Am certitudinea că numeroşi practicanţi şi amatori ai şahului, numit şi „sportul minţii”, se vor înfuria pe autorul acestor rânduri pentru statutul ofensiv al titlului şi conţinutul acestui comentariu, însă realitatea persistentă în domeniul educaţiei fizice din sistemul învăţământului şcolar ne obligă să abordăm destul de exigent schimbările care vor surveni în programul profesorilor de specialitate.
Din momentul în care conducătorii Federaţiei Republicane de Şah şi-au expus intenţia de a insista pe lângă Ministerul Educaţiei cu demersul de a introduce studierea şahului în programele de studii ale şcolilor medii de cultură generală (inclusiv liceele), am fost adeptul plenar ale acestei idei. Implementat în anul 1982, proiectul de studiere a şahului în şcolile medii din republică a avut un efect benefic asupra progresului pe care l-a înregistrat această probă în anii care au urmat. În baza acestui program, şahul autohton a lansat asemenea vedete precum Viorel Bologan şi Elmira Scripcenco, jucători cunoscuţi nu doar în perimetrul Republicii Moldova.
Almira Scripcenco-Lautier si Viorel Bologan
În perioada sovietică însă, educaţiei fizice i se acorda o atenţie sporită în instituţiile de învăţământ, în acele timpuri fiind instruită nu doar o generaţie sănătoasă de tineri, dar şi numeroşi maeştri la diferite probe de sport. Criza de cadre didactice, programa de studii supraîncărcată, indiferenţa elevilor faţă de practicarea probelor sportive sunt doar câteva dintre numeroasele argumente invocate în prezent pentru a devia orele de educaţie fizică, care au menirea de a promova cultul sănătăţii în mediul elevilor.
În ultimii ani, activitatea profesorilor de educaţie fizică a fost „schimonosită” la maximum de factorii de decizie ai ministerului de resort. Colac peste pupăză, prin intenţia autorităţilor de a implementa şahul în programele şcolare, din contul orelor de educaţie fizică, guvernanţii lovesc încă o dată în dezvoltarea fizică a şcolarilor. Desigur, pregătirea mentală a elevilor constituie un element important în dezvoltarea personalităţii, mai ales că şahul nu este un simplu joc logic, el dezvoltând şi o rapiditate a gândirii, însă acest proiect nu este cazul să fie implementat în detrimentul culturii fizice generale.
Nu cred că există persoane care să conteste necesitatea implementării şahului în şcoli, însă acest proces urmează a fi efectuat fără a complica munca profesorilor de sport, care nici până acum nu reuşeau, din cauza numărului mic de ore, să le predea elevilor întreaga programă didactică. În condiţiile în care 26 de ore vor fi oferite şahului, dezvoltarea fizică generală va figura doar pe hârtie.
(Scris de Andrei Loghin in ziarul Timpul pe www.timpul.md)
0 Comentarii