, that’s definitely no coincidence.” Adica : o carte extrem de valoroasa ( in ciuda titlului branzos), in care implicarea lui Karpov nu este o coincidenta.
    O sa intrebati ce legatura exista intre aceasta carte avand-ul coautor pe Matsukevich si “Evaluation of Position and Planning” a acelorasi autori, despre care era vorba in comentariile dvs. Pai, hai sa va luminez. In acelasi articol este inserat comentariul autorizat al lui Nicola Newman de la Anova Books : ” The book was originally published in Russian in a much shorter form by Matsukevich on his own, in 1982, under the title ‘The Principle of Restriction’. Later on, Karpov came in to help to expand the book, and a new (Russian) edition was published in the mid-80s called ‘Evaluation of Position and Planning’ (this was translated into German by Sport Verlag Berlin in 1987, and then a second German edition was published in Switzerland in the 1990s). The book was then completely revised and updated and issued as a new edition, in Russian, by Russian Chess House in 1999. This edition has been updated twice since then, in 2007 and 2010. Our book is a translation of this new edition, and this is the first time the book has been available in English.”
    Sper ca stapaniti limba engleza, cat sa intelegeti ca de fapt “Find the Right Plan ” este o reeditare revizuita a cartii “Evaluation of Position and Planning” a acelorasi autori. De altfel, daca va uitati pe editia recenzata, din 2010, la pag.23, veti gasi cuvant cu cuvant aceleasi comentarii la partida Capablanca-Alehin, practic copiate din cartea in discutie.
    Concluzie : acel ( fie vorba intre noi…) este doar o vorba aruncata fara a cunoaste. Modul simplist in care sunt prezentate ideile si comentariile pot induce in eroare. Vis-a vis de ceea ce ati afirmat :” Nu tot ce arata bine, e bine imbracat si invelit, este in regula, De aceea trebuie sa ne alegem foarte bine materialele de pregatire.”, aveti perfecta dreptate, nici nu stiti ce adevar spuneti, doar ca fara sa stiti, se refera la cu totul altceva.

    PS : In legatura cu rugamintea dvs., in situatia in care v-ati depus fara lupta sabia in mainile unui mare conducator de osti si aveti binecuvantarea lui, nu vad de ce nu apelati la sprijinul domniei sale. Doar simpla curiozitate nu este un argument. Eu ii ajut pe cei nevoiasi. Cei puternici se ajuta intre ei.

    Cu aceeasi stima,

    ianuarie 2, 2016 - 1:40 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    @ #71 Marius Ceteraș

    Nu mi-am propus niciodată ca sa fac o lista exhaustiva a “lipsurilor” despre care m-ai întrebat. Dar, de-a lungul timpului am observat ca exista o serie de deficiente care se repeta cu mare frecventa:

    Valoarea figurilor si proprietățile lor. Cu oarecare excepții, nimeni nu stia/stie EXACT care este valoarea precisa a Turnului (toti recita ca 1Turn = 5 pioni si gata! Oare?), care este raportul Nebun versus Cal si cum si cat se modifica de-a lungul partidei, cat valorează EXACT o Calitate, care este Echivalenta in pioni a figurilor si, mai ales, cum FLUCTUEAZĂ Echivalentele Materiale, modificarea raportului dintre figuri de-a lungul partidei, in diferitele faze alei ei: deschidere, joc de mijloc, final. Foarte putini au stiut precis cum variaza forta unei figuri aflata la a1, a2 (b1), b2, c3 si d4, in special la Nebun si Cal. Aveau/au o idee imprecisa, mai mult sau mai putin vaga, niciodată EXACTA. Am si acum declarația semnata a unui junior de top, GM acum, care pe la 13/14 ani se jura ca un Cal valorează numai 2 (doi) pioni, iar Nebunul 3 pioni. Si de aceea nu schimba niciodata nebunul pe cal. Si venea dupa cel putin 4 antrenori. Primii nu l-au invatat corect, iar ceilalti antrenori nu au verificat bagajul lui de cunostiinte.

    Aprecierea poziției si alegerea planului de joc Aici chiar este nenorocire curata. Mai toți vin cu Matzukievici (carte slăbuța) sau Aagard “tocit” punct cu punct, dar…. niciunul NU poate aprecia CORECT o poziție. Cei mai buni dintre ei apreciau corect maxim 3-4 pozitii din 10 si aceasta daca erau pozitii relativ simple.

    Premizele atacului la Rege Din nou la un nivel submediocru, nimănui nu ii este clar necesitatea controlării sau blocării centrului, de asemenea ce înseamna sintagma “superioritate de forte pe flancul unde se ataca”. De asemeni cat de mult poate fi slăbita poziția regelui propriu atunci cand ataci cu pionii de la rocada si mai ales, CAND poti ataca cu pioni de la rocada si cand NU poti.

    Aproape toate elementele strategice legate de DINAMICA figurilor, de INIȚIATIVĂ Este la fel ca povestea cu Yeti-omul zapezilor, toata lumea a auzit, nimeni Nu l-a vazut

    Jocul in pozitii cu Avans de Dezvoltare Identificarea lui, Etapele precise de urmat pentru valorificare, Mijloacele tactice cele mai frecvente, etc. Tot Yeti-omul zapezilor.

    – <APĂRAREA si tehnici de aparare Prevenția, Fuga regelui de pe flancul atacat, schimburile INTELIGENTE pentru micșorarea fortei de atac, contra-atacul, construirea “fortaretei” jocul la Pat, etc Aproape nimeni nu se ocupa de acest capitol important. Toti antrenori se multumesc sa-i invete sa nu puna piese in priza si cu asta, basta!

    SCHIMBUL: oportunitate, modalitati si tehnici de efectuare, eliminarea prin schimb a figurilor active, schimburi care trebuiesc evitate Never, ever. The Dark Side of the Moon….

    FINALURI COMPLEXE de toate tipurile Iarăși pauza totala, cateva cunostinte sporadice in finalurile de turnuri si de pioni, nimic in celelalte..

