Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah (30)

Pentru a afla cum vă puteti procura METODOLOGIA ANTRENAMENTULUI SAHIST si a vedea tabla sa de materii, daţi click aici

Aici puteţi revedea capitolele anterioare din

Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah de Volodia Vaisman, antrenor şi maestru internaţional

La cererea noastră, cunoscutul antrenor franco-român a acceptat să ne dezvăluie câteva din «secretele» formării jucătorilor de şah, desprinse din lucrarea sa fundamentală «Metodologia antrenamentului şahist», pe care am avut deja plăcerea s-o prezentăm pe site-ul nostru. Experienţa lui ca antrenor şi jucător ne-ar putea ajuta să inţelegem mult mai bine anumite concepte şi fenomene din lumea şahului, subiecte extrem de delicate şi de negăsit în vreo altă carte de specialitate.

Profunzimea analizelor făcute de el in domeniul antrenoratului, se regăseşte şi în aceste articole bine fundamentate, finisate cu minuţiozitate şi talent literar.

In ceea ce ne priveşte, suntem convinşi că impărtăşirea din experienţa şi ştiinţa de o viaţă a maestrului antrenor este un lucru îmbucurător şi sperăm că fiecare din voi va găsi o bună parte din răspunsuri la întrebările pe care vi le puneţi. Căci formarea şi perfecţionarea tinerilor generaţii de jucători şi jucătoare este o treabă lungă şi anevoioasă, care nu poate fi realizată decât de câtre animatori şi antrenori talentaţi şi bine pregătiţi, dotaţi de concepţii metodologice sănătoase şi temeinice. Serialul va continua câteva luni bune, cel puţin o dată pe săptămână . Cred că acest lucru trebuie să ne bucure, mai ales că mulţi dintre cititorii şahisti au pus intrebări şi probleme de această natură pe blog. Aşteptăm deci părerile voastre pentru a putea continua această inedită experienţă.


Elaborarea strategiilor de joc

Mult timp, jucătorii de şah se serveau numai de talentul lor şi de câteva cunoştinţe mai mult sau mai puţin sumare. Odată cu extinderea jocului şi dezvoltarea ştiinţei şahiste, ei au început să se sprijine mai mult pe experienţă şi cercetare, ceea ce a dat naştere la anumite concepţii, curente, chiar şcoli. Si, încetul cu încetul, s-a format un edificiu teoretic şi practic, exacerbat de-a lungul anilor de tehnicile de transmisie – imprimeria şi informatica.

.     Faţă de amatorul care acceptă cu plăcere tot ceea ce-i oferă poziţia,  jucătorul de competiţie posedă deja preferinţele sale: el îşi pregăteşte propriile sale «reţete»  pentru tot feluri  de situaţii şi se străduieşte să le impună în partidele sale.Este deja un pas important spre un joc ştiinţific, prin care încearcă să pătrundă în însăşi esenţa fenomenului şahist, să se libereze de atitudinea sa naivă faţă de tot felul de prejudecăţi păgubitoare, să se înarmeze cu o gândire independentă şi creativă care să-i permită să înţeleagă mai bine legile şi  mecanismele  deciziilor pe care trebuie să le ia la tabla de joc. Dar nimeni dintre noi nu poate cunoaşte totul şi să stăpânească toate mijloacele existente pentru a putea să se descurce în toate situaţiile. Fiecare jucător care se respectă are propria sa manieră de a combate şi, în faţa  imensităţii şi complexităţii şahului modern, suntem obligaţi să ne specializăm pentru a fi cât mai eficace.

Ajungem astfel  la  conceptul de strategie de joc care ne permite, nu numai de a nu juca orice, dar de a încerca să ne armonizăm propria personalitate cu specificul situaţiilor de pe tablă şi contra diferiţilor adversari. Astfel, din punct de vedere al rezultatului vizat, strategia cea mai  recurentă este de a juca la câştig cu albul şi la  remiză cu negrul. Aceasta se explică prin faptul că, chiar dacă prima mutare este departe de avea forţa unui serviciu de tenis, toată teoria deschiderilor este în întregime construită pe ideea demonstrării avantajului la alb.

Două strategii de joc cu albul s-au mult timp confruntat:

  • o primă strategie cu o dezvoltare extrem de agresivă şi asumarea de mari riscuri pentru a putea lansa imediat un atac contra regelui negru sau  desfăşurare unui «presing»  prelungit  contra  poziţiei  adverse.
  • într-un al doilea tip de strategie, deschiderea nu-i considerată ca  un obiectiv ci ca o etapă pregătitoare: de unde alegerea unei scheme aparent simple şi inofensive, fără tensiuni deosebite şi ducând  la poziţii echilibrate, în care  se contează pe trecerea  într-un joc de mijloc favorabil şi crearea condiţiilor necesare obţinerii victoriei.

Cu negrul, alternativele sunt – în mod  paradoxal-  mai diversificate:

  • menţinerea echilibrului într-o poziţie sănătoasă, cu speranţa obţinerii mai târziu a egalităţii  de şanse sau chiar a avantajului.
  • cedarea provizorie a zonei centrale pentru a putea  exersa  o eventuală presiune asupra  centrului de pioni advers.
  • o luptă faţă-în-faţă pentru a recuceri iniţiativa sau  a obţine  un contrajoc  prin  mijloace  clasice.
  • abandonarea iniţiativei centrale pentru a-şi putea degaja  forţele după propria sa schemă de dezvoltare.
  • închiderea centrului de pioni pentru a putea pregàti  rupturile de contrajoc pe flancuri.
  • schimbul rapid de dame şi, eventual, a încă câtorva piese  pentru a trece direct într-un final  complex.
  • tendinţa  de a provoca  repede  dezechilibre  prin diverse mijloace şi pentru nenumărate motive: structuri de pioni asimetrice, pion izolat în centru, pioni dublaţi, câmpuri slăbite,  diverse trocuri şi sacrificii de pioni sau de calitate etc.

Este clar că nu putem avea întotdeauna o singură si aceeasi strategie de-a lungul întregii partide. Si chiar dacă stim bine ce vrem, adversarul se va opune si deci, în mod fortat, pozitiile se vor schimba. In aceste conditii, este extrem de important ne variem jocul, ne adaptăm tot timpul, de unde si ideea de a sistematiza strategiile de joc în functie de stadiul  partidei.

In  deschidere:

Marea majoritate a amatorilor asimilează o bună deschidere cu cunoaşterea  teoriei deschiderilor, de unde o cursă demenţială spre asimilarea  punctuală de variante. Aceasta nu duce la nimic bun pentru că, înglodată într-un tratament pur analitic, cel mai adesea excesiv codificată şi cu judecăţi relative, această teorie bulimică nu ajunge decât să ne informeze fără să poată să se facă înţeleasă. Din fericire, există baze mult mai  solide pentru a putea juca primele noastre mutări, încarnate în principii cu acţiune generală şi idei strategice la nivelul sistemelor şi a grupelor de jocuri.

