Articol de Jennifer Shahade
GM John Fedorowicz alaturi de autorul si editorul Burt Hochberg (1933 – 2006) a fost introdus in “Hall of fame” in 2009, la un an dupa ce au fost introdusi rivalii si prietenii sai GM Nick DeFirmian, GM Larry Christiansen si GM Joe Benjamin. John a avut o lunga si prestigioasa cariera, castigand numeroase turnee peste tot in lume. A castigat titlul de GM la olimpiada de la Dubai, in 1986, a castigat superturneul de la New York in 1989 si a jucat in 20 de campionate ale Statelor Unite. John este un antrenor si scriitor de succes. Unul din cei mai deosebiti elevi ai sai este IM Marc Arnold, in varsta de 16 ani. John a scris deasemenea “The Complete Benko Gambit” si este coautor alaturi de Nick DeFirmian la “the English Attack”.
Cum v-ati simtit cand ati fost introdus in “Hall of fame”? Va asteptati?
Pai, niciodata nu am castigat campionatul Statelor Unite, cu toate ca am jucat in multe editii. Ma gandesc ca jucand in 20 de campionate, castigand campionatul liceelor si la juniori, am avut o sansa.
Am implinit 51 de ani luna trecuta, nu ma simt rau, dar este ciudat ca suntem asa batrani. Imi amintesc ca la Waldorf-Astoria, uitandu-ne la meciul Karpov-Kasparov eu, impreuna cu Nick, ne uitam la analiza facuta de Najdorf si Reshevsky si prietena mea de atunci, Paige, a spus: “Tu impreuna cu Larry si cu Nick veti fi la fel de batrani ca acestia candva.” Si este nostim “candva” a venit mult prea devreme.
Cum a fost ceremonia de acceptare?
A fost minunat. Primele persoane carora le-am multumit au fost Denis Barry si Glenn Petersen. Si persoanelor precum Joel si Nick cu care am crescut impreuna si ne-am ajutat reciproc. M-am simtit binecuvantat sa am asemenea persoane langa mine si sa imi dea sfaturi bune. Sper sa nu uit pe nimeni. Nu as fi fost aici fara ajutorul lor. Binenteles, trebuie sa ii multumesc si lui Goichberg…unde ar fi sahul de pe costa de est fara Goichberg? Deasemenea vreau sa multumesc emigrantilor rusi: Alburt, Dzindzi, Shamkovich.
De ce ati multumit emigrantilor rusi?
Sa il luam de exemplu Shamkovich. Am jucat cu el de 135 ori. Daca joci cu cineva ca ei in finaluri grele si jocuri lungi, trebuie sa inveti – Asta e natura lucrurilor.
Care a fost cea mai memorabila victorie intr-un turneu?
Au fost multe turnee frumoase. Wijk aan Zee sau Olimpiada din Dubai (8-2) si Novi Sad (7½-2½), dar cel mai memorabil trebuie sa fie Openul din New York din 1989 deoarece s-a tinut aici in New york si eram clasat pe locul 41. Am realizat 7/9 cu 8 din cei 9 jucatori mult mai bine clasati decat mine.
Cat ati castigat in acel Open?
In jur de 18 000 in 1989, ceea ce valoreaza dublu fata de acum. Ma simt in siguranta acum.
Ne puteti spune care a fost cel mai memorabil meci in cariera?
Cred ca remiza cu Tigran Petrosian, deoarece am avut noroc sa intru in turneu. Ratingul meu era 2480, trebuia sa joc intr-un turneu de calificare. Cineva a avut probleme cu viza, eu am avut cel mai mare rating si am intrat. In acel moment jucam sah de 4 ani si aproape l-am batut pe Petrosian. A fost cel mai memorabil meci, dar nu pot sa spune favorit, deoarece inca ma mai enervez ca nu l-am batut.
Apoi in 1990 l-am batut pe Anand. Imi place asta, deoarece cand le spun copiilor despre campionul mondial Anand, le spun si ca o data l-am batut si ei ma intreaba “intr-un simultan?” si le spun “nu, intr-un meci direct”.
Ceva despre prezent? Ati realizat ceva deosebit de care sunteti mandru?
Am remizat recent impotriva lui Gata Kamsky intr-un Open. Aveam piesele negre si am avut o defensiva buna. Dupa meci i-am spus “Chiar daca pierdeam, mi-as fi simtit bine”
L-am antrenat pe Gata pentru meciul contra lui Karpov, dar a fost suparat datorita faptului ca am spus despre acel meci in revista Chess Life ca la Elista nu a fost un meci de sah ci o reuniune de familie” datorita membrilor familiei sale care intrau si ieseau tot timpul. Cred ca sala era de asemenea ascultata. Cred ca ar fi castigat daca nu s-ar fi jucat la Elista. Cred ca a fost suparat pe mine. Imi place Gata si ii urmaresc toate partidele din turnee. Cred ca munceste mult la tabla de joc, dar cand vine vorba de pregatire, nu este tocmai la inaltime. Cand il compari cu unul precum Magnus Carlsen, care lucreaza cu Garry Kasparov, e greu sa tii pasul.