    Ma opresc aici, NU vreau sa-l supăr cumva pe domnul Jugaru, trecand iar si insistand la Matematici Superioare, materie care nu se bucura dupa spusele sale, aici si acum, de popularitate. Intorcandu-ne la Aritmetica, m-am lovit de si faptul ca lipsesc, de regula, mai toate cunostiintele de stategie legata de Dinamica, de Initiativa, de Aparare, cunostinte care sa transcenda simplele slabiciuni de pioni, de campuri sau conceptul de Nebun Bun-Nebun Rau (desi si pana si acesta este aproximativ cunoscut), de Cal la Marginea…

    Imi este mai simplu ca sa spun care est, de regula, bagajul general de cunostinte cu care au venit:

    -TACTICA si procedee tactice, toate tipurile de combinații (cel mai bine reprezentat domeniu, de multe ori excelent)

    -FINALURI ELEMENTARE de pioni si de turnuri (toate la un nivel mediu, acceptabil) dar NU si Finalurile Complexe sau finalurile de Cal, de Nebun, Nebun contra Cal; de Dame.

    – STRATEGIE ELEMENTARA, numai cursul primar si aceasta destul de “gaurit. Ceva “pion izolat central- isolani” dar numai si NUMAI in forma a3,b2, d4, f2, g2, h2 contra a7, b6 e6, f7, g7, h7, structuri clasice gen “atacul minoritatii”, cate putin despre centru de pioni, cum se sparg lanturile de pioni, sumar despre perechea de nebuni si felul cum se ocupa coloanele deschise….(clasele I-IV)

    -Un repertoriu de deschideri potrivit cu nivelul categoriei de varsta la care participa, dar insuficient pentru turneele de seniori.

    N.B. Tot ce ti-am insirat eu mai sus eu este valabil pentru perioada de pana acum 5 ani, pana in 2010 de cand am preluat ultimii juniori de performanta. Acum banuiesc ca s-au intamplat schimbari majore in tehnicile de predare a sahului si ca, noile generatii de antrenori acopera din plin SI aceste carente “istorice” de pregatire a juniorilor. S-au citat tot felul de metode si de programe de predare pe aici, am ramas mut de admiratie. Sper sa traiesc suficient de mult pentru a vedea noile generatii de juniori evoluând cu succesMAI ALES pe plan international. Ce facem in ograda noastră, cat de tare ne batem intre noi, este destul de lipsit de importanta; seamana oarecum cu campionatul de oina al României, nu-i asa?

    Eu unul, NU dau importanta CIV-ului sau pe Elo-urilor de la 1300 pana la 2000, obținute jucând numai cu juniori sau in turnee pe plan local, nu au semnificație, este campionatul de oina al Romaniei. In opinia mea, contează STRICT numai Elo-ul căpătat dupa participări repetate la turnee internaționale (de juniori sau open). Numai Elo-ul obținut jucând “afara” si mai ales CU seniori ne pot da un indiciu elocvent si REAL despre forța de joc, cunostintele si perspectivele juniorului/lor. Aceasta este o certitudine, rezultatul a 40 de ani de antrenorat, NU o simpla părere a cuiva care antrenează in chip de “violon d’Ingres”. No offense meant!

    PS Am scris iar pe tableta. Scuzati eventualele greseli!

    ianuarie 2, 2016 - 3:36 pm Raspunde
    • luciangilea

      În primul rând, La mulți ani!
      Îmi amintesc ca acum vreo 3-4 ani, la o finală de juniori, domnul Pavlov, în calitate de antrenor federal ne spunea antrenorilor de juniori ca aceștia au o mare poftă de muncă dar cunoștințe minime. Ne dadea o la fel de mare listă cu minusurile juniorilor noștri iar când s-a pus întrebarea “unde să găsim materialele bune și care sunt acestea”, răspunsul a fost foarte vag, fiecare trebuind să se descurce cu ce are.
      Acum vin si îl rog pe domnul Ghindă să ne dea si ceva titluri și autori pentru fiecare ” neajuns” observat de dansul la juniorii noștri.
      Poate așa ne ajuta pe unii să găsim materiale, pe alții să le selecționeze, etc.

      ianuarie 2, 2016 - 4:20 pm Raspunde
  • Marius Ceteras

    @82 Mihai Ghinda

    Domnule Ghinda, va multumesc pentru raspuns. In cea ce ma priveste, am dat “Print” mesajului dumneavoastra, sa fiu sigur ca il voi mai reciti din cand in cand 🙂

    ianuarie 2, 2016 - 4:45 pm Raspunde
  • Baratosi Daniel

    @ Anuta Laurentiu

    Multumesc pentru raspunsul direct si sincer!

    Am sa ma uit peste ceea ce ati spus Dvoastra si am sa o fac cu mare placere. Eu vorbeam despre editia tradusa in limba romana; acolo apar o serie de greseli de intelegere, iar noi le predam, fara sa ne dam seama ca putem sa creem lacune in gandirea copiilor. Nu stiu cati dintre antrenorii din Romania au apelat la editii revizuite. Daca faceti Dvoastra acest lucru, toata stima.

    ianuarie 2, 2016 - 5:08 pm Raspunde
  • Vlad Jianu

    La multi ani!
    Voiam sa scriu ceva de cand am vazut ca s-au inceput discutiile despre cartea lui Karpov, dar am tot amanat.
    Fiecare cu parerea lui, dar eu am folosit-o, i-am gasit greselile si am invatat ce mi-a trebuit. Este una dintre cartile preferate si recomandarea mea in scopul invatarii ideii de apreciere si plan de joc. Nu este o carte lipsita de greseli asta e clar, la fel ca oricare alta, dar atata timp cat suntem suficienti de abili sa folosim ce trebuie din ea avem cu ce lucra. Concluzia mea in raport cu cartile si dvdurile de sah, este ca nu exista material gresit ci doar material gresit predat. Cine vrea sa discutam fix exemplele lui Daniel, Winter/Capablanca vs Alekhine sunt disponibil si va arat cum trebuie intelese si predate. O sa fiti mai prudenti inainte de a folosi un cuvant categoric precum “gresit”!
    Ca o completare, consider combinatiile pe care toate lumea le adora, fiind pozitii ce puteau fi evitate de catre adversar. Dar acesta a gresit si a permis combinatia. Este cartea de combinatii plina de greselile neplublicate ale adversarilor? E retorica.
    Deasemenea fiti ca Ion. Ion nu critica peste eloul lui.

    Pentru celelalte aspecte, voi reveni.
    Spre exemplu la cantonamentul de la Snagov am lucrat cu mare parte din juniorii enumerati de voi.

    ianuarie 2, 2016 - 6:32 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    @ Marius Ceteras

    Draga Marius, tin sa te asigur ca în 2009, atunci cand am inceput noi doi sa colaboram cu Mihnea Costachi si Sechereș, juniorii TAI au fost printre cei mai bine pregatiți juniori pe care i-am preluat vreodată. Tu intotdeauna ai făcut o muncă serioasă, sistematică, motiv pentru care, așa cum știi foarte bine, eu te-am apreciat și recomandat peste tot.