Principiile de bază:

  • mobilizarea cât mai rapidă posibilă şi pe poziţiile cele mai active a ansamblului forţelor noastre, asigurându-le un maximum de mobilitate  şi de intercooperare.
  • acordarea unei atenţii deosebite  zonei centrale, prin acţiuni de ocupare, control  sau subminare, fără însă a neglija  flancurile.
  • punerea regelui său la adăpost prin amenajarea unui sistem sigur de protecţie.
  • supravegherea structurii sale de pioni, evitând împingerile pripite sau slăbiciunile necompensate.

Teoria analitică a deschiderilor:

  • sistematizarea în cinci grupe: jocuri deschise (1.e4 e5), semideschise (1.e4 – alte răspunsuri), închise (1.d4-d5), semiînchise (1.d4 – alte răspunsuri), de flanc (celelalte prime mutări)
  • principalele deschideri ale fiecărei grupe.
  • sisteme de clasificare – indexare
  • caracteristicile şi ideile strategice ale fiecărei deschideri, planurile de joc la trecerea în jocul de mijloc.

Dar atenţie, chiar dacă ajungem să cunoaştem aproape totul şi să ne formăm certitudini de neclintit, mai devreme sau mai târziu vor apare  incompatibilităţi între propriile limite şi analizele  din cărţi – făcute de către şi pentru maeştri – şi pe care un jucător obişnuit nu le înţelege întotdeauna dar pe care, în schimb, le uită deseori.In faţa acestei situaţii,va trebui să ne asumăm răspunderea şi să ne decidem: astfel, în loc să devorăm la întâmplare  cunostinţe care nu pot să ne ducă decât în necunoscut şi la inactivitate, mult mai bine ar fi să încercăm să adaptăm variantele la nivelul nostru de joc şi de înţelegere şahistă,  la felul nostru de a ne exprima la tabla de joc şi, eventual, în funcţie de circumstanţe şi de particularităţile  adversarilor noştri. In zilele noastre, se ştie că deschiderea unei partide nu este un scop în sine ci o etapă care trebuie legată de celelalte, subordonând-o planului şi obiectivelor propuse.                

Principiul însuşi al strategiilor de joc în deschidere  nu  este încă bine explicat în metodologia şahistă. Atunci,  după ani de cercetàri şi de experimentări, am ajuns să elaborez un număr de douăzeci, sistematizate în funcţie de atitudinea noastră faţă de principiile de bază, enunţate mai înainte:

In  deschidere:

Respectarea reciprocă a principiilor: Indiferenţa faţă de spiritul principiilor:
  • sporirea metodică a avantajului primei mutări.
  • atacul în dezvoltare .
  • schimburile precoce.
  • căutarea egalităţii printr-o luptă pas cu pas si schimburi.
  • apărarea imediată.
  • contraplanul independent.
  • riposta anticipată.

  • abordarea hipermodernă.
  • faţa-în-faţă a unor deschideri independente.
  • deschiderile «în oglindă»
  • schemele «paspartu»

Tentativele de a brava principiile:

  • sarja intempestivă.
  • atacul fulgerător cu sacrificii.
  • jocul de gambit.
  • gambit contra gambit.
  • gambitul pozitional.
  • contratacul cu orice preţ.
  • arcul încordat .
  • deschiderile extravagante.
  • represaliile de lezprincipii.

Trecerea din deschidere în jocul de mijloc

Pentru a reuşi cât mai bine jocul nostru de mijloc, va trebui,  evitând pripeala operaţională, să ne pregătim  propria poziţie pentru tipul de acţiune proiectată şi să subminăm în acelaş timp capacitatea de rezistenţă şi de luptă a poziţiei adverse pentru a o putea ataca mai bine. Metodele logistice utilizate în poziţiile nedefinite la trecerea deschidere-joc de mijloc  sunt dintre cele mai diverse. Iată o succintă sistematizare a lor în patru mari capitole:

Avansarea pionlor centrali: Tranzacţiile şahiste
  • inaintarea in grup

  • pionul trecut central
  • pionul ghimpe în centru
  • curătirea zonei centrale
  • pasul în doi al pionilor centrali


  • schimbul de piese echivalente.
  • schimbul rapid al nebunului «prost»
  • trocul nebun contra cal pentru dublarea pionilor.
  • un cal pentru doi pioni centrali
  • calitatea pentru centru.
Reamenajările  figurale: Preliminariile angajamentului:
  • legarea timpurie nebun contra calul de rege
  • nebunul se retrage pentru a sări mai bine.
  • calul în avanpost central
  • reconvertirea nebunului blocat.
  • intrarea în joc al celui de al doilea turn
  • sacrificiul unui pion pentru câmpul său.
  • trocul compensator de turn contra cal
  • un pion pentru deschiderea linilor de actiune.
  • blocada figurală a centrului advers.
  • manevrele pe câmpurile-pivot centrale.

In  jocul de mijloc

Dacă deschiderea rămâne etapa pregătitoare a cărei crochii  conceptuale se prelungesc uneori mai departe, jocul de mijloc  începe cu  ruptura echilibrului şi a declanşării adevăratei lupte,  unde va trebui să ne decidem asupra  manierei de a juca:

Strategic- manevrieră– abordarea poziţiilor este mai prudentă şi metodică, cu respectarea valorilor  materiale şi poziţionale. SEMNIFICATIE Tactic – combinativă – jucătorul se lansează cât mai repede posibil şi fără a ţine cont de valorile poziţionale obişnuite la asaltul bastioanelor regelui advers.
– consideră partida «în mare»: concepţii, principii, idei şi planuri de joc care, combinând cunoştinţele jucătorului cu aprecierea concretă a poziţiei, fixează obiectivele  de atins. MIJLOACE – se sprijină pe iniţiativă, pe diversele forme de ameninţări, agresiuni,  atacuri şi contratacuri, asalturi,  sacrificii şi  combinaţii incluzând tot felul de mutări incisive şi penetrante, subtile şi viclene.
– joc mai puţin direct şi incisiv, putând trece uneori pe lîngă soluţii mai expeditive. DEZAVANTAJE – precipitaţie operaţională şi prea multe concesii în detrimentul unor mutări naturale, uneori mai eficace.
– spirit critic şi simţ ascuţit al pericolului, atitudine obiectivă în judecarea poziţiilor şi elaborarea planurilor de joc, capacităţi de analiză şi de programare, o bună tehnică de valorificare a microavantajelor şi, în măsura posibilului, calităţile unui bun tactician.