De ce ati fost supranumit “Rocky Balboa” al sahului?
Fii serioasa, nu ai vazut nici o poza de-a mea cand eram tanar? Semanam mult cu el si vocea la fel. Acum nu mi se mai spune asa de mult Rocky, ci mai mult “Fed-eralul”, pentru ca nu mai arat la fel de bine cum aratam o data. Mi-a placut mult acel film. Cred ca filmele depre sport cum a fost acela sunt bune pentru sahisti; frumoasa inspiratie.
Cum va impartiti timpul in prezent intre antrenamente si scrieri?
Antrenez mai mult decat joc, ar trebuie sa ma antrenez mai mult si sa pregatesc Marshall deoarece stilul meu este invechit. Cand ii invat deschiderile pe elevii mei, dechiderile mele au de suferit. Joel Benjamin imi spunea ca ar trebuie sa joc deschiderile copiilor ca le stiu mai bine, dar cand joci siciliana toata viata, ti se pare ciudat sa joci Ruy Lopez. Nu pot sa ma plang legat de antrenorat. Fac destui bani din asta. In New York sunt maestri care cer mai multi bani decat mine, deci cred ca oamenii se gandesc ca fac o afacere buna cu mine.
Cand ati inceput sa antrenati?
Antrenez de doar 10 ani. Am fost cu Irina Krush si Elina Groberman in 1989 la jocurile Pan Americane din Brazilia. Atunci a fost prima data cand am antrenat. Nu am antrenat asa mult pana in 2000. Cred ca, copii ma plac mai mult decat pe alti mari maestri
Care este filosofia dumneavoastra despre antrenorat?
Am lucrat cu Kamsky, Benjamin, DeFirmian, pregatindu-i pentru meciuri. Incerc sa fac acelasi lucru si cu acesti copii. La un alt nivel. Le spun “Poate te antrenez ca si cum ai fi un jucator de 2600” dar asa lucrez eu.
Petreceti mult timp, ca antrenor, la deschideri?
Pregatim deschiderile, analizam partide, si finaluri. In timp ce lucram cu Marc Arnold, incepusem sa studiez finalurile lui Yuri Averbakh, asa ca lucram foarte mult pe acestea. Cand jucatori cu rating mai mic ajung la un final de turnuri… le place sa ofera remiza. Poate cineva castiga, stii despre ce vorbesc? Copiilor le place sa ofere remize.
Da, sunt total de acord. Cum combateti aceasta tendinta?
Incerc sa le spun ca trebuie sa fie suspiciosi cand un jucator mai bine clasat le ofera remiza. Cand un jucator de 2700 imi ofera remiza, inseamna ca sunt in avantaj. Daca iti este teama ca pierzi, nu vei castiga niciun meci.
V-ati folosit vreodata de avantajul jucatorilor cu rating mai mic care accepta remiza?
Pai, candva am jucat 6 ani la rand fara sa pierd cu piesele albe. Era o combinatie intre a fi bun si stupid. As fi putut avea pozitii pierdute cu jucatori de 2200 si sa cer remiza inainte de a ajunge mai rau. Joel (Benjamin) acum are o politica fara remize. Daca ai remiza intiparita im minte, poti avea probleme cu jucatori mai puternici.
Vreau sa imi spuneti mai mult despre munca cu Marc Arnold. Datorita altor tinere staruri ale prezentului, Marc nu iese in evidenta prea mult. Imi aduc aminte ca, uitandu-ma la clasamentul openului de la Miami, am avut un moment de uluiala si am exclamat “Uau, Marc a trecut de 2500!” Cand ati inceput sa lucrati cu el si cum vi se par succesele actuale?
Am inceput sa lucrez cu el de aproximativ 4 ani. Marc este un pic sub nivelul radarului deoarece nu joaca asa mult si nu primeste asa multe invitatii. Este un real talent. Este foarte sigur pe el; ii place sahul. Nu munceste foarte mult. Asta e singura critica. Ca si alte persoane, ii place sa se distreze, de aceea cred ca a pierdut ceva teren fata de altii, de exemplu Ray Robson, care este foarte serios. Cel mai greu pas este de la nivelul IM la nivel de GM. Iti trebuie mai multe puncte decat in turneele de IM si impotriva unei concurente mai mari.
Cum a obţinut Marc titlul de MI?