    Pentru ceilalți de pe ScC, la ”instigarea” lui Marius (care intrase în politică adânc in politică și nu prea mai avea timp) și prin decizia domnului Ionuț Dobronăuțeanu, președintele de atunci al FRȘah, am început din 2009 (sau 2008 , Marius stie mult mai bine, le ”are” cu statisticile) un program de exact 24 de ore lunar cu Mihnea Costachi, program finanțat de FRSah, care plătea lunar cca 100 de Euro (impozabili) pentru cele 24 de ore de antrenament, cca 180-200 de ore de antrenament anual. Federația plătea ceva peste 4 Euro pe ora de antrenament, adică cam de 7-8 ori mai ieftin decât pretind alti tehnicieni de top, romani (chiar mai mult, străinii). Va spun aceasta ca să nu credeți că m-am decis să lucrez cu Mihnea pentru avantajele materiale, într-un fel am sponsorizat și eu pregătirea lui, nu-i așa?

    @ Gabriel Popescu

    Am fost impresionat de talentul lui Mihnea, de pasiunea pentru sah, de puterea lui deosebită de muncă, de firea și caracterul lui, de parinții lui deosebiți (lucru de mare importanță pentru mine, așa cum am mai scris), iar faptul ca venea de la Marius, pentru care aveam si am un respect si afectiune aparte, (in ciuda ciorovăielilor noastre nesfârșite) era deja un extra-bonus. Acestui program al FRSah, de pregătire al lui Mihnea Costachi, i-a pus capat Mariana Ioniță, imediat ce a devenit președinte-surogat al FRSah, din motive care scapă înțelegerii mele. I-a pus capăt exact în momentul în care Mihnea era gata de ”lansat la apă” în arena internațională. Asimilase aproape complet mai toate temele strategice importante, multe finaluri complexe si avea un repertoriu de deschideri potrivit pentru turneele internaționale, repertoriu din care mare parte este folosit și acum la finele lui 2015. Ca probă ca Mihnea și Marius au încredere în ce l-am învățat eu și în materie de deschideri este că recent, jucând împotriva lui Ognean la openul Arad 2015, Mihnea a folosit Atacul Averbakh din Indiana Regelui, învățat de la mine împreună cu Secheres, desi era evident ca eu îl voi pregăti pe Mihnea Ognean la această varianta. A rezultat o partidă foarte agitată, pe care care Mihnea I (Mihnea II este Mihnea Ognean, Mihnea III este/era Mihnea Coman) a câștigat-o după o încăierare generală, care mie mi-a plăcut mult. După încetarea colaborării cu federația, am continuat pregătirea cu Mihnea, care trecuse la noi la AEM, până la Finala de juniori din 2013, care a fost ultimul concurs în care l-am antrenat și pregătit pe Mihnea, Marius preluând din mers ștafeta și aducându-l (singur sau in colaborare) pe Mihnea acolo unde este acum.

    Spun toate acestea pentru a-l lămuri pe dl. Gabriel Popescu asupra cauzelor si modului evoluției lui Mihnea și al Elo-ului acestuia, ca și pentru a-l scuti pe Marius să facă din modestie, slalom printre întrebările spinoase, cu răspunsuri ”incomode”. Mai trebuie să menționez, domnule Popescu că juniorii nu sunt simple anvelope, bagi pompa cunoștințelor in ei si se vor umfla imediat corespunzător. Întotdeauna va exista un timp-platformă, o perioadă statică de asimilare a informației șahiste, mai ales dacă aceasta este în cantitate mare. Trebuie și o perioadă de adaptare a psihicului cu un nou antrenor, cu un alt mod de a gândi șahul, Mai ales dacă este un mod ”neortodox”, bazat pe lungi analize și introducerea de concepte noi, oarecum greu de digerat la început. Daca o sa aveți posibilitatea și răbdarea să analizați partidele juniorilor care au lucrat cu mine, ale lui Istrățescu, Pârligras, Murariu, Lupulescu, Chirilă, Costachi, Posedaru, Bârnaure, Ognean etc., etc., veți vedea că se aseamănă foarte mult ca stil. Absolut toți joacă un șah agresiv, curajos, combinativ, căutând mereu inițiativa încă de la prime mutari, un șah cu profunde motivații strategice, bazat întotdeauna pe poziții ”sănătoase” și cu o tehnică excelentă de final pentru realizarea avantajului. Marea majoritate au si un repertoriu agresiv si bine pus la punct de deschideri. Imi place să cred că nu este o simplă coincidență similitudinea cu stilul meu de joc! Sunt și unele avantaje în a avea un antrenor care este/a fost un puternic jucător de concurs. Nu am petrecut degeaba 25 de ani prin diverse echipe naționale. Am avut, sper, ce să împărtășesc elevilor mei….

    Sper cu această ocazie, să mai terminăm cu insinuările, cu atacurile piezișe, din alunecare, m-am săturat să tot răspund la tackling-uri. Dacă doriți neapărat, am să mă străduiesc să fac o fișă personală a fiecărui elev avut, ce și cât a învățat de la mine, câte medalii și titluri a lua și cât i-a costat aproximativ pe părinti. Dacă imi dați mai multă vreme, 2-3 ani, am să fac și un calcul precis, cât a costat, fie clubul, fie Federația, fie părinții, fie pe toți împreună, fiecare medalie, fiecare titlu de campion național, european sau mondial (de școlar sau FIDE) ca și titlurile internaționale FIDE (defalcate pe norme 🙂 ) Asta dacă am să pot reconstitui toate zeci, poate sute de rezulte premiate.

    ianuarie 2, 2016 - 7:19 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    @ Lucian Gilea.

    1) Mircea Pavlov NU mai este antrenor federal de peste 20 de ani. Nu stiu in ce calitate a vorbit, dar antrenor federal este cam demultișor GM Ionescu Constantin, iar înaintea lui a fost IM Andrei Cioară.