CALITATI     NECESARE

– imaginaţie debordantă, un declic prompt şi o privire pătrunzătoare care ne permite să sesizăm şi să punem la cale tot felul de elemente şi nuanţe tactice, de idei şi mutări ascunse, o anumită atracţie spre risc şi  improvizaţie, un calcul mai precis sş aprofundat al variantelor, dublate de o tehnică desăvârşită pentru a-şi duce combinaţiile la bun sfârşit.

In practică desigur,  totul nu-i atât de clar şi deliminat. Marea dificultate a şahului este că avem deseori de-a face cu  o  interacţiune între elementele strategice şi tactice, deci va fi necesară o complementaritate de abordări într-una şi aceeaşi poziţie. Si atunci, mutări tactice vin deseori să se amestece sau să concretizeze avantaje de ordin strategic, în timp ce  un atac  sau combinaţie ar putea fi valorificată prin mijloace tehnice  pozitionale.

Aceasta nu exclude existenţa unor strategii de joc specifice:

Pionii în avangarda luptei

– mareea  depioni  deferlantă – majoritatea  centrală

progresivă – pionii atârnaţi  percutanti

– avansarea  majorităţii pe flancul  damei

– asaltul  unei  minorităţi  de pioni active

Jocul cu sacrificii

– o figură pentru  doi pioni  centrali

– sacrificiile  de  calitate

– sacrificiul  dinamic  de  damă

– combinaţia  nemuritoare a lui Anderssen

Comuniunea material-spaţiu

– trocul  unui  pion pentru  câmpul  său

– blocada  spaţială – coloanele  victoriei

– căile  de comunicaţie

– jocul  culorilor

Atacul contra regelui

– atacul  unui  rege  întârziat  în  centru

– rocada  mică fisurată – deschiderea  unei  rocade  intacte

– demolarea  figurală a unei  rocade slăbite

– perechea de nebuni  spărgătoare de rocade

– atacul  unei  rocade  mari

Cursa pentru avantaje

– exploatarea  unui  nebun  «rău»  advers

– trocul  pozitional

-măsurile  de  profilaxie – surprotecţie

– împiedicarea  preventivă a acţiunilor adverse

– jocul  în poziţiile  egale

Asalturile dinamice de pioni

pionul-berbec  în atac

– asaltul  combinat  pioni+figuri

– asaltul  la baionetă

– agâţarea  unei  rocade  betonate

– promovarea tactică a pionilor

Abordarea poziţiei adverse

– crearea  şi exploatarea  slăbiciunelor

– acumularea  micilor  avantaje

– operaţiile  pe  două flancuri

– invadarea  poziţiei  adverse

– sufocarea  pozitională

Diferitele contra-acţiuni

atacul  şi apărarea

– de la  apărare  la  contratac

– contrasaltul  pe flancul  opus

– contratacul  cu  orice  preţ

– jocul  pe  marginea  prăpastiei

Să vedem acum mijloacele tehnice care pot fi  în genere utilizate:

ARSENALUL  STRATEGIC ARSENALUL  TACTIC
  • dezvoltarea  rapidă  şi consecventă.
  • centralizarea, subminarea sau  blocarea centrului.
  • pregătirea şi organizarea forţelor.
  • structurile de pioni, forţa şi slăbiciunile lor.
  • securitatea regilor.
  • oportunitatea schimburilor şi a trocurilor favorabile.
  • cucerirea câmpurilor-cheie şi a punctelor de sprijin.
  • controlul arterelor importante.
  • dinamismul majorităţilor şi a minorităţilor de pioni.
  • întărirea  propriei sale poziţii.
  • restrângerea  contrajocului advers.
  • crearea şi exploatarea slăbiciunilor.
  • atacul câmpurilor şi pionilor slăbiţi.
  • transferul  centrului operaţional
  • jocul pe nebunul «rău» advers.
  • jocul pe o culoare: leucoarchie şi melanoarchie.
  • presiunea pozitională.
  • manevrele şi luarea de măsuri  profilactice.
  • diferitele forme de ameninţări.
  • atacurile simple directe.
  • legarea absolută
  • legarea relativà şi dezlegarea.
  • atragerea şi  dirijarea.
  • devierea şi interceptarea.
  • izolarea şi sechestrarea.
  • supraîncărcarea.
  • lichidarea
  • zugzwangul
  • diverse sacrificii
  • schemele de mat
  • diversele tipuri de atacuri: intermediare, duble, simultane, prin deschidere, combinate, cu obiective multiple, repetate, consecutive etc.
  • combinaţii complexe.

In final:

O abordarea minimală pentru a se putea descurca în finaluri conţine câteva operaţii  importante:

  • învăţarea noţiunilor de bază: reguli, principii, poziţii.
  • cunoaşterea ordinei  factorilor favorizanţi în fiecare tip de final, după modelul: 1 – avantajul material,  2 – spaţiu superior, 3 – timpi în plus,  4 – amplasament mai bun al pieselor, 5 – structură superioară de pioni,   6 – pioni trecuţi,  7 – rege la adăpost,  8 – rege activ.
    • Finaluri de pioni : 8, 6, 3
    • Finaluri de nebuni: de aceeaşi culoare 5, 4, 8, 2, 6 sau de culori contrarii 6, 1
    • Nebun contra cal: nebunul este superior în poziţiile deschise şi cu pioni pe amble flancuri, calul este mai bun în poziţiile  blocate cu pioni pe un singur flanc şi contra unui nebun «ràu» advers.
    • · Finaluri de turnuri: 1, 6, 4, 8, 5
    • · Finaluri de dame: 7, 6, 4, 1
  • studierea principalelor strategii  de final, de exemplu:
    • trecerea oportună în final
    • alegerea tipului de final prin schimburi adecvate
    • negocierea trecerii dintr-un final într-altul.
    • concretizarea unui avantaj material
    • exploatarea  diverselor atuuri  poziţionale.
    • apărarea în  finalele inferioare.
    • căutarea  contrajocului cu orice preţ.
    • agâţarea de ultimele resurse: patul, şahul etern etc.
    • activitatea superioară a pieselor, inclusiv a  regelui.
    • structură mai bună contra pioni slăbiţi.
    • majoritate de pioni progresivă pe flancuri.
    • crearea unui pion trecut susţinut.
    • cal contra nebun «rău»
    • nebun activ contra cal vlăguit.
    • avantajul perechii de nebuni.

Cei care au o inclinaţie deosebită pentru finaluri mai pot continua cu  miile de

.          poziţii teoretice unde cunoaştem dinainte enunţul şi soluţia precum şi studiul 

. finalurile complexe, provenite din practica  maestrilor, unde poate fi util să le

.         analizăm caracteristicile, ideile şi planurile de joc.