El a obtinut titlul de MI cu 6 ½ / 9; trei turnee la rând, în Chicago; toate turneele “Sevan” (n.t. Sevan Muradian este arbitru FIDE si organizator de turnee internationale). Sevan a făcut foarte mult pentru şahul american cu aceste evenimente… Acestea au fost turnee grele, si multi oameni cred că am făcut o treabă bună cu Marc (luand in considerare rezultatele lui de acolo). Modul în care turneul s-a desfasurat a fost urmatorul: a început cu două runde pe zi sâmbătă şi duminică, şi apoi cate una pe zi pentru următoarele cinci zile. I-am spus lui Marc, “Dacă poti supravieţui primelor două zile, dupa aceea va fi uşor pentru ca vom putea să-i „omoram” pe adversari prin pregătire.”
Dar dvs.? Cum ati echilibrat distractia si viata sociala cu cariera in şah, mai ales atunci când erati cel mai serios?
Oh, cred că am lucrat foarte greu, Jen. Am vorbit cu de Firmian; cred că a fost o perioadă de doi ani, cand erau o multime de fete frumoase primprejur şi nu am făcut nimic in privinta asta, si Nick a spus: “Când încercam sa devenim buni la şah, nu facem lucruri normale.” Am lucrat cel mai mult în anii ’70 şi apoi din nou în anii ’80. Am studiat atât de mult pentru că nu aveam calculatoare asa ca a trebuit sa lucram totul singuri. Acum nu-ti trebuie decat ChessBase-ul.
Dar nu credeti că este cumva mai greu acum, într-un fel, pentru ca sunt atât de multe date de analizat?
Cred că acum reuseste cel care pregăteşte mai bine.
Cât de mult lucrati la sah in anii ’70 si ’80?
Între turnee, de obicei, cam două ore pe zi.
Asta-i tot?
Două ore pe zi este destul de mult între turnee. Se spune ca Portisch se pregătea opt ore pe zi între turnee, asta pare o nebunie. Poţi face o mulţime de lucruri în două ore.
Aici e ceva ce nu prea inteleg, spuneti ca nu aveati timp pentru fete şi viata sociala pentru că studiaţi şahul două ore pe zi?
Ei bine, înainte de un turneu mare, probabil ar fi fost mai mult de două ore. Şi eram, de asemenea, extrem de sănătos; alergam foarte mult şi jucam şi destul de des baschet. Şi tu ştii cum sunt jucatorii de sah – ne gândim tot timpul la şah, chiar şi atunci când nu jucam. Jucatorii de sah întotdeauna merg pe jos, strabatand strazile sau holurile de la World Open, privind la cer, îngrijorati de vreo linie de deschidere.
Deci spuneti ca Marc Arnold nu studiaza două ore pe zi?
Probabil că nu. Ii spun, “Pierdem teren aici.” Si el spune, “Eu sunt normal. Sunt copil – si ma distrez.”
Dar cum poate cineva sa ajunga la 2500, fără sa studieze cel puţin două ore pe zi? Trebuie să existe o mulţime de oameni care studiaza mult mai mult şi nu ajung la 2000, ca să nu mai vorbim de 2500.
Stii, cred ca o multime de oameni devin mai buni, datorita ICC [Internet Chess Club]. În afara de Marc, Daniel Ludwig, Cindy Tsai, Ray Robson – pentru ei apar practic de nicaieri (geografic).
Totusi, exista o multime de oameni care joaca pe ICC şi nu devin mai buni.
Poate ei nu-si analizeaza jocurile de blitz. Trebuie să-ti dai seama de ce poziţii nu trebuie să te apropii. Aceste jocuri de antrenament, indiferent de timpul de joc, sunt foarte importante.
La ce timp credeti ca ar fi ideal?
Le-am spus copiilor mei, “Jucati la timpi mici pentru practică!” iar unul dintre ei a răspuns: “Ce fel de antrenor eşti tu? Toti ceilalti antrenori ne-au spus să jucam mai lent.” Turneele de la Marshall, (n.t. Marshall Chess Club, din New York, a fost infiintat chiar de Frank Marshall in 1915, fiind unul dintre cele mai vechi si puternice cluburi din SUA) cum ar fi turneele de 30 de minute sunt destul de dificile, si este foarte util sa joci la timp rapid, astfel încât să fi puternic la sfârşitul jocului. Când a aparut incrementul, m-am cam supărat, pentru ca-mi placea sa vad cum le cad steguletele adversarilor.
Care sunt ambiţiile dumneavoastră în şah acum?
Inca imi mai place sa joc. Vreau să-mi ridic elo-ul până la un rating normal, la 2525 în loc de ceea ce am acum. De fapt, e mult mai distractiv sa joc acum, pentru ca nu exista nici o presiune. Ma descurc bine cu predatul, asa ca nu am nevoie sa castig New York Open-ul sau mai stiu eu ce alt turneu pentru a avea bani.
0 Comentarii