    2) Imi pare rau, dar dacă ar trebui să vă dau o bibliografie selectivă pentru TOATE lipsurile pe care le-am observat, ar trebui să stau să câteva zile ca să fixez fiecare carte de șah pe care am citit-o la respectiva eroare de pregatire. Apoi să scriu multe titluri și autori câteva ore bune. Și toate astea pentru ce? Ce veți face voi pentru mine, în contrapartidă, pentru multele ore de muncă petrecute ca să vă scutesc pe domniile voastre să citiți și să decideți singuri ce vă trebuie, IN CUNOSTINTA DE CAUZA?

    Puteți cere sprijin tehnic de la FRSah, dacă acesta este intr-adevăr scopul vostru, acela de a corecte eventuale erori de pregatire. Eu i-am spus lui Marius ce cred eu, ce erori am identificat, lui Marius i-a plăcut, nu trebuie să ma justific cu citate din cărți. Nu-mi aduc aminte să fi preluat vreun junior din pepinierele gălățene, dar sunt sigur că ai domniilor voastre sunt impecabili din punct de vedere tehnic, NU m -am referit la ei 🙂 .

    ianuarie 2, 2016 - 7:41 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Vlad Jianu dixit:

    Cine vrea sa discutam fix exemplele lui Daniel, Winter/Capablanca vs Alekhine sunt disponibil si va arat cum trebuie intelese si predate. O sa fiti mai prudenti inainte de a folosi un cuvant categoric precum „gresit”! …..

    …..Deasemenea fiti ca Ion. Ion nu critica peste eloul lui.

    1) Eu unul sunt MARE amator să discutăm aceste exemple, aș dori să aflu dintr-o sursă autorizată, să-mi explici cum trebuiesc înțelese și predate. Bineînțeles că, mențin cele spuse la cursurile de antrenori (Daniel are dreptate) aprecierile făcute de Mațukievici la diagramele inițiale ale pozițiilor analizate sunt făcute neglijent, complet superficial. Se vede ușor in special la Winter-Alekhine, unde sunt de-a dreptul GREȘITE și ”ușurele” și superficiale la Capablanca-Alekhine.

    2) Sunt curios: ”cine este Ion” aici pe ScC, care dintre noi anume? Avem o gama largă de Elo-uri, iar al meu sigur l-a depășit pe cel al lui Mațukievici ( știm cu toții că Tolea Karpov nu a scris nici măcar un cuvânt). Pot oare critica nepedepsit? 🙂

    ianuarie 2, 2016 - 8:20 pm Raspunde
  • Anuta Laurentiu

    @ Baratosi Daniel

    Puteam sa mint si sa spun ca am lucrat dupa editia revizuita din 2010, dar nu-mi sta in fire. Cred ca nu ati inteles, sau nu ati citit tot textul in engleza. Revizuirea nu a constat in corectarea unor greseli, ci in adaugarea unor noi capitole si in renuntarea la unele partide mai vechi, iar cartea a fost reeditata de vreo 4 ori (atat de “slabuta” este). Am folosit traducerea romaneasca ( in patru fascicole), care traduce ad-literam
    varianta „Evaluation of Position and Planning” . Ati mentionat doua partide pline de comentarii gresite. Pentru ca eu am demontat parerea dvs. ca , Karpov este strain de continutul acestei carti, si am adus argumente clare,am sa va rog sa va argumentati afirmatiile pe cele doua partide mentionate ( macar pe Capablanca-Alehin), expunand acele greseli grave care creeaza lacune in gandirea copiilor. Concret.
    Afirmatiile fara lucruri concrete raman doar vorbe.Va multumesc anticipat.

    ianuarie 2, 2016 - 8:46 pm Raspunde
  • Vlad Jianu

    Dle Ghinda,
    Nu stiu cum lucrati dvs, dar eu unul sunt ajutat de carte, eu nu preiau ce este in carte.
    Citesc suficiente carti de sah, nu am gasit una perfecta, dar m-au ajutat toate. Nu am gasit o carte de calcat in picioare. Nici macar pe-a lui Marius, care mi-a placut.
    Cand vad un exemplu, il iau, il vad cum e in carte rezolvat, apoi il fac dupa intelegerea mea, asistat desigur. Daca autorul a gresit, pare rau pentru el, la elev ajunge varianta si aprecierea care trebuie nu cea care este data in carte. In conditiile acestea doar explicatiile pot fi gresite, iar acelea apartin fie autorului fie antrenorului care preda acel exercitiu.
    In conditiile acestea unde anume sunt gresite cele 2 exemple? Concret.

    Ion este un personaj nou, fictiv, dat drept exemplu.

    E ciudat, dar vad ca singurul care chiar s-a interesat de aceasta carte este dl Anuta. Cititi ce a zis si dansul.

    ianuarie 2, 2016 - 9:13 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Buna seara Vlad,

    Am sa ma apuc in seara aceasta sa scriu in ChessBase aprecierile lui Mațukievici si contra-argumentele mele. Sper sa-l conving pe dnul Ceausescu să le publice împreună cu diagrama poziției. Dacă ma gândesc bine, tot eu va trebui sa scriu mai mult decat tine. Sper sa-mi raspunzi la fel de amănunțit 🙂

    Nădăjduiesc că ai glumit atunci când mi-ai spus sa citesc mesajul dlui Anuta. Nu le citesc niciodată, never ever!

    Atunci cand am inițiat threadul acesta am promis și a rămas stabilit că toată lumea are dreptul la o opinie proprie, fără să fie luat/ă la bășcălie și că nu se vor face discriminări in funcție de Elo, titluri sau alte criterii. De aceea am întrebat ce este cu Ion și cu Elo-ul lui limitativ, care nu ii permite sa critice. Probabil că NU ai citit că toți suntem egali la acest workshop, antrenori, părinți, juniori/oare…

    ianuarie 2, 2016 - 9:48 pm Raspunde
  • Vlad Jianu

    Insist sa fim egali, astfel incat fiecare opinie sa conteze.
    Pierdeti mult ca nu-l cititi pe dl Anuta. Daca nu ar crede ca lumea se ia de dansul si ar fi mai lejer, oricine ar putea discuta cu dumnealui. Dansul zice(rezumand) pe surse editoriale ca A.Karpov a contribuit si el la carte.
    Sa stabilim pozitiile din cele 2 partide:(acestea servesc titlului)

    2kr3r/pppqnp2/2nb2pp/3p4/3P1P2/2PQB1NP/PP2N1P1/2KR3R w – – 0 16 1.Thf1?-
    2rq1rk1/1b1nbpp1/p3pn1p/1p6/1P1N3B/P1N1P3/4BPPP/2RQ1RK1 w – – 0 1 1.Ng3?!-

    Nu vreau sa va suparati, nu va atac, analizam 2 pozitii si vedem daca putem pe baza lor sa invatam ceva pe cititori. La sfarsit, daca acestia nu inteleg nimic, cartea, exemplele prezentate si explicatiile aferente sunt de 2 lei.(aici puteti reformula dvs)
    O sa public si eu apoi analiza cu comentarii si explicatii. Nu mai am de analizat variante, am doar de scris in cuvinte ce mi se pare relevant. Sunt curios sa vad cati vor putea beneficia de analizele noastre.