In calitatea lor de concepte de anvergură,  strategiile de joc se sprijină pe  un

. bagaj extrem de variat de cunostinţe precise care trebuie mărit mereu. A cunoaşte   aceste strategii, a încerca să găsim altele, a le varia cu   îndemânare  nu poate decât să . ne ajute în  eforturile noastre  de  a impune   maniera de joc care ne  convine.
.        Desigur, adversarul va face totul pentru a riposta incercând să dea peste cap       proiectele noastre. Aceasta va cere recurgerea la alte mijloace, decurgând din vechile sau cu totul noi.  Si, în funcţie de noile date, va trebuie să ajustăm, să îmbunătăţim, poate chiar să ne schimbăm  strategia de joc.

Fiecare jucător are stilul lui, mai mult sau mai putin definit, deci strategiile sale preferate pentru fiecare fază a partidei. Anumite par simple şi uşor de înţeles, altele  implică un bagaj mai bogat de cunoştinte, o tehnică deosebită, uneori chiar un anumit  rafinament apropiat de filozofia şahistă.  Avantajul  unei asemenea abordări  este că, dacă o mutare, o poziţie sau o analiză pot să se uite, o strategie bine înteleasă şi deseori  exersată ar putea să se  integreze pentru totdeauna  în arsenalul nostru de luptă. Un jucător bun trebuie să creadă în strategiile sale şi să îmbine o anumită perseverenţă în urmărirea lor cu  supleţea unei eventuale schimbări, atunci cînd aceasta  se va adeveri necesar.

Toate aceste probleme sunt extrem de delicate, putând  fi rezolvate cu ajutorul experienţei şi a intimei convingeri a jucătorului, completate de avizul competent şi mai detaşat  al antrenorului său.

Stim că pionii sunt piesele cele mai contradictorii, întâi în ceea ce priveşte valoarea lor: de la mai puţin decât nimic şi uşor de sacrificat pănă la transformarea lor decisivă, apoi  prin  utilizarea lor în tot felul de operaţii şi situaţiile cele mai diverse. Consecvenţi în concepţia noastră integrală a luptei şahiste, să urmărim căteva partide unde albul a realizat cu succes acelaşi sacrificiu al pionului dublat c, atât în deschidere cât şi în jocul de mijloc.

S.Halkias – P.Genov (Patras 2001)

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 b6 4.Cc3 Nb4 5.Db3 De7 6.Ng5 Nb7 7.a3 a5 (mai clasic este aici 7…h6 8.Nh4 g5 9.Ng3 Ce4 etc.) 8. a3 Nxc3+ 9.bxc3 d6?! (merita atentia 9…Nxf3 10.gxf3 Cc6 11.Tg1 etc.) 10. c5!? (simplu, pentru a-si putea activa piesele…) 10…dxc5 11.Nb5+ Rf8? (dacă 11…Cbd7 12.Ce5 Nc8 13.e4 etc.dar trebuia jucat 11…Nc6 12.Ce5 Nxb5 13.Dxb5+ Cbd7 14.Dc6! 0-0 15.Dxc7 Tfc8 16.Nxf6 Txc7 17.Fxe7 Cxe5 18.dxe5 Txe7 19.c4 etc.) 12. Ce5! (cu ideea 12…Nxg2 13.Tg1 Nb7 14.0-0-0 etc.) 12…h6 13.Nh4 g5 14.Ng3 Ce4 15.0-0!? (albul mizează totul pe atac) 15…Cd2 16.Dc2 Cxf1 17.Txf1 Rg7 18.f4 f5 19.fxg5 hxg5 20.Nd3 Tf8? (dacă 20…Cd7 21.Cxd7 Dxd7 22.Ne5+ Rg8 23.e4! f4 24.g3! Nxg3 25.Dg2 gxh2+ 26.Rh1 Th5 27.Dg4 De8 28.Nc4 etc. dar 20…Th6 oferea  sanse mai bune de rezistentă). 21. De2 De8 22.e4 cxd4? 23. exf5 exf5 24.Nxf5 dxc3 25.Dg4 De7 26.Dh5 Dc5+ 27.Nf2 (1-0)

I.Zakharevich – A.Korotylev (St.Petersburg 2001)                              

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 b6 4.Cc3 Nb4 5.Ng5 Nb7 6.e3 h6 7.Nh4 Nxc3+ 8.bxc3 d6 9.Cd2 g5 (Un exemplu instructiv pentru 10.f3 De7 11.e4 e5 12.Nd3 Cf8  – posibile deasemenea 12…g5 sau 12…0-0 – 13.c5!? – se mai poate juca – 13.Cf1 si 13.Da4+- 13…dxc5  – dacă 13…bxc5 14.d5!- 14.dxe5 Dxe5 15.Da4+ c6? -mai bine 15…C6d7- 16.0-0 Cg6 17.Cc4 De6 18.e5!? b5 – sau 18…Cxh4 19.Cd6+ Rf8 20.Tae1 etc.- 19. exf6!? bxa4 20.fxg7 Tg8 21.Nf5! etc. Tal-Hecht, Varna 1962) 10. Ng3 De7 11.c5!? Dxc5 12.Nb5+ Cbd7 (dacă 12…Rf8 13.0-0 h5 14.e4!?, de exemplu: 14…Cxe4 15.Cxe4 Nxe4 16.Te1 (16.h3!? urmat de Ne5 etc.) Nb7 17.h3 Cc6 18.d5 Td8 19.Da4 Ca5 20.dxe6 fxe6 21.Tad1 Td5 22.Ne5 etc. Zvjagintsev-Soloschenkin, Elista 1995 sau 14…Nxe4 15.Cxe4 Cxe4 16.Ne5 Tg8 17.Dh5 f6 18.Df3 f5 19.Tae1 g4 20.Df4 Cg5 (dacă 20…Cxc3 21.Nc4!) 21.Nxc7 Rf7 22.d5 etc. Röder-Stefansson, Las Palmas 1999). 13.0-0 0-0-0 14.Da4 Rb8 15.Nc6 Cd5 16.Tfc1 f5 17.Cc4 f4 18.Tab1 (albul accentuează presiunea: 18…fxg3 19.hxg3 cu ideea Cc4-a5) 18…Nxc6 19.Dxc6 Rc8 20.Da8+ Cb8 21.e4 fxg3 (mai interesant era 21…Cxc3!? 22.Txc3 Txd4 23.Dxa7 Dd8 24.Tcc1 etc.) 22. exd5 gxf2+ 23.Rxf2 exd5 (meritat atentie 23…cxd4 etc.) 24. Ce5 The8 25.Rg1 Dd6 26.Cf7 Dc6 27.Dxa7 Td7 28.Ce5 Txe5 29.dxe5 c4 30.Da3 (calitatea în plus câstigă fără probleme). 30…Rb7 31.Tf1 Dg6 32.Tbe1 Cc6 33.e6 Te7 34.Tf8 (cu încheierea: 34…Te8 35.e7 etc.) 1-0