    Nu este un concurs in care exista un invingator(cel putin asa vad eu lucrurile), dar vor fi 2 puncte interesante de vedere.

    ianuarie 2, 2016 - 10:15 pm Raspunde
  • luciangilea

    Dle Ghinda

    “Și toate astea pentru ce? Ce veți face voi pentru mine, în contrapartidă, pentru multele ore de muncă petrecute ca să vă scutesc pe domniile voastre să citiți și să decideți singuri ce vă trebuie, IN CUNOSTINTA DE CAUZA?”…..”Nu-mi aduc aminte să fi preluat vreun junior din pepinierele gălățene, dar sunt sigur că ai domniilor voastre sunt impecabili din punct de vedere tehnic, NU m -am referit la ei 🙂 .”

    Este destul de greu sa fi preluat jucatori din pepiniera galateana pentru simplul motiv ca sahul in Galati s-a relansat acum vreo 5 ani, pana atunci juniorii galateni erau gasiti in clasamente undeva dupa jumatatea clasamentului. Astfel, juniorii care acum ar avea vreun cuvant de spus (vecini cu performanta) au undeva in jur de 10-11 ani, deci poate abia acum sau in viitorul apropiat sa va “bata la usa”.
    Pe de alta parte, nu am vrut decat sa ne ajutati. Ce vom face pentru dumneavoastra? Pai oare nu ati dori ca atunci cand veti fi cautat (nu numai de galateni, ca aici cred ca citesc mult mai multi) elevii respectivi sa aibe cat mai multe cunostinte aprofundate?

    Nu, juniorii antrenati de mine nu sunt impecabili, au lacune si sunt primul care recunosc. De asta va cer ajutorul (dvs si celor cu experienta). Si sa fiti sigur ca atunci cand voi crede ca nu ii mai pot ajuta le voi recomanda alti antrenori, bazandu-ma pe referinte (si da, sunteti si dumneavoastra pe acea lista – la naiba, din cauza unui galatean pe care l-ati antrenat)

    O seara buna

    ianuarie 2, 2016 - 10:17 pm Raspunde
  • Marius Ceteras

    @91 Vlad Jianu

    In urma cu vreo 10 ani foloseam si eu foarte mult cartea lui Matzukevich. Chiar daca are si exemple mai putin reusite, cartea are si capitole foarte bune. In ultimul timp eu am folosit in special capitolul 7 din carte, acela referitor la restrangerea mobilitatii figurilor si care mi se pare foarte bun pe acest subiect. Cum acel capitol ocupa jumatate din carte, cartea merita o nota buna dupa parerea mea.

    ianuarie 2, 2016 - 10:45 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    @ Lucian Gilea

    Prietenul meu, IM Cătălin Cârmaciu, gălățeanu meu neastâmpărat, NU prea era junior când am început să lucrăm. avea douăzeci și …ceva și era bine mersi, angajat cu normă intreagă, știm noi bine unde 🙂 . De aceea nu l-am menționat….

    Dacă vreți să vă fiu în mod REAL de folos, întrebați-mă cu (target) țintă precisă, nu chestiuni de largă respirație. In principiu eu am propria mea viziune despre șah, CE, CUM și CÂT trebuie predat. Nu am urmat niciodată vreo metodă sau programă precisă, pas cu pas, mă adaptez la necesitățile ”clientului”, care vine deja cu un bagaj oarecare de cunoștințe. Corectez ce este greșit (după părerea mea) adaug unde este incomplet si predau unde este locul viran, pentru a se completa armonios cu restul construcției. Nu pot spune că am început vreodată cu lecția 1 și să fi continuat neabătut până la lecția 250. Caut să folosesc tot ce este util din ce au predat antrenorii dinaintea mea, nu vreau să reiterez cu șahistul cunoștințele deja căpătate de acesta. Este ușor pentru mine să-mi dau seama la analize, care sunt petele albe de pe hartă, care trebuiesc cartografiate și unde nu are rost să insist numai de amorul artei, ca să pot zice că se poate bifa că am făcut și lectia 175.

    In principiu imi plac in special mai toate cărțile lui John Nunn, Keres si Ludek Pachman, O parte din Dvorețky, John Watson și Aagard. Pot ca să vă înșir alte 30 de nume, dar ce rost are, nu vreau să impresionez pe nimeni. NU trebuie să vă lipsească din bibliografia de predare cele 3 volume ale partidelor lui Botvinnik (versiunea in limba rusă sau o traducerea acesteia) sau măcar ”Partidele Alese”, stia Mihail Moiseevici un sah de construcție uluitor….Oricum, părerea mea este să citiți cât mai mult, fiind deja șahiști acest lucru vă va face plăcere. In momentul in care dați peste un capitol sau o temă interesantă, pac cu paginile respective la scaner sau pdf sau Chess Base și va veti face o cartotecă proprie, originală, pe care să o cunoașteți și s-o indrăgiți. Eu așa am făcut, de multe ori neglijând sa trec cartea sau autorul. Dat fiind că eu NU scriu cărți despre șah, nu există pericolul de a plagia, fie și neintenționat….O mare parte din ce știu, sălășluiește deja cuminte in capul meu, nu trebuie să scotocesc toată ziua prin cărțile altora.

    ianuarie 2, 2016 - 11:08 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Domnilor, un vechi dicton medieval spunea: ”….de gustibus et coloribus non est disputandum”. Eu am spus că Aprecierea …și Alegerea…lui Mațukievici este ”slăbuță”, că are greșeli, naivități și inexactități. Vouă, Vlad și Marius, va place. Totul este perfect: ” We agreed to disagree and we may carry on with our lives. Fii liniștit Vlad, NU am de ce să mă supăr, imi place să fiu contrazis cu argumente logice pe orice teme care le cunosc (No Math, please!) Toți elevii mei pot să confirme, prima lucrul pe care li-l spun este să mă verifice tot timpul și să nu piardă ocazia să ma contrazică, ori de câte ori cred că au dreptate.