E.Bareiev – V.Salov (Minsk 1987)                                                    

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 b6 4.Cc3 Nb4 5.Ng5 Nb7 6.e3 h6 7.Nh4 g5 8.Ng3 Ce4 9.Dc2 (sau 9.Cd2 Cxc3 – dacă 9…Cxg3 10.Cxg3 Nf8 11.f4 Ng7 12.Da4 De7 13.0-0-0 etc.- 10. bxc3 Nxc3 11.Tc1 Nxd2+  – poate 11…Nb4!? – 12. Dxd2 d6 13.c5!? Dxc5 14.Db2 0-0 15.h4 etc. Legky-Vaïser, Alma Ata 1983) 9…d6 10.Nd3 Nxc3+ 11.bxc3 f5 12.c5!? (alte idei sunt aici: 12.d5 et 12.Rf1 urmat de Cd2 etc.) 12…bxc5 13.Db3 Dc8 14.Nxe4 fxe4 15.Cd2 cxd4 (sau 15…d5 16.f3 0-0 17.h4 g4 18.h5 gxf3 19.gxf3 cxd4 20.cxd4 Tf7 21.Tg1 Tg7 22.Rf2 Cd7 23.Nf4 c5 24.Cxe4 1-0 Pivovarov-Bangiev, corr. 1975/76) 16. cxd4 Nd5 17.Dc2 Cc6 18.0-0 Da6 19.Cxe4 (albul si-a recuperat pionul cu un evident avantaj pozitional).19…Nxe4 20.Dxe4 Rd7 21.d5! Cd8 22.Dg6 Te8 23.Dxh6 exd5 24.Dxg5 c6 25.Df4 Te6 26.Tab1 (merita deasemenea atentie 26.h4 etc.) 26…Dxa2 27.Nh4 Dc4 28.Dg3 De4 29.Dg7+ Te7 (sau 29…Re8 30.Nxd8 Rxd8 31.Tb7 etc.) 30. Nxe7 Dxe7 31.Dg4+ De6 32.Da4 a5 33.Tfd1 De4 34.Da2 Dc4 35.Da1 c5 36.Tb6 Rc7 37.Tdb1 d4 (altfel câstigă Dg7+) 38. Db2 a4 39.Tb7+! Rc6 40.Db6+ Rd5 41.Td7 (1-0)

J.Rejfir – F.Norcia (Folkestone 1933)

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Dc2 b6 (negrul dispune aici de un larg eventai de mutări: 4…0-0, 4…c5, 4…d5 etc.) 5. e4 Nb7 (la 5…c5 6.a3 Nxc3+ 7.bxc3 Nb7 8.e5 Cg8 9.Cf3 etc. sau 5…Nxc3+ 6.bxc3 d6 7.f4 e5 8.Nd3 De7 9.Cf3 etc.) 6. Nd3 Nxc3+ 7.bxc3 d6 8.Ce2 Cbd7 9.0-0 De7  10.f3 e5  11.Ne3 Cf8? (era mai bine de blocat prin 11…c5 etc.)  12.Cg3 g6 13.Tab1 Ce6 14.c5! (pentru a dinamita structura negrului: 14…dxc5 15.dxe5 etc.) 14.0-0 15.c6 Nc8 16.Dd2 Ce8 17.f4 exf4 18.Nxf4 Cd8? (trebuia suprimată o piesă de atac: 18…Cxf4 19.Txf4 f6 etc.) 19. Nh6 Cg7 20.Tf2!? (sacrifică pionul pentru a accelera atacul). 20…Cxc6 21.Tbf1 Ca5? 22. Tf6 Ne6 23.Dg5 (amenintă 24.Nxg7 Rxg7 25.Txg6+) 23…Dd8 24.d5 Nd7 25.Nxg7 Rxg7 26.Ch5+ Rg8 27.Dh6 (cu încheierea: 27…gxh5 28.e5 +-) 1-0

D.Byrne – R.Pitschak (Milwaukee 1953)                                                

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.a3 Nxc3+ 5.bxc3 b6 (mai cunoscut este 5…c5 dar se poate deasemenea pregăti e6-e5, de exemplu: 5…d6 6.f3 e5 7.e4 Cc6 8.Ne3 b6 9.Nd3 0-0 10.Ce2 Na6 11.Cg3 Dd7? 12. Cf5 Ce8 13.f4 f6 14.d5 etc. Kotov-Golombek, Venise 1950). 6. f3 Nb7?! (mai logic mi se pare Na6 si Ca5 etc.) 7. Ng5 d6 8.e4 Cbd7 9.Nd3 e5 10.Ce2 Cf8 (interesant era 10…c5 sau, după 10…h6 11.Nh4 g5, de pregătit rocada mare) 11.0-0 Ce6 12.Nxf6 Dxf6 13.Da4+ c6 14.c5 (o străpungere mult mai complexă căci nu merge 14…bxc5 15.Tab1 etc.) 14…dxc5 15.f4! exd4 16.e5 Dd8 17.f5 Cc7 18.cxd4 cxd4 19.Ne4 Cb5 20.f6! Dd7 21.Tad1 (Pentru cei doi pioni sacrificati, albul are un mare avantaj de pozitie: amenintă 22.Cxd4 si dacă 21…0-0-0 22.Nf5+-) 21…Td8 22.Dc2 g6 23.a4 Cc7 24.Cxd4 Cd5 25.e6! (combinatia  finală) 25…fxe6 26.Cxe6! Dxf6 27.Nxd5 Txd5 28.Tde1 Te5 29.Dc3! (1-0)

S.Gligoric – B.Larsen (Manila 1975)

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.e3 b6 (deasemenea posibile 4…c5, 4…0-0 sau 4…Cc6; iată o partidă Geller-Lehmann, La Havane 1965 cu străpungerea noastră tematică: 4…Cc6 5.Nd3 e5 6.Cge2 Nxc3+? 7. bxc3 d6 8.e4 Ch5 9.00 g5? 10. c5! Dxc5 11.Na3 cxd4 12.cxd4 Cf4 13.Nb5 etc.) 5. Nd3 Nb7 6.Cf3 Nxc3+ 7.bxc3 d6 8.0-0 De7 9.Cd2 e5 10.e4 Cc6 11.Cb3! 0-0-0 (o altă idee era 11…0-0 dar negrul vroia să atace pe flancul regelui) 12. f3 Thg8 13.a4 a5 14.De2 g5 15.c5! (cu ideea 15…dxc5 – dacă 15…bxc5 16.d5 – 16.dxc5 urmat de Ne3 etc.) 15…exd4 16.cxb6! (si nu 16.cxd4 dxc5 17.dxc5 Cb4 etc.) 16…dxc3 17.Ne3 g4 18.bxc7 Dxc7 19.Tac1 d5 20.Txc3 gxf3  21.Dxf3 (acoperirea de pioni a regelui negru a fost dinamitată, de exemplu: 21…dxe4 22.Df5+ Td7 23.Nb5 etc.) 21…d4 22.Df5+ Td7 23.Nf4 Db6 24.Txc6+! (un sacrificiu de distrugere care se întelege de la sine). 24…Nxc6 25.Cc5 Cg4 26.Tb1 Da7 27.Cxd7 Nxd7 28.Dc5+! (urmat de 28…Dxc5 29.Tb8 #)  1-0

Z.Peng – N.Ioseliani (Subotica 1991) 

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Ng5 h6 5.Nh4 Nxc3+ 6.bxc3 d6 7.e3 Cbd7 8.Cf3 De7 (merita atentie 8…e5 sau 8…g5 9.Ng3 Ce4 etc.) 9. Cd2 e5 10.Nd3 g5 (negrul amestecă două sisteme) 11. Ng3 b6 12.h4 g4 13.0-0 Nb7? (trebuia intercalată mutarea e5-e4 pentru a împiedica mutarea următoare) 14. Nf5 Tg8 15.Da4 Ch5 16.c5! (deschizând pozitia pentru piesele sale mai bine plasate) 16…Cxg3 17.fxg3 dxc5 (dacă 17.bxc5 18.Tab1 Nd5 19.e4 Ne6 20.Dc6 etc.)       18.dxc5 (se putea deasemenea juca 18.dxe5 sau 18.Ce4 lăsând câmpul c5 blocat) 18…Td8 19.Cb3! Nd5 20.Tad1 Ne6 21.Dxa7 Nxf5 22.Txf5 De6 23.Tdf1 Dc6 24.cxb6 cxb6 25.Da6 Ta8 26.De2 Tg7 (negrul s-a apărat bine dar pozitia sa rămâne inferioară) 27. Td1! Re7 (nu mergea: 27…Dxc3 28.Db5 Dxe3+ 29.Rh2 Td8 30.Txd7! Txd7 32.Txe5+ etc.) 28. Rh2 f6 29.Dd2 De6 30.e4 Tg6 31.Tf2 Tc8 32.De3 Tc7 33.Tfd2 Dc6 34.Td5 Dc4 35.Dd2 Da4 36.Td6 Cf8? (sub presiune, negrul gafează) 37. Txb6 Rf7 38.Dd8 Tc6 39.Td7+! Rg8 40.Dxf8+!! (1-0)

V.P.Simaghin – P.Vlansky (corr.1965/1966)

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Cf3 b6 5.Ng5 h6 6.Nh4 Nb7 7.e3 Nxc3+ 8.bxc3 d6 9.Cd2 De7 (mai cunoscut este 9…g5 10.Ng3  si aici: 10…Cbd7 11.h4 Tg8 12.hxg5 hxg5 13.Da4 Re7 14.c5!? Dxc5 15.Da3 etc. sau 10…De7 11.a4 a5 12.h4 Tg8 13.hxg5 hxg5 14.Db3 Ca6 15.Tb1 Rf8 16.Dd1 Nc6 17.Th2 Rg7 18.c5! bxc5 19.Nb5 Cb8 20.dxc5 d5 21.Ne5 Rf8 22.Th6 Ce8 23.Dh5 f6 24.Th7 etc. Kasparov-Karpov, meci 18, Leningrad 1986) 10. a4 (aceasta poate fi util contra unei rocade mari dar, de fapt, este o pierdere de timp si ia câmpul unei eventuale Da4) 10…a5 11.f3 e5 12.Nf2 Cbd7 13.Ne2 e4?! 14. f4 g5 15.Ng3 0-0-0 15.0-0 Tdg8 17.fxg5 hxg5 18.Tf5 g4 19.c5! (cu ideea 19…dxc5 20.Df1 activându-si toate  piesele). 19…De6?! 20. Txf6!? (sacrificiu de calitate pentru a câstiga timp: 20…Dxf6 21.cxd6 cxd6 22.Cc4 etc.) 20…Cxf6 21.cxd6 Ch5 22.Ne5! (si nu 22.dxc7 Cxg3 23.hxg3 Dh6 cu contrajoc) 22…f6 23.Nc4 Dd7 (evită continuarea naturală: 23…Nd5 24.Db3 fxe5 – dacă 24…Nxc4 25.Cxc4 etc.- 25.Nxd5 Dh6 26.Cc4 Cf6 27.Cxb6+ Rd8 28.dxc7+ Rxc7 29.Ca8+ Txa8 30.Db7+ etc.+-) 24.Db3 Te8 25.Nb5! Nc6 26.Nxc6 Dxc6 27.d5 Db7 28.Nd4 (nebunul este salvat, ceea ce determină avantajul albului) 28…cxd6 29.Cc4 Rd7 30.Db5+ Re7 31.Cxa5 Dc8 32.Dxb6 Dd7 33.Cc6+ si albul a câstigat  (1-0)

G.Miralles – C.Adrian (Epinal 1986)                                                    

1.d4 e6 2.c4 Cf6 3.Cc3 Nb4 4.Cf3 b6 5.Ng5 h6 6.Nh4 Nb7 7.e3 Nxc3+ 8.bxc3 d6 9.Dc2 (mai logic este 9.Nd3 Cbd7 10.0-0 De7 11.Cd2 g5 12.Ng3 si aici: – 12…0-0-0 13.c5!? Dxc5 14.Da4 Rb8 15.Na6 – poate 15.Tab1- 15…Na8 16.Tab1 Ch5 17.Cc4 Cxg3 18.fxg3 f5 19.Nb5 etc. Greenfeld-Ambroz, Bienne 1985 sau 12…Tg8 13.f3 Ch5 14.c5!? Cxg3 15.cxd6 Dxd6 16.Cc4 De7 17.hxg3 etc. Grigorian-Djindjihasvili, Leningrad 1971  sau 12…h5 15.f3 h4 14.Nf2 0-0-0 – mai bine 14…h3!? –  15. e4 Tdg8 16.h3 Ch5 – trebuia1 6…c5 – 17.c5! Dxc5 18.Da4 etc. Tukmakov-Lerner, Lvov 1984) 9…Cbd7 10.Cd2 g5 11.Ng3 De7 (sau 11…0-0 12.Nd3 Ch5 13.Dd1!? Cg7 14.h4 f5 15.hxg5 hxg5 16.f3 De7 17.Db3 Rf7 18.0-0-0 Th8 19.c5!? Dxc5 20.Cc4 cxd4 21.cxd4 f4 22.Nf2 etc. Kasparov-Karpov, meci 7a, Moscova 1985) 12.e4 e5 13.f3 Ch5 14.Nf2 0-0-0 15.0-0-0 Tdf8?! 16. g3 Cg7 17.Nh3 Ce6 18.Da4 Rb8 19.c5! bxc5 (nu merge 19…dxc5 20.d5 căstigând unul din cai) 20. d5 Cb6 21.Db3 Cg7 22.a4 Ra8 (dacă 22…a6 23.Rc2 Ra7 24.Tb1 etc. sau 22…a5 23.Cc4 Cxc4 24.Dxc4 De8 25.Rc2 urmat de Tb1) 23.a5 Cd7 24.Da4 f5 25.Rc2! g4 26.a6 Nc8 27.fxg4 Cb6?! (la 27…fxe4 28.g5! Cb6 29.Dc6+ Rb8 30.Nxc8 Rxc8 31.Cxe4 hxg5 32.Ne3 etc.) 28. Dc6+ Rb8 29.gxf5 De8 30.Dxe8 Cxe8 31.Ta1 Cf6 32.g4 Tfg8 33.Thg1 Tg7 34.Ne3 Ra8 35.Rd3 Cbd7 36.Re2 Cb8 37.Rf3 (pionul în plus trebuie să câstige) 37…Nxa6 38.Nf1 Nb7 39.h4 c6 40.c4 cxd5 41.cxd5 Cbd7 42.Na6! Nxa8 43.Txa6 Cb6 44.g5 (1-0)