    Presupun că dacă vom controbăi prin capitolele: filme, actrițe, categorii estetice și etice, literatură, echipe de fotbal, pictură, partide politice (fără rea intenție, Marius 🙂 ) vom găsi încă o mie de alte subiecte pe care să ne contrazicem, certăm, eventual și să ne păruim dacă ajungem la politică – asta a fost cu intenție Marius 🙂 . Nu văd de ce cărțile de șah ar face excepție!

    Suum cuique!

    ianuarie 2, 2016 - 11:41 pm Raspunde
  • Anuta Laurentiu

    @ luciangilea : 🙂 🙂 🙂

    ianuarie 2, 2016 - 11:51 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    @ Vlad Jianu

    Am copiat in Chess Base diagrama de la partida Winter – Alekhine 1936, care cuprinde comentariile integrale ale lui Matsukevich. I-am trimis-o lui Iulian cu rugămintea s-o publice într-un thread/articol/șir (whatever!) separat ca sa nu amestecam merele cu perele si juniorii & creșterea lor cu Matsukevich.

    Te rog sa fii amabil si sa-mi confirmi ca aceasta este poziția in discuție si ca esti in principiu de acord cu aprecierea si comentariile autorului. Dupa aceasta confirmare voi trimite si eu opinia mea despre pozitie.

    Noapte buna,

    ianuarie 3, 2016 - 12:56 am Raspunde
  • Anuta Laurentiu

    @ Vlad Jianu :

    Va apreciez pentru echidistanta si modul constructiv de a pune problema. Interesant ca am scris mesajul #90 fara sa va fi citit mesajul dvs.# 86 inainte. Asteptam cu interes comentariile la cele doua partide , chiar daca Dl.Ghinda nu o va face.

    ianuarie 3, 2016 - 1:27 am Raspunde
  • Gabriel Popescu

    @ 87 Mihai Ghinda

    Va multumesc pentru explicatii.

    “Sper cu această ocazie, să mai terminăm cu insinuările, cu atacurile piezișe, din alunecare, m-am săturat să tot răspund la tackling-uri.”

    In cazul in care aceste cuvinte mi se adreseaza, va asigur ca ma acuzati de intentii pe ca nu le-am avut.

    La acuzatia cu intrebari incomode ma declar vinovat. Nu am retineri in a pune intrebari incomode atunci cand consider ca sunt necesare clarificarii unei situatii. Totusi, in viitorul apropiat, asa cum ii spuneam si lui Marius, nu am de gand sa mai pun vreuna. Va dau timp sa vi se faca dor de ele. 🙂

    Intre timp, ma straduiesc sa mai gasesc ceva finantare pentru proiectul cu lectiile de sah. Cand reusesc, o sa va facem o propunere de colaborare.

    ianuarie 3, 2016 - 1:40 am Raspunde
  • Mihai Ghinda

    @ Gabriel Popescu

    In nici-un caz NU erai ținta acestui comentariu, m-am referit la ”moftangii” sterili, incapabili să scrie ceva constructiv, care faultează la limita expulzării de pe ScC. Nu mă tem de întrebările incomode. De răspunsurile la ele îmi este frică, de senzația stânjenitoare că poate am dat-o (iar) în bară! Dar, be my guest! intreaba-ma cate lucruri plăcute sau neplăcute vrei. Dacă pot, răspund, dacă nu, fac la fel ca Parlamentul….intru in vacanță prelungită. Nu lăsa să treacă prea mult timp până la următoarele intrebăr.i

    De abia aștept să colaborăm, imi plac provocările dificile, lansate de oamenii dedicați unui țel precis.

    ianuarie 3, 2016 - 2:00 am Raspunde
  • Anuta Laurentiu

    @ Mihai Ghinda :

    Aveti tot respectul si consideratia mea pentru activitatea dvs. de jucator si antrenor. Pentru asta va apreciez. Sabia insa prefer s-o tin in teaca pentru orice eventuala ” agresiune “. La intrebarea dvs.din mesajul catre Dl.Gilea :” Ce veți face voi pentru mine, în contrapartidă?”
    raspunsul este evident : veti avea aprecierea noastra a tuturor,pentru OMUL din dvs. si veti contribui la ridicarea valorica a sahului romanesc. Vi se pare prea putin ? S-ar putea sa castigati mult mai mult : un castig spiritual. Aveti liberul arbitru.

    ianuarie 3, 2016 - 2:09 am Raspunde
  • jugarul

    Domnule Ghinda,
    Sunt curios daca aveti o problema cu metoda, cu exemplele sau cu modul in care sunt tratate exemplele la Matukievici.
    Eu am inteles ca el ne propune sa invatam cum sa ne facem plan de joc dupa metoda lui Steinitz cu 7 criterii, am luat criteriile(stramband din nas ca-s cam multe si copiii nu le vor tine minte si o sa-i bage in ceata) si am trecut cartea la “prioritati de citit”insa ii tot dau amanare, pentru ca, comentariile la fiecare pozitii mi se pare si mie ca-s facute la plesneala si oricum nu ma lumineaza . Mi se pare interesanta insa folosirea exemplelor ca exercitii(copilul sa faca plan pe exemple).
    Vlad Jianu ne propunea(optional la ultima lectie online) si metoda lui Aagard cu 3 intrebari.
    Eu ma gandeam si la o metoda mai simpla pentru..aceiasi incepatori.. si astept parerile celorlalti despre ea “ce ar muta albul(4 dau mai multe mutari cu scop comun) daca negrul face doar mutari defensive si ce ar muta negrul daca albul ar face doar mutari defensive.

    ianuarie 3, 2016 - 1:40 pm Raspunde
  • Marius Ceteras

    Eu pentru stabilirea planului de joc nu folosesc in niciun fel termenul de “criteriu”, cu atat mai putin criteriile lui Steinitz. Suna foarte prost si greu de perceput de un copil, dupa parerea mea.