E.Geller – H.Kramer (Helsinki 1954)                                                   

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 b6 4.Cc3 Nb7 (sau 4…Nb4 5.e3 Ce4 6.Dc2 Nb7 7.Nd3 f5 8.0-0 Nxc3 9.bxc3 0-0 10.Ce1 Dh4 11.f3 Cg5 12.c5 bxc5 13.Tb1 Nc6 14.Na3 etc. Ehlvest-Vaïser, Volgodonsk 1983)  5.e3 Nb4 6.Nd3 Ce4 7.0-0 Nxc3 (la 7…Cxc3 9.bxc3 Nxc3 9.Tb1 Na5 – dacă 9…0-0 10.Nxh7+ etc. – 10.Na3 d6 11.c5 0-0 12.cxd6 cxd6 13.e4 Te8 14.e5 dxe5 19.Cxe5 Dg5 20.g3 g6 21.Da4 etc. Denker-Fine, New York 1944) 8. bxc3 0-0 (merita atentie 8…Cxc3 9.Dc2 Nxf3 etc.) 9. Ce1 (mai cunoscut este: 9.Dc2 f5 10.Ce1 Dh4 11.f3 Cg5 12.c5! dxc5 – dacă 12…Cc6 13.f4 Cf7 14.Cf3 De7 15.e4 etc.- 13.Tb1 Nc6 14.Na3 d6 – la 14…Tf6 15.Df2! – 15.dxc5 d5 16.c4 etc.) 9…f5 10.f3 Cf6 11.a4 Cc6 12.Ta2 Ca5 13.Taf2 De7 14.De2 d6 15.e4 fxe4 16.fxe4 e5 17.Ng5 Nc6 (negrul trebuia să se decidă la 17…c5 18.Cc2 etc.) 18. Cc2! Nd7 (sau 18…Nxa4 19.Ce3! exploitând legarea Cf6). 19. Ce3 c6 20.c5! (pentru a cuceri câmpul  d5  căci la 20.d5 c5 survine un blocaj total) 20…bxc5 21.d5 c4 (sau 22.dxc6 Cxc6  –  la 22…Nxc6 23.Cg4 –  23.Cd5  asurându-si câmpurile necesare) 22. Nxc4 Cxc4 23.Dxc4 c5 24.Da6! (eliberează câmpul pentru calul   său) 24…Nc8 25.Dc6 Nd7 26.Dc7 Tfc8 27.Nxf6 gxf6 28.Cf5! Txc7 29.Cxe7+ Rf7 30.Cf5 Nxf5 31.Txf5 Rg7 32.Txf6 Td7 (mai mult decât  pionul, este activitatea superioară a turnurilor albe care decide) 33. Te6 Tb8 34.h4 h5 35.Tf5 Tb3 (unicul contrajoc, dar este deja prea târziu) 36. Tg5+ Rh7 37.Txh5+ Rg7 38.Tg5+ Rh7 39.Tgg6 Txc3 40.h5 Tc4 41.Th6+ Rg8 42.Teg6+ Tg7 (sau 42…Rf8 43.Th7+ Re7 44.Te6+ Rf7 45.Th7+) 43.Txd6 Txa4 44.Td8+ Rf7 45.Thd6 Tgg4 46.T6d7+ Rf6 47.Tf8+ Rg5 48.Tg7+ Rh4 49.h6 Ta1+ 50.Rh2 Ta6 51.h7 (1-0)

J.Timman – A.Miles (Bruxelles 1986)

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 b6 4.Cc3 Nb4 5.Ng5 Nb7 6.e3 h6 7.Nh4 g5 8.Ng3 Ce4 9.Dc2 Nxc3+ 10.bxc3 Cxg3 11.fxg3!? (mai clasic este 11.hxg3 d6 12.Nd3 Cd7 13.g4!? etc.) 11…g4 (mai solid este 11…d6 12.Nd3 Cd7 13.0-0 De7 si toate încercările albului: 14.Tf2, 14.Ne4 sau 14.Da4    n-au dat nimic deosebit) 12. Ch4 Dg5 13.Dd2 Cc6 (se cunoaste deasemenea 13…d6 14.Nd3 Cd7 15.0-0 h5 16.Tf4 Th6! 17.Taf1 Tf6 18.Df2 Re7! 19. e4! si aici: 19…Tg8 20.De1! Tg7! 21.c5! bxc5 22.Nb5 c6 23.Na4 Na6 24.e5! Dxe5 25.dxe5 Th6 26.c4 etc. sau 19…Th8 20.c5! bxc5 – la 20…dxc5 21. e5!- 21. Nb5 c6 22.Nd3 Nc8 23.Rh1 – poate 23.a4!? – T8h6 24.e5! Dxe5 25.dxe5 Dxe5 26.Cf5+ Txf5 27.Txf5 exf5 28.Te1 etc. Salov-Van der Wiel, Amsterdam 1991). 14. Nd3 Tg8?! (dacă 14…f5 15.0-0 0-0 16.Tf4 Tf6 17.De2 h5 18.e4 etc. Beliavski-Miles, Tunis 1985) 15.0-0 Re7 (jucat cu convingerea că aici regele va fi mai bine decât pe flancul damei: 15…Tg7 16.Tf4 0-0-0 17.Taf1 f5 etc.) 16. Tf4 Taf8 17.Taf1 h5?! 18. Df2 Cd8 (dacă 18…f5 19.e4! dar meritat atentie 18…f6) 19.Tf6! (cu ideea: 19…Nf3 20.Tf5! exf5 21.Cxf5+ Re8 22.gxf3 Ce6 23.fxg4 hxg4 24.Dg2 etc.) 19…Te8 20.e4 d6 21.c5! (provoacă deschiderea liniilor necesare atacului) 21…bxc5 22.Nb5 Tef8 (nu merge  22…c6 23.Txf7+ Cxf7 24.Dxf7+ Rd8 25.Dxb7 cxb5 26.Db8+ etc.) 23. e5! (complementul străpungerii anterioare care amenintă 24.Cg6+ Txg6 25.Txg6 Dxg6 26.Df6+ Dxf6 27.exf6#) 23…cxd4 (dacă 23…Ne4 24.Tf4 etc. sau 23…dxe5 24.d5! et Dxc5#) 24.cxd4 c6 25.Nd3 dxe5 26.Cg6+ Rd7 27.Cxf8 Txf8 28.d5! (un festival de străpungeri: 28…cxd5 29.Dc5! +-) 28…exd5 29.Dc5 Re8 (sau 29…Te8 30.Dd6+ Rc8 31.Nf5+) 30.T1f5 (1-0)