    Metoda dupa care predau eu are la baza ideea ca la alcatuirea planului de joc si la stabilirea mutarilor candidat elevii trebuie sa determine ce avantaje pot obtine, iar eu clasific avantajele astfel

    1) Avantaje cantitative: avantajul material (relativ si absolut) si superitatea locala de forte

    2) Avantaje calitative:
    – valoarea calitativa a regelui (siguranta lui, daca ne referim la jocul de mijloc, respectiv valoarea lui ca piesa activa in final)
    – valoarea calitativa a figurilor (care depinde de 4 componente: Mobilitate + Amplasament + Rol + Stabilitate = MARS)
    – valoarea calitativa a pionilor (a structurii de pioni)
    – initiativa (posibilitatea de a crea amenintari imediate)
    – avantajul de spatiu
    Permanent elevul trebuie sa caute modalitati prin care sa-si imbunatateasca valoarea calitativa a pieselor proprii si sa reduca valoarea calitativa a pieselor adverse.

    Evident le predau detaliat si modalitati de imbunatatire a valorii calitative a pieselor proprii si modalitati de reducere a valorii calitative a pieselor adverse pentru fiecare tip de piesa in parte (turn, nebun, cal, dama, rege, pioni)

    ianuarie 3, 2016 - 4:30 pm Raspunde
  • Vlad Jianu

    Metoda lui Aagaard nu se adreseaza incepatorilor. As folosi-o ceva mai incolo.
    Pentru inceput, orice metoda care-l face sa-si puna intrebari (ce face piesa asta, unde atac) e buna. Chiar si MARSul lui Marius.

    ianuarie 3, 2016 - 4:58 pm Raspunde
  • Gabriel Popescu

    In proportie foarte mare punctul meu de vedere cu privire la modul de stabilire a mutarilor candidat si a planului de joc coincide cu cel al lui Marius Ceteras. Imi place mai mult forma interogativa. Pot sa obtin initiativa? Pot sa castig spatiu? Care piesa are pozitia cea mai proasta? Care piesa o pot plasa cel mai incomod pentru adversar? Etc.

    Eu cred ca nu e asa greu sa inveti criteriile. Diferenta cred ca o face modul in care esti capabil sa raspunzi la intrebari de genul:

    Cat de important este fiecare criteriu (principiu) in acest moment?

    Care este criteriul (principiul) ce trebuie aplicat in acest moment?

    Care este ordinea de mutari care pune cea mai mare presiune pe adversar?

    Care este ordinea de mutari care ascunde cel mai bine planul meu de joc?

    Care este ordinea de mutari care imi permite sa urmaresc mai multe planuri simultan?

    Care este ordinea de mutari care imi ofera cea mai mare rapiditate in realizarea planului?

    Care sunt mutarile ce pot avea caracter ofensiv si defensiv simultan?

    Etc.

    Diferenta cred ca o face, asa cum imi pare ca sublinia si Dl. Ghinda intr-un comentariu anterior, PRECIZIA si CULTURA SAHISTA: capacitatea de a cuantifica precis importanta criteriului, a sti precis momentul in care trebuie sa iei o anumita decizie (spre exemplu deschidearea sau eliminarea tensiunii in centru), a cunoaste cat mai multe pozitii tip (idei, planuri, manevre etc).

    Din experienta personala, pot afirma ca pana la elo 2200-2300 nu e nevoie de mare precizie, cu exceptia celei de calcul, si nici de o mare cultura sahista. Dupa acest nivel “nu mai merge”. Mai sus de acest nivel imi pare ca devine necesar un volum mult mai mare de munca si ajutorul unui antrenor extrem de bun.

    ianuarie 3, 2016 - 7:06 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Marius, de ce “relativ” si “absolut” ar fi cuvinte mai usoare, decat “criteriu” ? Cred ca sunt concepte muuuult mai dificile, sunt greu de inteles si pentru 90% din populatia adulta a Romaniei 🙂 Altul trebuie sa fie motivul

    ianuarie 3, 2016 - 8:55 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    @ dl Anuta # 103

    Sunt surprins de mesaj. Ma gândesc la implicațiile sale.

    ianuarie 3, 2016 - 9:08 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    @ Jugaru # 104
    Metoda lui Matzu este OK, Exemplele sunt OK. Modul de tratare merita, pe o scara de la 1-la 10 o nota intre 4-5 si 6. Depinde, de la caz la caz. Daca vei citi articolul meu referitor la partida Winter-Alekhine Vei intelege perfect ce vreau sa spun, Cred ca vei afla unele lucruri interesante……

    ianuarie 3, 2016 - 9:12 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    @ Gabi Popescu # 107
    Marius # 105

    Din moment ce generațiile actuale butonează smartphone-uri si tablete de pe la 3-4 ani, nu vad de ce i-as trata ca pe niste potențiali ratati, niste mediocri. Eu le pun in brate bagajul normal de cunostinte de la inceput, din momentul cand facem prima lectie. Le explic, eventual, ce înseamna cuvintele mai deosebite si trecem imediat la treaba. Vorbesc cu ei exact in același fel in care scriu aici, mai putin maximele si citatele 🙂 Nu cred ca trebuie creat un limbaj special pentru copii si nici o terminologie rudimentara. Cu Mihnea II (Ognean) asa am procedat de la 6 ani si surpriza, copilul a asimilat tot fara probleme. Si Mihnea I Costachi sau Mihnea III Coman (care cerea numai muzica simfonica la antrenamente), Andrei Dolana, Mircea Talu au avut parte de regim pt adulti. Nu s-a plâns nimeni ca nu intelege, nu au protestat părintii sau ceilalti antrenori …

    Revenind la Întrebările pe care vrei sa le pui, Gabi sunt mult peste cota de avarie. Întrebările sunt mult mai putine si efectiv mai simple, dat fiind ca nimeni nu aterizeaza din cer in pozitie, o stie de mai multe mutari:

    Care sunt noile caracteristici ale poziției, ce s-a schimbat?
    S-a modificat planul de joc?
    Ca trebuie sa fac pentru a acoperi cel mai mare număr de lucruri pe care le am trecute in caietul meu de sarcini, trecute din observațiile la mutările anterioare?
    Care sunt sarcinile prioritare?

    Urmează alegerea mutărilor candidat si justificarea lor tactica, daca este nevoie si Gata!