A.Miles – A.Beliavski (Tilburg 1986)

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 b6 4.Cc3 Nb4 5.Ng5 Nb7 6.e3 h6 7.Nh4 g5 8.Ng3 Ce4 9.Dc2 d6 10.Nd3 Nxc3+ 11.bxc3 f5 12.d5 (reteta clasică: 12…exd5 13.cxd5 Nxd5 14.Cd4 Df6 15.f3 Cxg3 16.hxg6 Cd7 17NFxf5 0-0-0 18.Da4 a5 19.Rf2 etc. Kéres-Taïmanov, URSS 1955 sau 12…Cd7 13.Cd4 Cdc5 14.dxe6 – posibile deasemenea 14.0-0 si 14.Ne2 – Df6 15.f3 f4 16.Ne4 Nxe4 16.fxe4 fxg3 17.hxg3 0-0-0 etc.) 12…Cc5 13.h4! g4 14.Cd4 Df6 15.0-0 Cxd3 (teoria preferă 15…Cba6 16.Cxe6 Cxe6 17.Nxf5 Cg4 18.Ng6+ Rd7 19.f3 Taf8 20.fxg4 De7 21.e4 Cc5! 22.De2 Rc8 23.e5 Na6 24.e6 c6 etc. Ivantchuk-Anand, Monaco 1993) 16.Dxd3 e5 17.Cxf5 Nc8 (Cf5 s-a rătăcit: 18.e4 Nxf5 19.exf5 Cd7 20.f4 gxf3 21.Txf3 0-0-0 etc. sau 18.Cd4 exd4 19.cxd4 0-0! – si nu 19…Df5 20.e4 Dg6 21.Dc3 0-0 22.Tfe1 Cd7 23.e5! Kasparov-Timman, Hilversum 1985 – 20.f3 Dg7! 21.Rh2 Cd7 22.e4 Cf6 23.f4!? Cxe4 24.Dxe4 Nf5 35.De3 Tfe8 26.Dd2 Te4 27.Tad1 Tae8 28.Tfe1 Dd7 etc. ½ Gligoric-Popovic, Yougoslavie 1986) 18. f4! (deschide, cu pretul unei piese,  pozitia adversă pentru a ataca regele advers: 18…gxf3 19.Txf3 Nxf5 20.Txf5 Dg7 21.Nxe5! Dxe5 22.d6! si aici: 22…c6 23.De4 Cd7 24.Dxc6 Td8 25.Taf1 Tg8 26.Dd5 Dg6 27.Tf6! etc. sau 22…Cc6 23.Dd5 Dd7 24.Txe5 Cxe5 25.Dxe5+ Rf7 26.Tf1+ Rg8 27.Tf6! etc.) 18…Nxf5 19.e4 Dh5 20.Dh5 20.fxe5 dxe5 21.c5! (străpungerea tematică: 21…bxc5 22.Db5+ si aici: 22…Cd7 23.Dc6 Tb8 24.Tf5+-  sau 22…Rd8 23.Dxc5 Cd7 24.Dc6 Tb8 25.Tf5 De8 26.Nxe5 etc.) 21…Rd8 22.d6! (cu ideea 22…c6 23.d7 F(C)xd7 24.Tf5 De8 25.Txe5 etc.) 22…De8 23.dxc7+ Rxc7 24.Dd5 Cc6 25.Tf7+ Nd7 26.Taf1! Tad8 27.T1f6 Rc8 28.cxb6 axb6 29.Db5 (amenintările albului sunt imparabile) 1-0

ALTE POSTARI RELEVANTE

5 Comentarii

  • ghilea Andrei

    Intrebare/-cum pot sa citesc articolele lui Vaisman Volodia/probleme de metodologie in formarea jucatorilor de sah -din numerele anterioare.Va multumesc.

    februarie 23, 2010 - 10:36 am Raspunde
    • ceausescuiulian

      Ghilea Andrei: La fiecare articol ai o trimitere catre cel dinainte in linkul de sus din articol. Daca nu, poti merge in bara din stanga, sub articole recente, unde este un motor de cautare ale articolelor de pe blog. Acolo are sa iti dea toate articolele publicate de D-l Volodea Vaisman. Sper ca te descurci acum.

      februarie 23, 2010 - 12:38 pm Raspunde
  • dan bujor

    Sub articol se afla tagul Formarea si antrenarea jucatorului de sah (sau la categorii in partea dreapta), vei gasi articolele precedente.

    februarie 23, 2010 - 11:22 am Raspunde
  • Bebe

    Buna ziua,
    Va cer concursul in gasirea unui studiu de final,celebru !
    Imi amintesc numai ca este vorba de rege si pion (pioni ?) contra rege,nebun si pion (pioni ?)…cateva piese numai !
    Enuntul era:”Albul muta si salveaza partida” iar rezultatul era o pozitie de pat !
    Va multumesc anticipat si astept oricum raspunsul dvs.

    noiembrie 27, 2010 - 11:23 am Raspunde
  • Edinfo

    Nu stiu cat e de celebru, dar din descriere ar fi urmatorul studiu: Alb:Ra8,pioni b7,c6,d5
    Negru:Rb6, Nh2, pion b2, cu rezolvarea 1. d6 N:d6, 2. b8D+ N:b8 si 3 c7 cu pat.

    noiembrie 27, 2010 - 5:59 pm Raspunde

Dă-i un răspuns lui Bebe Anulează răspunsul

Adresa dvs de email nu va fi publicata.