    Si chiar asa simplificat, este prea complicat pentru ei, Multi juniori muta repede din instinct, alti pentru ca nu au rabdare si altii pentru ca vor sa se distreze nu ca sa muncească ca la galere.

    ianuarie 3, 2016 - 10:00 pm Raspunde
  • jugarul

    “sa se distreze” mi se pare ca este pentru ei sine qua non si eu nu-i condamn, vorba uni prieten “daca nu te distrezi, degeaba”. Noroc ca pentru multi este distractiv si jocul si pregatirea chiar cand sunt facute metodic, dar nu rigid.

    ianuarie 3, 2016 - 10:16 pm Raspunde
  • Gabriel Popescu

    @ 111 MIhai Ghinda

    In general aveti dreptate. De multe ori insa juniorii nu prevad anumite mutari sau manevre ale adversarului si se trezesc ca picati din cer in pozitie. 🙂 Eu am trait de multe ori acest sentiment chiar si in momentele in care jucam cel mai bun sah al meu.

    Poate ca la un nivel si mai inalt totul se reduce la intrebarea “Fata de zecile de pozitii pe care le-am vazut si semanau cu asta, ea prin ce se diferentiaza?”. Zic si eu. 🙂

    ianuarie 3, 2016 - 10:38 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Pai de aia sunt juniori! Ca să nu ”prevadă” toate mutările sau toate planurile. ”Picatul din cer” este o caracteristică generală pe aici prin Balcani, nu-i asa? Suntem, vorba unui bun prieten al meu, ”Morți după muncă”. ”- Eu, (continua Mihai L.) aș fi în stare să mă uit 24 de ore in șir la cum lucrează ALȚI”

    Ai dreptate, la un nivel de peste 2550 2600, o bună parte din muncă este eliminată de simpla comparație a poziției cu imensa cartotecă din capul șahistului.

    ianuarie 3, 2016 - 10:55 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Domnilor Jugaru, Gilea

    Mingea este in terenul dvs. S-au terminat discuțiile despre cartea lui Matsukevich, putem reveni la problemele de pregătire care va interesau pe dvs. Asta dacă, bineînțeles, nu cumva s-au epuizat toate subiectele interesante pe aceasta tema…a formarii gândirii celor mici.

    ianuarie 4, 2016 - 11:53 pm Raspunde
  • luciangilea

    Buna ziua

    Daca tot mi-ati pasat am sa reintru in joc. Eu revin cu “problema mea” care cred ca este cea mai importanta. Poate nu trebuie dezvoltata aici, unde se vorbeste despre gandirea celor mici, asa ca imi cer scuze anticipat.

    Ce facem cu copiii care nu au bani si nu isi permit antrenori individuali, participari la turnee?

    Da, mai devreme sau mai tarziu ii vom invata sa gandeasca, vom ajunge la rezultate ori folosind metoda lui Gabriel Popescu, ori pe a lui Marius, ori altele mai simple sau mai complicate, vom specula la maxim lectiile oferite de Asociatia Pro Logos si lectorii sai insa daca nu avem un “sistem” bine pus la punct in care toti sportivii sa poata participa, multa munca va fi in zadar.
    Facand o comparatie, uitati-va in sistemul medical, avem doctori buni si foarte buni insa “sistemul” nu ii ajuta si nu vor face performanta in Romania.
    Pe de alta parte, ma uit pe site-ul Federatiei de sah din Republica Moldova si vad ca cheltuielile de cazare si masa ale sportivilor calificati in finala de seniori sunt acoperite de “sistem”, ca premiile sunt mai mari fata de cele de la noi (~ 6000 lei romanesti ptr locul 1), ca fiecare victorie este recompensata cu 1000 lei moldovenesti (~ 250 lei romanesti). Oare cum de acolo se poate oferi mai mult, o tara care primeste ajutoare de la noi?

    Consider ca ducem lipsa in primul rand de un cadru foarte bine organizat la toate nivelurile, seniori sau juniori, cluburi sau federatie, antrenori si instructori iar performanta sa fie recompensata. Iar cand spun performanta sa gasim diverse trepte ale performantei (medalii sau locurile 1-10 la Campionate Mondiale sau Europene, medalii sau lot national la Campionatele Nationale ale Romaniei, etc).

    Veti spune ca e treaba federatiei, poate ca da, poate ca nu, insa propunerile ar trebui sa vina de la noi iar federatia sa gaseasca solutii sa le puna in practica.
    Altfel, sahul fiind deja foarte selectiv (ai bani intri in joc, nu ai bani, ramai acasa) sa nu ajungem sa egalam numarul jucatorilor activi cu numarul antrenorilor (de oricare fel ar fi ei, de gradinita, scoala primara, gimnaziala, etc). UItati-va de ex cati juniori de performanta/perspectiva sunt in Romania si cati antrenori cu pretentii. Iar numarul celei de a doua categorie creste pe cand numarul primei categorii nu.

    ianuarie 5, 2016 - 2:50 pm Raspunde
  • Gabriel Popescu

    Imi place tema propusa de Lucian Galea si consider importanta gasirea unor solutii.

    Revin la rugamintea sa se deschida un articol nou dedicat fiecarei teme.

    Temele sa fie restranse ca sa permita cat mai mici devieri de la subiect.

    Se pot deschide mai multe teme simultan si fiecare alege ceea ce il intereseaza.

    ianuarie 5, 2016 - 3:50 pm Raspunde
  • Gabriel Popescu

    In alta ordine de idei, Dl. Mihai Ghinda a intrat in echipa de lectori Pro Logos.

    Incepand cu 18 ianuarie, va sustine lectie in fiecare zi de luni incapand cu traditionala ora 19.

    Ce tematica ati dori sa prezinte in cadrul lectiilor?

    ianuarie 5, 2016 - 3:53 pm Raspunde
  • Marius Ceteras

    Parerea mea ca tematica cea mai potrivita pentru lectiile de luni seara cu domnul Mihai Ghinda este “Atacul la rege”. Sa invete juniorii si cum sa dea mat, nu doar finaluri si strategie. 🙂

    ianuarie 5, 2016 - 5:10 pm Raspunde
    • ceausescuiulian

      Am mutat comentariile in noua postare deschisa pentru tematica ce va prezentata in lectiile live ale domnului Mihai Ghinda.

      ianuarie 5, 2016 - 6:00 pm Raspunde
  • Adi

    Buna ziua sunt un profesor de sah si doresc sa atrag atentia asupra pregatirii copiilor , o sa las un nr de telefon doritorilor de sah. 0732229337 Adi.

    septembrie 15, 2016 - 7:33 am Raspunde

Dă-i un răspuns lui Gabriel Popescu Anulează răspunsul

Adresa dvs de email nu va fi publicata.